93 matches
-
cercetarea primelor moduri de organizare social?. Cert e c? ele au fost matricea numeroaselor teorii rasiste, antroposociologice ?i reac?ionare care, la turnură secolului, au �nflorit �n Germania (cu Ammon ?i Chamberlain), sau �n Fran?a (cu Vacher de Lapouge). Organicismul ?i alte exemple, cu o tonalitate diferit? �ns?, relev? importan?a schemelor biologice pentru primele interpret?ri ?tiin?ifice ale fenomenelor sociale. Ideea admis? de c?tre mediile ?tiin?ifice, pe care am putea-o lua ?i că pe o
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
pe biologie ?i s?-i aplice modelul de analiz? �n interpretarea fenomenelor sociale. Acesta este punctul de vedere pe care �l ap?r? germanul Albert Sch�ffle �n lucr?rile sale (1875-1878) care trec drept expozeul cel mai complet al organicismului �n ?tiin?ele sociale, lucr?ri �n care asimilarea societ??îi cu un corp (Sch�ffle vorbe?te de �?es?turi sociale� atunci c�nd se refer? la institu?îi) este exploatat? p�n? la cap?ț. Nici unul dintre aceste
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
mintea multora, sociologia era asimilat? cu socialismul. Dup? ce aceast? confuzie n-a mai fost f?cut?, sociologia a fost asimilat? �?tiin?ei morale� pe care pozitivi?ții voiau s? o substituie moralei tradi?ionale. La r�ndul s?u, organicismul a ap?rut ca fiind curentul cel mai original, dar lucr?rile ce se reclamau de la el nu prezentau nici o unitate, fiecare autor dezvolt�ndu-?i ideile f?r? a se preocupă prea mult de cele ale vecinilor. A?a
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
aplicate care, din nenorocire, a sf�r?it prost �n scurt timp: Pinoit ?i principalii colaboratori au fost concedia?i �n 1897. Aceast? schimbare de vocabular se datora, �n parte, eforturilor unui filosof, care trecea drept un partizan �nfocat al organicismului, Ren� Worms. Ar fi mult de meditat asupra parcursului acestui str?lucit normalist, cu un bogat capital social, care �n pu?ini ani acumuleaz? titluri academice cu o u?urin?? deconcertant?, �nainte de a se lansa �n organizarea sociologiei, o
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
fundamentarea sociologiei se referă în principal la: a. implementarea sociologiei create în Franța pe teritoriul spiritual al Angliei; b. evidențierea unor noi posibilități de analiză a vieții sociale. Doi termeni formează chintesența aportului filosofului englez în această direcție: evoluționismul și organicismul. Pe larg, constatăm că: * Continuă perspectiva pozitivistă de analiză a proceselor sociale, încrederea în virtuțile științei; Spencer este convins, ca și Comte, de faptul că științele naturii pot constitui un model explicativ pentru societate. * Lucrările lui Comte sunt aduse la
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
căreia societatea poate fi comparată cu un organism, ea este chiar un organism. În acest fel, Spencer este adeptul direcției organiciste în sociologie, construind o sociologie organicistă, curent cu mare căutare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea; Organicismul este un tip de holism care, aplicat la societate, obligă la un studiu global, în termeni de întreguri sociale, individul și manifestările sale nefiind obiect de studiu sociologic. Sociologia organicistă a lui Spencer va fi dezvoltată de către Durkheim în ceea ce
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
lor, maeștrii lor spirituali, au fost recrutați din medii intelectuale de conținut diferit și situați în timpi istorici diferiți. * Esența fenomenelor sociale pe temeiul căreia construiesc edificiul social este diferită. * Lansează în circuitul teoretic direcții de studiu distincte, pozitivismul, evoluționismul, organicismul (social-spencerism), marxismul. * Creează pe cont propriu, comunicarea dintre ei este, declarat, inexistentă. * Au lăsat urme diferite în gândirea ulterioară: unele s-au stins temporar, altele s-au imprimat adânc chiar și în practica socială. * Evadarea din filosofia socială s-a
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
de socializare * Filozofia banilor * Probleme fundamentale ale sociologiei Învățăturile. Simmel își termină studiile într-un climat spiritual european dominat de interpretările realizate de Comte în Franța, de Spencer în Anglia și de Schaffle în Germania. Pozitivismul și forma sa engleză, organicismul, își manifestau influența hotărâtoare, înfiltrând ideea potrivit căreia există o continuitate între natură și societate, iar viața este prezentată ca un lanț nesfârșit ce se întinde de la cele mai simple procese naturale până la cele mai complexe structuri sociale. Sociologia era
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Noica reproșează „holismului” de tip Cantemir că nu a stimulat specializarea care a creat premisele impresionantului progres științific și tehnologic al Occidentului. Numai că Noica însuși trebuie să recunoască faptul că acest „progres” scientist a scăpat din echilibrul dinamic al organicismului răsăritean, ducând la orgoliul cuceririi naturii care periclitează, din secolul al XX-lea, însăși existența omului pe o planetă tot mai devastată. Savanții contemporani, de aceea, redescoperă beneficiile modelului cultural de tip cantemirian, cum o face, bunăoară, încă din 1981-1982
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
