158 matches
-
de Gib Mihăescu. Refuzînd linia tradiționalistă, naționalistă și ortodoxistă a publicației, „contimporanii” par a încerca să găsească un modus vivendi cu aceasta, oarecum pe linia „vechii” Gîndiri de la începutul anilor ’20. Un colaborator minor, dar interesant, al Contimporanului a fost ortodoxistul de stînga Sandu Tudor: disident al Gîndirii, ulterior director al revistelor Credința și Floarea de foc, călugărit după război sub numele Daniil, membru al grupului isihast clandestin de la Mînăstirea Antim, victimă a închisorilor staliniste... Considerat de critică - pe bună dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al artei și al lumii moderne („Logica absurdului“). Sînt texte, totuși, pe nedrept ignorate, în care stîngăciile de execuție coexistă cu destule sclipiri de poezie autentică. Editorialul său din nr. 79 - „Între idolatria și sfințenia artei“ - este însă un manifest ortodoxist și antimodern(ist), în care artiștii laicizanți apar expuși anatemei viitorului: „...și vor fi dezvrăjiți și trimiși spre pocăire în sihăstrii claustrale din toate taberele artei îndrăcite unde pîndesc: rasputinii popiți, călugării fugiți, iudeii renegați, renegații cosmopoliți, francmasonii intelectuali, raționaliștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de fond flasc al dlui Sandu Tudor din ultimul număr”. Flasc? Ce eufemism... Vitriolantul „Coliva lui moș Vinea“ (autor: Ilarie Voronca) conține o trimitere transparentă la această turnură „bisericoasă”. Căci recidivele nu lipsesc: tot la Contimporanul, și tot de pe poziții ortodoxiste, Sandu Tudor își va manifesta rezervele în raport cu polemica generaționistă prilejuită de „Itinerariul spiritual“ al lui Mircea Eliade și de „Manifestul «Crinului alb»”. Pînă în 1931, revista lui Vinea și Iancu va mai publica și alte articole pe această linie - bunăoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de papagal, dar refuzat pentru „confuzie epigonică” la poșta redacțională a revistei unu). Interferențele dintre avangardă și Weltanschauung-ul „noii spiritualități” devin, oricum, tot mai numeroase. Și nu doar la Contimporanul. Este suficient să amintim cunoscutul articol-manifest din unu al ortodoxistului Paul Sterian („Poezie agresivă sau despre poemul-reportaj“) sau sexualismul autenticist, vitalist și „exasperat” al tînărului Geo Bogza, afin freneziei experiențialiste a lui Mircea Eliade. „Taxat” la rubrica de „revista revistelor“ pentru un atac dur la adresa lui Tudor Arghezi, tînărul Constantin Noica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În forme răsturnate, complexul se regăsește deopotrivă în „micul romantism provincial” (G. Călinescu) cu accente realiste și naturaliste al literaturii „dezrădăcinaților”, „inadaptaților” și „învinșilor”; pe alte coordonate îl vom regăsi, după Primul Război Mondial, la avangardiști cosmopoliți și la unii ortodoxiști din cercul revistei Gîndirea, la reprezentanți ai „tinerei generații” și la post-maiorescieni atipici precum G. Călinescu, la apărători ai tradiției bizantine (N. Iorga) și la apologeți ai substratului arhaic traco-get sau neolitic (Dan Botta, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Vasile Lovinescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la post-maiorescieni atipici precum G. Călinescu, la apărători ai tradiției bizantine (N. Iorga) și la apologeți ai substratului arhaic traco-get sau neolitic (Dan Botta, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Vasile Lovinescu, Mircea Vulcănescu ș.a.), ai ur-balcanismului (I. Barbu) și ai autohtonismului ortodoxist și antimodern (Nae Ionescu), sub forma complexului de inferioritate sau de superioritate; întreaga dezbatere interbelică privind autodefinirea identitară, tradiția și specificul național stă pe acest complex care o irigă printr-un sistem de vase comunicante. „Complexul periferiei” se va asocia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
