168 matches
-
va sta în locul cel sfânt al Lui Rodul gândirii nu dă fruct nimănui Aceste sentimente se-nchid în vers Ridicați porțile cele veșnice Să poată intra Împăratul Slavei Să putem trece peste soarta sclavei Unde timpul nu-i vamă de ornice De când suflete petreci în păcate Și fără de moarte voi fi osândit Sparge între spații orice lăcate Trece vremea conștiinței de sine Celui ce în viața asta n-a gândit Dacă se desparte răul de bine PSALMUL 24 Către Tine Doamne
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
fi mințit, Nu-L mai mințiți pe Dumnezeu! Maeștrii ocultismului Dau greș Se trădează unul pe altul Dreptatea, pacea Imaculatul Au părăsit cercurile Conducătoare. În târguri, în burguri Lumina Căii Lactee Coboară peste compromis Imnnul transcendent al grației Ne adună După ornicul deplinătății În munți. Dumnezeu nu poate fi mințit Nu-L mai mințiți pe Dumnezeu! Referință Bibliografică: Restriște / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 558, Anul II, 11 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Armenescu : Toate Drepturile
RESTRIŞTE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358196_a_359525]
-
verde e în jale, Îngeri pornesc înspre pământ - Cer sângerând pășind agale. Ape se zbat în matca lor Vuind de dor, vuind de jale, Izvoare dulci - cu ape reci - Suspină blând, doinind în cale. Natura toată încremenită-i Pe limba ornicului mut, Căci vine jertfa cea de sânge, Ce dă pământului tumult. Clopote bat fără-ncetare, Inimi-altar de-nchinăciune Șoptesc în taină, rând pe rând, Câte-o fierbinte rugăciune. Mame cu prunci în calde brațe Și tați, cu grijă ocrotesc, Bătrâni și
LIRICA PASCALA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344689_a_346018]
-
pasager, un moft de circumstanță, ci se circumscrie pe de-a-ntregul ființei poetei. Pentru că, astfel cum însăși știe și o spune foarte bine, „A iubi nu are început”: „Ai ancorat,/ răpus, spre infinit,/ credeam, că e un semn/ inexistent,/ din ornicul oprit,/ de-ai apărut,/ din Răsărit,/ și mi-ai adus,/ visarea lumii din Eden,/ dintr-un Eden,/ într-un Adam și-o Evă,/ întrupat,/ și de-ai venit,/ iubirea noastră solitară/ nu a naufragiat./ Te revedeai,/ știam doar eu,/ nedefinit
FAPTUL FIN, ELEGANT, SINCER-POETIC (O POSTFAȚĂ DE DANIEL MARIAN LA PRIMUL VOLUM DE POEME CUVINTE NESTINSE AL LILIEI MANOLE). de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360505_a_361834]
-
căi de laic m-a tot purtat/ Și n-am ținut de-al mamei mele sfat/ Ca să înving prin sfânta slujba moartea/ Fost-am pastor prin Rovini: eram vrednic/ ca alte turme, pe pășuni divine/ Să le adap sub arzătorul ornic... / Ajuns la bătrânețe mi-e rușine/ că numai la păcate am fost spornic/ Și nu-mbracai armurile creștine”. Mulți prieteni de-ai mei considera însă că cel mai reușit sonet din cartea scrisă la Sebiș, ar fi „Muierea cea rea
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
din 09 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Mi se pare noaptea dacă plouă În somn că cineva mă strigă Și că alerg după o verigă, Liantul dintre opt și nouă Și-atunci întregul univers Îl simt în tâmplă ca un ornic Și lucru-mi este mult mai spornic La armonia unui vers Ascult secundă cu secundă Cum bate ritmic darabana Și eu pornesc cu caravana Spre o câmpie mai fecundă Îmi așterne luna în odaie Pulbere de aur peste scris Închid
MI SE PARE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359788_a_361117]
-
Are sâni mici, eu o mângâi cu ochii. Trece un veac, eu ies din casă, Străzile sunt pustii, câini pe nicăieri, Vecinii au plecat de mult și ei. Pe altă lume. Bastonul meu cu cap de argint Bate ca un ornic pe pavajul cenușiu, O piele de mort învelește strada. Aud un țipăt, sunt eu, nou-născut Din dragostea altora. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Amorul e un hap / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 462, Anul II, 06 aprilie 2012
AMORUL E UN HAP de BORIS MEHR în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359136_a_360465]
-
femeie, știu că ar vedea pe dracul, Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul „ins!” la ce să-l purec? Și motanul toarce-n sobă de blazat ce-i. - Măi motane, Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic și ornic. De-ar fi-n lume-un sat de mâțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată boieria ce-i, sărmane! Oare ce gândește hâtrul de stă ghem și toarce-ntruna? Ce idei se-nșiră
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
