389 matches
-
sufletului a uneia dintre marile enigme ale Creației, își dau mâna cu motivul durerii universale inaugurat de Leopardi și continuat de Eminescu, Ion Vinea, Marino Piazzolla, Ungaretti ș.a. Textele poetice au adesea intensitatea unor silogisme-șarade iluminate de un duh sumbru , orfic, poate cel al lui Rimbaud sau Lautréamont:" Ca și cum mi-ași aduna/oasele cu mâna/mâna adunându-se pe sine, ce să mai spun în cuvinte,/când tu nu mai încapi/ în imaginea lor". Spectacolul oferit de Radu Cange este o
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
inspirație romantică. Chiar și Cârlova începe cu traduceri din neogreacă (Musaios) și cunoaște bine pe preromantici, fatalmente de mâna a doua. Păstorul întristat este consecința acestei "intertextualități", Gessner-Florian în adaptare valahă și la ingenuitatea structurală-adolescentină. Pastorala, melancolică desigur, are grație orfică și, în spiritul epocii, jeluitoare: "De multe versuri spuse cu jale / Uimite toate stau împrejur: / Râul oprise apa din cale, / Vântul tăcuse din lin murmur. // Cât acolo turme de oi frumoase / Se răspândise pe livejui / Și ascultându-l iarba uitase
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
Gh. Grigurcu) e însoțită, în cazul lui Doinaș, de o perfectă racordare la poeticile modernității, înțelese în spiritul lor originar, prin intermediul unei voințe de rigoare care e constitutivă spiritului reflexiv al poetului și teoreticianului cerchist. Viziunea asupra limbajului este una orfică, eseistul atribuind cuvântului o amplitudine vizionară și o finalitate mitopoetică: Când la întrebarea nietzsceiană: ŤCine vorbește?ť, un Michel Foucault răspunde: ŤCuvântul vorbeșteť, funcția mitopoetică este implicit afirmată; mai mult. Limbajul însuși devine prima ființă mitologică a lumii moderne; ființă
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
apare, sub condeiul lui Adrian Marino, demonizat, un „blestem" al poporului român. Nu se salvează de la dezastru nici folclorul, decimat alături, încă o dată, de poezia în genere, căci România nu se cade a fi „în nici un caz etern folclorică, poetică, «orfică»". Un raționalism sec, ostentativ, opus „oricărei metafizici nebuloase, oricăror ontologii, esoterisme și misticisme degradate", îl face pe autorul Biografiei ideii de literatură să arunce la repezeală peste bord pe „dogmaticii" Nae Ionescu, N. Steinhardt, C. Noica: „Ravagiile acestor «directori de
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
Feininger este îndeobște cunoscut pentru peisajele sale semiabstracte, pictate începând cu anii ’20, cu o listă de subiecte dominată de turle de biserici sau corăbii cu pânze pe o mare agitată. Sunt imagini inspirate de contactul cu futurismul și varianta „orfică” - așa definită de Appollinaire - a cubismului, cu arta lui Delaunay, Léger, Picabia. Pentru Feininger drumul spre abstract a însemnat o transfigurare a experienței senzoriale și nu renunțarea la ea. Spre deosebire de prietenul și colegul său de la Bauhaus, Kandinsky, care argumenta că
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
Cred că aici Radu Mihăileanu are un cuvânt de spus, și dacă nu ar fi îngroșat tușa umoristică ar fi obținut acea subtilă notă particulară. Andrei Filipov cu Concertul pentru vioară în Re major al lui Ceaikovski îndeplinește un rol orfic scoțând din "infernul" mizerabilist al lumii postsovietice muzicanții redeveniți muzicieni. Punctul climactic al filmului este acest minunat concert al lui Ceaikovski, muzica drept soteriologie, drept "communism" sublim. Ascultând Ceaikovski poți uita că ești în film, pentru că într-adevăr, geniul muzicii
Orchestra nebună by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6675_a_8000]
-
o infirmitate a sincerității, când nu se mai instalează acel mediu de comuniune prin emoție, singurul care îi îngăduie și stingerii personale să-l accepte pe «dincolo» luând de «aici» un mugur de metaforă - lumina devenită întunericul ei. Este învățătura orfică eminesciană a morții, prezentă deja în misticismul solar grec dar și în solilocviul ciobanului mioritic - fără ca o asemenea observație să ne plonjeze automat în tropismele gândirii mitice, care mai mult limitează libertatea emoției. Limbajul este un proces monologic și autocreator
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
acum, să retractez ceva din cele scrise atunci. Cea de-a doua carte a poetului - Poemul care nu poate fi înțeles, Edit. Arhipelag, 1993 - îmi întărește convingerea că asist, citind, la agonia uneia din ultimele mari dionisii, în care identitatea orfică a poeziei e agresată de bacante, abandonându-se voluptății sfâșietoare, dar și ripostând, în încercarea de a-și păstra coerența și coeziunea - atâta cât permit energiile opozitive ale poemului, înțeles, totuși, ca o structură. În acest sens, toate poemele lui
