117,390 matches
-
crescînd pentru Europa - determinat de evidente rațiuni politice internaționale. Pentru dicționarul anglicismelor au fost selectate 16 limbi europene: 4 germanice (islandeză, norvegiană, olandeză, germană), 4 slave (rusă, poloneză, croată, bulgară), 4 romanice (franceză, spaniolă, italiană, română) și 4 de alte origini (finlandeză, maghiară, albaneză, greacă). Simetria schemei se reflectă într-o grilă - într-un pătrat cu 16 subdiviziuni, în care sînt marcate printr-un sistem simplu gradele de integrare a împrumuturilor. E important și îmbucurător că din această panoramă nu lipsește
Anglicismele în Europa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14801_a_16126]
-
cel care se autocunoaște nu mai poate fi nefericit. O calatorie-pelerinaj la Copenhaga reflectă "personificarea" acestei călătorii către propriul sine, ilustrarea intre-barilor adresate obtuzului eu (conceptul kierkegaardian numit în daneză selvransagelse, care îl face pe Laurence să înțeleagă adevărul că originea tuturor relelor - ca și a bucuriilor - e în el însuși). într-adevăr, orașul protestant modest și curat, "capitala mediului european", unde, cu toată superdezvoltarea tehnologică, nu sunt prețuite decât curăția (interioară și exterioară) și micile bucurii ale vieții, orice semn
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
Pierre-Yves Souci l-am cunoscut în 1992 [...] În toamna acelui an participam prima oară la [...] Bienala Internațională de Poezie de la Liège. Am ținut atunci o comunicare care a impresionat asistența [...] Acea comunicare l-a determinat pe cunoscutul scriitor francez, de origine albaneză Ismail Kadare (cu care am rămas de atunci prieten) să mă invite pe terasa hotelului Holliday Inn la un dialog etc.". Semnatarul acestei confesiuni este dl Valeriu Stancu (în Cronica de pe iulie). Protagonistul, firește, dl Valeriu Stancu. Laudă-te
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
cel mai bun actor), ajungînd pînă la Hannibal (în care Hopkins reia și continuă rolul doctorului Hannibal Lecter), descoperi un actor de cursă lungă, cu un talent prodigios, dublat, se pare, de un temperament "dificil". Acest nobil britanic (pe care originea socială îl indică drept "fiu de brutar"), lansat în teatru de Laurence Olivier, și devenit cetățean american abia în anul 2000, și-a anunțat, de mai multe ori, în timp, "retragerea definitivă" din cinema; în viziunea unui actor cu un
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
normal ca direct interesații, cei cărora li se cer mai des explicații asupra etimologiei propriilor nume, să încerce să le studieze. Iar numelui în cauză, pe cît îi este de clară referința literară imediată, pe atît îi e de nelămurită originea. Rodica reprezintă în onomastica românească un caz clar de modă cultă, făcînd parte din categoria mai largă a numelor răspîndite datorită literaturii și spectacolului (poezii și romane de succes, basme intrate în circulația cultă, teatru, operă, romanțe, șlagăre, filme etc.
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
caz clar de modă cultă, făcînd parte din categoria mai largă a numelor răspîndite datorită literaturii și spectacolului (poezii și romane de succes, basme intrate în circulația cultă, teatru, operă, romanțe, șlagăre, filme etc.). Nu e nici o îndoială că la originea impunerii numelui stă scurta poezie idilică a lui Alecsandri, publicată în Convorbiri literare în 1868, inclusă în ciclul Pasteluri. Sînt cunoscute controversele în jurul acestei poezii - care a fost considerată de critici "grațioasă" sau (mai des) artificială, supărător de convențională. Opinia
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
și-a sporit circulația prin punerea pe muzică. în Limba română, în 1940, Sextil Pușcariu scria: "moda dictează și azi, cum a dictat și mai înainte. Aproape toate fetițele născute în anii din urmă, la Cluj, se numesc Rodica". în privința originii numelui s-au formulat mai multe ipoteze. Christian Ionescu, în Mică enciclopedie onomastică (1975; recent reeditată), respinge ideea - într-adevăr improbabilă - a derivării din substantivul comun rodie, dar tinde să accepte legarea sa de Irodion, Irodia (din aceeași familie cu
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
județele - baronii locali și-au cam luat-o în cap și puțin le pasă de urletele de la centru - l-au dus la constatarea că e mai singur și mai slab decât își închipuise. Nu cred, însă, că aici trebuie căutate originile aberației năstăsiote. Nu de dragul lui Iliescu a riscat el acest act nesăbuit, ci de spaima a ceea ce l-ar aștepta după dispariția lui Iliescu. Deocamdată, "cârpa kaghebistă", vorba lui Vadim, este singurul politician român ce posedă un electorat captiv. Or
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
