107 matches
-
deveni un redutabil indianist, dar mai ales limpezirea fermă („Cred că drumul meu e filosofia orientală și istoria religiilor și pentru nimic în lume nu-l părăsesc” - scrisoare către familie, Calcutta, 20 februarie 1930) l-au îndepărtat de catedra de orientalistică de la Harvard University... Curând după întoarcerea din India, publica în Cuvântul o apologie a Americii - vezi „Dacă aș fi în America”, Cuvântul IX (1932), 30 aprilie, n. 2623, p. 1. La 2 august 1940, scria tot familiei, de la Londra: „...i-
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
va fi provizorie), dar, în octombrie, Louis Renou mi-a anunțat moartea lui Coomaraswamy” - cf. Memorii II, p. 88. 2. În perioada 29 august - 4 septembrie 1957, atât Eliade, cât și Wikander participă la al 24-lea Congres Internațional de Orientalistică, organizatla München. Vezi Herbert Franke (ed.), Akten des vierundzwanzigsten internationalen Orientalisten-Kongresses München, Steiner Verlag, Wiesbaden, 1959. „Cu Stig Wikander, priveam astăzi vitrinele anticăriilor. Stig zărește o carte a lui Swami Shivananda, și mă întreabă dacă l-am cunoscut. Da, îi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sudul Indiei și, între 1960 și 1966, director al acesteia. În 1967 devine episcop al Bisericii Luterane Evanghelice Tamile. Profesor de istoria religiilor la Universitatea din Lund între 1954 și 1959. A participat la numeroase congrese de istorie a religiilor, orientalistică și sanscrită. Dintre lucrările sale: „The Union of the Christian with Christ”, în The Holy Spirit and the Life in Christ. Papers Submitted to the Joint Theological Commission of the Church of South India and the Lutheran Churches, Madras, 1953
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cercetătorului Decei și a studiilor sale, indispensabile pentru istoriografia românească - cf. „Orientul viu”, Cuvântul XV (1938), 14 aprilie, republicat în Lucrurile de taină, Editura Eminescu, București, 1996. În 1951, Decei îl invită pe Eliade să participe la Congresul Internațional de Orientalistică organizat la Istanbul - cf. Corespondență I, p.254. Corbin a consemnat o referință rară despre legătura dintre Decei și Eliade: „Mă aflam la Istanbul, în timpul războiului, în 1942. Aveam foarte buni prieteni și colegi români. Aș evoca numele lui Brânzeu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
întoarceți în Franța fără să treceți prin București, fără să-l cunoașteți” - cf. Cahier de l’Herne Mircea Eliade, Paris, 1978, p. 270. 4. Helmer Ringgren (n. 1917): specializat în istoria și psihologia religiilor, în exegeza vetero-testamentară, dar și în orientalistică, epica persană, literatură arabă islamică și preislamică. Între 1960 și 1962, profesor de exegeză vetero-testamentară la Garnett Biblical Institute, Evanston (Illinois). Între 1962 și 1965, profesor de istorie a religiilor la Universitatea din Åbo. Bună parte dintre lucrările sale, e.g.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
până în septembrie 1967, ținând un curs de sanscrită și de istorie a religiilor Indiei. LVIItc "LVII" 1. Se vor întâlni, într-adevăr, la Paris, în luna iulie, de când datează și însemnarea substanțială despre cercetările lui Wikander cu privire la originile studiilor de orientalistică și indo-europenistică în Europa: „Stig Wikander ne povestește lucruri pasionante despre istoria «arianismului» în Europa. A regăsit originea ideii superiorității arienilor în anticlericalismul lui Jules Michelet și Edgar Quinet. Pentru că ei voiau să deprecieze (direct sau indirect) creștinismul, Michelet sau