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
din partea unui condei liric. E cinstită „tripleta moldavă de aur”, alcătuită din Dan Laurențiu, Mihai Ursachi și Cezar Ivănescu (ce-o fi totuși cu Emil Brumaru?). Și apropiind obiectivul, iată cuvintele entuziaste închinate unuia dintre ei: „Cu plecarea definitivă a orficului Cezar Ivănescu, moare ultimul mare poet român pe care l-a dat Moldova la sfîrșitul celui de-al doilea mileniu”. Nu poți fi critic valid dacă nu ești capabil de admiraț ie. Cassian Maria Spiridon: Farmecul discret al dreptei cumpăniri
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
supraoameni. Evident, singurătatea pe Venus nu-i surâde, așa că alege academiile pământene de iubire. Refuzat de slujbașele lor, care căutau, chipurile, la el, ideea pură, pe care n-o mai găsesc, nu-i mai rămâne decât să se piardă, romantic, orfic, în natură, îndeplinindu-și, de la distanță, imposibila misiune de a îmbunătăți specia. Deși Fuchs dispare tot așa cum s-a născut, sub forma unui sunet camuflat, scurta și tumultoasa lui existență, între cele două capete, e plină de agresiuni asupra fragilei
Hopa-Mitică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3699_a_5024]
-
El rămâne, chiar și în aceste emanații marginale, fidel noului antropocentrism pe care l-a teoretizat. Obiectul malițiilor lui e întotdeauna omul din spatele operei. Acestuia nui judecă, mărunt, abaterile morale, viciile pasagere, ci stereotipiile. Infatuările intratabile. Orgoliile. Gata de poză, orficul Ion Mureșan e surprins în toată clovneria lui atașantă: „Mereu îndrăgostitul Mouresinos/ Spune tuturor că, pentru Athenaïs, va prinde/ O lebădă tânără, îi va mânca inima și,/ Cu cele două aripi prinse la umeri,/ Cu-adevărat se va-nălța la
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
îndrăgostitul Mouresinos/ Spune tuturor că, pentru Athenaïs, va prinde/ O lebădă tânără, îi va mânca inima și,/ Cu cele două aripi prinse la umeri,/ Cu-adevărat se va-nălța la cer, s-aducă iubitei/ Nectar și ambrozie de acolo”. Altui orfic transilvănean, Aurel Pantea, i se trece în cont tocmai momentul de apoteoză: „Măruntul scrib Pantones, după ce/ A fost îndepărtat de la înregistrarea/ Hotărârilor Adunării, că prea tare-i tremura mâna/ Și strica ceara, ba chiar înțelegerea între cetățeni,/ S-a apucat
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
mare pentru a ascunde, sub avalanșa unui lexic grațios, sursa propriu-zisă a inspirației. În Metafizica, Aristotel spune că Ideile lui Platon sînt de fapt numerele lui Pitagora, la fel cum dialogurile Phaidon și Phaidros sînt inspirate cu precădere din învățătura orfică și pitagoreică a transmigrației sufletelor. Nici Proclos nu se arată mai indulgent, afirmînd că teza vieții eterne Platon a împrumutat-o de la Pitagora, cum și sugestia unei alte lumi, diferită de cea a simțurilor, a luat-o tot de la el
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
al doilea rând, cele trei volume, astfel alcătuite, dezvăluie și trăsăturile care diferențiază echinoxismul poetic - pornind de la elemente comune, cum ar fi blagianismul sau baladescul - de lirica promovată de reprezentanții Cercului Literar de la Sibiu. Acest baladesc echinoxist este de factură orfică, cultivând miticul și transcendența, iar nu livresc și intelectual, ca la Radu Stanca sau Doinaș. Nu aventura limbajului i-a preocupat pe poeții de la Echinox, ci recuperarea în neo-modernitate a singurei modalități poetice (și intelectuale) din perioada interbelică încă nereprezentată
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
astăzi-mâine care încă ritmeaza Timpul meu pământesc, Chilie a primelor mele dorințe păgâne, Ascunziș al păcatelor dulci ale primei copilării și ale celei din urmă, Închisoare aurită de aurul viselor, înstelată cu diamante de lumină și beznă. „Soma-Sema” a crezului orfic, Mormânt și temniță pieritoare a sufletului meu veșnic, Trupul meu de carne, Hățiș de galerii săpate cu ghearele minții Pentru a scăpa din strânsoarea urii înspre iubire, și din suferința iubirii înspre uitare, Fortăreață ascunsă a trufiilor mele, Turn al
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
lexico-semantic al termenilor care nu doar sensibilizează, cât mai ales, devin purtătoare de sensuri conotative. Remarcăm și tehnici de subtilitate specifice poeziei lirice. Spre exemplu, în Primenire, suprapunerea chiasmului cu refrenul-laitmotiv (strofele I și VI) accentuează o stare de revelație orfică: „Tu iar vii din eternul mister, primăvară, / cu violetul prea tandru adus de departe / și, Doamne, ce pură ți-e noaptea afară / când ochiul de umbră lumina desparte”. - „Și, Doamne, ce pură ți-e noaptea afară / când ochiul de umbră
