260 matches
-
importantă, ca mijloc de a afirma din nou importanța corpului individual în ca-drul corpului colectiv. Corp mistic sau "corp imaginal", în orice caz, care nu se mai recunoaște prin mecanismele de abstracție rațională, dar care tinde să se afirme în organicitatea grupurilor emoționale. Inversând zicala populară, haina îl face pe om. "Înveșmântarea", fie că este exterioară sau interioară corpului, devine hieroglifă. Semn sacru care permite participarea la un fel de transcendență imanentă. Pietre vii ale unui templu imaterial în care ne
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
polivalent prin faptul că se adaptează, tocmai, la valența exuberantă a tuturor capacităților lumii naturale și sociale. Desigur, poate părea dezordonat. Dar el traduce ordinea internă a lucrurilor în care superfluul compensează utilul, în care surprinzătorul îmbogățește obișnuitul, în care organicitatea amplifică ceea ce mecanicul putea avea prea abstract. Metaforă adecvată pentru a înțelege că, oricât de șocante ar fi, toate modurile de viață au dreptul să existe în etosul pre-sau postmodern. Metaforă care ne forțează să ne dăm seama că viața
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
am separat, care s-a separat și care se relevă comun. Acest destin comun este ceea ce constituie specificitatea eticii. Etos, mod de a fi și de a gândi, în care totul este la locul lui, totul își are locul lui. Organicitate a materialului și a spiritualului, a binelui și a răului, într-un centru al uniunii îmbogățit de contrarii. "Îmi va fi permis să dețin adevărul într-un suflet și-un corp" (Rimbaud). Capitolul 4 Etica relianței Ceea ce povestesc eu este
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de a încadra într-o ramă aurită corpuri și situații scabroase, și totuși extrem de umane. Rama (de aur) și posturile (atât de sumbre) sunt părți constitutive ale aceleiași realități. Ele fac, împreună, să apară intima vibrație a lucrurilor. Ele epifanizează organicitatea totală a umbrei și a luminii. Printre atâtea alte exemple în acest sens, cel al picturii neorealiste americane, ca cea a lui E. Hopper, unde accentuarea trăsăturilor realiste va conferi acestui real un efect imaginar 49. În toate aceste cazuri
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
separării, a rupturii. Or, se întâmplă că barbarii sunt între zidurile noastre. Baroqus redivivus: perla imperfectă căreia îi recunoaștem un farmec sigur. Și, inconștient, această integrare a imperfecțiunii este la originea unei concepții "holistice" a vieții. Coincidență a lucrurilor opuse. Organicitate a rațiunii și a sensibilului. Naturalism sălbatic, așa cum se exprimă el în melomania exacerbată a muzicii "techno", "rap", "hard rock". Toate amintind incantațiile societăților primitive. Urlete sălbatice pentru a-și face curaj în fața ineluctabilității destinului. A-și lua inima în
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
spațiul terestru care l-a născut, dar și steril, câtă vreme celălalt nu a azvârlit paideuma mecanicistă ajunsă în stadiul de sămânță coaptă”. Cunoscutul filosof și istoric al culturii avea să elaboreze ideea dependenței de spațiu a culturii, precum și ideea organicității ei, prezentând astfel în imagini inteligibile pentru intelect ceea ce metafizica nu putea împărtăși direct conștiinței. Fără asemenea recuperări ale sufletului popoarelor arareori putem vedea creîndu-se o imagine complexă în care să se observe fără dificultate nesfârșitele drumuri parcurse de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sau cognitive în general) acea de a își proba virtutea aplicativă și particularizatoare pe relieful capricios al biografiei revelatoare. Apoi, și în perspectivă psihologică și la un nivel de înțelegere superior, interdependența elementelor face posibilă funcționarea conștiinței. În sens pozitiv, organicitatea sistemică este o condiție întemeietoare a actului conștient în măsura în care adună predeterminările intenționale și le focalizează asupra țintei. În sens negativ, ea păzește de situațiile limită care ar putea surveni în momentul unei proaste gestionări a pachetului intențional. Nu numai realitatea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de imaginea proprie în ochii celorlalți, de ceea ce alții vor spune, ar putea spune sau chiar spun despre subiect); Testul arborelui (KOCH) oferă următoarele semne specifice schizofreniei: - semne de degenerescență, când tabloul psihopatologic psihotic este avansat și apar note de organicitate; - semne de sciziune (trăsături contrarii și inversate, în desen); - antropormofizări (o parte a arborelui este transformată în grimasă umană sau în element corporal dezarticulat în ansamblul desenului ; Tesul persoanei (Machover, Human Figure Drawing-HFD) se pretează unei analiza formale (mărimea desenului
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
cei mai diferiți fermenți au acționat în sensul unei exigențe înnoitoare care, cu siguranță, nu era politică și despre care nu s-ar fi putut spune că este de-a dreptul religioasă, ci întru totul ecleziastică și evident originală prin organicitatea sa. Sugestiile lui Rousseau, asimilate de însăși romantismul catolic, despre originea religioasă a societății, schema saint-simoniană referitoare la succedarea epocilor organice și a epocilor critice, adaptată la istoria Bisericii; însemnările lui Constant asupra problemei progresului religios și asupra degenerării clerului
