329 matches
-
N.L.Burman, care a compilat o Flora Indica În 1768. Prima sinteză, Însă, a fost dată de William Roxburgh, Hortus Bengalensis, Serampore, 1814, apoi de W. Roxburgh, Flora Indica, 3 vol., Serampore, 1820-1832, un nume cunoscut mai mult botaniștilor decât orientaliștilor. Continuatorii sunt: N. Wallich, Plantes Asiaticae Rariores (London, 1830-1832), mai detaliat R. Wight, Illustrations of Indian Botany, 2 vol., Madras, 1840 și 1850, apoi Icones plantarum Indiae orientalis, 6 vol., Madras, 1840-1852, și J.O. Voigt, Hortus Suburbanus Calcuttensis, Calcutta
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
al autorului, Îi arată limpede traiectoria științifică și sensul concentrat al descoperirii Asiei. La fel de clar rezultă caracterul său cosmopolit - aceste „tărâmuri ale medicinei” devin mai productive În Asia prin viziunea unei „republici”, nu fără a avea multiple conexiuni cu discursul orientalist european al epocii. 26. În fond, și Victor Jacquemont va nota În jurnalul său astfel de atitudini homeopatice, pe care - trebuie mereu amintit - Honigberger le deprinde după revenirea În Europa, În Viena lui Hahnemann; cf. Journal dans l’Inde, Firmin
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
tindea, treptat, către cunoscutul apogeu. Dacă primul savant european care scrie o introducere În budismul indian Îi va rezerva un loc și lui Honigberger (cf. ediția postumă Eugène Burnouf, Introduction au bouddhisme indien, Paris, 18762), aceasta se datora deja interesului orientaliștilor francezi de a Începe diferite misiuni de cercetare, cu concursul autohtonilor, și În spațiile neutre, unele dintre ele reluate mai târziu chiar de către englezi. Este util aici comentariul lui Lafont din 1987, când publica primele rezultate ale investigațiilor sale, derivate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să ne reamintim că Marco Polo credea, bunăoară, că idolatria Își are originea În Kashmir, de unde s-a răspândit În toată Asia; iar de aici pornește o lungă serie de ipoteze și dezbateri despre idolatria asiatică, ce străbate Întregul discurs orientalist din secolul al XIV-lea până la Începutul secolului XX, cunoscut și la noi tocmai prin intermediul primelor reviste românești. 230. Despre noul val epidemic există și rapoarte oficiale britanice, iar pentru datele referitoare la contaminările din posesiunile sau zonele de influență
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Krankheitsformen (pp. 205-387) și Materia Medica (pp. 389-590). Întreaga observație a lui Honigberger are un caracter cu totul particular, al cărui ecou este foarte amplu după un secol și jumătate: proiectele lui Honigberger aparțin primelor generații ale acelor foarte puțini orientaliști care scriau și pentru cei care furnizau documentele, În acest caz documentele botanice și medicale. Faptul că o carte cum e Thirty-Five Years in the East e dedicată astfel deopotrivă sikhșilor și indienilor e poate cel mai novator aport al
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
traducerea unor pasaje despre Honigberger - inutil de arătat cât de rare și de prețioase - pe care le-am desprins din studiile consistente pe care i le-a consacrat un prieten, Jacquet, În 1835-1839. Este cea mai importantă mărturie a unui orientalist din timpul vieții lui Honigberger. Tânărului savant francez i se datorează nu numai primele comentarii asupra lui Honigberger, dar locul intervențiilor sale - Journal Asiatique, unde Jacquet este unul dintre organizatori - Îi sporește În așa măsură prestigiul, Încât Honigberger Însuși se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se datorează nu numai primele comentarii asupra lui Honigberger, dar locul intervențiilor sale - Journal Asiatique, unde Jacquet este unul dintre organizatori - Îi sporește În așa măsură prestigiul, Încât Honigberger Însuși se Înscrie de acum În una dintre primele generații de orientaliști și exploratori europeni ai Asiei. Dincolo de concurența colonială dintre Franța și coroana britanică, lui Honigberger i se aducea, inclusiv ca membru al Société Asiatique - prezentat În ședința din 3august 1835 de către Însuși Jules Mohl și corespondentul său Eugène Jacquet -, un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
costă -, faptul că Jena, Parisul sau Sankt-Petersburgul de la 1800-1810 au avut, fiecare, reacții mai ample și mai acurate la descoperirea Indiei decât tot secolul al XIX-lea românesc. Mi-e teamă să nu fi apărut aici și echivoca noblețe a orientalistului care știe că propria civilizație nu a avut niciodată colonii În Asia. Dar Între critica lui Edward Said (de tipul „nici o civilizație nu trebuie să șmaiț studieze Asia de pe poziții sau cu consecințe colonizatoare”) și mai straniul ei revers strict