țară cu o istorie discontinuă și fără o autentică tradiție cultă înainte de simbolism. Eclectismul, moderația, toleranța grupării față de idei și grupări ostile avangardismului, deschiderea față de colaboratori neavangardiști, mergînd pînă la găzduirea unor membri ai „tinerei generații” spiritualiste, a unor manifeste ortodoxiste și a unor texte „de dreapta” pot fi mai bine înțelese dacă le privim și din această perspectivă (deși cauzele sînt, evident, mai numeroase și mai complexe). Cu toate că pledează pentru integrarea într-o „internațională a artiștilor de pretutindeni” (corespunzînd „noului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Iași. Spațiul acordat lui Constantin Emilian poate părea prea extins în raport cu valoarea și importanța studiului său. Mi s-a părut însă că Anarhismul poetic rezumă întru cîtva perspectivele conservatorismului estetic post-maiorescian din România interbelică: nu ale celui naționalist sau spiritualist/ortodoxist, ci ale esteticii „clasicizante” situate în descendența lui Ovid Densusianu și undeva la jumătatea drumului între E. Lovinescu și Mihail Dragomirescu. Mai mult: între perspectiva estetică a lui Pompiliu Constantinescu sau Perpessicius și cea a lui Constantin Emilian, deosebirea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tradiționalistă dar o plănuia steril de mulți ani. Primarul beneficiar al construcției obiectează justificat asupra absurdității de a se ridica piedici unei construcții religioase chiar din partea clerului. Călinescu e un liber cugetător fără stimă pentru cler, dar nici pentru literatura ortodoxistă pe care o ironizează repetat. Bietul Ioanide, când ridică o biserică, nu o face cu smerenie și convingere, ci ca pe o demonstrație rece și geometrică. Rivalul său, Pomponescu, vrea să ridice catedrala neamului doar din dorința de a-și
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
păcătuiesc de moarte. La Arghezi, în Cimitirul Buna-Vestire călugării care învie în masă îi găsesc pe confrații lor de peste câteva generații mai dedați cu ale lumii, odoarele rămase fără nestematele originale și pictura murală stricată de intervenții moderniste deșuchiate. Povestirile ortodoxiste relatează diferite miracole și epifanii, apar și convertiri, dar ele sunt prea teziste ca să intereseze cititorul. După 1990, proza ar găsi subiecte suculente în conflictele religioase, proliferarea sectelor, tratată schematic în unele romane de dinainte de 1989, pelerinajele și arătările de
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Ibrăileanu, care pledează pentru păstrarea specificului național, considerând că experimentele avangardiste sunt „deviațiuni“. Gândirismul are ca premise principiile sămănătorismului, pe care le depășește însă, prin afirmarea specificului național, resuscitarea valorilor consfințite prin tradiție, recuperând sentimentul originilor ființei românești și spiritul ortodoxist, considerat o forță modelatoare a spiritualității noastre. Particularitățile tradiționalismului sunt: tipologia prozei tradiționaliste: - revigorarea temelor identitare, legate de existența rustică, de condiția țăranului: satul, familia, salvarea prin credință, iubirea și datoria, războiul/jertfa în războiul întregirii neamului, urmările nefaste ale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Ibrăileanu, care pledează pentru păstrarea specificului național, considerând că experimentele avangardiste sunt „deviațiuni“. Gândirismul are ca premise principiile sămănătorismului, pe care le depășește însă, prin afirmarea specificului național, resuscitarea valorilor consfințite prin tradiție, recuperând sentimentul originilor ființei românești și spiritul ortodoxist, considerat o forță modelatoare a spiritualității noastre. Particularitățile tradiționalismului sunt: tipologia prozei tradiționaliste: - revigorarea temelor identitare, legate de existența rustică, de condiția țăranului: satul, familia, salvarea prin credință, iubirea și datoria, războiul/jertfa în războiul întregirii neamului, urmările nefaste ale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
