394 matches
-
student al secției dirijat orchestră la clasa prof. Cristian Brâncuși, absolvind în 2006 cu lucrarea de licență “Gustav Mahler, Simfonia I, TITANUL", studii urmate de masterat la clasa conf. univ. dr. Petru Andriesei, obținând diploma cu disertația Anton von Webern, orchestrația lucrării <Fuga ricercata din Ofranda Muzicala> de Johann Sebastian Bach". În timpul studiilor, s-a perfecționat colaborând privat cu dirijorii Horia Andreescu și Cristian Mandeal, Alexander Myrat, Seiji Ozawa. Din 2008 devine doctorand al compozitorului și prof. univ. dr. Liviu Dănceanu
Cristian Lupeș () [Corola-website/Science/327182_a_328511]
-
orchestrei de film din București. Din 1960 este membru în Uniunea Compozitorilor din România. În perioada 1962-1972 a activat ca compozitor liber profesionist, profesor de pian și șef al unei orchestre de cameră. A fost docent pentru formă muzicală și orchestrație la conservatorul din București unde a condus în perioada 1968-1970 și studioul de muzică al conservatorului. În 1970 s-a mutat la Brașov unde a fost timp de doi ani docent la Facultatea de Muzică a Universității din Brașov. A
Walter Michael Klepper () [Corola-website/Science/313785_a_315114]
-
de Muzică "Ciprian Porumbescu" din București, secțiile Dirijat coral și Pedagogie muzicală, beneficiind de îndrumarea unor însemnați mentori: D. D. Botez - dirijat coral, I. D. Chirescu - Teorie și solfegii, I. Dumitrescu - Armonie, N. Buicliu - Contrapunct, Z. Vancea - Istoria muzicii, Ț. Rogalski - Orchestrație. În perioada 1953-1965, maestrul Aurel Grigoraș a fost dirijorul corului Teatrului de opereta din București, iar din 1965 până în 2000, a condus Corul Radiodifuziunii Române. În anul 1975, maestrul a condus Corul Operei din Ankara (Turcia). O imagine fidelă asupra
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
fost studentul clasei de compoziție condusă de Mihail Jora la Conservatorul din București (1955-1959). S-a afirmat începând din 1959 în domeniul jazz-ului, impresionând muzicienii și publicul prin talentul, ingeniozitatea improvizațiilor și tehnica pianistică desăvârșită. Sute de aranjamente și orchestrații pentru casa de discuri "Electrecord", Radioteleviziune, pentru spectacole de teatru, muzică originală compusă pentru filme de animație și filme artistice (multe reintrate de câțiva ani în circuitul difuzării la posturi TV românești), sute de recitaluri și concerte de jazz în
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
dintre continuările firești ale principiului de variație ritmică din folclorul poporului nostru. Țesătura simfonică a părții întâi exprimă o delicatețe a desenelor tematice și o îmbinare aerisită a vocilor, cu frecvente elemente heterofonice, care dau impresia unei limpezimi cvasi-camerale a orchestrației. Scriitura favorizează mixturi de timbruri pe unison, iar amplificări ale discursului apar doar ocazional. Heterofonia și polifonia intermitentă enesciană este surprinsă în "Suita a treia" și ea se remarcă și în alte compoziții enesciene, ca "Vox Maris" și "Oedipe", iar
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
Partea a doua a suitei, "Copii în aer liber", poartă caracteristicile de expresie și factură ale unui scherzo. În voiciunea mișcării alternează două secțiuni cu profiluri disctincte. Se remarcă imaginea veseliei jocurilor de tot felul, la evocarea căreia contribuie esențial orchestrația, cu variate combinări de timbruri, percuția diversificată și corespondențele între intonație, ritm și timbru. Enescu a fost deosebit de preocupat în creația sa pentru coloritul instrumental. Astfel, timbrul instrumentelor a fost folosit de multe ori pentru pentru realizarea efectelor programatice. Noel
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
