1,115 matches
-
mă vede cineva? EMMA: Ghinionul tău. Totuși, ai o șansă. CHARLES: Nu pot! EMMA: Atunci, recunoaște-ți crima! CHARLES: Care? EMMA: Asta pe care n-ai comis-o, spintecătorule! Pentru alea pe care nu le-ai făcut nu te va osîndi, din păcate, nimeni. CHARLES: Și după aceea...? EMMA: Hai, îngroapă-i în grădină! Și după aceea? După aceea vom trăi liniștiți pînă în ziua în care mă voi hotărî să te denunț. CHARLES: De ce să mă denunți? EMMA: Așa, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
spunem lucrurilor pe nume: în societatea românească actuală este foarte multă lume, însă oameni foarte puțini! “Iar vouă celor necăjiți, să vă dea odihnă, împreună cu noi, la arătarea Domnului Iisus din cer, cu îngerii puterii Sale, în văpaie de foc, osândind pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu și pe cei ce nu se supun Evangheliei Domnului nostru Iisus.” (Tesaloniceni 2, 7-8). * Din nefericire, ne intoxicăm de la o zi la alta, cu mojicia celor care se cred singuri pe stradă sau
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
confirmarea-spovedanie țin minte și aceste cuvinte ale dumnealui: "Dragă părinte, gândul meu îmi spune că Dumnezeu nu m-a iertat de păcatele ce le-am săvârșit în tinerețe, în viață. Și merg să mă înfățișez Dreptului Judecător și voi fi osândit aspru pentru toate nelegiuirile mele". Am căutat să-l liniștesc și, totodată, să-l conving că aceste gânduri de disperare sunt șoapta diavolului și i-am zis: Dumnezeu te-a iertat atunci când ți-ai mărturisit păcatele și ai primit botezul
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
de sine: Ajuns la senectute, aș îndrăzni să spun că doar tinerețea rămâne girul marilor elanuri, când este vorba de înfăptuirea unor proiecte de largă respirație. Întârziate, ele suportă inevitabil riscul abandonării, de cele mai multe ori din pricina timpului în care ești osândit să trăiești. Numai astfel îmi explic luxul de-a fi fost consecvent cu mine însumi, răbdarea de-a fi lăsat zilele să se scurgă fără să le țin socoteala, ca și cum Dumnezeu mi-ar fi garantat că voi trăi vreo sută
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
istoria pe care rareori am încercat s-o schimbăm. Că, ironică sau nu, este vorba de o privire de pe malul istoriei, din afara ei. Și, dacă încercăm să găsim în toate acestea un sens mai profund decât simpla descărcare psihologică ("Suntem osândiți la sens", spune Merleau Ponty), vom descoperi că noțiunea de bășcălie, nelipsită din nici o epocă a istoriei noastre, își schimbă modul de întrebuințare de la o epocă la alta. în timp ce în epocile negre se poate transforma într-o alunecoasă manta de
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
dreaptă va interveni atît autoritatea școlară, ce-i remite un avertisment semnat între alții, detaliu savuros, de către T. Maiorescu, implicat el însuși într-un scandal analog, cel cu d-na Humpel, cît și autoritatea juridică ce nu șovăie a-l osîndi. în fața Curții de apel Iași, Hasdeu înțelege a se apăra cu superbie singur, făcănd apel la norma realistă potrivit căreia scriitorii nu sînt decît "portretiștii societății". Spre cinstea juraților din acel timp și loc, autorul este achitat, e drept cu
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
că imaginația e facultatea primordială a cunoașterii umane. Așadar rolul predominant în cunoaștere nu-l joacă nici intelectul (facultatea de a folosi noțiunile), și nici simțurile (cărora Kant le spune "sensibilitate"), ci imaginația, adică tocmai facultatea pe care Kant o osîndise să joace un rol subaltern, acela de intermediar între materialul senzitiv oferit de simțuri și conceptele fără de care nu am putea generaliza nimic. Cu alte cuvinte, la Kant reprezentările au rolul de a lega percepțiile de limbă, în virtutea acelui mecanism
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
ale Etymologicum-ului Magnum Romaniae. Dicționarul limbei istorice și poporane a românilor: "Planul meu întrece pe Littré și chiar pe neamțul Grimm"; Ce muncă, Dumnezeule! Am făcut un plan gigantic, și acum ține-te Hasdeule!"; "în cruda singurătate la care sunt osândit, numai această colosală enciclopediă a poporului român, numai contactul zilnic cu spiritul unei întregi națiuni, numai satisfacțiunea că fac eu singur ceea ce chiar dușmanii mei au recunoscut că nu poate face nimeni, numai aceasta mă scapă de urâtul ce m-
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
