173 matches
-
chin și suferința, 10 Astfel părea din depărtare Sinagoga; în jurul lor stăteau Fiicele Canaanului și Moab-ului, înlănțuind de Stînci Victimele lor, si cu junghére chinuindu-le, cîntînd scăldate-n lacrimi Deasupra victimelor lor359. Acestfel fost-a Mielul Domnului la moarte osîndit 360. L-au răstignit pe arborele Tainei, plîngîndu-l 15 Și batjocorindu-l și ápoi adorîndu-l, numindu-l Domn și Rege. Uneori că douăsprezece fiice-ncîntătoare, alteori cinci, Stătură-n radioasa frumusețe, si alteori doar Una, însăși Rahab Care e Taină, Babilonul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Urizen: Vezi Vala, VIII, 265-274: "The Lamb of God stood before Satan opposite [...]". Se observă astfel că pentru Blake Urizen și Satan sînt identici. 359 (6, 11-13) Deasupra victimelor lor: Vezi Vala, VIII, 292-294. 360 (6, 13-18) la moarte osîndit: Vezi Vala, VIII, 321-326. 361 (6, 19-22) de-a' lui Luváh vesminte: Compară Vala, VIII, 337-340. 362 (6, 23-28) Enitharmon le teșea: Compară Vala, VIII, 52-58. 363 (6, 27) porunca cea mai dreaptă: Expresia "the fittest order" se mai poate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ambasadori Pandrav ori Giani, ce ați zice, c-un cuvânt, daca într-o țară în care pe toată lumea o cheamă Meyer și Muller, tot ce e deasupra sa clasă guvernantă, ar fi străin? Ce-ați zice? Ticălos popor, ați zice, osândit a munci ca vita pentru a hrăni străini, străini și iarăși străini". Dar oare ce e de zis pentru o țară în care pe oameni îi cheamă Bucur, Bodea, Codrea și Florea, Păun și Catalin, Terinte și Pîrvul, Ursu și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Poate Ioan Botezătorul - îl întreabă ea retoric - să fie oaspetele tetrarhului Irod?” Prin neputința de a lua o decizie, preotul se găsește într-un greu impas mai cu seamă moral. Pricepând că nu se poate consacra ridicării „aproapelui sărac și osândit” fără a se subordona celor avuți, el își vede amenințată și virtutea fecioriei. Exasperat, măcinat de nehotărâre, se destăinuie epistolar duhovnicului său de departe, căruia îi mărturisește „groznica văpaie”, chinul lui. În romanul Doctorul Taifun, un conclav improvizat de bărbați
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
uneori sinonimici, alteori foarte înrudiți ca sens. Jalea se traduce atunci cu „amarul” sau cu „necazul”, ea este provocată de durere, de pătimiri, de trudă, de povară, de chin și obidă; clăcașii, numiți adesea prin perifraze, „oștenii fără nume”, „cei osândiți să plângă și să tacă”, „mucenicii nerăsplătiți ai pâinii”, cu trupuri istovite și zâmbete neputincioase, sunt învăluiți în umbră, negură și întuneric, semn al tragediei ce le-a fost sortită. Clăcașii au umeri gârboviți de poveri, dar parcă și mai
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
poleită Soarele, pe unde-a pus. Umbre vagi se luptă-n zare, Un catarg flutură-n vânt Năluciri albite care Se îngână ca-ntr-un cânt. Dintr-o scoică rătăcită Se născuse o idee. În adânc pieri rănită Ca o osândită zee * În adâncuri nedeschise ... Citește mai mult Se agită marea-n huleși își sparge val cu valîn spumoase moleculeOri mărgele de coral.Și nervoasă, nărăvașă,Se-nfruptă cu saț din mal,Vântul dur, ca o cravașă,O împinge în aval
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
să n-aibă cine lăcui, să se șteargă numele lui den cărțile vieții, să nu să scrie cu direpții, să pue Dumnezeu pre păcătosul asupra lui și diavolul să stea de-a direapta lui, când se va judeca să iasă osândit și rugăciunea lui să fie întru păcat și să-i fie zilele puține. Dregătoria să-i o ia altul, să-i fie feciorii rămași săraci și muiarea lui văduo...481 Sunt prezenți, cum se vede în textele de mai sus
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
genialul damnat medieval, cunoaște și supliciile închisorii, destăinuite într-un lamento: „Dormiți temnicerilor, dormiți,/ Lăsați-ne dracului un ceas./ De chinul lanțurilor ne izbăviți/ Și aruncați-ne pâinea care v-a rămas”. Instrumentul izbăvirii sale, ca și a patronului serafimilor osândiți, e spânzurătoarea: „«Vagabonzi, hoți, nebuni. Lepădații noroadelor./ Casa lor e temnița. Puneți lacăte bune fiarelor»./ Odată-poate cu înfriguratele zori vom sângera/ Și spânzurătorile ne vor ridica la cer”. Cântăreț al propriului martiriu, S. a încercat, în ciclul Antirăzboinice, să dea
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