face o pledoarie pozitivă pentru lectură relaxată. El se autoexclude din traseele stabilite de Vianu sau Lovinescu, lipsa maeștrilor nu îl neliniștește. Cioculescu nu a avut ambiții de construcție sau reconstrucție, nu a avut proiecte de tip istorie literară "de la origini pînă azi", cu alte cuvinte a reprezentat și reprezintă o alternativă viabilă. Despărțirea de modele, teama de a fi repede clasificat, nonconformismul profund sînt motivele pentru care Cioculescu rămîne undeva într-un con de umbră al criticii literare. Cei care
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
participiul drogat, -ă, folosit cu valoare adjectivală și mai ales ca substantiv ("drogații din parc"). Dicționarul explicativ (DEX 1996) nu reflectă însă această situație: pentru drog oferă două sensuri, dintre care primul e foarte parțial și prea generic - "substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant" - , iar celălalt înregistrează un calc cu circulație redusă, nesemnificativă: "(fam.) medicament". S-ar putea ca această ierarhizarea a sensurilor - care pune în prim plan (în dezacord
Droguri și lexic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14878_a_16203]
-
sensibilitate". Un alt reproș de sorginte tradiționalistă vizează o presupusă lipsă de tradiții a poeziei moderne. Trecînd peste ceea ce socotește a fi "predecesorii falși" ai "ermetismului" și anume prețioșii, gongoricii, eufuiștii (chestiunea e, oricum, discutabilă!), Șerban Cioculescu crede a găsi "originea (sa) primordială" în formulele magice. Dacă "misterul e condiția esențială a poeziei", de ce să nu-i dibuim faza primară în conexiunile dintre magie, religie și știință, în acea zonă "nedeslușită" în care aceste domenii se interpenetrau, așezată la obîrșia civilizațiilor
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
scurt, poate numai cîteva luni sau un an, ajung să se obișnuiască atît de tare, să fie atît de atrași de locurile respective, de modul de viață experimentat, încît tînjesc apoi, nu se mai pot reobișnui cu pămîntul lor de origine, vor zor-nevoie să revină în lumea pe care au descoperit-o fie cît de puțin!". Acest fenomen se probează inclusiv la indivizii ce nutresc rezerve mergînd pînă la detestare față de "modul de viață american": "Pentru mine singura explicație cît de
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
și ce nu vrei, de la singurătate pînă la dragoste și înapoi... Omul pentru care festivalul a însemnat consacrarea internațională s-a numit Rodrigo Garcia. Dramaturg. Trei spectacole în "in", două în regie proprie. Are 38 de ani, e spaniol de origine argentiniană, e firav, cu o privire vie, are o pereche de teniși portocalii și are - scuze, dar cred că are! - geniu (cel puțin în felul lui!). E fiul unui măcelar, sortit să tranșeze carnea, dar el a preferat să fondeze
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
nu de el: între tipul mită și bacșiș diferențele sînt mari, dar uzul lingvistic le substituie de multe ori, prin extensii ironice. încă din textele vechi românești (în primele traduceri de texte religioase, în pravile, la cronicari) apar cuvintele (de origine slavă) mită și mîzdă. Ceva mai tîrzii sînt turcismele rușfet, ciubuc, bacșiș. Alături de vechile și popularele peșcheș (turcism) și plocon (slav), au suferit o convertire semantică înspre sensul marcat negativ și termeni precum dar, drept, atenție. în toate perioadele, pentru
Șpaga by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14979_a_16304]
-
luptător și care s-a trezit după '89 că nu știe prea multe despre literatură, că și-a dus lupta cu arme extrem de rudimentare, cum ar fi metafora, parabola... Blestemul cel mai greu care apasă pe umerii personajelor brebaniene este originea. în arborele genealogic stă destinul. Un arbore la fel de ferm precum virilitatea feroce care terorizează femeile. Breban este cel care a încercat să reinventeze aristocrația după proletcultism. Și Constantin Țoiu are vizibil aceeași tendință. Nobilii, rafinații, snobii au fost reconturați, au
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
Interpretările lui Freud pentru acest caz au fost mult comentate ulterior, într-un mod mai critic de către kleinieni și constructiv de către Lacan și adepții săi. Deși de dimensiuni relativ reduse, lucrarea din 1919 "Un copil este bătut" (Contribuție la cunoașterea originii perversiunilor sexuale) este foarte des citată în literatura de specialitate, în cuprinsul ei fiind explicate mecanismele masochismului - cu o reflectare importantă pentru înțelegerea în genere a perversiunilor. Celelalte lucrări selectate în volum sunt: Acțiuni compulsive și practici religioase (1907), Caracter
Despre nevroze, paranoia și perversiuni by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14969_a_16294]
-