adâncă carte și învățătura, deplin călugăr și cucernic, și blând ca un miel. în țara noastră pe această vreme nu este om ca acela... Cantemir, necioplit cum era, se înfurie pe Dosoftei. Trădare! Dă poruncă să fie afurisit. Cum să osândești un sfânt?... în schimb, bătrânul domn începe să aibă dificultăți. Nu e bine să ataci cultura. Măria-ta, zic boierii, să nu ne punem rău cu leșii... Șerban Vodă, din Muntenia, îi scrie și el să se înțeleagă cu vecinii
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
văd/ numai cu buricele degetelor" (Noaptea voastră). Continuînd un limbaj postexpresionist cu altoiuri simboliste (e mai aproape de Ion Caraion, Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru, Ben Corlaciu decît de expresioniștii noștri rurali din generația ^60), Adrian Alui Gheorghe dă impresia a fi osîndit la a contabiliza exclusiv aspectul de coșmar al existenței. E neîndoios și o subtextuală ripostă la o epocă a absurdului potențat, o expresie a dezgustului și a revoltei provocate de condiția umană în totalitarism, mai bine articulată ca atare decît
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
iar noi, liniștiți în locurile noastre de veghe, ne jucam prinzând balenele între liniile orizontului. Nu exista loc mai izolat și mai tainic în toată lumea ca plaja din El Almejal. Era o coastă închisă turismului, căci marea crudă și solitară osândise granițele. Copaci înalți cu coroane stufoase împiedicau aterizarea avioanelor. Indienii corciți de dincolo de râu, care știau să decapiteze trunchiurile alea zdravene, se deplasau în largul lor prin pădure. Nu se înțelegeau bine cu negrii din sat, dar nici nu simțeau
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
asigure temeinic că nici umbra din ea nu mai rămâne! Ei bine, buboiul acesta drăcesc, malign și purulent, ce se intitulează generic societate, se vede că nu are altă misiune pe pământ, decât aceea de a înrobi, sau de a osândi pe cei de neînrobit. Și, pe drept cuvânt, în puterile neistovite ale omului, care sunt apanajul său la vârsta tinereții, a fi lucid și a te-mpotrivi unor astfel de piedici, puse de-a curmezișul drumului tău, este la fel de firesc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
imaginea ce se chinuia să prindă contur, urmând să mă arunce Într-un coșmar de nedescris. Să revin asupra pozei; deasupra era desenat cerul senin și curat ca apa de izvor. Pe norii albi și pufoși dormitau câțiva Îngeri. Cei osândiți la purgatoriu erau salvați de la talpa iadului, dar trebuiau să mai sufere o vreme pentru a se „spăla” de toate păcatele lumii. După ce-și purificau sufletul aveau șansa să treacă În Împărăția cerurilor, adică În rai, acolo unde nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
încărunțite în calvarul pătimirii care mi-a rupt irevocabil o bucată de suflet. Mărturisesc cu sinceritate astăzi, că, de-a lungul vremii, gândul confruntării dintre plumbul nefericirii evadatului din lumea inocentă a zâmbetelor de copii, și aura surâsului de bucovinean osândit la o viață zbuciumată, m-a urmărit cu obstinație. Drept consecință, inevitabilul s-a produs, și iatămă dedicat unei narațiuni subiective, tragico ironice, care să consemneze sfârșitul vindecării spiritului, după acei primi ani blestemați de captivitate comunistă. Confesându-mă unor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
imaginii și a literei” (s.n.). Fac parte din rîndul celor ce nu disprețuiesc cuvîntul ; nici nu Îl sacrifică pe altarul vizualului; dar mă-ntreb dacă, Într-un spectacol nu poate fi la fel de sugestivă o controversă a imaginilor ! Si-apoi, de ce osîndește Wald litera ? Doar ea e cărămida cuvîntului, nu?!... Se folosește agasant de des cuvîntul vedetă. Mai ales În ultimii douăzeci de ani. Personal, Îi privesc mefient pe cei care se cred sau se prezintă astfel. Fiindcă, a fi vedetă Înseamnă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