sunt saxofonul sopran, flautul, oboiul, celesta, harpa, corzile, talgerul și tam-tamul. Pascal Bentoiu remarca faptul că „ascultat numai el (...), finalul câștigă mult mai sigur adeziunea ascultătorului.” Înnoirea continuă și evoluția discursului muzical se reflectă și în concepția lui Enescu asupra orchestrației. Remarcăm în Suita a III-a un formidabil simț al culorii instrumentale. Enescu folosește în orchestrație principii deosebit de moderne, ca folosirea timbralității pure, uneori fără dublaje, și utilizarea sonorității camerale. Orchestrația matură enesciană apare ca o latură personală a autorului
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
ascultat numai el (...), finalul câștigă mult mai sigur adeziunea ascultătorului.” Înnoirea continuă și evoluția discursului muzical se reflectă și în concepția lui Enescu asupra orchestrației. Remarcăm în Suita a III-a un formidabil simț al culorii instrumentale. Enescu folosește în orchestrație principii deosebit de moderne, ca folosirea timbralității pure, uneori fără dublaje, și utilizarea sonorității camerale. Orchestrația matură enesciană apare ca o latură personală a autorului. Ea nu mai este tributară elementelor romantice și impresioniste, după cum afirmă Cornel Țăranu: „Ne gândim, de
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
muzical se reflectă și în concepția lui Enescu asupra orchestrației. Remarcăm în Suita a III-a un formidabil simț al culorii instrumentale. Enescu folosește în orchestrație principii deosebit de moderne, ca folosirea timbralității pure, uneori fără dublaje, și utilizarea sonorității camerale. Orchestrația matură enesciană apare ca o latură personală a autorului. Ea nu mai este tributară elementelor romantice și impresioniste, după cum afirmă Cornel Țăranu: „Ne gândim, de pildă, cât de nou sună momentul de clusters din „Suita sătească”, realizat de alama cu
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
doi copii: regizoarea Sorana Coroamă-Stanca și chirurgul ortoped Gheorghe (Ginel) Plăcințeanu. Mansi Barberis a decedat în București, la 11 octombrie 1986. Mansi Barberis a absolvit Conservatorul din Iași în 1922. S-a specializat la Berlin, studiind armonia, contrapunctul, formele muzicale, orchestrația cu Wilhelm Klatte, profesor la Conservatorul Stern și canto cu Lula Misz Gmeiner de la Hochschule. În afară de lecțiile propriu-zise, a luat parte la concerte dirijate de Furtwängler, Kabasta, Siegfried Wagner, Karl Böhm, Bruno Walter. După doi ani de studii la Berlin
Mansi Barberis () [Corola-website/Science/313880_a_315209]
-
situații. Pășind pe făgașul încercat al operei bufe italiene, el a reînviat în forme muzicale moderne claritatea de stil și inspirația melodică naturală, specifică acesteia. Scenele de ansamblu sînt realizate cu o mare măiestrie printr-un recitativ melodic și o orchestrație plină de efecte comice. Amintim astfel scena cînd rudele vin pe rînd să-l roage pe Gianni Schicchi și acesta promite la fiecare obiectele cele mai valoroase ale moștenirii, sau scena cînd, la protestele rudelor înșelate, Schicchi le amintește pedeapsa
Gianni Schicchi () [Corola-website/Science/332203_a_333532]
-
mutat cu ea în kibuțul Beit Alfa. Kibuțul l-a trimis la studii la Seminarul pedagogic de muzică, unde a studiat pana in 1961 , apoi perfecționându-se până în anul 1964 cu compozitorul de muzica cultă, Paul Ben Haim (armonie și orchestrație) și cu dirijorul și compozitorul Gary Bertini (arta dirijatului). În anul 1962 Heiman a luat cu magna cum laude licența în muzică la Conservatorul (Academia de muzică) din Ierusalim. La terminarea studiilor a înființat un cvintet instrumental la care a
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
Academia de muzică "Gheorghe Dima" din Cluj, sub îndrumarea unor personalități de referință ale școlii muzicale clujene: Liviu Comes la armonie, Sigismund Toduță la compoziție, Max Eisikovits la contrapunct, Cornel Țăranu la forme muzicale, Gabor Jodal și Wilhelm Demian la orchestrație, Gheorghe Merișescu și Romeo Ghircoiașiu la istoria muzicii, Traian Mârza la folclor și Magda Kardos la pian. Fiind pasionat de muzică electronică și alte aspecte contemporane ale artei muzicale, continuă muncă de perfecționare la Hochschule für Musik und Tanz Köln