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în dispozițiile ecleziastice, în lucrările mutuale, în administrarea bunurilor pe care le posedau". (A. Rosmini, Cele cinci plăgi, p.188) Ideea de individualitate și de separare pornește de la aceea de seniorialitate și de domnie și este cu totul opusă principiului organicității și serviciului care aparține societății ecleziastice, iar de la aceasta din urmă trebuie să se reflecte asupra societății civile. Lupta între principii, care s-a petrecut în societatea politică și în cea religioasă, explică particularitatea erei medievale, așadar "contradicția lucrării atît
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fosforescent și fascinant nu vine în contradicție cu viziunea foarte personală a autorului, cu caracterul de stranie unicitate a operei. Căci aici „strictă determinare” nu înseamnă copie, reportaj, ci creație. Fidelitatea față de temele și elementele universului artistic conferă o remarcabilă organicitate acestei opere și măsoară adâncimea obsesiilor care o constituie. Obsesia cruzimii, a violenței, a caracterului monstruos pe care îl dobândește în anumite momente ale istoriei puterea; obsesia pustei, care ajunge până-n prag, care intră în case și în suflete; obsesia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ar fi simbolul aparenței și al realului dar și al multiplicității și al finitului. Cam greu de explicat această paradigmă (sau mai curând hermeneutică), ceea ce înțelegem după mintea noastră atrasă și de teoria literaturii este că nu trebuie să lipsească organicitatea dintre ideal și real. Idealul exercită o influență continuă asupra omului, procurându-i un sentiment de încântare, iar realul înseamnă întâlnirea cu natura, percepută ca primitoare generoasă a idealului. Prin urmare, acest real este condiționat de ideal, încât aspirația noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
setos de ordine și autoritate - Situațiune, O lacună, Atmosferă încărcată... și bineînțeles, în primul rând O scrisoare pierdutăă precum și delirul trăirii irespon‑ sabile, de unde delirul «bășcăliei», plăcerea adâncă, eternă, pentru farsa macabră ă1 aprilieă, se vor împleti, într-o teribilă organicitate, cu celălalt delir caracteristic eroului cara gialesc, delirului pasional. Sinteza celor trei deliruri - delirul pasional, delirul politic și delirul «bășcăliei» ă...Ă iată preocuparea de căpetenie a filmului.” La rândul său, filmul lui Pintilie reprezintă o sinteză articulată pe două
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
hazardului, ci împlinește gesturi după un model cosmic și divin. Corpusul de texte folclorice acoperă majoritatea spațiilor românești, indiferent de frontierele politice. Interpretările stilistice și poetice vor crea un tablou obiectiv al răspândirii teritoriale dezvoltate de un anumit tipar simbolic. Organicitatea creațiilor orale va fi astfel clară atât la nivelul literar al speciilor diferite ce compun, precum pictura de pe un evantai, o singură viziune, cât și la nivelul orizontal al configurației lor geografice. „Câmpul stilistic” invocat de Lucian Blaga se dezvăluie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
găsești pi mini!” (Izvoare - Soroca). Atunci când carnea va înfrânge metalul, când orice urmă a fragilității trupului va dispărea și inițiatul va coborî în spirit, epifania sacrului se va instaura în ființa eliberată de semnele contingentului. Structuri și funcții comune speciilor Organicitatea literaturii investigate este pe deplin vizibilă de acum, atât în planul expresiei, cât și în planul semantic. Mesajul inițiatic depășește granițele speciilor și poate fi urmărit, de-a lungul unor moduri diferite de manifestare literară. Sintagmele fixe circulă între baladă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
perfectă a formei în care se materializează imaginarul mitic românesc. Dincolo de legea evoluției folclorice, care spune că „genul viu, în plină expansiune, preia și primește numeroase elemente din moștenirea unor genuri mai vechi”, trebuie să vedem în imaginile comune o organicitate dată de viziunea solidă a omului arhaic asupra universului și o trăinicie a credințelor sale modelate în diferite forme artistice. Probele vitejești Călătoria ca temă integratoare a motivelor inițiatice constituie, adeseori, finalitatea ritualului eroic. Ea este precedată de probe voinicești
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
era bine cunoscut. Având libertatea de a alcătui după preferințele sale sumarul unei plachete de versuri transpuse, a dat o pondere mai mare stihurilor din ultimele volume ale poetului, simțindu-se atras de limpezimea lor structurală. Dispoziția lui Blaga pentru organicitatea lumii, pentru fluidul vieții, simțul său măsurat, apt întotdeauna de fine decantări, sunt doar câteva trăsături ale poetului, constatate în prefața ediției bilingve Poeme - Gedichte (1974). Confruntat, prin lectură, cu fizionomia artistică a lui G. Bacovia, A. încearcă, în traducere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285205_a_286534]
