5,945 matches
-
prin lumea întreagă și chiar dincolo de fruntariile ei. De la viața consumată prin canalele Gării de Nord și pînă la pasul de cangur al primului om ajuns pe Lună, televizorul ne spune totul, ne alimentează insațiabila poftă de evenimente, ne flatează vanitățile și orgoliile și ne creează permanent iluzia participării. Asistăm la loviturile de golf ale lui Clinton și la cele din Golf ale lui Bush, participăm la suferințele lui Elțîn și ale lui Jirinovski, la redesenarea geografiei și la resemnificarea istoriei. Vedem revoluții
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
care se spuneau, prin '93-'94, lucruri destul de puțin plăcute. Oricum, prefer acest gen de "iluminări" comportamentului șocant al multor tineri intelectuali de-ai noștri care merg în Occident plini de entuziasm și revin metamorfozați într-o stranie combinație de orgoliu rănit și naționalism primitiv. Scufundat în apa grea a luptei pe viață și pe moarte din Vest, dl. Geoană a ieșit, spre meritul său, întărit. Spun aceste lucruri pentru că, în clipa de față, România se află cu adevărat la o
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
Gheorghe Grigurcu Cărturar de aleasă fibră, dar și causeur atractiv, cu simțul cuvîntului adecvat în sînge, Constantin Călin își recunoaște, alături de "umilința de a produce "materiale scurte" (editoriale, cronici, recenzii, note, însemnări etc.)"și "orgoliul promptitudinii, al ubicuității, al curiozității mereu treze și fără de margini". Își situează cu bonomie eseurile sub egida lui Hermes, zeul care "se implică"în foarte multe: "își consumă energia și își roade sandalele pentru alții. În timp ce aceia se procopsesc, el
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
apreciezi "în primul rînd"la un scriitor modestia e ca și cum ai spune că-i apreciezi "în primul rînd"ochii albaștri sau părul negru. Valorea estetică se poate asocia la fel de bine cu structurile psihologice ale umilinței ca și cu cele ale orgoliului, aceste categorii interferîndu-se astfel încît s-a putut vorbi despre un orgoliu al umilinței și despre o umilință a orgoliului... Cu toate că ne oferă relativ puține nominalizări negative (să fi intervenit oare un grad de blazare, de inhibiție "marginală"a condeiului
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
că-i apreciezi "în primul rînd"ochii albaștri sau părul negru. Valorea estetică se poate asocia la fel de bine cu structurile psihologice ale umilinței ca și cu cele ale orgoliului, aceste categorii interferîndu-se astfel încît s-a putut vorbi despre un orgoliu al umilinței și despre o umilință a orgoliului... Cu toate că ne oferă relativ puține nominalizări negative (să fi intervenit oare un grad de blazare, de inhibiție "marginală"a condeiului d-sale acid de sub care ar fi putut izvorî polemici mai susținute
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
sau părul negru. Valorea estetică se poate asocia la fel de bine cu structurile psihologice ale umilinței ca și cu cele ale orgoliului, aceste categorii interferîndu-se astfel încît s-a putut vorbi despre un orgoliu al umilinței și despre o umilință a orgoliului... Cu toate că ne oferă relativ puține nominalizări negative (să fi intervenit oare un grad de blazare, de inhibiție "marginală"a condeiului d-sale acid de sub care ar fi putut izvorî polemici mai susținute?), Constantin Călin e un spirit ce ne forțează
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
lucru, postura lor castrată, subordonată, secundară). Iezii, în frunte cu cel mic (Creangă, interpretarea ar fi aceasta: cel mic are nevoie de cea mai mare atenție și protecție, e doar cel mai neajutorat dintre toți, iarăși tipic pentru Creangă, un orgoliu teribil mascat, întors pe dos, pus adică pe seama celui mai mic, nu a celui mai mare), sînt avertizați să nu-l lase pe lup să pătrundă înăuntru, pentru că, în caz contrar, vor muri (complexul lui Oedip). În funcție de legătura lor cu
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
împotriva Irakului. Vă imaginați în ce termeni ar fi glosat Păunescu despre o astfel de decizie dacă la putere s-ar fi aflat țărăniștii și liberalii?! Oameni-giruetă, pentru care adevărul nu e decât forma întâmplătoare a interesului meschin și a orgoliului prostesc, știu, acești indivizi n-au nimic sfânt. Dar să-l descopăr pe Păunescu rostind cucernic vocabule în sprijinul ideii reformei Bisericii Ortodoxe Române - asta e prea de tot! Lumea s-a întors cu susul în jos, dacă un liberal
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
