259 matches
-
cărui mare suferință o constituie excluderea sa din fluxul universal, din mișcarea legiuită a materiilor, care se dereglează, cad în prăpastia informului, aceeași pentru macro și microcosm. „Văzutele" și „nevăzutele" pe care le-a stăpînit odinioară bolnavul, insuflîndu-le propria-i organicitate, îl părăsesc catastrofic (Cutremure). Domină mereu în această producție un materialism biologic. Analogiile familiar-organice dezumflă solemnitatea: „Noi? Plini de însemnătate, cu destinul acestei lumi prins între maxilare precum zăbalele la cai. O mică dragoste.(...) Soarele crește, se umflă. Face explozie
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
mării, rana gurii mușcă rana mărului, rana limbii se asociază cu apa rănită, pe urmele poetului se ațin numeroase jivine care vor să-l sfîșie spre a- și umple burțile: „Prin rana sufletului se scurge,/ vai,/ fără întoarcere/ trupul” (Vînătoarea). Organicitatea carnală se extinde peste tot. Sînt descoperite „resturile de la conceperea ideii/ bucăți de piatră și bucăți de carne/ resturi de la crearea morții” (Paznicul ploii). Abstracțiile dobîndesc un înveliș trupesc, geometria avînd un „sînge fierbinte”. Cu toate acestea imaginea unui Dumnezeu
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
și funcționalitatea acestuia față de specificul stilistic al muziicii...; sunt aspecte care au fost urmărite pe parcursul unui veritabil curs de măiestrie destinat tinerilor instrumentiști. Astfel a fost prezentată, printre altele, Simfonia în Do minor de Beethoven, o realizare realmente impresionantă prin organicitatea construcției, prin vigoarea comunicării, prin calitatea dobândită a sunetului de ansamblu. Tot ce s-a realizat se va risipi, însă, în cazul în care factorii responsabili nu vor asigura o continuitate a acestui demers pe parcursul a minimum patru asemenea cursuri
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
unui satyr aflat, în plin ritual, în căutarea extazului. Iată, acum textele scrise despre primele două cărți ale poetului. În finalul acestor note, cîteva impresii despre cea mai recentă carte a sa. *** Texte satyr-ice Lumea exprimată de un satyr după ce organicitatea religiei sale s-a distrus și plenitudinea simțurilor și a imaginației nimerește nebulos ba în teritoriile realului, ba în ale sinelui fără să problematizeze prea mult chestiunea tirului - s-ar putea să arate ca în poezia lui Ion Mureșan din
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
Neconcesiv, mânios pe spiritul arăbesc, în ipostază de arbitru tragic între spiritul poetic și real, Ion Mureșan își vede de propriile-i mituri, dincolo de orice prejudecăți, oricât de glorioase. Patru paragrafe Un Orfeu satyric „Lumea exprimată de un satyr, după ce organicitatea religiei sale s-a distrus și plenitudinea simțurilor și a imaginației nimerește nebulos ba în teritoriile realului, ba în ale sinelui, fără să problematizeze prea mult chestiunea tirului, s-ar putea să arate ca în poezia lui Ion Mureșan” - scriam
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
ce vrea să spună. Neputința de a se exprima precis în chestiuni prin excelență vagi e sursa farmecului volumului. Avînd apetență teologică, Tarangul are aderență la fundament, cochetînd cu elementul numinos și organic, atîta doar că în Franța apartenența la organicitatea locului nu-i surîde, scriitorul fiind în exil interior și contemplînd cu dezgust spectacolul culturii pariziene. Mintea lui Tarangul se mișcă pe trei planuri: confesiv, meditativ și speculativ. Planul confesiv cuprinde secvențele autobiografice, cel meditativ conține intuițiile obscure ale elementului
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
