158 matches
-
ilustrând materia unui mic tratat de mitologie, pe de o parte, a unui mic tratat de filosofie, pe de alta, ambele menite să deschidă accesul spre sensurile încifrate ale miturilor. Atât legenda, cât și basmul se dezvoltă pe obsesia „misterelor orfice”, scriitorul refăcând mitul potrivit accepțiunilor recunoscute. Orfeu e întemeietor al cântecului și totodată pelerin în căutarea absolutului, dar înfățișându-l ca păstor cu valențe războinice, M. îl înscrie în spațiul de cultură autohton. Extinzându-i aria, scriitorul are darul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
2.2. Curriculumul „Casei Vieții” 46 2.3. Curricula în Grecia antică 48 2.4. Polymatheia sofistă 49 2.5. Curricula ezoterice 50 2.5.1. Misterele de la Eleusis 50 2.5.2. Misterele dionisiace 51 2.5.3. Misterele orfice 52 2.5.4. Misterele pitagoreice 52 Note și referințe bibliografice 56 Capitolul III. Curriculumul eironic și metoda maieutică 67 3.1. Primul teoretician al curriculumului 67 3.2. O cercetare peirastică a curriculumului 68 3.3. Theaitetos - omul care
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să intervină preventiv pentru a-l salva pe Ulise. El îi oferă un leac misterios, un pharmakos conținut de o iarbă, moly; antidotul hermetic împotriva vrăjilor kirkeice pare a fi produs de o știință ocultă a vieții - preludiu al misteriilor orfice și eleusine. Esența salvării este, și de această dată, asigurarea memoriei și a neuitării (a)-lhvqeia), a adevărului. Spre deosebire de tovarășii săi vrăjiți și transformați în porci, Ulise nu își pierde cunoștința, nu este adormit de vrajă. Aptitudinea cea nouă o
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
omofagie și antropofagie, dar și de tehnicile eleuterice (eliberatoare) și chatartice (de curățire); cele din urmă erau folosite pentru „spălarea de păcatele” produse de cele dintâi. Un „comportament” similar viței-de-vie!23 2.5.3. Misterele orficetc "2.5.3. Misterele orfice" Misterele orfice erau, se pare, și mai subtile. Conținutul și misiunea paideutică a confreriilor inspirate de zeul explorator (poate chiar personaj real, nu numai legendar) Orfeu evidențiază o religie sui-generis. Nu este cazul să o expunem aici. Menționăm doar coerența
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
antropofagie, dar și de tehnicile eleuterice (eliberatoare) și chatartice (de curățire); cele din urmă erau folosite pentru „spălarea de păcatele” produse de cele dintâi. Un „comportament” similar viței-de-vie!23 2.5.3. Misterele orficetc "2.5.3. Misterele orfice" Misterele orfice erau, se pare, și mai subtile. Conținutul și misiunea paideutică a confreriilor inspirate de zeul explorator (poate chiar personaj real, nu numai legendar) Orfeu evidențiază o religie sui-generis. Nu este cazul să o expunem aici. Menționăm doar coerența curriculară admirabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pare, și mai subtile. Conținutul și misiunea paideutică a confreriilor inspirate de zeul explorator (poate chiar personaj real, nu numai legendar) Orfeu evidențiază o religie sui-generis. Nu este cazul să o expunem aici. Menționăm doar coerența curriculară admirabilă a educației orfice. Personajul întemeietor servea, asemenea lui Iisus, ca ideal educațional suprem și ca model de viață paradigmatic. Doctrina orfică era chiar model canonic de viață exemplară. Numele patronului, după etimologia feniciană, însemna „cel care aduce lumină”. Orfeu era așadar, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Pitagora a impus un curriculum musical (adică bazat pe muzele șmusaeț diverselor arte și științe) care avea drept core aritmetica feniciană și geometria egipteană; era completat cu astrologia chaldeană, acustică și ritmică melodică, ritualurile persane și, bineînțeles, misteriile eleusine și orfice. O disciplină originală era akusmata („regula tăcerii”), care nu era o simplă interdicție, ci o tehnică de formare a capacităților de a asculta și medita asupra celor auzite 25. Regula tăcerii era totuși de o mare strictețe și-i obliga
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
opera omnia (2003). Coordonatele esențiale ale liricii lui P. sunt trasate încă din primul volum, Laudă formei (1969), o pledoarie implicită în favoarea resuscitării modelelor clasice de poezie. Toate plachetele de versuri care vor urma, de la Constelația Hyperion (1978) la Meditații orfice (2003), sunt înscrise pe direcția aspirației spre împlinirea prin formă a sublimului ce derivă din fericita joncțiune dintre expresia spiritualizată și ideatica de extracție filosofică. Din acest motiv, multe poeme sunt mai mult niște aforisme versificate: „Nu știm ce-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