-
fișe, disponibile și ele ad hoc (tot memoria îmi spune unde să le caut; dar și practica clasificării prealabile de cartotecă), gata, cum s-ar spune, a se relaționa înde ele în virtutea afinității informaționale (temă/ subiect), ceea ce le poate oferi organicitate sintactică la nivel de integritate a textului -, în care se întâlnesc și se consolidează ca modalitate particularizantă de asociere structurală. Astfel că literatura presupune și o infinitudine de corelații cu tine însuți, ca autor. Uneori îți zici: păcat că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai întotdeauna riscantă. Se poate presupune însă că întregul organism al operei, secționat în fel și chip întru aflarea celor mai intime taine ale creației, este imun la "disecție". Indiferent cât de fine sunt instrumentele cu care s-ar opera, organicitatea operei rămâne aceeași. Singur timpul constituie proba de foc a conținutului esenței sale și este acela care o face (sau nu) să dăinuie ori să dispară. Eminescu și-a arhitecturat universul poetic pe categoria spațialității [...]: considerându-se entitate ontică centrală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
substanțiale și pătrunzătoare, care au avut în epocă, în convergență cu eforturile exegetice ale confraților de generație și de îndeletnicire, rolul de a consolida în conștiința estetică a cititorilor cinci autori de referință. Al. I. Odobescu este văzut din perspectiva organicității unei opere esențiale. Creația artistului nu trebuie nicidecum scrutată unilateral ci mereu dintr-o perspectivă totalizantă: "... a propune atenției publice un Odobescu antologic, adică pe fragmente, care să aibă fiecare în parte un motiv unitar ca "descrierea Bărăganului" sau "basmul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
târziu, abia în "Lucefărul" din " ianuarie ". Streinu distingea între edițiile estetice (exemplu ediția unilateralizantă din poeziile lui Eminescu întocmită de Mihail Dragomirescuă, științifice (de tipul celei întocmite de Perpessiciusă și critice, precum cea la care se gândea. Pentru a sugera organicitatea operei eminesciene, criticul ar fi inclus postumele în "procesivitatea firească a operei întregi", care ar fi înlesnit viziunea de ansamblu, integratoare, semnificativă. Scriind despre Ion Creangă (Clasicii noștriă, Vladimir Streinu evită sistematic fastidioasele informații biografice asupra cărora au insistat de-
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Streinu cercetează pozitivist, fără exces, biografia autorilor, îngăduindu-și zborul planat asupra operei și contemplația estetică sistematică și consecventă. Trei autori diferiți ca structură intelectuală și ca posibilități exegetice au dat o Istorie unitară, ce-și afirmă cu superbă modestie organicitatea, coeziunea și coerența lăuntrică. Versificația modernă În ", Vladimir Streinu publica un masiv "Studiu istoric și teoretic asupra versului liber", intitulat Versificația modernă (Editura pentru literaturăă, surprinzător prin noutate și originalitate chiar și pentru cei inițiați. Lucrarea se adresează cu precădere
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
parafraza tonul rousseauist din Julie ou la Nouvelle Héloïse: la el, "totul pare natural, cu excepția asamblării".) Despre prozator, Ion Vlad afirmă, într-un rând, că este singurul "care concepe apartenența țărănească drept asumare a ființei prin contopire și structură. Prin organicitatea elanurilor și îndemnurilor și, nu în ultimul rând, prin firescul și simplitatea acestei comunicări exterioare. Avem sentimentul că scriitorul este (subl. în text) chiar lumea țărănească și nu numai exponentul acesteia" (1986: 28-29). Practic, bucățile nu ilustrează prin nimic terifiantul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sa particulară asupra poeziei. S-a putut observa de altfel, din aserțiunile citate anterior, că diversele nivele ale „stării de spirit” tipic avangardiste, așa cum o aproximează poetul nostru, sunt intricate, comunicând intim între ele și dovedind, prin chiar acest fapt, organicitatea demersului avangardist, unificabil sub semnul fundamentalei - după părerea noastră - obsesii a dinamicii absolute a spiritului, a unei disponibilități fără frontiere, a unei libertăți debușând în utopie. Ruptura de „convențional” și afirmarea noutății radicale, trecerea în prim plan a „manifestării vitale
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
imediat anterior: „considerarea obiectului ca obiect în spațiu, posedând toate elementele de echilibru ale volumului”, “îndepărtarea oricărui subiectivism, integrarea portretului, peisagiului, naturei moarte, nu ca expresie de suflet, ca existență materială, organică”. Poezia va fi și ea considerată sub semnul organicității, al unei coerențe interne de natură a-i conferi obiectivitate, eliberând-o de excesul emoțional romantic: o de-subiectivizare despre care va vorbi, ceva mai târziu, și Ion Barbu. „Elementele considerate în spațiu” - aici, cuvintele - subliniază de fapt însemnătatea sintaxei
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]