cu admirație riguros argumentată, cu legitimă adeziune la substanța și prestanța lor estetică. Incursiunile în relieful adesea accidentat al actualității literare românești se detașează prin indiscutabile aptitudini analitice, într-un demers preponderent hermeneutic, ce pune în centrul atenției textul, cu organicitatea lui specifică, în litera și, mai ales, în spiritul lui. Nu se poate ignora, de asemenea, generozitatea criticului, dimensiune temperamentală constitutivă, astfel încât, chiar atunci când atitudinile sale sunt mai rezervate, ele sunt atenuate de arpegiile voluptuos-rafinate ale frazării („Ceea ce miră la
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
6. Poate s-ar mai afla ceva de adăugat, cu mare relief și semnificare? Exprim din nou, pentru întregul volum, preferința mea pentru maximum de grupare, de organizare și de cronologie, nu de dragul didacticismului, ci pentru a spori unitatea și organicitatea volumului. Poate afli ceva despre războiul întregirii, de adăugat la cap[itolul] de Fapte memorabile (sau așa ceva). Gândește-te din nou, te rog, la Voronca, Peltz. Turdeanu îmi spune că posedă ambele vol[ume] de Br[ătescu]-Voinești. Orașul cu
Note despre cărturarul Basil Munteanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5331_a_6656]
-
silnic dislocat, după întoarcerea sa în patrie? Deși am întîlnit și o astfel de opinie, credem că adevărul e altul. Cărțile pe care le-a publicat în România după 1989, prezența d-sale în presa literară atestă continuitatea unei cariere, organicitatea autohtonă a unei opere. Și nu doar atît. Departe de a-și fi alterat umoarea, de a se fi ,înăcrit" ca efect al surghiunului (se mai întîmplă!), dl Ilie Constantin face dovada unei deschideri senine către confrați, de-o marcată
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
imaginar inflamat, sieși suficient. Nimic nu iese în afara acestei sfere implozive, a acestei magme ce se autoconsumă. Solemnitatea decade-n absurd, dar, printr-o mișcare circulară, absurdul se solemnizează. Transcendența e implicită ca-n orice damnare. Spre-a sugera o organicitate, Angela Furtună își recapitulează momentele-cheie ale biografiei prin prisma informului ce se scurge dureros ca o rășină din trunchiul unui brad lovit. Iată o copilărie bîntuită de fantasme rele avant la lettre, prefigurînd o existență sub egida spaimei fără scăpare
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
ostil. Inadaptarea sa nu are un aer factice, mimetic, ci (dată fiind și vîrsta autorului care aparține generației subsemnatului) se impune ca rod al unei experiențe îndelungate, ale cărei drojdii s-au depus cu o convingătoare lentoare, în contul unei organicități: ,în lume nu se știe/ cînd, cum și cine/ este normal,// altă cale nu-i,// oaia neagră, poetul,/ ca în caval,/ fluieră în țeava pistolului..." (Oaia neagră). Ori: , Zorile au dat jar,/ aburoasă, bună-i otrava, o nebunie,/ poetul nostru
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
civică, inițial criptată, îngropată în nebuloasa neoromantică. D-sa se rostește acum deschis, în nume social, atașîndu-se pe neașteptate unor filoane încă mai îndepărtate ale poeziei românești (Arghezi, Cotruș, Goga, Coșbuc), împrejurare ce-i încarcă verbul de un fior al organicității. Canavaua pe care se țese proclamația - căci de așa ceva e vorba - este una mesianic-revendicativă, adusă la zi prin cîțiva termeni inconturnabili în care cristalizează mesajul public: "Al nostru e pămîntul acesta fără viitor./ Al nostru e coșmarul acesta lipsit de
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
Patria lui Radu Aldulescu e o Românie toxică, un univers al sonatelor subterane, declarative, unde cicatricile se extind sub semnul unei exterminări tendențioase. Romanul Cronicile genocidului nu face rabat de la poeticile universurilor periferice, în care mizerabilismul este instalat confortabil în organicități rizibile. Căci lumea lui Radu Aldulescu crește, dincolo de condițiile amintite mai devreme, din respirațiile febrile ale unor instanțe apocaliptice, ce nu se sfiesc să cadă pradă ispitelor conspiraționiste, prin volute cinice și resemnări virale. Romanul de față trebuie citit laolaltă