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Pauck și Marion Pauck, Paul Tillich: His Life and Thought, New York, 1976, vol. I. 3. Pentru Wikander, lucrarea lui Friedrich Schlegel, Über die Sprache und Weisheit der Indier (Heidelberg, 1808), are relevanță nu doar pentru vârsta aurorală a studiilor de orientalistică și indo-europenistică din marile provincii europene ale acestor studii (Anglia, Germania, Franța), ci și, în particular, pentru configurarea lor în Suedia, unde admirația romanticilor suedezi față de Schlegel a dus până la imortalizarea sa în unul dintre poemele lui Vitalis, Rustningar till
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
poate mulțumi pentru amabila dvs. scrisoare și pentru invitația din 14.X.1963, primită pe 7.XI, întrucât a murit a doua zi, pe 8.XI.1963, cu câteva zile înainte deplecarea sa în Armenia și apoi la Congresul de Orientalistică din India. Îmi fac o datorie din a vă mulțumi călduros în locul său, rugându-vă deopotrivă să acceptați asigurarea întregii mele considerații. Director prof. dr. Tancred Bănățeanu Constantin Daicoviciu către Stig Wikander** Itc "Constantin Daicoviciu către Stig Wikander** I" 19
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
reanimarea cordului la un șomer sinucigaș; prof. Gosset prezintă un aparat care înregistrează vibrațiile infime ale creierului. Berlin: se interzice fermoarul la rochiile de damă; e urât și Germania are nevoie de oțel pentru lucruri mai serioase. Bagdad: Institutul de Orientalistică descoperă în Mesopotamia un joc de șah datând cu 4.000 de ani înaintea nașterii lui Hristos. Paris: ambasadorul Japoniei demonstrează în fața înaltei societăți pariziene câteva exerciții de jiu-jitsu, după care ține o conferință despre materiile prime din țara sa
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
iubită e "tainicul Luceafăr", pentru care varsă "valuri de lacrime de sînge" cântând jalnic pe harfă. Gelozia e plină de "furie", ucigașă. Într-o baladă, doi strigoi de cavaleri, Oscar și Conrad, luptă noaptea pe ruinele unui castel. În alta, orientalistică, adversari pentru o femeie sunt Pașa Sali și Orland. Sihleanu aduce în poezie un temperament sangvin, furtunos, aristocratic și barbar totdeodată. Poetul se simte bine către piscuri și solitudini, în natura abruptă, fioroasă: Îmi place o natură cu fiii săi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
unde în 1911 își ia bacalaureatul, în 1916 absolvind Facultatea de Drept și Facultatea de Filosofie și Litere. Practică avocatură și activează în calitate de consilier juridic al Primăriei de Negru din București. În ultimii ani de viață, membru al Societății de Orientalistica, inițiază primul curs de limbă și literatura japoneză la Universitatea Populară din București (1966-1969). Colaborează la „Rampă”, „Revista copiilor și a tinerimii”, „Teatrul”, „Lectură”, „Comedia”, „Cuvântul”, „Gazeta tribunalelor”, „Dimineață”, „Studia et Acta Orientalia”, „Secolul 20” ș.a. Călătoria pe care o
TIMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290183_a_291512]
-
către un "enciclopedism" care nouă ne este, astăzi, inaccesibil? Cum îl mai controlăm, de exemplu, pe Cantemir? Ar trebui să fim inițiați și în filosofie, și în teologie, și în logică, și în literatură, și în istoria religiilor, și în orientalistică, și în muzică, și în istorie etc. A-i reface și a-i verifica la sursă parcursul intelectual este, oricum, aproape imposibil. Pe de altă parte, a-i izola operele între ele înseamnă a-i trăda personalitatea. Gândirea sa era
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a unui grădinar de peste 80 de ani, James Marr. Părinții lui Marr vorbeau limbi diferite, nici unul dintre ei necunoscând limba rusă. După ce a absolvit Universitatea de Stat din Sankt Petersburg, a predat aici din 1891, ajungând decan al Facultății de Orientalistică, în 1911, și membru al "Academiei Ruse de Științe", în 1912. În această perioadă a participat la săpăturile arheologice de la capitala antică a Armeniei, Ani și a introdus în circuitul științific și public numeroase monumente ale literaturii vechii armenești și
