93 matches
-
în sine, ca o emblemă a acelui text parțial, care se apropie cel mai mult de statutul textului general. Fragmentul contrazice însăși ideea de totalitate, de structură centrată, de limită. Fragmentul evidențiază, prin excelență, ideea de ruptură, de discontinuitate, opusă organicismului tradițional"71. J. Hillis Miller ne explică (după Nietzsche) dezarmant de "elementar" mecanismul de interpretare a unui astfel de text, deconstructivist, fragmentar și neterminat: Existența interpretărilor infinite ale oricărui text dovedește că lectura niciodată nu este un proces obiectiv de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de a se orienta în viață într-un mod rațional. Aici se află rădăcina profundă sub aspect biogenetic a problemei etice insuficient pusă în filosofie și eliminată prea radical de toate formele psihologiei comportamentului, de psihometria testelor, de behaviorism, pavlovism, organicism, psihiatrie etc. Se cuvine să adăugăm că în lipsa indispensabilei baze biogenetice, care ar trebui să înlocuiască vechile speculații metafizice problema etică este fals pusă și în speculațiile pseudo-filosofice ale epocii noastre (existențialismul, fenomenologia, structuralismul etc.) Iată de ce, pentru a umple
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
bun exemplu în acest sens, deși scria în anii 1830, înainte de faza cea mai spectaculoasă a revoluției industriale, pe care o întrezărise totuși la Manchester - dar o explicase mult diferit de celălalt vizitator celebru din epocă al localității, Marx. Dar organicismul s-a relansat și după Revoluția de la 1789, mai întâi în rândurile adversarilor și victimelor acesteia, alimentând o întreagă serie de antimodernisme iliberale romantice, unele saturate de diverse forme de utopism (catolicismul social francez, „socialismul utopic” etc.), altele de diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
romantice, unele saturate de diverse forme de utopism (catolicismul social francez, „socialismul utopic” etc.), altele de diverse forme de reacționarism (de la reacționarismul aristocratic al lui Joseph de Maistre la conservatorismul lui Burke, de la viziunea istoriozofică a astăzi uitatului Buckle, la organicismul lui Spencer, anumite aspecte din Comte, darwinismul social etc.). Ideea de Sittlichkeit în idealismul german, precum și (după cum a argumentat convingător Friedrich Jaeger în cartea amintită) re-situarea socială și istorică a individualității descătușate pe care a propus-o în aceeași cultură
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
modalități de reinstituire a rădăcinilor comunitare printr-o privire îndreptată înainte, nu îndărăt (cum li s-a reproșat). Victoria liberalismului „la orașe și sate”, nesigură și incompletă chiar la începutul secolului XXI, a rămas puțin plauzibilă până la jumătatea secolului precedent: organicismele radicale de dreapta (corporatismele, autoritarismele, populismele, fascismele și nazismul), ca și mesianismul de stânga (leninism-stalinismul), precum și derapajele sistemice ale puținelor democrații parlamentare funcționale din perioada interbelică, lăsau puțin loc pentru speranță. Din păcate, partizanii liberalismului și, cu o retorică net
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
altele, că șora propune multe elemente de mediere dialogică între societate și comunitate, de la prietenie la instituțiile societății civile, regândind astfel eterna problemă a structurilor/instituțiilor/puterilor intermediare; astfel, filozoful depășește comunitarismul nostalgic românesc, ruralist și regresiv (versiune indigenizată a organicismului), deși gândirea sa politică rămâne un comunitarism organicist cu temei transcendent, articulat pe „comunitatea pură”, „pe bază de comuniune spontană”. Susținând principiul continuității între comunitate și societate, Mihai șora sugerează o ingenioasă mediere între - pentru a risca o dihotomie euristică
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nou popor: poporul român" (Almaș, 1994, p. 17). La fel de reziduală este și identificarea dacică a poporului român. Fără să mai fie inculpați ca exploatatori imperialiști, romanii apar mai degrabă ca o adiție la fondul autohton de natură dacic. Promovând un organicism metaforic condimentat expresiv cu o epitetică estetizantă, manualul de clasa a IV-a a istoriei românilor face următoarea analogie: "Localnicii, adică dacii, s-ar putea asemăna cu o tulpină viguroasă, adînc înfiptă în pământul strămoșesc, iar coloniștii romani, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționale sunt observabile modificări substanțiale. În manualul unic de Cultură civică pentru clasa a VIII-a din 1994, editat de Ministerul Învățământului, autoarele continuă să colporteze clișeistica naționalistă autoflatantă vehiculată în epoca de aur a protocronismului românesc. Se vorbește despre organicismul armonic al teritoriului românesc, geografia autohtonă fiind prezentată ca o simfonie terestră alcătuită din forme de relief care se echilibrează reciproc (Lăcătuș, Chirițescu și Zainescu, 1994, p. 104). Sunt reproduse fragmente care monumentalizează trecutul istoric și cultural al poporului român
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
psihopatologiei este subliniată de M. Foucault și ea constă din ruptura creată între „nebun” și „societate” prin alienarea subiectului și obiectivarea faptului psihopatologic. Dimensiunea socială, asupra căreia insistă R. Bastide privește problema sociogenezei bolilor psihice. Dimensiunea biologică are la bază organicismul bolilor psihice (PGP, epilepsie, confuzia mintală, psihozele toxice și organice etc.) și, legat de acestea, biogeneza. Ea este susținută de teoria organodinamistă a lui H. Ey. Dimensiunea psihologică (S. Freud, P. Janet, J. Piaget, P. Ricoeur) pune problema conflictului, a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