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
prozaică”, și „irealitatea imediată”. Realul apare figurat prin acest contact nemijlocit al senzoriului cu aparența, astfel încît ceea ce se ascunde în spatele său să aibă credibilitatea unei „funcționări” a ființei care se pune în stare de experiență lirică. Plecînd dintr-o organicitate existențială, poeta se regăsește în atmosfera unei domesticități asumate în concretul său, care, la rîndu-i, se mistuie în visul la care e delicios conectat: „E cald, prea cald, prea fierbinte/ în tabloul acesta cu ramă de aur/ în care tu
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
următoarea: evenimentele istoriei au un trend, o dinamică orientată spre Înainte, În concordanță cu timpul care, și el, are tendința de a se mișca În aceeași direcție. Există un firesc al acestei mișcări, care Își are corespondentul Într-o oarecare organicitate a proceselor istorice, derivând din conjugarea naturală a unor premise, cauze, condiții, factori adiacenți, elemente aleatorii etc. Un fenomen, odată declanșat, se Înscrie Într-o dinamică definibilă, cuantificabilă și, până la un punct, predictibilă În limitele unei marje de eroare, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
olimpic al învingătorului, decorează galeriile sui generis ale etajului I. Ioana este artistul învingător care intră în ritmul sufletesc al primăverii cu o frumoasă voință de perspectivă și se integrează firesc în existența cetății, dînd un farmec aparte locului, confirmînd organicitatea cu evoluția artistică, firească artelor frumoase, pe care le studiază la București. „Mărțișoarele cromatice”, dedicate doamnelor și domnișoarelor, propun reperele unei sensibilități coloristice, un fel al primăverii de a se cristaliza static, un fel al culorilor de a se pierde
NOBLETE SI VALOARE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348170_a_349499]
-
oareșce omenie și înțelegere „superioare” imperativelor momentului. O victorie „a la Pyrrus”! Limbajul pseudo-tripourilor, lâncezind de fauna agramată din arealul minorității rromanes (și nu numai), cu deosebire din vecinătatea tradiționalelor alba-neagra, unde nu trebuie cine știe ce dotări sofisticate, invadează deconcertant maculând organicitatea limbii. O întreagă panoplie a trivialității, perversiunilor și promiscuității, înfășoară în putregai și mocirlă gândurile și faptele noastre. Auzite, văzute sau citite. O știință nouă își cere legitimitatea: pornopolitica. Se predă fără profesori, cursuri de scurtă durată, intensive sau după
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366699_a_368028]
-
îl poartă. Între Cer și Pământ se deschide o Poartă/ Prin care ploaia, viu argint,/ Picură viață pe bătrânul Pământ. “( Grădina bunicii). În acest décor ancestral se desfășoară aventura eului, unde sevele trecutului și ale ființelor sunt căutate, prin plasma organicității pure nealterate de canonul prezentului existent. Poeta trăiește trecutul prin rememorare, creionând o scenografie adecvată mitologiei spiritului și proiectat în orizontul emoțiilor: “Mă plec,/ Încovoiată/ De povara dorului./ Mamă Câmpie,/ Pe umerii tăi/Pădurea a înfrunzit,“( Mamă Câmpie).Autenticismul profesat
AL. FLORIN ŢENE: FLOAREA CĂRBUNE- ANCESTRALE CHEMĂRI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365782_a_367111]
-
poezie aflată între tensiunea dintre concept și imagine, și un pictor sensibilizat de spirit și trup. Visceralul resimte cerebralitatea ca presiune asupra culorilor, precum rigoarea ce sensibilizează armonia dintre versuri și pictură. Sevele ființei sunt căutate, prin urmare, în plasma organicității pure, nealterate de canonul existenței. Atât picturile cât și poezia sunt o radiografie a relației dintre armonia trupului femenin exprimat prin pictură și misterul de dincolo exprimării prin metaforă:” Mâinile mele sunt trunchiuri de arbori/ Pe care mere roșii se