semnul corifeilor tradiționalismului, va îngreuna încă din start decolarea poetului spre zona de originalitate, în cele din urmă dobândită prin volumul "Poeme cu îngeri" (1927), urmat de "Destin", "Urcuș", "Întrezăriri", cărți axate pe tema destinului, al artistului și al omului. Ortodoxist, pastelist, eticist, mitologizant, poetul nu va exclude totuși celebrarea farmecelor anatomice ale femeii iubite într-o sublimată și totuși mistuitoare posesiune: "Te dezgolesc și-n brațe îți strâng rotunda noapte / Lumina cărnii pipăi cu degete de orb / și mâna ospătată
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
interbelică) este strălucit reprezentată de romancierii și nuveliștii: Rebreanu, H.P. Bengescu, Camil Petrescu, Gib Mihăescu, Ionel Teodoreanu, teoreticienii modernismului (E. Lovinescu), poeții și prozatorii Tudor Arghezi, Adrian Maniu, G. Topârceanu, Otilia Cazimir. Urmează intimiștii (Bucuța, Perpessicius), tradiționaliștii (Pillat, Fundoianu, Voronca), ortodoxiștii (Crainic, Voiculescu, Blaga), avangarda cu dadaiștii, suprarealiștii, ermeticii (Tzara, Urmuz, Ion Barbu, Vinea, Matei Caragiale). În ultimele capitole se referă la diferite orientări din epocă, între care, critica lui Zarifopol, Ralea, Vianu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu; proza memorialistică și documentară
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
amestec al latinilor în viața Bizanțului, văzând în ei stricăciunea și fraudarea credinței ortodoxe. Tiradele lui antioccidentale și antieuropene sunt susținute și de călugărul Ghenadios, șeful spiritual al adversarilor Uniunii, adept al compromisului istoric cu Sultanul, care așa cum nădăjduia partida ortodoxistă, n-ar fi știrbit cu nimic continuitatea civilizației și credinței grecilor. Waltari oferă cifre precise în privința celor două armate prinse în război, descrie tehnici, tactici și armamentul de asediu pe mare, pe uscat și subpământean (galeriile săpate de otomani pe sub
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
destul de schimbători în idei, la discuțiile privind societatea postindustrială, postcapitalistă și postcomunistă ori postmodernă tolerate, analizate și promovate cel puțin ca ipoteze, în Vest. Prin contagiuni intelectuale și mai rar prin construcții proprii, în Est s-au depășit anevoios tendințele ortodoxiste ale secolului al XIX-lea de gândire hegeliano-marxistă, iluminism, antropologie feuerbachiană împletită cu darwinism și alte "naturalisme". Crizele repetate ale capitalismului nu au oprit comerțul și alte schimburi bine controlate dintre țările celor două sisteme. Din aceste schimburi au câștigat
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
un caracter modern, adică simbolist, care le înstrăinează în diferite grade de contextul specific, mergând până la esențialismul sculpturii brâncușiene, așa cum se reflectă, de pildă, în Pasărea măiastră. Un astfel de dialog între tradiția picturii bizantine, care include și o viziune ortodoxistă și tema favorită decadentismului, cea a lui diminutio capitis, o regăsim în pictura Ceciliei Cuțescu- Storck, așa cum Paciurea valorifică în sculptură tema himerei, a sfinxului, scoasă de sub incidența decadentismului pentru a dobândi o dimensiune ontologică superioară. Această zonă a reinterpretărilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Răsăritene, pentru a inspira "extaze și vise noi care cresc din sufletele actuale", extazele fiind generate de o pietate mai mult poetică decât religioasă, cum concede criticul. Visul și extazul indică aici nu doar o tradiție religioasă, un pietism monastic ortodoxist, ci mai degrabă un misticism estetizat în laboratoarele și cu alchimia simbolismului, de fapt, o nouă sensibilitate modernă asociată unui revival al artei bizantine, reconsiderate în contextul modernității. Peisajele românești și arta populară oferă o sursă de inspirație inepuizabilă, iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
