186 matches
-
a importat în Hellada Misterele Orfice și concepția despre Infern (Tartaros ca pedeapsă postumă pentru cei răi și Campiile Elisee ca răsplată pentru cei buni). Doctrina dezvoltată de presupușii urmași ai lui Orfeu propunea o mitologie modificată față de cea oficială (orfism). Cu timpul opiniile grecilor s-au împărțit, unii socotindu-l teolog, legiutor, poet, muzician, călător și ostaș, deci o personalitate istorică, alții socotindu-l un personaj născocit. Se pare că Aristotel nu credea în existența istorică a pesonajului. Analiaza poemelor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a reconsiderat, dandu-i noi valente. Mitul lui Orfeu, accentuat în special pe coborârea sa în Infern și de propria sa moarte, instituie puterea amintirii, în opoziție cu implacabilul jug al uitării. Amintirea este originară, sinonimă cu viața, prin care orfismul cinstește “durerea Persefonei”, îndoliată de uciderea fiului sau Dyonisos. Amintirea dezvăluie rana nemuririi de care a fost pecetluită divinitatea; uitarea îi acoperă pe moment suferința, face “ca și cum” omul n-ar fi fost născut dintr-o sfâșiere a vieții și repetă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a puterilor uitării. Datorită originii sale, poetul participă la “ceea ce a fost, ceea ce este și ceea ce va fi“. Orfeu este un om născut din părinți nemuritori. Mitul găsește aici o întemeiere a originii divine a sufletului uman, resort (domeniu) al orfismului. O dată acceptată condiția că omul are un “suflet” deosebit de trupul său, era normal ca oamenii să-și pună întrebarea de unde vine acest “suflet” și, la fel de firesc, să raspundă că venea din marele rezervor al sufletelor din Hades. În orfism, omul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
al orfismului. O dată acceptată condiția că omul are un “suflet” deosebit de trupul său, era normal ca oamenii să-și pună întrebarea de unde vine acest “suflet” și, la fel de firesc, să raspundă că venea din marele rezervor al sufletelor din Hades. În orfism, omul poartă păcatul strămoșesc pe care trebuie să-l ispășească prin suferință, idee menținută până astăzi. Sufletul nu poate muri datorită originii sale divine, dar el este pângărit de crima ancestrală. Trupul este temnița sufletului. Această părticică nemuritoare este condamnată
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de conștiința timpurilor, rămânând o prezență cu multiple avataruri și semnificații: prezență paradoxală și misterioasă, cântăreț, poet, magician, arhetipul îndrăgostitului, erou civilizator, inițiator în misterele orfice. În semnificațiile originare ale mitului se disting două mari direcții, una religioasă, debutând cu orfismul și continuată în creștinism, în care cântărețul devine alegorie a viciilor și virtuților și una laică, poetică, sugerând încrederea în capacitatea creației de a înfrunta timpurile prin valoare, prin capacitatea de sublimare. Oamenii pot scăpa de resentimentele cu care plătesc
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
resentimentele cu care plătesc pentru natura lor “titanica” conformându-se modului de viață orfic”, menite să sublime durerea zeiței: interzicerea mâncării de carne și a sacrificiilor cu vărsare de sânge. Aceasta era regula de bază a modului de viață orfic. Orfismul exprima eliberarea sufletului de trup la sfârșitul unor vieți succesive și a se uni, astfel, din nou, cu divinul originar. Această salvare constă tocmai în încetarea existenței terestre, în inițierea perfectă, care întrerupe ciclul metensomatozei. Încarnarea se aseamănă unei morți
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
