89 matches
-
În 2004 guvernul Ungariei a declarat patrimoniu național rasele considerate a fi de origine maghiară, între care și copoiul ardelenesc (Decizia OGY, anexa 32/2004 (IV. 19)). Cea mai detaliată descriere a rasei, din secolul al XIX-lea, se datorează ornitologului și vânătorului brașovean Ede Czynk (1851 - 1899). Întru-un articol în limba germană, cu titlul "Die Siebenbürger Bracke" ("Bracul transilvănean"), apărut post-mortem în 1901 pe paginile revistei germane de vânătoare "Waidmannsheil!", el afirma: Caracteristicile copoiului sau bracului ardelenesc i s-
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
repartizat în familii diferite, întrucât au evoluat din strămoși separați unii de alții. Gradul de rudenie între familia condorilor americani și subfamilia vulturilor Lumii Vechi rămâne un motiv de dezbateri științifice. Par să rezolve această problemă descoperirile recente ale unor ornitologi, care, bazându-se pe experimente făcute la nivelul moleculelor, au lansat ipoteza că cele mai apropiate rude ale condorilor sunt reprezentanții familiei berzelor ("Ciconiidae"), raportând astfel condorii la ordinul "Ciconiiformes" (păsări cu picioare lungi). Cercetările anterioare au atribuit familia "Cathartidae
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
că cele mai apropiate rude ale condorilor sunt reprezentanții familiei berzelor ("Ciconiidae"), raportând astfel condorii la ordinul "Ciconiiformes" (păsări cu picioare lungi). Cercetările anterioare au atribuit familia "Cathartidae", la fel ca vulturii Lumii Vechi, ordinului "Falconiformes" (păsări răpitoare diurne). Alți ornitologi rezervă condorilor un ordin aparte, numit "Cathartiformes". Comitetul Sud-American pentru Clasificare Biologică (în ) încă nu a aprobat nicio ipoteză din cele enumerate, statutul condorului andin rămânând "Incertae sedis", însă nu a exclus faptul că va clasifica condorii în ordinul "Falconiformes
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
sigur: unele surse cuantifică 50 de exemplare în timp ce altele variază între 200 și 500 - număr învocat de fermieri. De partea armatei australiene, Meredith nota în raportul oficial că oamenii săi nu au suferit pierderi. Sintetizând operațiunea de sacrificare a păsărilor, ornitologul Dominic Serventy comenta: La 8 noiembrie, operațiunea a fost dezbătută în Camera Reprezentanților. În urma acoperirii negative a subiectului de către presa australiană care susținea că "doar câteva" exemplare emu au fost ucise, Pearce dispune retragerea personalului militar și a mitralierelor la
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
este o familie de păsări mici din ordinul Passeriformes, subordinul Acanthisitti, endemică în Noua Zeelandă. În prezent trăiesc după părerea ornitologilor numai două specii. În această familie se poate aminti ca specie înrudită mai cunoscută câneparul (Acanthis cannabina). Păsările din această familie seamănă ca mărime cu pasărea ochiul boului (pănțăruș), cu care sunt înrudite. Sunt păsări mici cu lungimea de 8
Acanthisittidae () [Corola-website/Science/316940_a_318269]
-
Asiei, în Kazahstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan . Cea mai largă răspăndire o prezintă în sud-estul Europei, Albania, Grecia, Bulgaria, România, statele balcanice, Turcia, Cipru, Iran, Iraq, Azerbaidjan, Israel, Siria. În România, conform studiilor efectuate la sfârșitul secolului al XIX-lea de către ornitologul de origine cehă Robert Ritter von Dombrowski , cormoranul mic era prezent în colonii mari în Delta Dunării, Balta Brăilei și Balta Ialomiței, pe Lacul Vederoasa (Județul Constanța), pe unele iazuri și bălți cu stuf și sălcii din Muntenia. Numărul perechilor
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
Charles Lucien (Carlo) Jules Laurent Bonaparte (24 mai 1803 - 29 iulie 1857) a fost naturalist și ornitolog francez. Bonaparte a fosy fiul lui Lucien Bonaparte și a Alexandrine de Bleschamp, și nepot de frate al împăratului Napoleon. A crescut în Italia. La 29 iunie 1822, la Bruxelles, Charles Lucien s-a căsătorit cu verișora sa primară, Zénaïde
Charles Lucien Bonaparte () [Corola-website/Science/323589_a_324918]
-
zone de parcare. Se organizează plimbări pentru turiști pe jos și cu trăsura în zonele strict controlate ale parcului. Circa 200.000 de turiști vizitează anual partea poloneză a pădurii. Printre activitățile turistice se numără: observarea păsărilor sub îndrumarea unui ornitolog, observarea zimbrilor în mediul lor natural, plimbări cu sania sau trăsura și focuri de tabără. Lângă pădure se află satul Białowieża.