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mărturisire poziția lui Eliade (e chiar reproșul acut și sugestiv pe care Îl va face Dubuisson Întregii opere a lui Eliade: un refuz al valorilor iluminismului) cu poziția proprie (problema recepției culturii iluministe În Sărindarul interbelic fiind o polemică proprie orientalistului care va vorbi și va scrie despre „India și originile structuralismului”3). Ultima dată Al-George va reveni asupra situării sale Într-un interviu despre Eliade, care amplifică contextul, fără a salva Însă impresia de gest neacoperit pe care o comunică
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nuvelă fantastică ce pornește de la secretul său? Că ispita exista, aveam să-mi dau seama În 1996 când, cercetând arhiva indianistului, iranistului și arabistului Constantin Georgian (1850-1904) de la Biblioteca Academiei din București, observând amploarea uitării care Îl Înecase printre puținii orientaliști români din secolul al XIX-lea, am descoperit câteva bilete aluzive pe care Georgian nota traseele unei călătorii asiatice amintind de Ïambhala - și am ezitat câteva zile, captiv modelului Honigberger, să continuu studiul erudit sau să caut urmele necesare unei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
le cunoscuse Îndeaproape. Cum cartea sa apăruse Însă pe la mijlocul veacului trecut, suspectam pe autor de oarecare lipsă de spirit critic.” Practicile relatate de doctorul sas sunt departe de a putea fi considerate oculte, iar dacă spiritul critic În maniera unui orientalist de la 1940 nu e atuul său, Îl suplinesc Însă spiritul științific și observația justă. „Nu știam, Însă, că doctorul acesta descindea dintr-o familie de vechi brașoveni. Or, acum, tocmai amănuntul acesta mă interesa.” Cred că se poate ghici ce
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
India”, probabil chiar Întreaga bibliografie a tezei sale din 1936. Biblioteca adăpostea exact ceea ce Eliade poate nu a Îndrăznit să-și Închipuie că exista În țară sau chiar În București, În biblioteci și arhive private ale unor savanți indianiști și orientaliști. Un examen mai atent arată Însă că o parte din aceste treizeci de mii de volume nu sunt numai localizabile, dar și accesibile Încă: prin reunirea fondurilor indianiștilor români din secolul al XIX-lea, În majoritatea lor păstrate În fonduri
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
naratorul nu aveau să o facă - dar avea să facă, după nuvela din 1940 și Într-un cert raport cu ea, Arion Roșu și, Într-o mai mică măsură, doi dintre prietenii și colegii săi de generație (prima generație de orientaliști români): Anton Zigmund-Cerbu1 și Sergiu Al-George (și poate și Marcel Leibovici). Biblioteca acestui indianist secret care era Zerlendi e Însă plină de texte „oculte”, „teozofice”, titulatură sub care Eliade include aproape tot ceea ce poate fi numit așa În Europa (pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din 1732, și va documenta incomparabil David Seyfort Ruegg În câteva conferințe la Collège de France În 19941. La noi Însă nu sunt mai mult de zece autori care au folosit, În cunoștință de cauză, În afară de Eliade și alți câțiva orientaliști (fără tibetologi, căci În România nu a existat niciodată vreunul...), imaginea Ïambhalei. Scriind recent despre Ïambhala diferitelor versiuni europene de Tibet (de la misionarii iezuiți la exploratorii din secolul XX), am putut verifica inconsistența și, la limită, dezinteresul autohton chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de geografie mitică 2), Eliade, Guénon, Oppitz, Brauen sau miriade de glosatori umili care au promovat o dată cu popularizarea extrem de incongruentă a acestui mit. Dintre ei, mă voi opri În câteva rânduri la Rolf A. Stein, unul dintre cei mai mari orientaliști din secolul XX, a cărui târzie (după vechiul sistem francez) și fastuoasă teză de doctorat susținută și publicată În 1959 atacă, cu o coerență ireproșabilă, poate cea mai dificilă epopee din câte există - cea a eroului tibetan Gesar -, În jurul căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fusese menționat Între - În ordine - Vidyarnava, Wilson, Monier-Williams, L. Jacolliot, Leroy și problema „Rope Trick”. De atunci Vidyarnava, care reprezenta autoritatea indiană În probleme de istorie a filosofiei și religiilor indiene, se desparte de contextul excentric Într-o direcție, iar orientaliștii secolului al XIX-lea, cum erau Wilson și Monier-Williams, În direcția opusă. Ultimii doi, autori de mari gramatici și dicționare sanscrite, figurau cu siguranță și În biblioteca lui Zerlendi. Ca și Jacolliot care, deși lectură de tinerețe, e discret sau
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