dansează pe frunzele verzi prin grădini cu iarna care se duce curge ofelia moartă ca un fluviu infernal printre pietrele spălate de timp de ciclopi și de ielele nopții vântul care cântă din flaut pe guri nevăzute mângâie ochiul prin ornicul timpului care deschide și-nchide tăceri ancestrale cerul se mută mai sus frunzele murmură prin copaci pe umerii noștri primăvara vine ca o scoarță țesută-n tainice războaie de mâini nevăzute înstemată cu lujeri cu flori cu aglice cu jocuri
REÎMPRIMĂVĂRARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342085_a_343414]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ORA SIDEFIE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se-arată o lumină argintie Din norul unui cer îmbătrânit Și prinde-a bate ora sidefie Înfiorarea pe-un ornic uimit. Clipe -mirese- trec,..tăcerea crește Pe suave aripi călătoare! Mirată, bolta -iarăși - își rotește Brațul ce ninge cu împăcare... Se-aud plutind fărâme călătoare De iarnă intrată în albul dans, Prin spațiul gri haotică mișcare, Bucle de nor atârnă
ORA SIDEFIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342676_a_344005]
-
am trecut! Port zestrea mea de clipe Și zgarda unui câine de pripas, Eliberat pe străzi eteroclite Din suburbia unui fost oraș. Iar tot ce văd e doar o'nchipuire De păpușar, cu negura decor, Orbecăind vâscos spre nemurire Și ornicul pe post de vânător. De cine fug și înspre ce mă'ndrept? Statuia-mi face semn spre infinit. Încrezător ca orișice inept, Fac primul pas prin aziul risipit. Atât a fost! În juru'mi, neclintite, Flămânde, orologii își urlă Nesațul pentru
EU N-AM TRECUT … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343951_a_345280]
-
vii? Nu percep de unde vine vocea, poate din biserică? Imaginea se cutremură scurt. Nuanțe puternice de roșu invadează zăpada albă. Clipesc disperat, încercând să mă prind de realitate. Scapă, usor un gând, fuge printre ghearele pe care le înfig în ornicul străveziu. Mintea se oprește din judecat, cugetul se ascunde în cotloanele unui creier ce nu există acum pentru nimic altceva decat conservare. Ieșire? Pe unde? Gândesc, simțindu-mi sinapsele cum plesnesc, de unde? Încerc să strig, însă vocea nu mă ascultă
ZI PIERDUTĂ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377423_a_378752]
-
avut demult o urmă-n presimțire, În tramvaiul galben, când urcam, Că mă vor uita și cei, care, --n simțire, Alt fel de a ști, că sunt, nu îl mai au. Schilozi de ura unor seci reptile, Ne re-trezim, când ornicul ne vrea- Pietre cu lumini de vară -n ocrotirea Cerului și-a razelor uitate de o stea. Noaptea-i ultima monadă, care vine, N-aș visa la ea, dar mă pândește-n vis, Mult ar vrea cu prețul zilelor de
NOAPTEA-I ULTIMA MONADĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381368_a_382697]
-
Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016. Rugina toamnei în frunze fierbe, A dor de zei și de litanii, Iar umbletul se împereche Cu cerul, unde zboară anii. În scoarță vremii, ora trece, Spoita- n lacrimi de -ndoială, Și-un ornic, desfrunzit și rece, În toamnă, pașii și-i strecoară. De mine uit, intru în frunze, Ca musafirul nepoftit, Ce să aștept clipe obtuze, Când face- m-aș abur tihnit?.. Intru, sonor... iar ușa frunzei Mi- așteaptă sufletul mâhnit, De clipe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
despice. Aceasta ghilotina mă apasă, ... Citește mai mult Rugina toamnei în frunze fierbe,A dor de zei și de litanii, Iar umbletul se împerecheCu cerul, unde zboară anii.În scoarță vremii, ora trece,Spoita- n lacrimi de -ndoială,Și-un ornic, desfrunzit și rece,În toamnă, pașii și-i strecoară.De mine uit, intru în frunze,Ca musafirul nepoftit,Ce să aștept clipe obtuze,Când face- m-aș abur tihnit?..Intru, sonor... iar ușa frunzeiMi- așteaptă sufletul mâhnit,De clipe lungi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
avut demult o urmă-n presimțire, În tramvaiul galben, cănd urcăm, Că mă vor uita și cei, care, --n simțire, Alt fel de a ști, că sunt, nu îl mai au. Schilozi de ură unor seci reptile, Ne re-trezim, cănd ornicul ne vrea- Pietre cu lumini de vară -n ocrotirea Cerului și-a razelor uitate de o stea. Noaptea-i ultima monada, care vine, N-aș visa la ea, dar mă pândește-n vis, Mult ar vrea cu prețul zilelor de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
avut demult o urmă-n presimțire,În tramvaiul galben, cănd urcăm,Că mă vor uita și cei, care, --n simțire,Alt fel de a ști, că sunt, nu îl mai au.Schilozi de ură unor seci reptile,Ne re-trezim, cănd ornicul ne vrea-Pietre cu lumini de vară -n ocrotirea Cerului și-a razelor uitate de o stea.Noaptea-i ultima monada, care vine,N-aș visa la ea, dar mă pândește-n vis,Mult ar vrea cu prețul zilelor de mâineSă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Au aburit cuvintele). Contracarează: ``Răstorn o amintire peste timp, Parcă-mi revine armonia-n fugă`` (Zboară timpul) sau se cufundă în jocul acestuia ca în atmosfera de poveste ( În palma amintirii). Lucidă, îi simte efectul : ``Timpul magic ne-nchide În ornice rotitoare``, ``Taina crește``. Percepe un moment al eternității în care va despleti ``tăcerea peste zare``alături de ființa iubită ; iar ascensiunea pe Scara virtuților``se va produce concomitent (Vor trece...). ``Timpul sonor`` apare însoțit de umbre reci, zdrențuite ușor :``. Fixând pe