Pădurea Białowieża () [Corola-website/Science/324705_a_326034]
-
Falco cherrug (sau șoimul dunărean) este o specie de șoim pe cale de dispariție. În trecut specia a fost împărțită în mai multe subspecii, în prezent doar două dintre acestea fiind recunoscute de către ornitologi: Lungimea corpului variază între 45-55 cm și anvergura este de 105-130 cm. Masculii cântăresc 730-990 de grame, femelele 970-1300 de grame. Femelele sunt mai mari decât masculii însă diferențele nu se pot observa foarte ușor. Silueta este tipică de șoim
Șoim dunărean () [Corola-website/Science/327627_a_328956]
-
Sir (22 iunie 1878 - 11 august 1971) a fost un renumit naturalist, microbiolog, micolog și ornitolog australian. A predat ca profesor de patologie la Universitatea din Adelaide și a ajutat poliția în multe anchete importante, precum faimosul caz Taman Shud. John Cleland a lucrat ca și microbiolog în Australia de Vest și New South Wales mai
John Burton Cleland () [Corola-website/Science/330860_a_332189]
-
(n. 31 mai 1718, Querfurt - d. 5 ianuarie 1790, Regensburg) a fost un teolog luteran german precum unul di cei mai faimoși botaniști, micologi, entomologi, ornitologi, inventatori și scriitori științifici din secolul al XVIII-lea. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Schaeff.. Fiul arhidiaconului Johann Christoph Schäffer a urmărit școala primară la Querfurt și Glaucha, astăzi suburbie de Halle, apoi liceul din Greiz (Turingia). După
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
Nikolaas "Niko" Tinbergen (n. 15 aprilie 1907 - d. 21 decembrie 1988) a fost un biolog și ornitolog olandez. În 1973, împreună cu Karl von Frisch și Konrad Lorenz, a obținut Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie, pentru descoperirile lor referitoare la organizarea și comportamentul animalelor. A studiat biologia la Universitatea din Leiden și a fost prizonier în timpul celui
Nikolaas Tinbergen () [Corola-website/Science/332624_a_333953]
-
și arheolog Giovanni Bianchi (1693-1775). Prin studiile lucrărilor lui Bianchi, Battarra a prins foc pentru științele naturale, mai ales pentru micologie. Mai departe a studiat cu pasiune plăcile colorate din cartea "Sylva fungorum" al părintelui Bruno Tozzi ( de asemenea naturalist, ornitolog și entomolog), al cărui discipol a devenit. În 1741 i s-a oferit o profesură pentru filosofie la seminarul din Savignano sul Rubicone, pe care l-a deținut timp de patru ani. Din 1748 până la sfârșitul anului 1754, Giovanni a
Giovanni Antonio Battarra () [Corola-website/Science/337247_a_338576]
-
chiar și-au construit locuințe în apropiere. Până în secolul al XX-lea, majoritatea persoanelor din zonă își câștigau existența din pescuit. Între 1901 și 1946, satul Rossitten, astăzi , a devenit sediul , primul din lume de acest fel, fondat aici de ornitologul german din pricina importanței cordonului litoral drept coridor de migrație a păsărilor. După Primul Război Mondial, și toată jumătatea nordică a cordonului litoral a devenit parte a conform tratatului de la Versailles din 1919 și a fost anexată de Lituania în 1923
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]