enigmatici decât autorul său. Cât despre Eliade, după cele câteva mențiuni din anii ’30, el nu a scris decât mult mai târziu despre Honigberger, În Patañjali et le Yoga (1962). Oabsență a sa care, ca și cea a paginilor despre orientaliștii români (alții decât cei contemporani), este explicabilă la o scală sintetică prin abandonarea proiectului unui Itinerariu critic al culturii românești formulat În 19301, deci a completării celui spiritual pentru uzul generației, proiect care ar trebui Însă amplu și corect asociat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Înregistrându-le și acționând astfel asupra imensei Întârzieri a istoriografiei românești. Există o cantitate atât de impresionantă de pierderi ireparabile În secvențele acestui racord, Încât oricine ar trebui să se teamă de complacerea În confort, dezorientarea sau neputința unora dintre orientaliștii români, la care se adaugă figurația fără repere, dar mai puțin vinovată, a actorilor culturali care i-au preluat. Astăzi sau acum un secol, nu contează: este o istorie a cărei filosofie deocamdată se repetă. Unii au semănat și seamănă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
vremea bătrâneții lui Honigberger, Barthold Își Începuse cursurile cu tema legăturilor cu Asia la 1911, iar după cartea lui Raymond Schwab din 1950, o radiografie a acelei Renaissance orientale despre care vorbea la Collège de France soțul Hermionei Asachi 1, orientaliștii polonezi au recuperat imediat distanța printr-o sinteză În trei volume 2. Energia elegantă a unui istoric și orientalist polonez, Stefan Stasiah, avertiza deja, pe vremea Societății Națiunilor, că e de negândit unitatea viitoare a Europei fără unificarea reacției ei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Raymond Schwab din 1950, o radiografie a acelei Renaissance orientale despre care vorbea la Collège de France soțul Hermionei Asachi 1, orientaliștii polonezi au recuperat imediat distanța printr-o sinteză În trei volume 2. Energia elegantă a unui istoric și orientalist polonez, Stefan Stasiah, avertiza deja, pe vremea Societății Națiunilor, că e de negândit unitatea viitoare a Europei fără unificarea reacției ei plurale față de pluralitatea Asiei 3. Numai neputința de a percepe fenomenul, probabil, ne-a dăruit În schimb cu narcotice
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Asiei și implicit una a culturii românești pe care nici 9 volume din meritoriul ei periodic, Studia et Acta Orientalia, nu o destabilizau de pe axa Orientului de cărți populare și invazii otomane (sau invers). Astfel, la finele anului 1974, grupajul „Orientaliști și orientalistică românească” din Tribuna României, „pornind din lumea feerică a datinilor noastre de iarnă”, invita „În lumea feerică a Orientului”. Traseul era bine organizat: „din Carpați În Tibet, de pe Dâmbovița pe Gange, de la Sucevița la Borobudur”, o Mioriță Întru
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ne-a Învățat cu ideea de non-violență aproape În același timp În care Mahavira predica indienilor ahimÌa...”! Dar „feericul” mereu aplicat Orientului În chip de epitheton ornans nu derivă cumva din non-violentarea neputinței cu care, atunci și mai târziu, unii orientaliști români au trecut pe lângă complexitatea cazului Honigberger? Necunoscutultc "Necunoscutul" În asemenea condiții, cum să eviți Întrebarea: cine este adevăratul doctor Johann Martin Honigberger, prototipul real al ficțiunii eliadești? Trei sunt numele În jurul cărora gravitează prezența sa azi În lumea studiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un exemplu optim pentru a invalida retorica unor contacte interculturale vide. Toate documentele edite și inedite puse În circulație până acum de istoriografia asupra medicului sas invită la sistematizarea unui fidel altruism. S-a invocat argumentul absenței mai multor mari orientaliști În cultura română modernă, Încercându-se justificarea anexării. Chiar dacă am semnalat pentru prima dată articole și traduceri În românește care i-au aparținut, suntem mult mai rezervați decât acei istorici care Îl considerau „orientalist român” argumentând cu periodice germane. De
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
invocat argumentul absenței mai multor mari orientaliști În cultura română modernă, Încercându-se justificarea anexării. Chiar dacă am semnalat pentru prima dată articole și traduceri În românește care i-au aparținut, suntem mult mai rezervați decât acei istorici care Îl considerau „orientalist român” argumentând cu periodice germane. De altfel, cu vechiul portret al lui Honigberger ori cu cel Îmbunătățit acum, cultura română are oricum - exact ca Anglia și Argentina, să zicem - atâta orientalistică pe cât ține să aibă. Problema este așadar În altă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
descoperiri de monede bactriene, când citează chiar că ele „aparțin unui bogat colecționar din Sankt-Petersburg”3, Lafont nu i le atribuie. În schimb i se datorează prețioasa semnalare a unui pasaj din Thrity-Five Years Într-un studiu al aceluiași vechi orientalist francez, continuare a tentativelor de elucidare a fondului de monede și medalii, despre care spune că Îi aparținuseră: „(...) domnul Rollin a devenit proprietarul Întregii colecții de medalii a domnului Honigberger”4. Dar aici e deja vorba numai despre fondul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]