de fel mirat, dar ceilalți membri ai echipajului se repeziră unii peste alții spre colțul cel mai depărtat al pupei. Deodată, în vreme ce ambele copastii se îndoiau, elastice, înăuntru și în afară, trase de balena care se juca astfel cu ambarcațiunea osîndită îbalena, fiind scufundată, nu putea fi atinsă cu harponul de la prova, căci prova se afla chiar în botul ei) și în vreme ce celelalte ambarcațiuni se opriseră fără voia lor, ca în așteptarea unui deznodămînt cu neputință de evitat - în clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
articolele moralizatoare din ciclul amintit, se găsesc câteva poezii simple, pe motive populare. Un volum de versuri nu a mai apucat să vadă lumina tiparului. Tot în manuscris a rămas și o tragedie în versuri, Iosef cel lacom sau Păcatul osândit (1842), o traducere din franceză. SCRIERI: Disertație asupra nașterei și vieței lui Omer, în Homer, Iliada, I, pref. trad., pref. I. Eliade, București, 1837; Prințul român, București, 1843; Săteanul creștin sau Partea morală din foaia satului, București, 1853; Disertațio despre
ARISTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
analiză foarte strânsă a versetelor evanghelice, procedând prin eliminare. Nouăzeci la sută din ancheta sa vizează Întrebarea: ce nu este păcat Împotriva Sfântului Duh? De pildă, păgânii care blasfemiază Împotriva Duhului, fără să-L cunoască, pot fi considerați pe veci osândiți? Nu, răspunde el, fiindcă oricând aceștia se pot converti și boteza, iar prin botez, primind Duhul Sfânt, devin curați ca lacrima. Cazul iudeilor: și aceștia, cum spune protomartirul Ștefan, se Încăpățânează Împotriva Duhului. Dar există și cazuri excepționale, când harul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
să dărâme colegiul cu mâinile goale! Cărămidă cu cărămidă! Îi venea să se scufunde în abisul Timpului și să-l grăbească. O eternitate să devină o secundă și să se facă praf sub puterea sa! Dar nu putea... Timpul, cel osândit și păcălit, îl păcălea acum pe el și îl osândea la durere! N-ar fi primit niciodată moartea sa! Știa că nu va avea rost să o scoată pe Eterna și să-și găsească sfârșitul, pentru că ea va refuza sacrificiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Poate că numai Creața avea puterea să mă schimbe și chiar dacă nu eram băiatul de care să se îndrăgostească, simțea ca și mine o nevoie acută de-a fi împreună. Poate că făcusem parte cândva amândoi din acel străvechi androgin osândit să se desprindă în două, doar pentru a se reîntregi odată și-odată. Poate că nu iubirea ne ținea împreună ci convingerea că ne aparținem prin alte legături pe care nu ni le puteam explica. Gândurile mă copleșeau și uitasem
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
speranța mântuirii întru Hristos Dumnezeu! Amin! VEȘNIC OSÂNDIȚI „Ne-au stins atâtea daruri cu anii lor frumoși Avânturile toate ne-au îngropat pe rând Ne-au pângărit altare, credința din strămoși Mărturisirea noastră, ei veșnic sugrumând ” Autorul) Legionarii sunt veșnic osândiți, iar românul nu s-a trezit din somnul cel de moarte. El a rămas în stadiul de maimuță rozând roșcove, ca în epoca de aur a guvernării comuniste sau ca fiului rătăcitor din Sfânta Scriptură. Trăim într-o lume năucă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
eroică” ( I. S.). Osânda biruită înseamnă veșnicie întru Hristos! „Îmbrățișez pe toți din toată inima mea, pe voi care ați fost și sunteți necontenit umiliți, insultați, prigoniți și amenințați la fiecare moment pentru credința voastră legionară...” (Corneliu Zelea Codreanu). Veșnic osândiți, am fost exilați, oprimați, defăimați, întemnițați, exterminați în masă pentru a fi scoși din istorie, dar sufletele noastre au rămas mai tari decât piatra și oasele noastre, sfinte oseminte, lacrimi pentru cei ce ne vor căuta pentru a-și înnoi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cei trecuți în veci, Va găsi un strop de apă Pentru suflet, pentru sapă, În lugubra noastră groapă! Nu-mi da plânsul neputinții Ci dă-mi Doamne noi puteri Clipa sfintelor dureri Să o trec precum părinții. POSTFAȚĂ Între marii osândiți și pătimitori ai neamului nostru: părintele Justin Pârvu, monahul Atanasie Ștefănescu, monahul Paulin Clapon, Gheorghe Jijie, Traian Popescu, Gheorghe Dragoman, Nicolae Păduraru, Gheorghe Mântulescu, Ioan Belecciu, Gelu Gheorghiu, Nicolae Roșca, am avut fericirea de a-l cunoaște și pe domnul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și pe domnul Petru C. Baciu. Toate regimurile politice din România, precum și dictatura lui Carol al II-lea, dictatura lui Antonescu, comuniștii până în 89 și neocomuniștii de după 89 i-au considerat pe legionari „dușmani ai poporului”. Care este „vina” acestor osândiți? Apartenența la o mișcare creștină și națională. Din această cauză permanent au fost prigoniți. Ei au executat ani mulți și grei de temniță, mulți dintre ei au fost omorâți prin răstigniri ascunse, arși în crematorii, ștrangulați, decimați în munți, expuși