Dan Voiculescu (compozitor) () [Corola-website/Science/320515_a_321844]
-
mult să fuzioneze cu muzica pop în cadrul subgenurilor etno-pop, etno-dance etc. (se folosește și grafia "ethno"). În sine, muzica populară reprezintă o adaptare a muzicii tradiționale, o manieră stilizată de interpretare a temelor muzicale folclorice. Se dorește omogenizarea formei, a orchestrației (se dă naștere feluritelor mici ansambluri - tarafuri), melodica este subordonată acordicii (unde muzica folclorului aparținea strict sistemului de înălțimi sonore modal, apariția acompaniamentului în acorduri de terțe forțează reorientarea către un tonalism simplu). Din pricina tradiției acumulate de-a lungul regimului
Muzică pop () [Corola-website/Science/310294_a_311623]
-
a început să colaboreze cu Coști Ioniță în vederea înregistrării unor noi materiale discografice. În martie 2010 a avut loc lansarea unui nou single, intitulat „Sexy Girl” care a fost compus de Alexandru Pelin, Gabi Huiban și Deaconu Dan Andrei la orchestrație, toți, împreună cu Mihai Postolache, formând echipa Gală Records promovat sub egida companiei Heaven Artist Company); piesă a fost primită cu entuziasm atât de public, cât și de presa românească. Compoziția a activat în clasamentele de specialitate din Malta și Cipru
Heaven () [Corola-website/Science/320353_a_321682]
-
recital pe scena mare a festivalului, alături de Iggy Pop și Prodigy. În 1998, la împlinirea a 7 ani de existență, grupul Altar scoate pe piată al treilea album, cu o muzică actuala care îmbină stilul inconfundabil al trupei cu o orchestrație inspirată. Noul album, „Born again”, se bucură de mare succes și poziționează din nou formația în postura de leader al genului rock în România. În 1999, pe fondul unei căderi a genului muzical la nivel internațional în general, si in
Altar (formație) () [Corola-website/Science/304716_a_306045]
-
muzicale - aceluiași Nicu Covaci și lui Mani Neumann. Acest album marchează totodată prima creație Phoenix scoasă pe CD. Conține piese mai vechi, reînregistrate și reorchestrate, dar și compoziții noi („Timișoara”, „Anotimpul 5”, „Jocul”, „Running” - până atunci neapărută pe vreun album). Orchestrația a fost completată de Orchestra Filarmonică Radio din București și corurile „Song” (dirijat de Ioan Luchian-Mihalea) și „Grupul de popi”. Coperta CD-ului și a ediției Genius (care preia aceeași imagine) sunt singurele care nu conțin canarul în colivie, aflat
SymPhoenix/Timișoara () [Corola-website/Science/305042_a_306371]
-
printre care se numără două concerte, pentru vioară (1952) și pentru oboi (1960), muzică de cameră, piese vocale și muzică de film. Și-a început cariera pedagogică în 1951 la Conservatorul din București, unde a predat până în 1964 cursuri de orchestrație, citire de partituri și dirijat orchestral în calitate de lector, asistent și apoi profesor asociat. În 1953 a dirijat Ansamblul Consiliului Popular din București. Un am mai târziu, a fost numit dirijor permanent al Filarmonicii de Stat „George Enescu” din București, funcție
Mircea Basarab () [Corola-website/Science/319648_a_320977]
-
în lagăre de muncă forțată din Austria, la Melk și Ebensee, care țineau de lagărul de concentrare Mauthausen. Amândoi au supraviețuit, fiind eliberați la Ebensee de către armata americană. După eliberare, Roth și-a reluat și a absolvit studiul de compoziție, orchestrație și dirijat la Academia de muzică „Ferenc Liszt” din Budapesta. Întors în România, László Roth s-a stabilit la Timișoara, fiind angajat în 1947 corepetitor la Opera de Stat din Timișoara, de curând înființată, iar în 1948 și-a făcut
László Roth () [Corola-website/Science/331430_a_332759]