1999; Imposibila aventură, Iași, 2001; Aporii ale tragicului, Iași, 2001; Înălțarea mai sus de sine, Iași, 2002; Catrenele din Valea Vinului, Iași, 2002; Metafora și cei trei oaspeți ai poemului, Iași, 2002; Spiritul hyperionic sau Sublimul eminescian, Iași, 2003; Meditații orfice, Iași, 2003. Traduceri: Omar Khayyam, Rubaiyate, București, 1969; Rabindranath Tagore, Antologie lirică, București, 1987, Jertfa lirică, Iași, 2000, Lebăda, Iași, 2001, Figurina. Coșul cu fructe, Iași, 2003; Hafiz, Divanul, Iași, 1997; A.K. Coomaraswamy, Hinduism și budism, Iași, 1997; Rainer
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
a celui mai vechi orfism; totuși fascinația pe care ele au exercitat-o asupra elitelor europene timp de peste douăzeci de secole constituie un fapt religios adânc semnificativ și ale cărui urmări n-aufost încă evaluate. Desigur, inițierea eleusină și riturile secrete orfice, exaltate de unii autori tardivi, reflectă gnosa mitologiz, antă și sincretismul greco-oriental. Dar mai ales această concepție a Misterelor și a orfismului a influențat hermetismul medieval, Renașterea italiană, tradițiile "ocultiste" ale secolului al XVHI-lea și romantismul; Misterele și Orfeul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Stobaios, IV, p. 107, Meineke). Foucart considera că ritualurile (dromenci) comportau și o călătorie prin întuneric, diverse apariții terifiante și pătrunderea pe neașteptate a mystului într-o pajiște iluminată. Dar mărturia lui Themistios este târzie și reflectă mai ales concepții orfice 6. Săpăturile de la sanctuarul lui Demeter și al telesterion-ului au arătat că nu existau camere subterane în care mystii să coboare ritualic în Infern 7. S-a încercat, de asemenea, să se reconstituie ritualul inițiatic plecând de la formula secretă, acel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lăsând să se creadă că omorul a fost săvârșit din nebunie și "sfâșie cu dinții un taur de viu". Tema mitico-rituală a patimilor și a învierii copilului Dionysos-Zagreus a dat loc la controverse interminabile, mai cu seamă din cauza interpretărilor sale "orfice". Pentru ceea ce ne interesează este suficient să precizăm că informațiile transmise de către autorii creștini pot fi coroborate cu documente mai vechi. Numele de Zagreus este menționat pentru întâia dată într-un poem epic din ciclul teban, Alcmeonis (secolul al VI
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
refere la misterele dionysiace când scrie că "Orfeu a transmis în ceremoniile Misterelor sfâșierea lui Dionysos" (V, 75,4). Iar în alt pasaj, Orfeu e prezentat ca un reformator al misterelor dionysiace: "de aceea inițierile date de Dionysos se numesc orfice" (UI, 65,6). Tradiția transmisă de Diodor e prețioasă în măsura în care confirmă existența Misterelor dionysiace. Dar e probabil ca încă în secolul al V-lea aceste mistere să fi împrumutat deja unele elemente "orfice". Într-adevăr, Orfeu era atunci proclamat "profetul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aceea inițierile date de Dionysos se numesc orfice" (UI, 65,6). Tradiția transmisă de Diodor e prețioasă în măsura în care confirmă existența Misterelor dionysiace. Dar e probabil ca încă în secolul al V-lea aceste mistere să fi împrumutat deja unele elemente "orfice". Într-adevăr, Orfeu era atunci proclamat "profetul lui Dionysos" și "fondatorul tuturor inițierilor" (vezi cap. XXII, partea a II-a). Mai mult decât alți zei greci, Dionysos uimește prin multiplicitatea și noutatea epifaniilor sale, prin varietatea transformărilor sale. El este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Observând obsesia lui eu în toate expresiile poetice la Eminescu, exegetul urmărește în fapt cum întreaga poezie a acestuia este străbătută de mitul orfic, într-o dimensiune tragică: "Orfismul eminescian este simbolul central al "panoramei deșertăciunilor" lumii", poetul atribuind cântării orfice "calitatea originară a armoniei lumii". Dimensiunea orfică nu este aici doar o plângere a dispariției iubitei, ci primește sensul unui "declin al lumii". Este analizat în detaliu întregul imaginar orfic la Eminescu apa, noaptea, timpul, harfa ("aruncarea harfei în mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ales, în comentariul pe care criticul l-a făcut acestei opere. Și iată ce vrea să reveleze, de acolo, comentatorul: „Demian este Daimonion, spiritul demoniac, pozitiv, creator“, iar într-un sens prim - definit tot de Goethe (în poemul Străvechi cuvinte orfice) și preluat de Hesse - Daimonion te împinge să respecți sentința „Așa ți-e scris să fii, nu scapi de tine“, așadar: „scufundă-te în tine însuți, fă ceea ce corespunde profundei tale ființe.“ Autobiografia reflectă treptata limpezire de sine, descoperirea naturii
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
t’e-apucă - zîce - că li-i scoat’e d’im bolă-afară, că li-i spăla cu lapt’e dulce șî cu cîrpa asta”. Laptele este „băutura primordială” și „cale inițiatică” spre nemurire, chiar un loc al acesteia, în textele orfice. Lichidul are proprietăți curative demonstrate în situații similare celei din baladă: laptele de la o sută patruzeci de vaci albe a vindecat prin îmbăiere soldații otrăviți de săgețile bretonilor. În basme, cufundarea în apă face parte din riturile nupțiale, purificând mirii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