POEZIA CULORILOR ÎN ALCHIMIA VERSURILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351581_a_352910]
-
ea, atunci despre creatoarea de roluri teatrale unice Silvia Dumitrescu-Timică se poate spune că a reușit să adune în propriii săi ochi întreaga melancolie a existenței acesteia telurice a omului, o stare de spirit echivalentă aproape cu aceea concentrată în organicitatea lăuntrică a faimoasei picturi a impresionistului rus Isaak Levitan intitulată „Zi de toamnă. Sokolniky”, iar în atitudine vitalitatea artistului superior, care posedă o foarte bine structurată conștiință de sine în crearea oricărui act artistic solid. De fapt, Silvia Dumitrescu-Timică a
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
creații literare nu poți să nu spui decât...„Carte frumoasă cinste cui te-a scris și te-a editat!”. Ordinea în care au fost așezați în pagină autorii a fost cea alfabetică. Și totuși cartea îți dă sentimentul, senzația de organicitate, de roman, care are firul lui epic. Iată acum autorii care cu creațiile lor dau conținut și viață antologiei: Magdalena Albu, Alina Arbajter, Mihaela Arbid Stoica, Florica Bud, Elena Buică, Gabriela Căluțiu-Sonnenberg, Smaranda Cazan Livescu, Mihai Ionescu Cămărașu, Ștefan Dumitrescu
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
îl poartă. Între Cer și Pământ se deschide o Poartă/ Prin care ploaia, viu argint,/ Picură viață pe bătrânul Pământ. “( Grădina bunicii). În acest decor ancestral se desfășoară aventura eului, unde sevele trecutului și ale ființelor sunt căutate, prin plasma organicității pure nealterate de canonul prezentului existent. Poeta trăiește trecutul prin rememorare, creionând o scenografie adecvată mitologiei spiritului și proiectat în orizontul emoțiilor: “Mă plec,/ Încovoiată/ De povara dorului./ Mamă Câmpie,/ Pe umerii tăi/Pădurea a înfrunzit,“( Mamă Câmpie).Autenticismul profesat
FLOAREA CĂRBUNE-ANCESTRALELE CHEMĂRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358085_a_359414]
-
Căci cuvintele pot spune un lucru și contrariul acelui lucru. Pot uni sau separa. Pot exprima sau ascunde. Pot crea sau distruge. Pot înșela. Trăda. Omorî. Cuvintele pot orice.”, notează scriitoarea. Iar dacă ele, cuvintele, au din născare inclusă în „organicitatea” lor coexistența acestor feluri opozabile de a desemna ceva anume, atunci, în mod evident, sunt în stare a declanșa spontaneu nu numai cantitatea de energie pozitivă specifică, pe care și-o conțin, cât și - mai ales, am putea spune - puterea
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
Libertarul contemporan al lui Marcel Moreau își gustă deja cu amărăciune porția uriașă de sclavie (vârâtă pe gât cu forța, precum se întâmpla în anii '50 ai veacului precedent). Încercarea sa de evadare dintre ițele unei realități zilnic descompuse în organicitatea-i consacrată poate fi una tăcută, dar deloc imposibilă. Metoda sapiențială propusă cândva de Alexandr Soljenițîn, anume aceea de a reuși să deslușești în răul provocat o veritabilă formă de binecuvântare, ce îți modelează sub toate aspectele sufletul, este capabilă
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
numerică lesne de manevrat, așezată nicăieri altundeva decât în albia cu deschidere generoasă a propriei lui istorii contrafăcute. O istorie însă afundată până dincolo de creștetul său în actuala ideologie antiumană a globalizării - monstrul articial care îi cerșește imperativ omului contemporan organicitatea mult mai insistent ca apele Gangelui viața pe malurile sfinte ale vechiului Benares - locul sacru al spațiului indic, deasupra căruia umbra zeului Shiva înghite cu neprefăcută voluptate aproape tot. Acolo, la porțile închipuite ale nemuririi, fluviul sfânt mărunțește lacom în
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]