171 matches
-
fi putut de asemenea să-i aparțină. SCRIERI: Nou!, pref. autoarei, București, 1895; ed. 2, București, 1896; Cronici feminine, București, 1905; La noi în sat! Teatru de copii cu cântece și danțuri naționale, București, 1916; Ce mai învățăm la școală? Oropsiții, București, 1924; Din lumea celor mici, București, f.a.; Răducu și Nușa la țară, București, [1933]. Repere bibliografice: H. [H. Sanielevici], „Nou!”, „Adevărul ilustrat”, 1895, 14; D. A. Sturdza, Concursul premielor, T, 1896, 4-5; Gr. Al. T. [Grigore Tăușan], „Cronici feminine”, „Cultura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290421_a_291750]
-
vreme după înfrângerea Comunei din Paris în 1871, pus pe muzică de către Pierre Degeyter în 1882, a devenit cunoscut când bolșevicii au făcut din el imnul oficial al URSS* până în 1945, și al tuturor comuniștilor până în zilele noastre. Sculați, voi oropsiți ai vieții, Voi, osândiți la moarte, sus! Să fiarbă-n inimi răzvrătirea, Să-nceapă-al lumii vechi apus! Sfârșiți odată cu trecutul negru, Sculați, popor de osândiți! Azi nu sunteți nimic în lume, Luptați ca totul voi să fiți! Refren: Hai
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lumea de păcat și de asuprire; și, în sfârșit, promisiunea izbăvirii pentru toți cei pe care modul de producție capitalist îi hărăzea mizeriei și sărăciei materiale. Marx și Engels* s-au erijat în profeți, reactivând fantasma Pământului făgăduinței, promițând tuturor „oropsiților vieții” o lume a dreptății, a egalității, a fraternității. Acest amalgan fără precedent de scientism și mesianism, de rigoare metodologică și de religiozitate mistică explică succesul considerabil al marxismului într-o perioadă istorică în care capitalismul provoca societății grave leziuni
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
profesoară la Școala Ortodoxă din București, consilier la Casa Școalelor, redactor la revista „Albina” și la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. Premiată la concursul „Femina” pentru nuvela Mama, M. debutează la „Universul literar” în 1934. Volumul de schițe Oropsiții îi apare în 1938, prefațat de Liviu Rebreanu. Marele prozator remarcă limba „pură” și „caldă”, cu o discretă nuanță regională. Atmosfera rurală e încărcată de idilism, atenția scriitoarei îndreptându-se către firile sensibile, înfrânte în lupta cu duritatea vieții. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288057_a_289386]
-
și cărți în care repovestește, cu talent și delicatețe, mituri și legende ori aduce în atenția celor mici (și nu numai) figuri exemplare ale istoriei românești, ca în Lacul Omului (1975) și în Femei ale acestui pământ (I, 1979). SCRIERI: Oropsiții, pref. Liviu Rebreanu, București, 1938; Soare-Răsare, București, 1943; Semnele dușmanului, București, 1947; Cartea prietenilor mei, București, 1948; Nodul pământului, București, 1949; Puiul de cerb, București, 1950; Raza de lumină, București, 1950; Zile de vară, București, 1951; Mălina, București, 1957; Hora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288057_a_289386]
-
mărturisim fii ai lui Deus și „ai lui Deus împreună lucrători suntem” (I Corinteni 3, 9). Un rol important în opera de asistență socială a Bisericii au îndeplinit societățile religioase. Primele forme prin care a acționat Biserica pentru ocrotirea celor oropsiți au fost: - comunitățile obștești cu proprietate de obște; - comunitățile bisericești sub forma colegiilor; - corporații sau asociații admise de lege; - comunități fără proprietate de obște care au o rețea de societăți religioase și instituții de asistență socială. Având în vedere că
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
că la Brașov, în căminul de studenți flămânzi și înghețați din clădirea fostei închisori din spatele tribunalului, a fost mare scandal și mare anchetă când studenții au cântat gălăgios și ostentativ celebrul imn comunist Internațional, care suna cam așa: „Sculați voi oropsiți ai vieții, voi osândiți la foame sus...” În vremea aceea prietenul meu Nelu, mi-a povestit multe din viața lui. Provenea dintr-o familie foarte săracă de la Găiești, mama colectivistă muncitoare la câmp iar tatăl, fost cizmar, care a murit
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
istorie fiind, mănunchiul de confesiuni prilejuiește crude și inedite portretizări "din mers" ale unor personalități înfățișate cândva de propaganda sovietică drept corifei ai culturii socialiste: Șolohov (cârcotaș, meschin, înfumurat, ridicol), Gorki (ostenit și dornic de evadare), Ehrenburg (panglicar găunos), Meyerhold (oropsit, marginalizat), Pasternak (surprinzător de umil în fața lui Stalin), Bulgakov (aceeași paranteză), Stanislavski (terorizat), Eisenstein (disciplinat, supus) ș.m.a. Dac-am deslușit cum se cuvine etajul aluziv (și evaziv) al "Confesiunilor", Davâdova și-a împărțit amanții în patru categorii: de suflet (uciși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