suprapunerea a doua piramide pentaedrice ce dau un romb perfect care se poate învîrți perfect în aer (de aici elementului Aer i-a fost atribuit acest corp: Stella octangula a lui Kepler; vezi și romburile sacre, precum și sfîrlezele din mormintele orfice: Aerul că elementul de menținere a vietii sau de revenire la viață). 4. Dodecaedrul (poliedrul cu 12 fete plane: 12 pentagoane) semnifică Sfera Universului pentru că era un simbol arhetipal al sferei. 5. Icosaedrul (poliedrul cu 20 de fete plane: 20
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
transformările post mortem ale omului, chiar dacă acesta este descris în culori sumbre; o astfel de descriere este firească pentru un om ce nu-i înțelege esența, precum omul acelor vremuri. O încercare de a sparge această ceață o constituie Misterele Orfice, de fapt o altoire a concepțiilor tracice, personificate de tracul Orfeu. [103] arată în acest sens că cel ce se iniția în aceste Mistere afla că sufletul omului este constrâns să treacă dintr’un corp în altul, fără sfârșit, fiind
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Orfeu. [103] arată în acest sens că cel ce se iniția în aceste Mistere afla că sufletul omului este constrâns să treacă dintr’un corp în altul, fără sfârșit, fiind exceptate doar acelea inițiate prin Mistere. Platon, inițiat în Misterele Orfice , datorează deci tracilor concepțiile sale privind reîncarnarea, cel puțin ca principiu. Fără a fi neapărat adeptul teoriilor civilizațiilor succesive , În această privință, suntem datori cu un comentariu. Tradiția elenă amintește trei potopuri (Ogyges, Deucalion, Dardanus, ultimul coincizând/amintind ruperea pragului
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
1981, 7; Ion Cristofor, Volume de poezie, ST, 1981, 10; Cristian Livescu, „Versul cel mai inspirat se codește să se apropie”, CRC, 1986, 2; Aurel Ștefanachi, „Alergarea copacului roșu”, CL, 1987, 7; Coșovei, Pornind, 164-167; Mircea A. Diaconu, Estetica terapiei orfice, LCF, 1996, 48; Constantin Miu, Devenirea întru cuvânt, ST, 1997, 2-3; Gheorghe Grigurcu, Trei poeți moldavi, RL, 1998, 3; Geo Vasile, Nicolae Panaite: cercul revelației, CNT, 2002, 26; Marius Manta, „Aproape un cerc”, ATN, 2002, 9; Raluca Dună, „Aproape un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
Heidegger, promotori ai structuralismului și existențialismului, dar mai ales pe cele ale lui Max Bense, cu a sa estetică informațională, în Vitralii dezvoltă concepte (eonul estetic, entropia, opera deschisă) și le exemplifică divers cu lucrările lui Albrecht Dürer, cu imnurile orfice, cu Don Quijote, E. A. Poe, Baudelaire, Dostoievski, Unamuno, dar și cu Ștefan Aug. Doinaș ori cu Mircea Ivănescu. Un eseu, N. V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne (1996), confirmă sugestia lui Marian Papahagi privind un anumit spirit „gogolian” al personajelor lui P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
Platon, considerate mai simple. Însă ținta acestui tip de învățământ era împlinită abia de ultima treaptă, cea reprezentată de studiul celor mai dificile dialoguri platoniciene, precum Timaios sau Parmenide, urmată de inițierea în practici ascetice riguroase și în cadrele misticii orfice și ale oracolelor caldeene. Lecția aceasta a studiului care nu se oprește la dimensiunea teoretică a spiritualității a fost bine înțeleasă de bizantini, și sancționarea neoplato¬nismului nu a vizat niciodată forma și principiile structurii sale inițiatice. Dificultatea unei analize
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
justețe Nicolae Balotă, există la Ilarie Voronca „o complacere în reveria thanatică”, „termenii în care este tratată tema implică o voluptate extatică a morții asociată cu revelația poetică”. O asemenea atitudine poate fi interpretată, desigur, și în sensul unei „inițieri orfice”, dar ea trebuie pusă mai degrabă în legătură cu ceea ce același critic numește, în alt context, „trăirismul manifest al unor declarații cu privire la neliniștile existențiale”. „Suprema înălțare din viață în moarte”, „apoteoza spasmului ultim” ca împlinire întru revelație, numesc de fapt, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
care imaginația comentatorilor a stors tot ce se putea stoarce. Citite într-o grilă metafizică astăzi repugnantă, aceste poeme au infuzat, o dată pentru totdeauna, în imaginarul colectiv mitul poetului (cu inițială majusculată) ca oficiant al unor de tot ciudate ritualuri orfice. Că acest tratament i-a dăunat lui Nichita Stănescu însuși, nu mai încape îndoială. Dar, după mine, el a dăunat profund inclusiv libertății poeziei române din a doua jumătate a secolului trecut. Pentru a nu contrazice regula, chiar și spiritele
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]