să nu privești înapoi, căci se iau Erniile ( Furiile) după tine”. Și deochiul pare a izvorî tot din mitul marelui profetboala sau moartea provocată de privirea cuiva (privirea are greutate, este materială: ea poate ucide). În perioada de înflorire a orfismului au circulat intens texte orfice, care erau scrise după cum mărturisea Euripide în piesa Alcesta, pe tăblițe de lemn. Se spune că într-un sanctuar al lui Dionisos din Tracia au fost găsite tăblițe privind „vindecarea trupului și a sufletului”. De
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
regăsim în poemele lui Petrarca, Michelangelo, Herrera, Ronsand Camoes, Spenser Tasso, Campanella, Lermontov, Byron, Baudelaire, Boileau, Verlaine. Creatorii au valorificat liric mitul lui Orfeu în arte poetice, afirmând perenitatea în și prin opera. În literatura română cultă găsim mărci ale orfismului, cât și în literatura populară română. ORFEU „Își laudă sub arborii ninși viațaunica-i marfă, cu nervii proprii întinși în loc de strune de harfă Cum trecese face, brusc, zi în fiece murmur și șopot umbra lui cade pe zid, și zi dul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
păltinași” în alb. Bredh), „laie” („mioriță laie” în alb.laj), „mură” în alb. mulle. Alte cuvinte trace: „vatră”, „magură”, „bîr”, „căciulă”, „buză”, „mânz”, „zgardă”, „ghimpe”, „urdă” etc. Oare nu însuși Orfeu a compus Miorița? Surprindem existența unui Orfeu al românilor. Orfismul modern îl regăsim și în lirica lui Barbu, în opera După melci. În aparență un text pentru copii, prin atmosfera ludică și prin limbajul colocvial, După melci reprezintă o întâmplare din viața unui copil și consecințele morale ale acesteia. Poemul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a vietății iubite, dar totuși irealizabilă. Falsul demiurg din După melci și Orfeu sunt victime ale hybrisului dar constituie modele, Creatori. În cultura antică numai mitul lui Orfeu și filosofia lui Platon au dezvăluit relația dintre iubire și veșnicie. Mesajul orfismului este ca omul se poate salva prin credință, artă și iubire (figura 6). „În tot cazul ne-ar plăcea să știm că aceste locuri, pe unde trăim azi, e posibil să fi cutreierat și Poetul Poeților-Orfeu, cel care putea cu ajutorul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și ți-aș săruta talpa piciorului / nu-i așa că ai șchiopăta puțin după aceea / de teamă să nu-mi strivești sărutul?”. Cum se vede, S. cultivă, în tradiția lui Eminescu, serafismul și, în consens cu poeții mai noi, redefinește mitologia orfismului. O populează, înainte de orice, cu vedeniile și cu jubilațiile sale de om tânăr. Cu 11 elegii lirica lui intră în faza reflexivă, conceptualizantă și intră primejdios în chiar inima metafizicului. O metafizică a poeziei, cum zice Marcel Raymond, nu a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
astfel înscris în tradiția literaturii române, văzută de poet ca purtând vocația pentru clasicism, căruia S. îi schițează, pe urmele ideilor celui interpretat, o ontologie - clasicismul ca mod de a fi în lume. Pe de altă parte, se referă la orfismul poetului, înțeles ca mod de refacere a unității originare, la care și suprarealismul visa, dar care aici este meditație ordonatoare, ideal al clasicismului. Comentatorul mai pune în relief analogiile de model și de structură muzicală avute în vedere de Dan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
se impune În ultimă analiză este și aici propria energie productivă a textului. Dacă e să facem o apropiere de experiențele din domeniul plasticii moderne, am putea vorbi despre „imaginația discontinuă” a futuriștilor (fără, aici, cultul mașinismului), ca și despre „orfismul” - ca variantă a cubismului - unui Robert Delaunay; apropieri relative, desigur, atîta vreme cît ne aflăm În spațiul limbajului poetic, cu legile-i specifice. Și nu se poate trece nici peste sugestiile reținute din suprarealism, cu al său dicteu automatic, prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