deși rotițele se învîrtesc, deși secundarul muncește pe cadranul fizicii și metafizicii. Vedem asta și în burta mecanismului care își expune intimitatea. Aceasta-i pecetea anormalității normale în care trăim. Este însăși imaginea utopiei, definiția absurdului existenței - prizonieră a paradoxurilor, orgoliilor, imoralității, dezintegrării, putrefacției, nonsensului. Să rostești textul lui Eugène Ionesco este una din probele importante pentru un actor. Chiar și din Franța. Topica, filosofia ce circulă în voie prin spatele replicilor, tipul de imagini pe care acestea le adună abrupt
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
invitată, după o pauză de zece ani, să joace Arcadina din Pescărușul. Piesa nu este altceva decît acel interval, oră pe care actorul (actrița aici) o petrece în cabina sa, înaintea reprezentației. Ora aceea în care fricile, angoasele, frustrările, invidiile, orgoliile se adună și macină. Ora în care ai siguranța că ești cel mai bun, inegalabil, incomparabil sau, dimpotrivă, suma nereușitelor tuturor actorilor din lume. Este un interval chinuitor, la care prea puțini dintre noi, spectatorii ne gîndim. Așa cum poate nu
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
am descoperit printre autorii invitați și numele lui Alain Robbe-Grillet, vitalul și venerabilul papă - cum i se spune aici în Germania - al Noului Roman Francez. Într-un prim moment, am fost cuprinsă de emoție. Din perspectivă jurnalistică, emoția (vecină cu orgoliul) era comparabilă cu cea pe care o încearcă un vînător atunci cînd știe că se întîlnește cu ocazia de a obține o pradă rară. Acest neastîmpăr era însă dublat și de conștiința expunerii la un risc major: Alain Robbe-Grillet trece
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
poate crede că se va scrie vreodată pretaporte (și eventual se va citi cu accentul pe penultima silabă, specific limbii noastre!), tocșou sau imeil !? Numai domnul Pruteanu... De altfel, în toate limbile există astfel de împrumuturi, chiar acolo unde funcționează orgolii mult mai mai mari decât cel al românilor. De exemplu, în ciuda istoricei adversități franco-engleze, englezii spun și scriu la fel ca în franceză fiancé și chargé d'affaires ! Și dacă francezii au ambiția să spună souris la mouse, în schimb
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
iată cum, prin hazardul nu tocmai ușor de prevăzut al inteligenței de o factură cu totul aparte, lucrurile iau întorsături contradictorii, dacă nu de-a dreptul stranii. O exuberanță depresivă, numai a lui, îi animă și-i împietrește versurile, așa cum orgoliul umil al singularității îl trudește întru ridicarea piramidelor de chip cioplit în deșertul iconoclastiei. Se pare că oximoronul de profunzime este etrava corăbiei lui, Titanic de pe puntea căruia un Ulysse modern își sfidează destinul: „te-aștept să vii, trompetă de
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
grele ale existenței sale este infirmată cu mai multe contraexemple. Deși abundă în documentație și exemplificări, cartea Dorinei Grăsoiu nu cade în păcatul unui text arid, ci reconstituie atmosfera „încărcată” a presei acelor ani, manipulată de interese politice sau de orgolii rănite ce trebuie răzbunate. Caragiale și-a uimit contemporanii nu numai prin abordarea alternativă a unor registre opuse în producțiile sale literare, ci și prin spiritul cameleonic în chestiuni legate de politică. Într-o epocă în care Maiorescu abia făcea
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
de Cel Presupus, simțind că momentul fatal se apropie?... Dacă moșnegii magnifici, rasa lor volteriană, nu mai aprind lumânări, nu mai cad în genunchi la icoane, nu se mai tem de mânia și de gelozia Dumnezeului Vechiului Testament, nici de orgoliul, umil, al Noului Testament, unde trebuie să-ți întorci și celălalt obraz, de ești pălmuit; atunci, liber fiind, Cui va fi nevoie să i Te adresezi, să Te rogi, dacă, într-o zi?... Deschizi fereastra ce dă spre nord, unde
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
în vîrtejurile lor, paradoxal, spre a scăpa de ele. Circumscris unui cadru domestic și gospodăresc, aidoma lui Arghezi, autorul Cîntecelor naive pare a nu accepta la un moment dat nici măcar gratuitatea contemplației (din care ar putea germina oțiul aristocratic sau orgoliul estetic), implicîndu-se meșteșugărește în funcționarea realiilor d-sale fantaste: „Tăia-vom rîma cu toporul/ De groasă ce-i./ Naivi, audia-vom corul/ Grașilor miei.// Vom ajuta melcii la treabă./ Roua din prag/ O vom căra, subtil, în roabă/ Din lemn
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
ale tinereții (o acuzație de intimism adusă, e de presupus, Mariei Banuș, publicată în Scînteia, și prozele angajate din Servim Republica...), despre acceptarea minciunii (scrisorile trimise la Scînteia fuseseră publicate tocmai pentru că se știa cine e Radu Costin), despre un orgoliu care orbește și rănește, pe sine și pe cei din jur. Privirea vine de undeva de dincolo de mînie și părtinire, cu resemnare și fără justificări, cu oarece patetism, oarece ironie și mult ludic. E același cocktail inegalabil (plus amoruri printre