blasfemice atunci când nu apare grotesc într-un cadru carnavalesc la belgianul James Ensor. Pictorii simboliști sau decadenți se despart de ilustrările convenționale ale lui Iisus, apariția acestuia dobândește aria de rezonanță a misterului, dar și ambiguitatea lui. Înainte de a deveni ortodoxist și ultranaționalist în contextul culturii românești, misticismul dobândește conturul poetic al unei vocații simboliste care respiră același aer cu cel european. Un loc privilegiat în reflectarea acestui fior mistic în pictura simbolistă românească îl ocupă tablourile cu subiect religios. Figura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Gândirea ? - Da. - De ce? - Pentru că a publicat mari scriitori români, și... Și m-am poticnit. Eram neinformat în ce privește curentele și tendințele nu numai ale revistelor, ci și ale întregii literaturi. Nu mi se părea pe atunci important dacă un scriitor era ortodoxist, tradiționalist, ermetic, mesianic, suprarealist sau mistic... Totul era să fie bun. Și Nichifor Crainic era bun, ca și Gândirea de care era legat. Într-o revistă tot trebuie să public, gândeam, asta nu înseamnă că o să adopt tendințele acelei reviste
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Cele două discursuri generaționiste declanșează o ofensivă explicită și directă împotriva generației care a făcut războiul și a cărei orientare culturală fusese pregnant influențată de spațiul francez. Ambele discursuri conțin atribute autovalorizante de identificare și delimitare a grupului, precum: ahtohtonist, ortodoxist, experiențialist, complectudinist etc., adăugând rechizitoriului elemente de susținere pro domo absolut esențiale în aricolul programatic. Integrat de Marc Angenot discursului critic și social, manifestul literar împrumută, deopotrivă, câteva din caracteristicile formale ale pledoariei și ale rechizitoriului și din cele structurale
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
străin spiritului național. Această distincție introdusă de Bărnuțiu își va găsi rezonanța ideologică o jumătate de secol mai târziu, în faimosul și infamul articol semnat de Nae Ionescu, "A fi "bun român"" (1930). Exponent al autohtonismului românesc întemeiat în matricea ortodoxistă, Ionescu va delimita "bunul român" de "românul" per se. După criteriile de românitate postulate de Ionescu, Samuil Micu, Ion Brătianu tatăl, ca să nu mai vorbim de târgovețul Bercu Solomon, nu se califică drept "români", ci intră în categoria românilor de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ani permanență și 2 ani rezerva". Școala, chemată să modeleze conștiința națională ca o "a doua biserică", este la rândul ei modelată de armată, aceasta din urmă gândită fiind să finalizeze educația patriotică acționând ca "marea școală a națiunii". Mistica ortodoxistă, educația patriotică școlară și spiritul de disciplină militărească se întrepătrund pentru a alcătui climatul formativ al Românului. Devenite obligatorii, școala și armata sunt transformate în agenții inescapabile de naționalizare. Odată cu legiferarea serviciului militar obligatoriu ca datorie civică, armata devine a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
parte, filtrat prin criticismul junimist, mesajul difuzat prin literatura didactică formează un bloc discursiv caracterizabil printr-un "naționalism critic". Vorbim, așadar, de existența unei dualități discursive, ale cărei bifurcații definesc extremele discursului naționalist: fanatismul naționalistic a evoluat înspre "statul etnocratic" ortodoxist al cărui "constituție ideologică" a fost redactată de N. Crainic, în timp ce naționalismul critic, deși îmbrățișează, fără îndoială, preceptele ideologice presupuse de ideea națională, încearcă, cel puțin pe terenul istoriografiei, un act de echilibristică între loialitățile ideologice și constrângerile empirice și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
marcă ale culturii române au inspirat ideile forță ale naționalismului autohtonist, pe care le-au expirat apoi în sfera publică prin intermediul influentele lor scrieri. Principalele guri de vărsare ale curentului autohtonist au fost Nichifor Crainic și Nae Ionescu arhitecții etno-românismului ortodoxist, Virgil Madgearu și Constantin Stere promotorii țărănismului, izvorât din aceeași matcă a doctrinelor agrarieneîn circumscrierea căruia pot fi reperate și contribuțiile ideologice ale lui Nicolae Iorga (sămănătorism) și ale lui Lucian Blaga, în special prin teoria sa a "spațiului mioritic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]