Nicolai Iakovlevici Marr () [Corola-website/Science/300516_a_301845]
-
l-a absolvit în 1986. Studiile teologice le-a absolvit la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, în promoția 1990. În perioada 1991-1994 s-a aflat la Institutul Biblic din Ierusalim, unde a obținut doctoratul în științe biblice, egiptologie și orientalistică. În anul 1980 și-a început viața monahală la Mănăstirea Lainici, județul Gorj, unde a fost hirotonit diacon în 6 august 1990. Ca inginer a condus lucrările de construcție a noii biserici a mănăstirii. A fost hirotonit preot la Mănăstirea
Ioan Selejan () [Corola-website/Science/308639_a_309968]
-
de onoare și mai târziu președinte de onoare al "Consiliul Heraldic al Franței", membru al "Societății Franceze de Arheologie", membru asociat al "Crucii Roșii Spaniole" și consul general al României în Ecuador. În octombrie 1899 participă la "Congresului internațional de orientalistică de la Roma", unde organizează o festivitate de depunere de coroane de bronz la Columna lui Traian, onoarea gestului i-a revenit țăranului Badea Cârțan, la propunerea lui Angelo de Gubernatis. Deși manifestările s-au bucurat de popularitate, Urechia și Liga
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
fiică, "Ana-Stanca Tabarasi-Hoffmann" Susține din 1982 până în prezent rubrică de comentare a traducerilor în România Literară.. A avut o rubrică săptâmânală în revistă Luceafărul. De asemenea și publică poezie în limba germană. Traduceri în limba română: A publicat studii de orientalistica și muzicologie: Grețe Tartler Tăbărași: "Religion and Education în Two Utopian Spaces: From al-Farabi's Islamic Ideal City to Johann Valentin Andreae's Christianopolis".În: Ayșe Lahur Kırtunç / Murat Erdem / Attila Silkü / Katherine G. Fry (eds): Culture and Space. Proceedings
Grete Tartler () [Corola-website/Science/302330_a_303659]
-
și traduceri. A fost membru fondator și primul vicepreședinte (1861-1866), apoi președinte (1877-1887) al societății Astra. A fost membru al "Societății Literare Române" (1866), viitoarea "Academie Română", fiind ales mai târziu vicepreședintele ei. A fost membru al "Societății Germane de Orientalistică".<br> A publicat o foarte lungă serie de studii asupra limbii române și a gramaticii sale, fiind considerat unul dintre întemeietorii filologiei și lingvisticii românești. Prin studiile sale a căutat să dovedească drepturile istorice ale poporului român și originea sa
Timotei Cipariu () [Corola-website/Science/304342_a_305671]
-
unde a aprofundat contactul cu gândirea Haskalei și cu scrierile filosofice . La aceasta a contribuit și prietenia de-o viață ce a legat-o cu filosoful și iudaistul Moritz Lazarus. În anul 1895, după studii universitare de filosofie, istorie și orientalistică în capitala Germaniei și-a luat doctoratul cu "Magna cum laude" la Universitatea din Berna,în (Elveția). Teza de doctorat a dezbătut interacțiile reciproce dintre liber arbitru, conștiință, răsplată și pedeapsă. Iacob Niemirower a continuat în paralel studiile la Seminarul
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
protestant, fiind remarcat și acordându-i-se bursă. La rândul său, a meditat copii pentru învățământ. În anul 1863, se află la Budapesta, iar în anul 1865 își începe studiile la Breslau (celebrul Seminar Rabinic, Universitatea - Facultatea de Filosofie, de Orientalistică ș.a.). A fost îndrumat și ajutat material de profesorii Z. Fraenkel și H. Graetz (cunoscutul istoric). După absolvire, a trăit scurte perioade la Cernăuți și Iași, dând meditații. A trecut prin experiența "vieții la țară", pe moșia unui evreu, Mayerhoffer