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
România: pătrunderea politicului în cele mai intime cotloane ale vieții cotidiene. Fără-a fi identice, ele vorbesc despre condiționarea de tip mafiotic la care s-a ajuns în treisprezece ani de minciună politică. Țară săracă, România nu poate satisface toate orgoliile și ambițiile profesionale. Mereu vor fi învingători și învinși. Ceea ce e și rațional. Iraționale sunt criteriile după care unii ajung în fruntea piramidei iar alții sunt călcați în picioare fără milă. Deus ex machina, banda de aranjori versați ce-a
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
cele mai vechi religii de pe pămînt. Ea e ambasada etimologică a Creației și însoțește peste tot în spirit drumul de la profan la sacru. În esența ei, această religie este prezentă în toate celelalte religii”. De remarcat reversibilitatea nu lipsită de orgoliu a comparației, deoarece religia însăși apare estetizată. De altminteri, nu se poate vorbi despre factorul religios în poezie, în chip convingător, dacă acesta nu-i este consubstanțiat. Transilvan tipic, Ion Mircea are vocația transcendenței, oficiată într-un limbaj solemn, cvasiliturgic
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
sistemului. De fapt nici curajul ăsta nu l-am dus pînă la capăt pentru că, după ce am strigat, am ieșit din sistemul sanitar, dîndu-mi demisia. Poate că altora le va mai tăia puțin elanul de a-și satisface interesele personale și orgoliile pe seama unui sistem sanitar aflat și așa în mare suferință. Dar poate că nu se va întîmpla nimic.” Asta e într-adevăr culmea. Cel care a descoperit plagiatul demisionează, iar cel care plagiază nu numai că e bine mersi în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
Constanța Buzea Valabile absolut toate variantele la care v-ați gândit, privind mersul corespondenței, dar și mulțimea plicurilor este un motiv. Plicuri doldora cu opere poetice complete, în manuscris, și cu proze lipsite de valoare, în schimb, de mare întindere. Orgoliul autorilor lezați de un răspuns neconvenabil se manifestă agresiv, după ce aceiași veniseră cu masca falsei modestii pe chip și cu creștetul presărat cu cenușă. Ar mai fi o problemă, reproșul celor care își trimit la redacție lucrările, fără să-și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
cunoscute lucrări ale lui Brâncuși din România, în afara complexului de la Târgu Jiu care intră într-o altă zonă a analizei, adică Rugăciunea, Sărutul, portretele de copil, Coapsa, portretul funerar al lui Petre Stănescu, portretul lui N. Dărăscu, Portret de fată (Orgoliu) și Domnișoara Pogany (astăzi, din păcate, plecată din țară după o campanie furibundă împotriva ei, susținută de o mînă de semidocți și de impostori), am avea o imagine completă a lui Brâncuși, dar și a ceea ce înseamnă opera sa pentru
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
toate lucrările enumerate mai sus sînt datate într-un interval scurt care marchează începutul secolului, ele sugerează decisiv două vîrste, două estetici, două forme de angajare a privirii și două filosofii complet diferite. Dacă portretul lui Stănescu, al lui Dărăscu, Orgoliul și portretele de copil se sprijină încă pe vechea paradigmă a sculpturii occidentale (care începe cu clasicismul și se stinge o dată cu jubilația spasmodică a lui Rodin) sau, mai exact, chiar pe viziunea rodiniană, Coapsa (Fragment de tors) și, mai ales
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
care “abia dacă va atinge în treacăt o realitate pe care n-a prins-o încă delicata vigoare a mâinilor sale creatoare”. Înfățișată acum cititorului român în premieră absolută, lucrarea aduce tulburător de mult cu binecunoscuta sculptură de artist numită Orgoliu și creată cu doi ani mai devreme în gips. În comparație cu Orgoliu-ul din 1905 - deși modelul pare să fie același -, noua reprezentare îmbracă o atitudine diferită. În locul privirii austere a celei dintâi, o altă ipostază a feminității: capul, sprijinit pe
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
n-a prins-o încă delicata vigoare a mâinilor sale creatoare”. Înfățișată acum cititorului român în premieră absolută, lucrarea aduce tulburător de mult cu binecunoscuta sculptură de artist numită Orgoliu și creată cu doi ani mai devreme în gips. În comparație cu Orgoliu-ul din 1905 - deși modelul pare să fie același -, noua reprezentare îmbracă o atitudine diferită. În locul privirii austere a celei dintâi, o altă ipostază a feminității: capul, sprijinit pe mână, este ușor înclinat într-o parte. Sculptura ce vine să
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]