359 matches
-
care se risipesc / și se adună / pașii pierduți / ai vocii sale”. În același format de poem-fluviu, este și “Piatra”, având conotații filozofice: “A pluti înseamnă /a îngheța / dacă mă trezesc / între pânze / de nori iernatici / acum suntem/ înseși inimile noastre / orfane / frați de cuvânt/ două metale / ce se înmoaie / într-un destin / atât: ultragiat” Poemul “A domina teama Simbioză” - are în centru figura luminoasă a mamei: “Ne jefuiește cel care ne măsoară / ne întoarce rumoarea / poemului temerar care-am fost / și
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
care nu au suflet și vor să cânte, pentru cei care au murit și vor să aibă grai, pentru cei ce au uitat că floarea de cireș începe simfonia-n luna mai. Paris, 14 ianurie 2012 Referință Bibliografică: Privirea-mi orfană / Maria Cozma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 379, Anul II, 14 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Maria Cozma : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PRIVIREA-MI ORFANĂ de MARIA COZMA în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361227_a_362556]
-
nu mai știu. Dar nu are relevanță acum. Subțirică și frumușică, rupea inimile băieților din cartier. O brunețică cu părul lung și lins. Fiind ultima din cei șapte copii la părinți, era o alintată. Dar nu prea mult, întrucât rămăsese orfană de tată de micuță. Nici nu l-a cunoscut pe tatăl ei, murise înainte ca ea să se fi născut. Cunoștea greutățile vieții, lipsurile de tot felul, munca istovitoare plătită cu bani puțini. Adesea pe un blid de mâncare sau
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
un Ambasador al României, fost Ministru de Finanțe, fost Primar al Craiovei. După instalarea la Paris, a mers la mormântul lui George Enescu, în Pere Lachaise. I-a găsit marmura năpădită de mușchi și de licheni. Ghivecele erau neîngrijite, și orfane de flori. A făcut curat cu soția, și i-au lăsat lui George Enescu, locuința plină de flori. Atunci mi-am adus aminte de părintele Cleopa Ilie. Știți voi - spunea el - care este cea mai Înaltă Școală a lumii? Cea
VISUL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363193_a_364522]
-
argint și 17 de bronz (29 iulie-12 august). Tot acest an, va fi unul plin de durere pentru cele patru fetițe ale Fanei Nechifor, Valentina, de șaisprezece ani, Eleonora, de patrusprezece, Maria și Ana, de câte zece ani. Vor rămâne orfane de tată. Vasile, în urma unei ploi torențiale ce la surprins pe munte, răcește și se pricopsește cu o congestie pulmonară de toată frumusețea. Oricât s-au tot străduit medicii spitalului din Câmpina să-l pună pe picioare, nu au reușit
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
în lac,același lac.Victoria și-a dat seama că începe calvarul.Harper avea dreptate,tot ce urai cel mai tare e acolo:întunericul,singurătatea,o nebulozitate morbidă și mai ales lacul ăla blestemat. Toată lumea își închipuia că dacă e orfană de la trei ani e obișnuită să fie singură.O gândire mai imatură nu poate exista.Săraca fată nici nu știa cum i-au murit părinții,cel puțin mama,tatăl ei honărește prin Londra.Dacă e viu sau mort,nu mai
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
Viitor din ce este În orașul cu omizi se stropesc chimicale În anotimpul uscat se află mlaștini secate cu hârtii aruncate și cartoane funebre doage-n rugină pentru butoaie deșeuri menajere căzute din bloc se hârjonesc mototol, se adună aruncate orfane de la ferestre triste lângă borduri ; La tribune, învățații politici în brațe brașoave, plutesc peste muritorii fără scaune fixe martori la măririle celor aleși băsmuiesc planeta cu sfaturi în cadru după cadru la TV Money, money, money! Prezent din ce-a
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
orașul cu omizi unde se stropesc chimicale În anotimpul uscat se aflau mlaștini secate cu hârtii aruncate și cartoane murdare la orice mângâiere de aer doage ruginite pentru butoaie deșeuri menajere căzute din bloc se hârjoneau mototol, se adunau aruncate orfane de la ferestre triste lângă borduri se grămădeau atomi ca solzii pe ață - La tribune, învățații politici se mândreau în vorbe sau pluteau peste muritorii fără scaune fixe martori la măririle celor aleși băsmuiau planeta cu sfaturi în cadru după cadru
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