chiar la voia întâmplării, în absența unei anume conduite politice, chiar doctrinare, și a unei estetici a moderației. Ca și „Viața românească”, A. l. și a. își manifestă opțiunea pentru evoluția modernă a societății, pentru „calea industrială”, în opoziție cu „organicismul”, cu orientările conservatoare, paseist-romantice. Eseiștii revistei, Paul Zarifopol, M. Ralea, D. I. Suchianu, Al. A. Philippide, continuă discuția mai veche a raportului dintre național și universal, dintre condițiile locale și influențele străine, abordând fenomenul cultural din perspectivă etno-psiho-sociologică. Mai toți conchid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
a explica lumea în termeni cauzali; acesteia ei îi opun o "viziune organică asupra universului" în care spiritualitatea completează și primează în raport cu cauzalitatea, iar "între subiect și obiect se constituie" astfel "o unitate organică" (Râmbu: 2001, 38). Putem distinge acest organicism în concepțiile lui Bălcescu asupra națiunii, recuperate mai târziu cu fidelitate de către Ceaușescu, dar încastrate, de data aceasta, pe un soclu leninist. În continuare, romanticii susțin că "misiunea" civilizării omenirii trebuie să aparțină unei elite spirituale. Chiar dacă elita aceasta este
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lui Dumnezeu". De-a lungul vieții unui stat, "noul nu trebuie lepădat în favoarea vechiului, și nici invers; fiecare își are timpul și prilejul său" (Huch: 2011, 512), erau de părere romanticii, iar leninismul romantic nu contrazicea cu nimic această aserțiune. Organicismul romantic va fi integrat cu succes în textura ideologică a leninismului romantic, unde partidul proclama triumfător "integrare[a] organică" "în viața și activitatea socială" (Bold în Probleme fundamentale ale statutului...: 1980, 24-36) numai că va ajunge aici pe filieră mai
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
poate afirma același lucru și despre leninismul romantic, acesta acționând, cu mai mult sau mai puțină "vocație" asupra omului pentru a îl transforma, din exterior, în sensul încercării de a crea un sentiment de intimitate colectivă între partid și societate organicismul mai sus menționat proiectându-l ulterior, în formă militantă, asupra lumii exterioare. Pentru Nicolae Râmbu, "de la romantism la fascism nu este decât un singur pas" (2001, 138; subl. în orig.). Iar lucrările lui James Gregor ne demonstrează faptul că fascismul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Capitalului. Ierarhia rigidă în plan intern și ambițiile exacerbate în plan extern, combinate cu obiectivul perseverent urmărit de a integra PCR și ideologia subsidiară partidului în cadrul societății, amintind, așa cum am observat când am discutat structura ideologică a leninismului romantic, de "organicismul" și "iubirea" pe care romanticii germani le valorizau și le postulau ca fundament al relației dintre monarhi, rege și regină, ambii modele de virtute, și cetățeni, însuflețiți de curajul, cumpătarea și eroismul lor pe lângă faptul că imprimă leninismului romantic o
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sunt comparate. Viața înseamnă armonie perfectă. De aici derivă în mare parte logica asumpțiilor vezi pentru comentarii și taxonomii asemănătoare Smith (1973:26-9) sau Sztompka (1993:100-12) la care subscriu într-o măsură mai mare sau mai mică evoluționiștii: a) Organicism societatea este un organism ale cărui părți se află în relație și care joacă roluri și funcții specifice în scopul prezervării și continuării "existenței" sale. b) Holism obiectul schimbării este societatea ca întreg, și nu părțile sale. Orice referire la
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
funcționarea unui sistem oarecare și care îi justifică existența. De la început sunt necesare câteva precizări în legătură cu originea schemei funcționale. Mulți analiști sunt tentați să considere că schema funcțională își are originea în biologie, suspectând-o chiar, din acest motiv, de „organicism”, adică de transfer ilicit al conceptelor elaborate în legătură cu organismul biologic la înțelegerea fenomenelor sociale (Turner, 1978). Mi se pare însă mai îndreptățit un alt punct de vedere, care consideră că schema funcțională nu își are originea exclusiv și poate nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nou popor: poporul român" (Almaș, 1994, p. 17). La fel de reziduală este și identificarea dacică a poporului român. Fără să mai fie inculpați ca exploatatori imperialiști, romanii apar mai degrabă ca o adiție la fondul autohton de natură dacic. Promovând un organicism metaforic condimentat expresiv cu o epitetică estetizantă, manualul de clasa a IV-a a istoriei românilor face următoarea analogie: "Localnicii, adică dacii, s-ar putea asemăna cu o tulpină viguroasă, adînc înfiptă în pământul strămoșesc, iar coloniștii romani, cu un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
naționale sunt observabile modificări substanțiale. În manualul unic de Cultură civică pentru clasa a VIII-a din 1994, editat de Ministerul Învățământului, autoarele continuă să colporteze clișeistica naționalistă autoflatantă vehiculată în epoca de aur a protocronismului românesc. Se vorbește despre organicismul armonic al teritoriului românesc, geografia autohtonă fiind prezentată ca o simfonie terestră alcătuită din forme de relief care se echilibrează reciproc (Lăcătuș, Chirițescu și Zainescu, 1994, p. 104). Sunt reproduse fragmente care monumentalizează trecutul istoric și cultural al poporului român
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]