pentru simțul istoric al gazetarului), Al. Oprea (axat pe relația dintre "jurnalismul conservator și poetul spiritului secolului", un polemist profetic), în fine, Sorin Antohi, în Critis imaginalis, care află în aceste scrieri cuplarea "utopismului regresiv" cu perspectiva "tendințelor ucronice" și organicismul și fiziocratismul. În acest proces de receptare critică a publicisticii eminesciene, autorul studiului prezintă sintetic pozițiile unor cercetători, de la Maiorescu și Grama, la Aron Densusianu și Elie Miron Cristea, dintre cei vechi, G. Ibrăileanu. N. Iorga ("Un nou Eminescu apăru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sensul că "substratul religios al creației lui Eminescu nu se limitează doar la precreștinismul și creștinismul ei, ci este văzută într-o raportare specifică, de natură ontologică, la Divinitate". Cât privește ideile pedagogice (Pedagogia) promovate de Eminescu, acestea "derivă din organicismul său doctrinar", astfel încât modul în care concepe persoana și personalitatea, "ne trimite la paradigma postmodernă în educație care "formulează ca obiectiv esențial dezvoltarea integrală a personalității umane". O atenție aparte se acordă Limbii și limbajului, Mihai Cimpoi selectând din vocabularul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
relație de interdependentă, iar tradiția însăși nu este o entitate fixă, imobilă, ci o entitate labilă, mereu modificată în timp, supusă unui proces de creștere identic (nu simetric) celui în care se află angajată națiunea însăși. Se, continuă astfel, mărturisit, organicismul lui T. S. Eliot. Această concepție are consecințe practice foarte importante. Pe de o parte, sunt respinse teoriile extremiste ale unui Pottle care afirma discontinuitatea totală a culturii, ca și cele ale lui Spengler, care vedea continuitatea lor numai sub
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
trecutului, înlătură însă inovațiunile improvizate și aventurile hazardoase.<ref id=”1”>Eminescu, Opere, vol III, Editura Univers Enciclopedic, București, pp. 359-360.</ref> „Era nouă“ Odată cu discursul din 1884, junimismul politic își atinge maturitatea. În orice canon al reflecției conservatoare românești, organicismul lui Carp deține o poziție privilegiată. Și aceasta cu atât mai mult cu cât „Era nouă“ nu este doar titlul, memorabil, al unei alocuțiuni parlamentare, ci și semnul care marchează cristalizarea unei viziuni ce revitalizează prudența, moderația și gradualismul. Ca
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de destindere, similitudini și disimilitudini. Accentul, spun autorii Introducerii la Partea I (fiecare dintre cele șase părți este precedată de o introducere substanțială, orientativ teoretică), cade asupra "jocului dintre trăsăturile regionale specifice, fără a le dizolva într-un melting pot. Organicismul este refuzat pe toate planurile. Cum este organizat, deci, imensul material? Într-un dialog al nodurilor temporale semnificative (crize care duc la schimbarea funcției literaturii), al istoriilor formelor literare, al topografiilor schimbătoare ale culturilor literare, al instituțiilor literare și, în
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
lui Călinescu le spun mai mult decât opera lui critică, Mircea Martin vede în aceasta puntea de convergență între diverse tendințe, centrifugale, coerența în fine atinsă a evoluției noastre literare. Nu întâmplător, poate, cele mai substanțiale capitole sunt acelea intitulate Organicism și estetism, respectiv Cucerirea tradiției - de la descoperire la invenție. Din ambele reiese poziția mediană a criticului pe tabla epocii sale. Între extremismul tradiționalist al lui Iorga, care absolutizează trecutul și respinge ,modernismul năvălitor", și extremismul modernist al lui Lovinescu, care
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
ceva apropiat de nihilismul pur mereologic este Peter Unger, în lucrările sale "Nu există lucruri obișnuite" și "Eu nu exist". Nihilismul parțial: Unii filosofi susțin că numai obiecte de un anumit tip au părți componente. O astfel de poziție este Organicismul, care consideră că ființele vii sunt compozite (adică obiecte care au părți componente) și, prin urmare, există, dar nu există alte obiecte cu părți componente, precum și toate celelalte obiecte pe care le considerăm compozite (de exemplu, scaune, planete, etc ) prin
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
tendențială”: „A particularly proper concept used to describe the process of modernization in Romania is the one of ― ”tendentious modernity”, as defined by Constantin Schifirneț.” El constată că dezvoltarea modernă a societății românești a fost și este studiată după paradigma organicismului sociologic care o concepe ca proces de trecere de la societatea premodernă la una modernă. Modernitatea occidentală s-a produs ca o consecință a schimbărilor radicale derivate de procesele de industrializare, raționalizare, constituirea statului național, diferențierea între sfera publică și sfera
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
a frontului larg liberal-democrat, cu unele tendințe care sunt uneori socialiste, alteori religioase”. "Volya Rossii" și-a declarat sprijinul pentru „socialismul moral”, bazându-se pe „activitatea spontană și creativitatea maselor”. În timp ce grupul emigranților se aduna în jurul ideilor lui Slonim despre organicismul rus și federalismul post-imperial, el a respins, de asemenea, cu fermitate exprimarea naționalismului rus, care prevedea o Rusie ce respingea „orice diferențe de credință, rasă sau religie”. Slonim însuși era un adversar cunoscut al eurasianismului și teoriilor excepționalismului rus, care
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]