A. P. Pe-acoperișul lumii s-au strâns ghețuri Uitarea stăpânește în vazduh Iar eu nu vreau să deslușesc în cețuri Nici îngeri, nici iubire și nici duh! Pe cerul răvășit de uragane Doar găurile negre mai clipesc Tăcerile trecute mor orfane Când liniștea eternă îsi doresc! Prin stih rechem vibrația celestă Cu gând la invocate așteptări Sub bolta bântuită de tempestă Revăd trecutul meu de nicăieri! Pe-acoperișul lumii s-a strâns gheață Cărările spre spre Hades s-au închis Zâmbește
PE ACOPERIŞUL LUMII de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350150_a_351479]
-
ea o făcu să plătească scump. 3 Dar cine era de fapt Andreea? Andreea Neagu era o tânără blondă cu picioare lungi, interminabile, ochi de culoarea murei, buze senzuale și un nas puțin cârn dar bine prins în decor. Rămăsese orfană de tată încă de la o vârstă fragedă și locuia cu mama ei, Maria, o femeie pe care viața o transformă într-o persoană ursuză, legistă și foarte zgârcită. O consideră pe Andreea ca o povară și o piedică în calea
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
intră! Ia loc, domnișoară, o invită Linda. - Mulțumesc, veni răspunsul fetei. - E o fată cu-adevărat superbă, constată John Parker. Nora își dădu drumul... - După cum ați auzit ceva mai înainte, numele meu este Nora Banana. Am aproape optsprezece ani. Sunt orfană de ambii părinți, nu i-am cunoscut. Când au murit într-un incendiu nu aveam decât un an și patru luni. M-a crescut o mătușă din Santa Fe. Alte rude nu mai cunosc. Nu știu carte, dar îmi place
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
Jane Marple și Hercule Poirot. Experiența se câștigă pe front Agatha Christie, pe numele adevărat Agatha Mary Clarissa Miller, s-a născut pe 15 septembrie 1890, la Torquay, comitatul Devon, în Marea Britanie. Fiică a unui broker american bogat, aceasta rămâne orfană de tată la doar 11 ani. Viitoarea scriitoare este educată acasă, sub supravegherea directă a mamei sale, care o stimulează să scrie. La 16 ani, Agatha este înscrisă la școala doamnei Dryden din Paris, unde adolescenta ia cursuri de canto
UN NUME SINONIM CU BESTSELLER-UL POLIŢIST BRITANIC de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350478_a_351807]
-
Doamne, cât de fericită sunt astăzi,/ Câtă bucurie îmi aduce singurătatea mea,/ În liniște mă gândesc la Tine/ Și câtă pace are sufletul meu,/ Nu mai plânge cu atâta durere/ Că atunci când eram/ Numai eu singură pe pamant/ Fără Domnul , orfana de tot ,/ Fără nici o mângâiere în suflet.” Fericirea ce își are sursă în Cel Atotputernic este surprinsă că o trăire aprofundata, în care elementul senzorial este amplu dezvoltat. “Doamne, ce fericită sunt/ Că Tu esti, ca Tu ai înviat,/ Că
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
mai strâng Peste lacrima din geană De când plâng că nu te plâng Cum aș plânge mama țară De aș pierde-o, cum mă tem, Iar pe-ai tăi călăi, să piară, Cu blesteme să-i blestem? Referință Bibliografică: Viol de orfană / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 592, Anul II, 14 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
VIOL DE ORFANĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 592 din 14 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355054_a_356383]
-
cu mulți copii și desigur adresele lor și ne-am dus cu pachete și bani la ei acasă, spre mirarea și bucuria lor. Ulterior am aflat de la televiziunea locală orădeană ca trei surori (eleve), pe care le vizitaserăm, au rămas orfane de ambii părinți. Ani de zile ne-am ocupat de aceste fete din punct de vedere a îmbunătățirii condițiilor de viață, de sănătate și al educației. Ulterior, cazurile se iveau, veneau spre noi. Clubul a crescut de la an de an
GUVERNATOR 2010-2011 „DISTRICT LIONS 124”- ROMANIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356739_a_358068]
-
cu mulți copii și desigur adresele lor și ne-am dus cu pachete și bani la ei acasă, spre mirarea și bucuria lor. Ulterior am aflat de la televiziunea locală orădeană ca trei surori (eleve), pe care le vizitaserăm, au rămas orfane de ambii părinți. Ani de zile ne-am ocupat de aceste fete din punct de vedere a îmbunătățirii condițiilor de viață, de sănătate și al educației.Ulterior, cazurile se iveau, veneau spre noi. Clubul a crescut de la an de an
GUVERNATOR 2010-2011 „DISTRICT LIONS 124”- ROMANIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356739_a_358068]
-
