331 matches
-
cu camarazii de muncă, cu familia, motiv pentru care își ducea cu mare responsabilitate îndatoririle de miner, fie ca simplu ucenic, sau miner, fie ca maistru miner, sau ca, ultima treaptă a devenirii profesionale, maistru principal. În această calitate, toți ortacii îl respectau, toți îl salutau cu bucurie, și-l salută și azi, după ani și ani de la pensionare. Citind capitolele scrise într-un limbaj extrem de simplu, dar atât de pline de sentimente de omenie, îmi dau seama că Mihai LEONTE
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
doar o înscriere pe un ,,alt nivel” de activitate minieră, mai înalt, mai diafan, dar întru-totul legat de minerit, cum s-ar fi putut altfel. Căci domnul Mihai LEONTE, ca om plin de omenie, bunătate, a acceptat să ajute pe ortacii săi prin numeroase activități sociale, cum ar fi un nou CARP, comisii, multe consilii. Dar cel mai important filon în viața sa a fost descoperirea filonului de aur al poeziei, domeniu în care a realizat un mănunchi impresionant de volume
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
fost descoperirea filonului de aur al poeziei, domeniu în care a realizat un mănunchi impresionant de volume și de interesante lucrări publicate, enumerate cronologic în această carte. Cu timpul însă, urmările muncii ca miner, l-au ajuns și pe fostul ortac, Mihai LEONTE. Suferea de silicoză, care-i șubrezește sănătatea. Dar ca suferința să se accentueze și mai mult din 2002 ca urmare a unei artroze severe, să fie obligat să meargă în două bastoane. Și ca durerile să nu fie
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
în liniște și îngenuncheară în liniște. — Blagoslovește-i și pe ei, părinte! - șopti cel înalt. — Vă blagoslovesc și pe voi - răspunse Metodiu și trecu pe la fiecare făcând gestul pomenit puțin mai sus. — Bază tejgheaua, în coloană adunarea! - porunci roșcovanul și ortacii săi se încolonară lângă tejghea, luând un pahar de om și mergând ordonat la loc. — Rogu-vă, de nu vă e cu supărare, să poftiți cu noi la masă - zise roșcovanul ridicându-se. Numele meu e Vasea. — îți mulțumim, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cazaci. — ... apoi nu vorbele sunt bune - continuă Vasea - ci faptele. Fapte, fapte, fapte! cum spuneau bătrânii noștri. — Ce fapte? - zise hangiul, ștergându-și lacrimile. — Din cele mai vechi timpuri - zise Vasea lăsându-se pe spătarul scaunului și făcând semn unui ortac să-i umple paharul - unul din obiceiurile sfinte ale neamului căzăcesc, probă de bărbăție și treabă pentru hătmănie, a fost răpirea femeilor. De la feciorul de 14 ani căruia de-abia i-au mijit tuleiele și până la moșneagul înțelept căruia tuleiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu fusese angajat nicăieri în altă parte decât în mină și sperase să iasă la pensie de la exploatarea de aur din Baia de Sus. Numai că lucrurile nu merseseră de loc așa. Se trezise pe drumuri, la fel ca toți ortacii săi atunci când minele se închiseseră. La început nu-i venise să creadă că tocmai lui i se poate întâmpla una ca asta. Nu-și făcuse prea multe griji, gândindu-se că lucrurile se vor îndrepta de la sine. Iată însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vagonet. Un gând însă nu-i dădea pace: bine, dar dacă minerul zăcea mort în galerie, atunci cine închisese intrarea în mină? Să nu fi fost singur? Poate că fuseseră doi ori mai mulți? Nu, exclus. Minerii nu-și abandonau ortacii. Accidente se petrecuseră din totdeauna în subteran. Era un tribut pe care muntele și-l lua de fiecare dată în schimbul minereului scos din adânc, dar trupurile celor dispăruți erau căutate și scoase la suprafață. Mai liniștit puțin la gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nr. 981 din 07 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului 6 Septembrie 2013 Doină, doină, frunză arsă, Cântec risipit în vânt, Știu că lor nici nu le pasă, Nu au vreme de cuvânt! „ Noroc bun!” ce vorbe sfinte Le-auzeam printre ortaci! Cum să stai atunci cuminte Când vezi răul și să taci? Scriu să îmi astâmpăr focul, Când eram în Munți miner Căutam cu ei norocul În adâncul fără cer! Toată Țara-i o ruină De la nord până la sud! Ofilite flori
DOINĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364364_a_365693]
-
de unde, pe la ora prânzului, am dat telefon la redacția „Făcliei...”, să-l anunț pe cumnatu-meu că am ajuns cu bine. De la celălalt capăt al firului aud cuvântul tragedie. „A murit Susan, îmi spune cu durere în glas cumnatul meu, împreună cu ortacii lui, zece la număr, în puțul Corbeni, în urma exploziei unor acumulări de gaze. Mare durere. Și câte astfel de dureri nu au mai fost! Munca își continua cursul, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Viața își continua și ea