și contribuții la pagini web "serioase", unde limbajul se conformează normelor academice ale românei literare. Autorii constituie grupuri relativ omogene prin vîrstă și preocupări, fiind persoane cu nivel cultural ridicat, aflate deseori - pentru studii sau la lucru - în afara statului de origine; textele sînt foarte recente (2001-2002). Caracteristicile lingvistice cele mai generale și mai pregnante ale acestor mesaje mi se par a fi următoarele: amestecul de limbi (mai ales combinarea, pe fondul românesc, a rusei cu engleza); existența mai multor opțiuni ortografice
Mesaje moldovenești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15275_a_16600]
-
o amplă discuție teoretică și poate ar fi marcat începutul unei alte clasificări de gen. Prima asociație care mi-a venit în minte a fost cu o carte îndepărtată geografic și anume cu romanul non-ficțional al unei scriitoare americane de origine chineză, Maxine Hong Kingston. De ce mi se pare importantă această diferențiere între jurnal și roman non-ficțional? Pentru că o asemenea diferențiere este semnul maturizării unei literaturi. O maturizare pe care cartea Tiei Șerbănescu, prin felul în care e scrisă, o indică
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
Gramaticile românești constată în genere slaba prezență a viitorului anterior în limba actuală. De altfel, acest timp verbal este o formă cultă, livrescă, a cărei prezență în sistemul limbii pare să fi fost totdeauna marginală (chiar apariția fiindu-i tîrzie; originea sa e controversată: după unii lingviști reprezintă o evoluție internă, de tip romanic, în vreme ce după alții ar reflecta o influență slavă, manifestată în texte culte). în prezent, perifraza de viitor anterior (formată din viitorul verbului a fi și participiul verbului
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
vor trebui să pășească pe marginea prăpastiei care desparte iluzia că înaintăm spre Europa de realitatea că regresăm spre Geto-Dacia. Nu mă refer doar la năstrușnicia cu iz de psihiatrie a concetățenilor care la ultimul recensământ s-au declarat de origine etnică dacică. Mă refer la viteza cu care "avansăm" spre trecut - și încă spre cel mai întunecos, primitiv și barbar. Nici nu aveam, de altfel, încotro s-o luăm. Cu miile de securiști strecurați în toate structurile puterii - până sus
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
să avem cît de cît o imagine adevărată a contradicțiilor iscate în jurul acestui poet important. De asemenea, o aducere la zi ar fi fost și ea binevenită. În 1999, a apărut la Craiova cartea unui tînăr universitar, Gabriel Coșoveanu, la origine teză de doctorat, o carte despre Geo Dumitrescu și generația războiului. Se scrie în continuare despre marii noștri poeți, se scrie altfel și din alte perspective și poate ar fi necesar să se țină cont de asta atunci cînd se
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
an! Parc-ar fi călugării-cerșetori din Evul Mediu! Văzând în ce lux stau, cu ce frenezie construiesc adevărate biserici închinate nu sufletului, ci paranoiei, nu mai vrem să avem de-a face cu ei!" problemele de azi își au, desigur, originea în rolul jucat de către biserică în societatea românească începând cu 22 decembrie 1989. Luând ca prin farmec locul activiștilor de partid, preoțimea, organizată ierarhic și funcționând, deci, pe bază de ordin, s-a putut mobiliza în slujba intereselor puterii iliesciene
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
Țara tatălui, țară de fier, autoarea va discuta pe larg despre dorința aprigă a dramaturgului de a-și confecționa o matria opusă patriei, România. Cercetările în documentele familiei arată însă că mama lui Eugen Ionescu a fost într-adevăr de origine evreiască, dar nicidecum curat evreiască, că ar exista undeva un strămoș francez, dar, iarăși, că nu poate fi vorba despre o mamă franțuzoaică și nici măcar de cetățenie franceză. în consecință, Ionescu nici nu încearcă să numească Franța explicit ca țară
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
asupra lui G. Călinescu, semnate de Vicu Mândra, de N. Tertulian, care vor culmina în 1948 cu cele ale lui Ion Vitner, "Critica criticii" (1949), ca și cele de mai tîrziu, împotriva romanelor "Bietul Ioanide" și "Scrinul negru", își au originea în "Răspîntia" lui I. Ludo. Grosolănia de limbaj, disprețul față de valorile intelectului, exclusivismul dur, ura energică față de valorile și de spiritul culturii române, care caracterizează articolele scrise de I. Ludo sub protecția katiușelor, vor trece în bagajul curent al criticilor
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
aveau nevoie de un critic [...] pentru a veșteji trecutul acestei țări" și l-au găsit în Caragiale fiindcă el însuși "este un străin deghizat în român". (Aici tema ocupantului fanariot a lui Davidescu scoate capul după aproape șapte decenii). Acestei origini i-ar datora Caragiale denigrarea războiului de independență, parodierea intelighenției ardelenești, lipsa de respect pentru religie. Dl Popa continuă: "Nu-i la fel de semnificativ faptul că acest Caragiale, care a atacat formele fără fond, fiind el însuși o formă fără fond
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]