răsplată a unui păcat cu vechi și încâlcite origini ancestrale, lumea ortodoxă a fost nu numai îngăduitoare, ci și ocrotitoare a celor aflați în stare de tulburare a minții. Această atitudine, spre cinstea ortodoxiei, a fost o adevărată binefacere pentru oropsiții bolnavi aflați în aria geografiei ortodoxe. Biserica a constituit pentru acești bolnavi un refugiu sufletesc și totodată pentru trup, fiindcă necăjiții "nebuni" găseau un adăpost, fie el improvizat și vremelnic, și hrană; și sunt destule ocaziile în care se oferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
20 septembrie/2 octombrie 1881 o rubrică săptămânală „Cronica“, semnată tot cu pseudonimul Bacon, în care au apărut, alături de alte fapte diverse comentate adeseori cu umor, și scurte dialoguri sau consemnări de „documente omenești“, de adeziune la dramele cotidiene ale oropsiților vieții („Pentru ca cititorii noștri să fie cât mai mulțumiți de ziarul nostru, vom da în fiecare sâmbătă câte o cronică ce, de cele mai multe ori, va fi rezumatul întâmplărilor săptămânii.“ Câteva zile mai târziu va începe să susțină și o „Cronică
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
frumoasă, care grăbea moartea fasciștilor și aducea înaintarea celor care vor binele și fericirea omenirii”. De la fapta glorioasă a unui caporal-erou care capturează singur nouă soldați dușmani, e rănit și apoi decorat cu Ordinul sovietic Krasnaia Zvezda, și până la „bucuria oropsiților” că a fost numit un nou guvern, al „lor”, concluzia nu poate fi decât aceea că „eroi sunt doar cei care mor”. U. publică în 1951 un microroman, Flăcăul de pe tanc, care, având aceeași intenție de manipulare ce urmează indicațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
puterii de către partidele socialiste într-un anumit număr de țări europene au permis punerea în aplicare într-un mod incomplet, dar efectiv, a unei părți din idealurile lor de societate mai democratică, mai dreaptă și mai puțin dură cu cei oropsiți. În Marea Britanie, succesele sînt, poate, cele mai remarcabile: instaurarea unui sistem național de sănătate contribuie la schimbarea societății britanice într-un sens egalitar. În Franța, aplicarea securității sociale, profund inspirată de planul Beveridge, vizează aceeași direcție, chiar dacă ea nu este
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
sărbătorire cred că nimeni n-a pomenit de tragica moarte într-o noapte a lui și soției 492. Dacă știam de sărbătorire 493 poate trimeteam și eu ceva. Cărțile ce mi-ați trimis îs prețioase și am aflat multe de oropsitul savant Murărașu, pentru care vă mulțumesc f. mult, că nu sunt în comerț să le procur. Vă doresc multă sănătate dv. și doamnei, să vă prelungiți zilele spre progresul culturii naționale sucevene. N. Bârleanu 11 Iași, 25 dec. 1988 Stimate
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
mulți. Așadar, vom cita și din secțiunea „presă și propagandă”, ce urma celei „economice”. De fapt, și partea propagandistică fusese subordonată complet intereselor politice imediate ale tinerilor comuniști vasluieni. Și o mână de boabe de porumb, dacă era dată unui oropsit al sorții, trebuia să poarte obligatoriu eticheta „donatorului”, în cazul de față, „tineretul progresist”. Iată cum prezenta situația președintele FNTDR Vaslui, P. Bighiu: Comisia de presă și propagandă a pregătit în cursul acestei luni condițiile pentru sărbătorirea lui 1 decembrie
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
omului tradițional. Să luăm suferința individuală, cea a sărmanului, care-și găsește expresia deplină în Psalmi. El este victima nedreptății sociale, ca și a celor răi și a celor care, din rea-voință, nu-l ajută deși ar putea. Nevoiașul sau oropsitul din Psalmi este totodată un om drepth, a cărui suferință decurge din voința lui de a face ceea ce este bine în ochii lui Dumnezeu, evitând răul. Virtutea devine cauza suferinței lui. În centrul acesteia se găsește prejudiciul moral, cel care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sprijin 7. În acest context, suferința este o oportunitate, de vreme ce-l împinge pe Celălalt să se arate mărinimos și compătimitor, să se comporte etic, să se situeze într-o perspectivă de salvare și de speranță cu adevărat mesianică. Cât despre oropsitul din Psalmi, și lui îi este dat să-și continue facerea de bine, știind că, în ciuda succesului lor, calea persecutorilor este cea a răului: Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea celor păcătoșilor nu a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