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
o fi aviară, sau porcină! Mamă-mamă! Am pățit-o! Mă reîntorc acasă cotcodăcind sau grohăind. Așa că intru în conversație cu tânărul subțire de lângă mine. Să-l trag puțin de limbă! Flăcăul e volubil! Foarte volubil și politicos! Mai ales că ortacul sau dormea de-i curgea apă din gură! Pardon me! Îmi spune că atât el cât și BSLL sunt din Finlanda, din orașul Kokkola (ușor de reținut!). Că ambi au aproape 18 de anișori și se duc în Ungaria, la
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
tot felul de resturi de la presupuse dejunuri. Auzea prin foia de cort ce despărțea terenul viran de terasa cu mici și cu bere, hărmălaia și voia bună de dinăuntru. Nici una, nici două, într-un minut se trezi însă înconjurat de ortacii lui Jery, cu însăși namila în frunte. - Ce-ai zis, băi gunoiule, că mă dai la Poliție? - făcu Jery cu voce dogită, trăgându-și cu greu răsuflarea. Solomon înțelesese acum de ce l-au urmărit ortacii lui Jery chiar și aici
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
se trezi însă înconjurat de ortacii lui Jery, cu însăși namila în frunte. - Ce-ai zis, băi gunoiule, că mă dai la Poliție? - făcu Jery cu voce dogită, trăgându-și cu greu răsuflarea. Solomon înțelesese acum de ce l-au urmărit ortacii lui Jery chiar și aici, în afara granițelor pieței și îi fugi gândul la bani, la o înțelegere, chipurile, pe euro, ca să fie lăsat în pace. Tăcu, strâmbându-se în mod exagerat, de o durere imaginară și întorcându-și privirea mată
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
el pe Șefu ce-i aia scriitor... - Tu auzi, băi ciumete? - hârâi vocea răgușitului - Cu tine vorbim! - Cu tine vorbim! - răsări o altă voce mată, ca a unui om cu nările înfundatate de muci groși. Atât de tare zbieră ultimul ortac, de-au ieșit oameni de la mese, de după prelată, să se uite la ei, ca la circ. - Lăsațî-l, că poate să căiește - mârâi într-un târziu Jery sugându-și scobitoarea de parcă atunci ar fi simțit gustul dulce-acrișor al unei bomboane Cojak
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
Viorel, ZABERCA Mariana, au decis să ridice un monument al celor dispăruți în accidente de muncă în cadrul mineritului din acest oraș. Așteptând dezvelirea acestui monument în 4 decembrie 2009 de Sfânta Varvara ocrotitoarea minerilor, îmi reveneau în minte chipurile unor ortaci pe care i-am cunoscut fie direct sau indirect în cei 25 de ani petrecuți la Întreprinderea Minieră Moldova Nouă de unde am ieșit la pensie în 1990. Am trecut peste multe din evenimentele în care viața unor mineri a fost
4 DECEMBRIE 2009 MONUMENTUL EROILOR MINERI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363056_a_364385]
-
Manqe nana avela manqe. Me vakerawa dowrus sar își ! Iderik !” Źa pukha ! Na piam, na xajam o duj-da ?” Va, piom hen xajom me-da tuça.” ”E, ozaman tu-da cidesa !” Pâl kidă o bangimos inseler o dowrucis, kana o dowruci astarla peș ortaci leça. vakerzi o Vasilesθar Ali, poreklime ” Ćhindo”, ăn 5 nojembriaqo 2010 dupo će = pala sosθe la final = k-o śoro kotre = karik bangimos = ćǒrimos, xoxajmos rromanes, hanumariciko Referință Bibliografica: O ORTACI-DA CIDELA / ȘI TOVARĂȘUL TRAGE / Sorin Cristian Moisescu : Confluente Literare
O ORTACI-DA CIDELA / ȘI TOVARĂȘUL TRAGE de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367835_a_369164]
-
unde marea majoritate a bărbaților își desfășurau activitatea în zona aceea, iar după ieșirea din șut re(de)veneau la îndeletnicirea ce le-au dat-o dumnezeu;cea de țăran. Amintesc asta din cauza că nea Petre făcea notă discordanta printre ortaci.Se prezența la șut primul, intră în vestiar, isi dădea jos cioarecii, cămașă lungă după ce a desbracinat-o de chimir, apoi îmbracă tacticos salopetele negre de cărbune, măi trăgea o dușca din clondirul cu rachiu, de care nu se despărțea niciodată
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
dar fără a abuză,doar așa, să-și facă curaj, bagă sticlă în traistră, o încuia în vestiar și se prezenta la lămpărie, de unde își lua în primire lampă de miner apoi se poștă în fața ''coliviei'' să vină și ceilalți ortaci și ăă coboare în adâncul pamintului.Asta nu că era mai conștient la prezența, doar că era singurul care nu venea de acasa îmbrăcat în hainele de lucru și nici în altfel de haine mai lejere care nu percepea ceremonialul
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