pe pământ străin, situat în preajma lacului Balaton din Ungaria. Mama atunci, m-a luat de mânuță încetișor și mergând începea a se clătina de durere și slăbiciune... ca prin ceață am pornit noi spre casa noastră... casă și ea rămasă orfană. Acolo, la marginea de sat, încă mult timp a răsunat baritonul lăutarului orb, Moș-Fedot, chiotele de fericire în compania femeilor la care s-au întors bărbații de la război. Vântul în schimb, nu înceta să aducă și bocetele disperate a femeilor
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
muzical pătruns în trup de cleștar în și din care răzbate îngerul, al unei epoci și deasupra ei, e glasul „Privighetoarei Bucovinei”, Sofia Rotaru. Ce fermecătoare cântăreață e ea, fiindu-i martori nu anii, ci o epocă, și ce însingurată orfană ar fi dacă, uitând-o țara rădăcinilor, nu ar avea-o fiică iubită Rusia, Basarabia, Ucraina, mame și izvor al muzicii universale, praguri părintești ce-i sărută urmele și-i țin la subțiori dorurile! Ar fi o energie în irosire
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
forța de a duce la îndeplinire ceea ce râvnisem, ceea ce încălzisem sub aripa viselor mele...” Una dintre cele mai celebre femei ale lumii, cunoscută sub pseudonimul literar George Sand, pe numele ei de fată Amandine Aurore Lucile Dupin, rămâne de timpuriu orfană de tată și este crescută de bunica sa, fiica mareșalului de Saxa, până la vârsta de 13 ani, când este trimisă la o mănăstire. La 17 ani, marcată de moartea bunicii și de disensiunile cu propria-i mamă, se mărită cu
GEORGE SAND – O “DECLASATĂ“ DE LUX SAU POLONEZA ÎN LA BEMOL MAJOR de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352733_a_354062]
-
adevăr crescusem mare cum mă vroiau toți. Ciobănel, mai jegarit ca niciodată de bătrânețe, s-a aprpiat de mine, dar cum nu m-am aplecat să-l mângâi, de frică să nu mă murdărească, resemnat s-a așezat la umbră. Orfana devenise, din vițeaua fragilă, o vacă mare și spre deosebire de Buna, era nervoasă și își mișca în toate direcțiile coarnele, atunci când te apropiai de ea. Mă plimbam prin curte cu mîinele la spate și nu-mi găseam locul pe care îl
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
premii, nu eram “oricine”. Am ieșit din curte mai bine îmbrăcată decât ”doctorița de la dispensar”, după spusele lui tataie și fericită că aveam să fac o impresie bună țărăncilor care nu mă văzuseră din toamna trecută, am luat-o pe Orfană de lanț. Mergeam amândouă în urma lui tataie, care ducea cele două târne. Numai că, la fântână, când să dăm cotul, Sica de peste grădini, când ne-a văzut, în loc de “bună-dimineața”, i-a spus lui tataie: -Unde o iei, bre, pe nepoată
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
-Da unde-i fa, Lache? -Doarme, dormir-ar lângă mama! a început ea să se văicărească. Până la taralua de cartofi Sica nu a făcut decât să-i povestească lui tataie despre Lache care, beat, se culcase pe prispă pe la miezul nopții. “Orfana” era nemulțumită, probabil că nu mă cunoștea, pentru că se oprea în loc și își scutura coarnele în toate direcțiile. Numai când îi auzea vocea lui tataie care o îndruma la drum, începea să meargă. -Bre, a început Sica, vaca asta este
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
marginea pădurii. Așa că, aparent indiferentă, dar cu grația unei orășence, m-am aplecat să iau lanțul pe care “Orfana” îl trăgea după ea. Știu numai că m-am aplecat, pentru că în următoarea fracțiune de secundă eram luată în coarne de “Orfana” și aruncată la câțiva metri, cu rochia sfâșiată de sus până jos și cu o împunsătură în pulpa piciorului. Am căzut fără să am timp să țip, în schimb din toate părțile se auzea: ”Gogule” sau “nea Gogule!” Când m-
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
și am ieșit din casă, nu fără oarecare regret că îmi pierdusem și a doua ocazie să fiu frumoasă duminică, în biserică. Tataie mesteca de zor în ceaunul cu mămăligă și îi povestea mamaiei scena petrecută la prima oră cu Orfana. Și mulțumit că “Dumnezeu îl ferise de o mare nenorocire în ziua aceea” își ridica din când în când privirea în sus, ca și cum în tavanul bucătăriei ar fi existat salvarea lui. -Tataie, să nu fii supărată pentru rochie! Am să
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
bineînțeles că îmi doream să o duc la păscut. Mia vorbea cu mamaia și eu, emoționată la gândul că Buna putea să conteze pe mine, îmi făceam deja planul pentru prima zi când aveam să o scot la păscut pe “orfana mamii” cum o numea și o mângîia dejà mamaia. -Vii la mine? m-a întrebat Mia, fără să întrebe dacă mamaia era de acord sau nu. În mai puțin de cinci minute eram cu pijamaua și alte nimicuri într-o
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]