Meyr Moritz Beck () [Corola-website/Science/310461_a_311790]
-
de comunicare, o voce caldă, simțul umorului, dragoste pentru studenți. Într-o vreme când accesul la surse occidentale nu era facil, el își baza cursurile și cercetarea pe asemenea surse (mai ales franceze) reușind să transmită și studenților respectul pentru orientalistica europeană și îndemnul de a o urma. Prin spiritul care i-a animat întreaga activitate, Yves Goldenberg și-a pus o amprentă de neșters asupra studiilor de limba și literatura arabă din România. Lucrări (selectiv): ■ "Manual de limba arabă", București
Yves Goldenberg () [Corola-website/Science/314368_a_315697]
-
islamice medievale. În august 1954 la un congres al orientaliștilor la Cambridge, el a prezentat un articol-manifest intitulat „Istoria economică și culturală a Orientului musulman în Evul Mediu”, în care a lansat o platformă provocativă în raport cu căile de cercetare ale orientalisticii de până atunci. A pretins ca în cercetarea Orientului să fie aplicate aceleași metode științifice ca acelea obișnuite în istoria Occidentului și a propus o listă întreagă de subiecte de cercetare care a consternat pe unii din „orientaliștii clasici” prezenți
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
venit. Aceeași nevoie de bani a făcut ca nobilii să cedeze presiunii orașelor de a-și răscumpăra libertatea. Cultura a fost și ea influențată de cruciade. Din cea de-a doua jumătate a secolului al XII-lea, se pun bazele orientalisticii. Cunoașterea Orientului a dat gândirii filosofice, începând cu Raymond Lulle și Toma d'Aquino un nou impuls și o nouă orientare. Cruciadele au dus la îmbogățirea literaturii europene cu noi teme și la dezvoltarea ei în limba maternă. Arhitectura din
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Heidelberg, Universitatea Princeton. De asemenea, a fost cercetător la Institutul de studii avansate în domeniul științelor umaniste și sociale din Wasenaar, Olanda, cercetător senior la College St.Anthony de la Universitatea Oxford. Landau a fost unul din întemeietorii Societății israeliene de orientalistica în anul 1949 și cel dintâi secretar al acesteia. În anii 1985-1987 a fost președintele Asociației israeliene de științe politice, de asemenea în anii 1984-1992 a fost membru în comitetul executiv al Centrului internațional de studii otomane și pre-otomane din
Yaakov Landau () [Corola-website/Science/317746_a_319075]
-
și a islamului. A făcut parte din comitetul central de redacție al Enciclopediei Judaice, ediția a II-a, autor al articolelor despre islam și despre Orientul Mijlociu. Între anii 1993-1998 a fost redactorul anuarului științific „Mizrah Hadash” al societății israeliene de orientalistica. Este membru în consiliul de redacție al revistelor „Sefunot” (Cercetări și surse în istoria comunităților evreiești din Orient) din Ierusalim, „El-Karmel ”din Haifa, „Mediná, mimshal veyehassim beynleumim” (Stat, adminisratie și relații internaționale) din Ierusalim. Participa la consiliile de redacție ale
Yaakov Landau () [Corola-website/Science/317746_a_319075]
-
udmurte. Aceste studii au fost publicate doar la mulți ani după moartea sa, în anul 1952. Începând din anul 1917 s-a ocupat mai ales de studiul limbii osetine, lucrările rezultate din aceasta fiind publicate în 1927 în revista de orientalistică „Keleti Szemle”. În ciuda importantelor sale realizări ,fiind evreu, cariera sa s-a lovit de obstacole care l-au împiedicat să obțină vreodată un post în lumea universitară. Din 1890 Munkacsi a lucrat ca inspector școlar al comunitătii evreiești din Budapesta
Bernát Munkácsi () [Corola-website/Science/319633_a_320962]