el componentele lumii reale nu dispar, dar sunt puntea de trecere spre o așa-zisă lume a „simetriei”. Una însă infidelă și imprevizibilă, precum visele. SCRIERI: Imperiul simpatiei, București, 1990; Simetria fierbinte, București, 1994. Traduceri: André Boulanger, Orfeu (legături între orfism și creștinism), București, 1992; Max Kaltenmark, Lao Zi și daoismul, București, 1994. Repere bibliografice: Ioana Pârvulescu, De veghe în „Imperiul simpatiei”, CNP, 1990, 3; Eugen Simion, Prelungirile suprarealismului, RL, 1990, 28; Traian T. Coșovei, Darwin al mângâierilor, CNT, 1991, 17
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289866_a_291195]
-
vrabie se așază pe o creangă/ înalți fruntea udă/ și o privești./ Din cer acum/ ninge./ Poți numi această liniște fericire./ Poți numi această lumină?” (Anii ’80). Aceste procedee, ce caracterizează gruparea brașoveană „mașcriistă”, se grefează la O. pe un orfism histrionic prelucrat după tiparele unui baladesc de sorginte romantic-barbiană, eufemizat prin metrică și discursivitate: „Hai! Cântă odată, hoinarule zănatec!/ Potrivește-ți glasul. Găsește cuvântul. Să-mi întorci/ iubirea, să îmi dai puterea șarpelui lunatec,/ De ce nu cânți tu, menestrel? Dulce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
el o întreagă experiență optzecistă, încât se poate afirma că poetul maramureșean vine de mai departe. Lirica lui P. își trage sevele din trupul încă viu al modernismului. Fascinația ar consta într-o asumare a poeziei ca act ontologic, în orfismul ce transformă spațiul liric dintr-un tărâm al artificiului, al convenției, într-unul al existenței; forța poeziei lui P. este forța miraculoasă a limbajului poetic de a se metamorfoza în lume și de a ființa ca atare, în vreme ce rafinamentul postmodern
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
atât pe preoptzeciști, cât și pe postoptzeciști - văzuți ca autori retrograzi, neinteresanți și nelegitimi, reiteratori naivi de procedee și viziuni descalificate istoricește, afiliați unor etape ori formule anterioare p., unor viziuni ori modalități de creație iremediabil caduce (modernism „metafizic”, autenticism, orfism, minimalism, mizerabilism patetic, „nou realism”, angajare etică și socială etc.) -, stârnește iritare și reacții de ripostă. Unii dintre cei vizați contraatacă, contestându-le optzeciștilor valoarea, învinuindu-i de a fi livrești, inautentici - confecționeri manieriști, plăsmuitori de „universuri de carton” - și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
obraz, căci anii lui nu-i chip să-i numeri Și păsările cuib își fac la el pe umeri." (Kalidasa Sakuntala) Într-o astfel de "grotă inițiatică"4 magul este "imaginea contemplativității amare": În decor de insulă și ruină, practicând orfismul de magii al desperării, sau în natura cotropită de somnoroasa jale a morții, călugărul e imaginea contemplativității amare; el, bea din acesceză și mortificare, apa mării, or se îmbată de muzica undelor somnul și visarea, noaptea integratoare desăvârșind această imagine
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Naratori și modelare umană în medievalitatea românească. Iași: Junimea, 2000, 172 p. (Eminesciana. Serie nouă; 1) * PETRESCU, Ioana Em. Mihai Eminescu poet tragic. Ediția a 2-a. Iași: Junimea, 2001, 194 p. (Eminesciana. Serie nouă; 2) * LATEȘ, George. Mihai Eminescu: orfism și gnomism. Iași: Junimea, 2001, 285 p. (Eminesciana. Serie nouă; 3) * HUSAR, Al. Pro Eminescu. Iași: Junimea, 2001, 296 p. (Eminesciana. Serie nouă; 4) * LIVESCU, Cristian. Întâiul Eminescu: studiu critic. Copiii lui Saturn: digresiuni despre geniu. Iași: Junimea, 2002, 245