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
s-au născut, resuscitează aceeași temă baladescă sud-est europeană, aducerea din moarte a unei persoane sub puterea jurământului. Deși scriitorii sunt situați în același câmp al mentalității sud-est europene, care a asimilat miteme antice, în cazul acesta fărâme ale mitului orfic, intențiile, mijloacele, ca și finalitatea prelucrării motivului îi despart. Asta nu descurajează dialogul între literaturi care, întoarse la origini, își descoperă legături consubstanțiale. Alte resturi ale aceluiași mit au înflorit în literaturile vest-europene, cu nuanțe foarte apropiate de paradigma antică
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ORFICE I, II Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Orfică I Cânt de sirenă o fata morgana pețită de zei Orfică II Cânt de fecioară țintuită de catarg surd aplaudând... Relicvă Pană de înger de pe urma zborului prăbușit în vis Referință Bibliografică: Orfice I, II / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN
ORFICE I, II de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361243_a_362572]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ORFICE I, II Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Orfică I Cânt de sirenă o fata morgana pețită de zei Orfică II Cânt de fecioară țintuită de catarg surd aplaudând... Relicvă Pană de înger de pe urma zborului prăbușit în vis Referință Bibliografică: Orfice I, II / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011. Drepturi de
ORFICE I, II de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361243_a_362572]
-
George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 185 din 04 iulie 2011 Toate Articolele Autorului În irizări păgâne își vâră zeii teaca cu o rotire-n jungher lăstunii se retrag e-o despletire-n sensuri și ne inundă iarba și orficul mister ne leagă de catarg îngenunchem iubito la viscol și culoare noi doi aprinși de stele pe cerul răsturnat trec naufragii blânde și vine-o întristare iubirea noastră-i portul pe mare eșuat cronologia ierbii e o tocmire aspră prăseaua
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
stii tu cine domnește azi în lume?/ Trădarea, Doamne, n-ar mai avea nume!/ Trădarea de frați, de cântece, de grâi și ram/ Și cea mai mârșava trădare - de țară și neam” (cf. Doamne, stii tu?!). Un Poet vizionar, profund orfic și cu vizualizări diafano-serafice - EUGEN AXINTE, Brașov/ROMÂNIA: “Te uita! - Rostirea cenușii s-alege/în somn plutesc heralzii nuferi//e timpul să dăm ascultare/tăcerii ce zace pe lespedea sura” (cf. Sub punțile veghei). Lirism modern “așternut” (pe pagina) și
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
doamna LIGYA DIACONESCU) - vor sta mărturie, la Tronul Dumnezeiesc, ca Neamul Valahilor (că și multi, inexplicabil, mistic de mulți! - dintre valahi!) “este născut Poet”! Dumnezeu să binecuvânteze și urmărea/urmările, intru această operă de antologare, operă profund revelatorie de Duh ORFIC Românesc/Valah! ---------------------------------------------------------------- 1. Ligya Diaconescu, “Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume”, Starpress 2013 - “Anthologie der rumanischen gegenwartsautoren aus der ganzen welt”, Starpress 2013, Editura Fortuna, 2013. Prof. dr. Adrian BOTEZ Adjud Iulie 2013 Referință Bibliografica: Adrian BOTEZ - O ANTOLOGIE
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
și desnadejde, de autoflagelare, a sosit ceasul să spună cineva, pătrunzător și adecvat, că nu este chiar o nenorocire să fii român (ba chiar să fii și frumos). Dan Puric (Maestrul, Apologetul și Mărturisitorul delicat și sensibil) are o alcătuire orfică. Aceasta fiind opusul retoricii. Flautul său fermecat vine din adâncurile nației, având afinități organice cu interogațiile pe care și le-au pus în același sens intelectualii interbelici. Numai că el nu folosește semnul întrebării. Spre deosebire de cărturarii prezentului, Dan Puric aduce
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > IARNĂ ORFICĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului iarnă orfică (la 166 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu) cu mantia-albă, îmbrumată, coboară Orfeu peste plai, el este pruncul Limbii Române și
IARNĂ ORFICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349929_a_351258]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > IARNĂ ORFICĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului iarnă orfică (la 166 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu) cu mantia-albă, îmbrumată, coboară Orfeu peste plai, el este pruncul Limbii Române și se numește Eminescu Mihai. e iarnă pe dealuri moldave, zăpezi mari cad în Ipotești, acum se naște Emin
IARNĂ ORFICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349929_a_351258]