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
al eternității în care va despleti ``tăcerea peste zare``alături de ființa iubită ; iar ascensiunea pe Scara virtuților``se va produce concomitent (Vor trece...). ``Timpul sonor`` apare însoțit de umbre reci, zdrențuite ușor :``. Fixând pe gând vise-ngălbenite``. O nostalgie punctată de ornicul cu clipe ``neliniștite``duce la comuniunea cu cei dispăruți.: ``Înfiorate de dor se-mpleticeau lăsându-și fantezia în vremea cu spice``... (Înfiorate umbre). O similară nostalgie o trăiește în sărbătorile Crăciunului sau în sărbătorile pascale : (Nașterea Sfântă, Noaptea Învierii). Reversul
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
Migălosul Cronos șlefuiește minunile vegetale, trece la fapte concrete, privește cum se ``coace trandafirul``, amestecă ``aromele-n grădină``, naște lumină ``din galben polen``. Tema centrală a timpului este abordată cu sensibilitate într-o dispoziție meditativă furnizându-i grațioase versuri : În ornic foșnesc secundele``, (Vis ceresc) sau ``Timpul macină zilele frumoase/ Acoperind trecutul cu voalul amintirii`` (Plutire). Universul ``de acasă`` este creionat de un timp moral, în care evocarea tradițiilor devine amplă, duioasă, sub pana memoriei afective : Ies chipuri dragi din nebulozitate
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
anii adună în riduri urâtul nemulțumirilor îți place să te zbați în plase himere o oarecare să fure mila cerșetorului să te lase pe tine să-i dezvelești obrazul cald bătrânelul din leul singuratic rage Amazonului în zadar... fluierul este ornic un joc care întoarce melodia către doi la bazar urechile stau ciulite așteaptă să le pui dimineața la cină scot poezia din torente îi piaptăn iubirile multe adânci o apropii de piept în căldura presărată de buze doar ea poate
APELE ÎNVOLBURATE ALE AMURGULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348806_a_350135]
-
PRELUDIU Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Lâncede funii lungi de umbră Se întind peste bietul pământ, Se presimte răsuflarea sumbră A aerului aruncat pe vânt. Mirat mai rotește pământul Un ornic cu acele-n soare, Iar vremea alunecă-n cântul Foilor de porumb șușotitoare. Razele soarelui se chircesc Printre genele-i blând alungite... Văzduhul, într-un fel copilăresc, Se-agață de clipe smucite. Prin guri nevăzute curge mușcătura, Câmpul se lasă
PRELUDIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377867_a_379196]
-
din 02 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Rugina toamnei în frunze fierbe, A dor de zei si de litanii, Iar umbletul se împereche Cu cerul, unde zboară anii. În scoarța vremii, ora trece, Spoită- n lacrimi de -ndoială, Și-un ornic, desfrunzit și rece, În toamnă, pașii și-i strecoară. De mine uit, intru în frunze, Ca musafirul nepoftit, Ce să aștept clipe obtuze, Când face- m-aș abur tihnit?.. Intru, sonor... iar ușa frunzei Mi- așteaptă sufletul mâhnit, De clipe
TOAMNA RUGINII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375117_a_376446]
-
lumière, je ne sais pas. Où et quand la lumière m'a reçu, je ne le sais [...]. " (Biographie) (Ierunca, 1975 : 3). Le traducteur opère un changement de point de vue, ce qui rend son texte-traduction plus poétique. " soarele-mpinge alt ornic " (" le soleil pousse une autre horloge ") " le soleil appelle l'heure nouvelle " ; " soarta își face cu mine jocul potrivnic " (" le sort se sert de moi pour faire son jeu contraire ") " le sort se joue de moi, contre moi " (Ani, pribegie
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Voiculescu” al Universității de Medicină și Farmacie din Iași, pe care l-a inițiat și coordonat din 1964. Semnează și cu pseudonimele Iuliu Horațiu, Onih. Prima carte de versuri a lui H., Noaptea Pandorei, apare în 1969, fiind urmată de Ornicul trecerii (1971), Poemia (1980; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași) și April (1986). Volumul Poemia și alte poeme (1995) este o antologie de autor, care, pe lângă piesele cele mai semnificative din cărțile anterioare, cuprinde și un număr important de inedite, reunite
HURJUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287467_a_288796]