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Moralitate 27 referințe Natura juridică a arbitrajului comercial internațional 83 referințe Nicolae Manolescu 1996 2003. Cărți, articole din publicații 248 referințe Noul Testament de la Balgrad (1648); Biblia lui Samuil Micu (Clain) (1795) 110 referințe Numeralul în literatură 40 referințe Orfeu și orfism în literatura română 172 referințe Orientarea profesională a adolescenților 114 referințe Originea și evoluția omului 55 referințe 140 de ani de la înființarea Senatului României 560 de referințe Ovidiu Drimba în fondurile BCU „Mihai Eminescu” 40 de referințe Participanții la activitatea
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
printre zei, singurul cu atributul magiei, zeu dublu, "cel mai cumplit și cel mai blând" totodată, cum îl prezintă Euripide, cel care revelează bucuria cotidianului, sărbătoarea și realitatea iluziei prin teatru, dar și sângerosul și orgiasticul patron al impulsurilor vitale); orfismul tutelat de Apollo, cu textele sale sacre, mai apropiat de filozofie și propunând o cosmogonie contrară celei hesiodice (dacă aceasta considera ordinea diferențiată ca fiind creată din haos, orficii priveau realitatea ca o cădere în diviziune a Totalității inițiale, a
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a crede în ceva mai presus de el, de a se devota unei cauze, este astfel satisfăcută, iar cântecul, metafora, afectivitatea și recuzita mitologică constituie "accesoriile menite să confere fundamentalismului patriotic hibridizat acea aură transcendentă aptă să stimuleze sacrificiul", căci "orfismul ceaușist e un cult modern de misterii politice, grefat pe vechi modele de gândire tribală": imaginarul mitic al modernității prometeice este populat de titani, eroi mitologici ai muncii și transformării naturii, și dușmani ai zeilor (împerecherea mitologiei naționaliste, autohtoniste, cu
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dud) tendința dominantă era una hermetică, demersul caracteristic acum [în volumul Euridice și umbra] este unul orfic. Poezia speculativă (în toate sensurile) nu-l mai satisface pe autor. Cuvântul nu doar răsfrânge, el încearcă să întrupeze. Trecerea de la hermetism la orfism e trecerea de la inițierea în ordinea lumii la încercarea de a o restabili, trecerea de la o hermeneutică a misterului la o soteriologie. Poetul nu mai inițiază, ci speră să salveze. De fapt, el inițiază acum într-o terapeutică a miracolului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
Cristea, Fereastra, 173-178; Ștefănescu, Prim-plan, 270-278; Cistelecan, Poezie, 155-158; Nicolae Manolescu, „Elegie pentru floarea secerată”, RL, 1988, 50; Valeriu Cristea, „Lumea fără tine”, RL, 1989, 16; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 44-50; Tupan, Scenarii, 197-204; Mircea Martin, De la hermetism la orfism, RL, 1990, 10; Cristea, A scrie, 156-159; Andreea Deciu, Dilemele lui Kir Grigorie, RL, 1993, 14; Octavian Soviany, Eseurile lui Cezar Baltag, CNT, 1993, 20; Mihai Gramatopol, Jocurile spiritului, CNT, 1993, 23; Maria-Ana Tupan, De la hermeneutică la virtuozitatea... onomatopeii, VR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
lui D. Caracostea, autorul se delimitează de părerile fostului profesor al Universității din București. El stabilește, într-un efort personal de exegeză realizată din perspectiva întregului, zece „motivații” ale creativității eminesciene - epicureismul estetic, spațiile claustromorfe, estetica privirii, uitarea-amintirea, visul, gândirea, orfismul cuvintelor, ușor-măruntul, finalitatea etică, iluminările - pe care le urmărește în operă, punând în valoare întruparea lor poetică. Cartea, care dezvoltă noi accepțiuni ale conceptului de creativitate (Cristian Livescu), poate fi așezată într-o filiație cu alte încercări aparținând, în primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]