-
teatru și revistă și pentru albumele unor cântăreți de muzica ușoară, ca Maor Cohen (Pirhey Ha'ra - „Florile răului” pe versuri de Baudelaire, și „Hahofesh Hagadol” - „Vacanța mare”) al căror producător muzical a fost nepotul său, Peter Roth. A făcut orchestrații pentru Placido Domingo, Barbara Streisand, printre alții; orchestrații de muzică liturgică pentru Yuval Orchestra; pentru cantorul . Fiul său, Paul Roth, ghitarist, a cântat în anii 1960 în Ansamblul muzical al Comandamentului de nord al armatei israeliene, iar nepotul său, , este
László Roth () [Corola-website/Science/331430_a_332759]
-
de muzica ușoară, ca Maor Cohen (Pirhey Ha'ra - „Florile răului” pe versuri de Baudelaire, și „Hahofesh Hagadol” - „Vacanța mare”) al căror producător muzical a fost nepotul său, Peter Roth. A făcut orchestrații pentru Placido Domingo, Barbara Streisand, printre alții; orchestrații de muzică liturgică pentru Yuval Orchestra; pentru cantorul . Fiul său, Paul Roth, ghitarist, a cântat în anii 1960 în Ansamblul muzical al Comandamentului de nord al armatei israeliene, iar nepotul său, , este un cunoscut cântăreț, ghitarist, compozitor și adaptator în
László Roth () [Corola-website/Science/331430_a_332759]
-
au păstrat doar câteva fragmente. Cea mai veche creație muzicală care poate fi oficial încadrată în genul muzicii de operă a fost "L' Orfeo", compusă de Claudio Monteverdi, inspirată tot din mitul lui Orfeu precum compozițiile precedente, dar cu o orchestrație mult mai bogată și cu un mic preludiu care marchează deschiderea spectacolului. Principala tendință a perioadei a fost contopirea vocilor cu instrumentele. Muzica este bogat ormanentată și pare să curgă în flux continuu. Principalele instrumente folosite în muzica barocă au
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu din București, Facultatea de Compoziție, Muzicologie, Dirijat și Pedagogie, mai întâi la secția Compoziție (1960-1963) cu Ioan D. Chirescu, Victor Iușceanu (Teorie și solfegiu), Ion Dumitrescu (Armonie), Nicolae Buicliu (Contrapunct), Tudor Ciortea (Forme muzicale), (Orchestrație), Ion Ghiga și Vinicius Grefiens (Citire de partituri), George Breazul și Zeno Vancea (Istoria muzicii), Tiberiu Alexandru (Folclor), Alexandru Pașcanu (Teoria instrumentelor), Anatol Vieru (Compoziție). A efectuat stagii de documentare la Conservatorul din București (februarie 1967), Polonia (septembrie 1968) și
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
Iași, Teatrul Luceafărul • pianist acompaniator la Palatul Copiilor și Casa de Cultură a M.A.I. • corepetitor la clasele de canto și lied (1963-1964) • preparator disciplina Contrapunct (1964-1965) • preparator disciplina Contrapunct și Forme Muzicale (1965-1966) • preparator disciplinele Contrapunct, Forme Muzicale și Orchestrație (1966-1967) • asistent universitar la disciplinele Contrapunct și Fugă, Forme și analize muzicale (1967-1973), Compoziție (1971-1973), • lector universitar (1973-1979) • conferențiar universitar disciplinele Compoziție, Principii de armonie, Aranjamente corale (1979-1991) la Conservatorul George Enescu, Iași • profesor universitar disciplinele Compoziție, Armonie, Aranjamente corale
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
fiind înregistrată în formula N. Covaci - blockflöte, voce, M. Baniciu - solist vocal, J. Kappl - blockflöte, voce, G. Reininger - pian electric (sau celesta), sintetizator. Romanță compusă de Guilelm Șorban în 1897, pe versurile poeziei omonime a lui George Coșbuc; aranjament și orchestrație Nicolae Covaci (1999); înregistrată inițial cu Josef Kappl; apoi înregistrată în 1999 în formula N. Covaci - chitară acustică, double-six, chitară bas, voce, T. Colen - solist vocal, A. Oprea - chitară acustică, voce, L. Cioargă - baterie. Apărută sub numele „Pe umeri pletele
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]