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
personal al lui Katsuyori, și cei doi frați mai mici ai săi, îi fuseseră sincer devotați stăpânului lor. Sozo avea douăzeci și șase de ani, următorul avea douăzeci și unu, iar cel mai mic, doar optsprezece. Împreună, își apăraseră, cu fidelitate, seniorul osândit tot timpul, de la căderea noii capitale, până în ultimele momente de pe Muntele Temmoku. — Cu asta, pot pleca fără regrete. Golind ceașca pe care o primise, Sozo se întoarse și le zâmbi fraților săi mai tineri. Apoi, reveni spre Katsuyori și soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre un platou cu smochine negre, o alege pe cea mai dulce, i-o oferă lui Nizam, care o ia politicos, Începe să muște din ea cu vârful dinților. Ce gust pot avea smochinele atunci când te știi de trei ori osândit, de Dumnezeu, de sultan și de Asasini? În cele din urmă, iftar-ul se termină, e deja noapte. Malik Șah se ridică dintr-o mișcare, e grăbit să ajungă la Chinezoaica sa ca să-i povestească despre strâmbăturile vizirului. Nizam, În rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care le poate da știința: „Din Egipt, din Chaldeea, din Tibet, o Înțelepciune uitată, pentru renașterea spirituală a Occidentului”. Belbo Îl Întrebă cui urmau să fie trimise depliantele, iar Garamond surâse În felul cum surâde, ar fi zis Belbo, sufletul osândit al rajahului din Assam, cel din romanul lui Salgari: „Am cerut să mi se trimită din Franța anuarul tuturor societăților secrete existente În lume, și nu mă Întrebați cum de poate exista un anuar public al societăților secrete; uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cazul ucigașilor care au primit pedeapsa capitală. Ei trebuiau să fie îngropați decent, dar nu într-un loc de cinste, ca de exemplu mormântul familiei. Această rânduială o învață cele mai vechi scrieri ale rabinilor: „Ei nu îngropau (pe ucigașul osândit) în locul de înmormântare al părinților săi. Însă Sinedriul păstra libere două locuri de îngropare, unul pentru cei decapitați sau sugrumați și unul pentru cei lapidați sau arși” (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.5); „Niciun cadavru și nici oasele unui cadavru nu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
se credea - nu mai era posibilă. Acestea sunt obiceiurile de înmormântare ale poporului evreu. Dar, și-a îngropat poporul evreu întotdeauna morții? Era înmormântarea importantă pentru ei? Erau în stare să-i lase neîngropați pe unii dintre semeni precum ucigașii osândiți? Necesitatea înmormântării În universul mediteranean al antichității târzii, îngroparea corespunzătoare a morților era privită ca o datorie sacră, în special în cultura și religia poporului evreu. Primul motiv îl constituia chiar prețuirea celui mort. Însemnătatea grijii față de morți și îngroparea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
îngropat”). Oasele lui Saul vor fi duse mai târziu în pământul tribului Beniamin (2Sam 21,12-14). Chiar și cel păcătos și cel judecat de Dumnezeu, precum cei din deșert care s-au lăcomit pentru carne (Num 11,33-34) sau ucigașii osândiți (Dt 21,22-23) au fost îngropați. N-au fost excluși nici inamicii lui Israel, uciși în bătălie (1Reg 11,15). Chiar și dușmanul escatologic, reprezentat de oștile lui Gog, trebuia îngropat (Ez 39,11-16). A lăsa un mort, chiar dușman
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
casele lor. Dimpotrivă, trebuie să pui deoparte în țara ta locuri unde să-ți îngropi morții. La fiecare patru orașe trebuie să alegi un câmp pentru morminte” (11 QT 48,10-14). Se subliniază aici că, și în cazul unui criminal osândit, se anticipa îngroparea corespunzătoare. Pot exista diferite restricții, precum interdicția de a fi îngropat în mormântul familiei - cel puțin până trupul se descompunea - sau interzicerea doliului public, dar îngroparea trebuia să aibă loc, în consonanță cu porunca biblică a Deuteronomului
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
întinerise. Educația austeră, de modă veche, pe care John Robert o decretase de la distanță ca potrivită pentru Hattie, nu o pregătise deloc pentru șocul acestei fericiri luminoase. Ea și Pearl erau acum niște „fetișcane zglobii“, poate că întemnițate și poate osândite (acestea erau imagini pe care le întrezăreau, uneori, „cu colțul ochiului“), dar, pentru moment, neavând altă obligație decât să-și trăiască prezentul și să se bucure de această căsuță fermecător de artificială, care părea o incitantă șaradă. Pearl sosise înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]