cum ar fi Gemenele sau Bucura, unde de pe țancuri se adună căprioarele și caprele negre să-și potolească setea. De partea cealaltă, la poalele Masivului Parâng, se află orașul Petroșani un vestit bazin minier unde în fiecare dimineață echipele de ortaci coborau în adâncul pământului să exploateze zăcămintele de cărbune. Dar așa cum s-a întâmplat cu multe întreprinderi din România noii guvernanți au închis minele. Orașul Petroșani a fost cel mai important centru de exploatare al cărbunelui din țară. Dar balerinii
PELERINAJ PE PLAIURILE MIORITICE TRANSILVĂNENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363701_a_365030]
-
cum ar fi Gemenele sau Bucura, unde de pe țancuri se adună căprioarele și caprele negre să-și potolească setea. De partea cealaltă, la poalele Masivului Parâng, se află orașul Petroșani un vestit bazin minier unde în fiecare dimineață echipele de ortaci coborau în adâncul pământului să exploateze zăcămintele de cărbune. Dar așa cum s-a întâmplat cu multe întreprinderi din România noii guvernanți au închis minele. Orașul Petroșani a fost cel mai important centru de exploatare al cărbunelui din țară. Dar balerinii
PELERINAJ PE PLAIURILE TRANSILVĂNENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363697_a_365026]
-
lucrat, doar pentru o lună, într-o croitorie din Tîrgu Trotuș, la o mașină de tăiat materiale textile. M-am mutat cu viitoarea mea soție în Bacău. Ne-am căutat de lucru - am căutat de mi-au sărit capacele ... III. ORTAC, de Ciprian Alexandrescu , publicat în Ediția nr. 739 din 08 ianuarie 2013. - Mai întâi am simțit un curent pe la ceafă, eu n-am știut ce e, mi se răcise sudoarea pe sub cască, da' nea Titi, care era lângă mine, a
CIPRIAN ALEXANDRESCU [Corola-blog/BlogPost/348748_a_350077]
-
parcă este Vizibilă în orice iesle, Nu e Becali, oricine-i Gigel , el revine, Iată-l acum în pădure, Lovește cu o secure, Jocul său elegant Este securizant. Vobește cu Blaise Pascal, Se află mereu pe val, Prietenul cu Nicu Ortacul, Pe cărțile vechi șterge praful, Hohotul său ne distrează, Amicul Gigel e pe fază, Din gri pân-la albastru Încearcă să se călească, Spune, totuși , că-i om, Născuți suntem atomi, Quo vadis? În Dealul Spirii Bem spirt cu bunicii, zbirii
BALADA LUI GIGEL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349338_a_350667]
-
am intrat la liceul seral și viața a mers înainte. Prima mea povestire a fost NECUNOSCUTA! O încercare timidă care a plăcut cititorilor de pe NET. Încurajat fiind, au urmat altele și astfel am scris și proză. Viorel DARIE; Ce spuneau ortacii, minerii, de preocupările dumneavoastră în ale poeziei? Citeau? Discutați cu ei despre arta scrisului ? Mihai LEONTE; Scrierile mele poetice, mai ales cele cu tematică minieră erau citite să spunem așa, dar nu le putem multiplica în acei ani. Astfel că
LA ANIVERSARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347521_a_348850]
-
unui cot din Doneț, inspectorul era numai bun pentru funcția pe care cu onor o ocupa; răspunsul lui invariabil la fiecare sarcină care îi revenea era : da, da, să facem, da, să faceți ! adresat, cu puțină salivă împrăștiată, subalternilor și ortacilor. Venise vremea examenelor pentru învățători. Ca de obicei, Girovrievici Ptița era cu onor numit dascăl al comisiei de organizare a examenelor. În această calitate, el amâna totul până în ultima zi. Când ultima zi de dinaintea examenelor sosi, el se zborși la
NIMENI NU ŞTIE NIMIC ÎN MINISTER de JIANU LIVIU în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361844_a_363173]
-
de unde, pe la ora prânzului, am dat telefon la redacția „Făcliei...”, să-l anunț pe cumnatu-meu că am ajuns cu bine. De la celălalt capăt al firului aud cuvântul tragedie. „A murit Susan, îmi spune cu durere în glas cumnatul meu, împreună cu ortacii lui, zece la număr, în puțul Corbeni, în urma exploziei unor acumulări de gaze. Mare durere. Și câte astfel de dureri nu au mai fost! Munca își continua cursul, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Viața își continua și ea
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
de unde, pe la ora prânzului, am dat telefon la redacția „Făcliei...”, să-l anunț pe cumnatu-meu că am ajuns cu bine. De la celălalt capăt al firului aud cuvântul tragedie. „A murit Susan, îmi spune cu durere în glas cumnatul meu, împreună cu ortacii lui, zece la număr, în puțul Corbeni, în urma exploziei unor acumulări de gaze. Mare durere. Și câte astfel de dureri nu au mai fost! Munca își continua cursul, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Viața își continua și ea
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]