dat au ajuns în nomenclatura PCR și în aparatul de Securitate, poziție de pe care ,,apărau cu ardoare valorile socialismului”, iar după 1989 au devenit cei mai aprigi jefuitori ai țării. ,Lupta de clasă” a însemnat aducerea la putere a celor oropsiți care erau considerați automat și oamenii ,,buni”, și pedepsirea ,,exploatatorilor” , adică a oamenilor ,,răi” din societate. In decembrie ’89 turnătorii la securitate au primit arme pe la casele conspirative și au pornit pe străzi ,,să apere revoluția” , iar noua putere instaurată
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
populară care a concentrat într-o expresie lapidară, admirabilă și plină de adevăr, experiența acumulată de-a lungul timpului: "Zilele omului în mâinile Domnului." Așa că Cel de Sus, în marea lui bunătate, înțelepciune și promptitudine, și-a făcut milă de oropsiții și amărâții ăștia și, printr-o simplă apăsare de buton i-a teleportat în cel mai liniștit, cel mai frumos și cel mai îmbietor colț al Raiului. Aici curgea un pârâiaș cu lapte de bivoliță, îndulcit cu miere de albine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Cu toate acestea, cu greu a reușit în această bătălie disperată să urce pe acoperișul unui vagon și să-și găsească un loc pe platforma arhiplină. Nu avea nimic de mâncare; la fel ca ceilalți amărâți. La fel ca toți oropsiții ăștia, avea la el o sticlă cu apă. Când senzația de foame devenea insuportabilă lua repede o înghițitură de apă și se gândea imediat la familia lui ca să prindă putere ca și cum acest simplu contact mental ar fi fost suficient să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
calică", precum mă blagoslovea o minunată de femeie, bunica mea, care îmi remarcase această ciudată curiozitate, de a mă interesa omul și animalele, tot ce este viu la urma urmei. Nu am rămas un ins uitat printre condicile incluzând pe oropsiții lumii -, am rămas lângă aceste ființe, am spus, din slăbiciune. Nici măcar din pasiune științifică o, ce cuvânt măreț! eu am rămas, probabil, între uneltele, oameni și sufletele în care am trăit o viață, din cauză că nu am avut puterea de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de triumfalism. Perioada tulbure, de la începutul secolului al XII-lea, așa-numita „smuta”, evocată în creația compozitorului rus, contrazicea stânjenitor contextul istoric. Abia Rusia de azi, traversând dramatic „smuta” sfârșitului de secol XX, oferă fundalul ideal pentru geniala plângere a oropsitului sărac cu duhul - Nikolka. * Primul meu contact cu Dostoievski s-a produs în anii adolescenței. Pe la 16-17 ani, într-o primăvară, în preajma Paștelui, am citit Crimă și pedeapsă, forțând, ca un tânăr sentimental și romantic ce eram (un ridicol Schiller
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai mult că am de unde. Domniile voastre, mai puțintel. Cât vă lasă inima. Bineînțeles, adaugă, cu zâmbet fermecător, "De bună voie și nesilit de nimeni"... Din prisosul nostru că suntem îndeajuns de pricopsiți să facem parte și celor vrednici și celor oropsiți... Și... și negustorimea să dea! Și breslele, că, har Domnului, au de unde. Mai oblojim și noi rănile, cârpim țara stricată... Ce ziceți? Dăm?! Boierii, cu voci mormăite în bărbi, anonime, șovăielnice: Apăi... om da ... Ce să facem? De-i poruncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
blăstămați s-avem parte d-aiastă spiță de-i zice muiere: cu voi rău; fără voi și mai rău. Diavolițe! Uit și de ruptoare, și pe ce lume mă aflu, uit... Sărăcuții de voi! îl căinează ea ironică, batjocoritoare. Năpăstuiții! Oropsiții!... Haida-de! Cum o mai sucești, cum o mai învârtești... Mare hoțoman ești unchiule! Țamblac râde încă, dar se potolește. Apoi, șovăitor, căutându-și cuvintele, încearcă s-i explice: Uite, vezi tu Marie... Cum să spun... Nu neg, Ștefan mai păcătuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
omule, spuse el. Ai avut noroc să fiu și eu de față, altfel ai atârna acum acolo sus, arătă el către o creangă răzleață a bradului. Dar eu n-am să Îngădui așa ceva. Maica noastră Biserica Îi ocrotește pe toți oropsiții și fu garii. Iar tu ești un biet oropsit și fugar, nu-i așa? Simeon pricepu cursa care i se Întinsese. și pricepu că trebuie să fie foarte atent la cuvintele lui. Clericul cel gras era un adversar mult mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
eu de față, altfel ai atârna acum acolo sus, arătă el către o creangă răzleață a bradului. Dar eu n-am să Îngădui așa ceva. Maica noastră Biserica Îi ocrotește pe toți oropsiții și fu garii. Iar tu ești un biet oropsit și fugar, nu-i așa? Simeon pricepu cursa care i se Întinsese. și pricepu că trebuie să fie foarte atent la cuvintele lui. Clericul cel gras era un adversar mult mai de temut decât cavalerul, cu toată cruzimea lui. Așa că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]