La moartea patriarhului Teoctist, un teolog a scris o tabletă, Într-un ziar central. Tableta aceea m-a impresionat & culpabilizat. În ea ni se reamintea povestioara aceea cu călugărul care-și mîntuise sufletul fiindcă nu-și judeca aproapele. Nu-l osîndea. Nu-l condamna. Nu-l ponegrea. Nu-l condamna. Să nu poți face asta, Înseamnă să fii o natură cu-adevărat superioară. Din păcate, noi, În teatru, n-avem acest privilegiu. De la director, pînă la spectator, parcă ne-ntrecem În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de câte ori dispărea pila de unghii a mamei, fără ca ea, în inocența ei de mamă, să presimtă pașii hoțești, rânjetul diabolic, mâna tremurătoare și vicioasă care înșfăca pila ca pe un obiect sacru de pe policioara ei din baie (aceeași mână care osândea la moarte, fără milă, hoarde întregi de omuleți de plastic), mă ia cu amețeală și mi se înmoaie genunchii. Numai când îmi închipui cum se pot întuneca ochii albaștri ai lui Filip aflând că Rahan avea ciudatul obicei de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Crima n-a devenit pentru mine o obișnuință. Rostea totdeauna cuvîntul „crimă“ pe un ton de autoacuzare, de parcă și-ar fi mușcat limba. Legea dăduse dovadă de clemență În privința lui. El, Însă, se condamna fără milă. Dacă l-ar fi osîndit la moarte prin spînzurătoare, Rowe ar fi găsit, sub ștreang, o scuză pentru fapta lui, dar judecătorii Îi lăsaseră o viață Întreagă pentru a-și căuta justificări. Își căuta scuze și acum, În timp ce călătorea cu metroul - pasager nebărbierit și prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
despre altul decât bine iar când nu are ce spune, tace. Fiecare dintre noi ține la bunul său nume, la onoarea sa. Ori, clevetirea tocmai bunul nume al cuiva îl strică. Mântuitorul înfierează acest nărav, când i se cere să osândească pe femeia păcătoasă (Ioan 8,3-11), precum și atunci când spune: «Nu judecați ca să nu fiți judecați» (Matei 7,1); C) Este înțelept, având ca țintă a vieții săvârșirea cu exclusivitate a binelui, virtuții: el cunoaște și alege mijloacele cele mai nimerite
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nu ești altul decît Caron, luntrașul morții, care mă conduce pe malul celălalt... Dar nu mai există nici malul celălalt... Nu există altceva decît marea, iar marea e moartea, veșnicia, infinitul... Poate că ăsta e iadul la care am fost osîndită, pentru tot răul pe care l-am făcut... Tăcu, dar el o grăbi cu o voce răgușită: - Vorbește, Îi porunci. Spune prostii În continuare, dar spune ceva, orice... Dacă n-o faci, o să cred că am murit și eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și le-am strâns cenușa. N-am știut sa trăiesc lumina lor întunecată. Uită-mi tăcerea primei dimineți când am privit în jos. Atunci mi-ai dat o ladă de comori și eu n-am știut să caut. Alungă-mă, osândește-mă, lasă-mă sămi repar greșeala de a nu fi știut ce-i fericirea. Tremură salba de mărgăritare din cer, acolo e răspunsul. Toate se-ngână una cu alta, eternul le aduce, eternul le reia. Poate că nu ți-au
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
unificat. De asemenea, Ward își îmbunătăți noul sistem de înregistrare a personalității în ideea inculcării unei dorințe sporite de autoconservare. Și prin această acțiune, oricât de logică trebuie să i se fi părut după experiența sângeroasă a Primului Război Mondial, Ward se osândi singur și aruncă o umbră lungă și neagră peste viitorul nostru, al tuturor. În iarna anului 1927 avu loc „al doilea aranjament“. Ward și un asociat anonim se supuseră noii proceduri și, paisprezece zile mai târziu, Mycroft Ward deveni prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
du-te cu Dumnezeu! interveni un con silier. — Ba nu las nimic! Să nu creadă domnu’ că, dacă-i de la București, poate sudui unde și cînd Îi vine lui, Înțelesu-m-ați? Degeaba i-a explicat udemeristul că statuia Îl osîndise pe Gheorghe Doja, eroul poporului, ba Îl și omorîse În chinuri. Lucica declară că ea n-a trăit pe vremurile alea ca să vadă cu ochii ei cum a fost cu Doja, om bun, fără Îndoială, dar, În ziua de azi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ei, fie vreun copil de-al lor ori vreo rudă. Niște moroșeni s-au rugat cu glas tare la icoană să-i sloboadă Maica Domnului pe frații lor din temniță și să-i bage În locul lor pe cei ce-i osîndiseră. Fiecare știa pe cîte cineva care se Îndreptase de vreo strîmbăciune de cioante, i se oprise vreo sîngerare ori altă scurgere, i se ridicase din pat vreo rubedenie stoarsă de mult de snagă sau prinsese a-i Învia cuiva vreo
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și fă îndată ceea ce ți-am spus să faci, ceea ce dragostea ta pentru oameni și ura ta pentru El te împinge să faci. Trădează-L pe cel care te-a trădat, trimite-L la moarte pe cel care vrea să osândească toată lumea la o viață mai rea decât moartea”. Urmează un sărut pe gură și Iuda pleacă în transă spre locuința lui Caiafa. În capodopera sa Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov inventează un scenariu inedit al morții lui Iuda. Îndată după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]