345 matches
-
lacrimi stoarsa,/ va ține minte și-ntre foi va strânge,/ acest cumplit Danubiu, care varsă,/ pe trei guri apă, iar pe-a patra sânge. Din Poemele Cumplitului Canal, fac parte versurile: Anii noștri schingiuiți, anii crânceni de ocara/ Cimitir de osândiți, de la margine de țară/ Ne-au adus din închisori, robi ai stepei dodrogene/ Să împrăștiem pe flori roua strânsă pe sub gene/ Și-am tăiat peste câmpii drum cu trupurile noastre/ Valurile cenușii ale Dunării albastre./ Azi dormim pe câte un
IMPRESII DE PESTE OCEAN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345606_a_346935]
-
246 din 03 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Voi munții mei de ochi străini, râvniții! Voi brazi și fagi și paltini și goruni Livezi întinse de meri și nuci si pruni, Cu mine-au fost de-un neam, de alții, osândiții. Că v-au iubit și v-au purtat în vene Voi inimă în piept le-ați fost odată Străinii ne-ar muta și peste mări să poată Cu munții mei alături, nu am de ce mă teme. La noi răsare românească
ROMÂNE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355969_a_357298]
-
Duhului, sau mai bine spus, transformarea creștinului și intrarea lui în viața personală a lui Dumnezeu. Duhul lui Iisus Hristos ne este dat pănă într-acolo încât El devine ceea ce este mai spiritual în noi, eul nostru adevărat. Astfel cei osândiți vor fi, spune Sfântul Vasile cel Mare, "tăiați în două", în sensul "unei separații desăvârșite de Duhul". Marea taină a vieții creștine (care este o participare la Unitatea și Trinitatea Dumnezeiască) este deci aceea a multiplelor relații ale duhului uman
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
ultima suflare Păgânul se căiește... E legea firii ce e scrisă În sufletul creștin Mereu el este pedepsit Cu nedreptăți și chin. Dar știți că este-o lume sacra În viață de-apoi, Când EL v-a fi judecătorul Iar osândiții...voi ? Referință Bibliografica: Lacrima dreptății / Elenă Cotiga : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 328, Anul I, 24 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Elenă Cotiga : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
LACRIMA DREPTATII de ELENA COTIGA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355120_a_356449]
-
ani, în jurul unor artiști, poate că vreo trei, patru la număr, forfotește un furnicar de intrigi inepuizabile. S-au clădit împrejurul lor niște pereți vii, în patrulater, prin care nu se poate trece. Înăuntrul patrulaterului acestuia, ce-o fi? Un osândit sau un zeu ? Căci nu mai există libertatea de a se ajunge la cei trei, patru fără a se trece prin vămi impuse uneori de către niște „prezbitere”, parcă supraviețuitoare ale evului mediu și transformate ridicol în arlechini ai spectacolului contemporan
ARTIŞTI ŞI GRAURI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368888_a_370217]
-
părăsit ... ștreang biciuit de vremuri ploioase vântul istoriei și gestul grăbit târât prin noroaie ... și poate întâmplător mi-am amintit de Apostol Bologa eroarea istoriei și pământul presărat cu nevinovate cruci ... - “morții măsii! mi se părea că șopteau printre dinți osândiții ce săpau lăcrimând groapa bietului nefericit Și poate nimic n-ar fi fost dacă “mamele” n-ar fi născut fii unii victime alții călăi nemiloși... Păsările cerului au stat de pază lângă leșurile atâtor cuvinte atârnând în lațul timpului fără
LEŞUL ATÂTOR CUVINTE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369433_a_370762]
-
Atâta timp cât cei condamnați sunt pe cruce, romanii îi păzesc pe aceștia sub cea mai aspră pedeapsă și lasă de obicei corpurile atârnate pe lemn unde animalele, păsările de pradă și descompunerea firii fac uneori să dispară orice urmă fizică a osândiților, iar ca umilința să fie și mai mare expunerea celor răstigniți se face de-a lungul unor drumuri comerciale, la răspântii sau pe locuri înălțate pentru a fi pildă și altora. Cu învățătorul nostru lucrurile au stat totuși altfel. Mai
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
niște smintiți Pentru-a lor căpătuială V-au prostit să nu gândiți. Nu e nici o păcăleală Când vă spun: mai sărăciți, Mai datori cu burta goală Nu ați fost de când vă știți. Nu e nici o păcăleală Când vă spun: voi, osândiți La demența epocală, Nu munciți, dar nu gândiți... Nu e nici o păcăleală Când vă spun: robi dezdrobiți, La a păcăliciunii gală Sunteți și mai robi zdrobiți... Nu e nici o păcăleală Când vă spun: nici nu simțiți Că de-atâta amorțeală
PĂCĂLICI DE-AI LUI ILICI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353727_a_355056]
-
generația trăiristă. Înțelegerea personalității și convingerilor profesorului interbelic devine mijloc de înțelegere a propriilor sale convingeri și de identificare cu Generația: „Nae Ionescu a priceput, înainte ca existențialismul să fi devenit o modă și o doctrină cvasi-oficială, că suntem cu toții osândiți la libertate și la alegere, că în filosofie insul și duhul se iau la trântă pe răspundere, că disciplina aceasta zisă teoretică îți stă nu mai puțin aproape decât îngerul păzitor, ori diavolul ispititor, că din pluralitățile ei nu poți
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
Sfinția Ta, ...ce spui! Cunosc povestea lui... Ca toți românii, l-am citit: Și eu știu versul lui. Nu știi nimic! ... Ce zici că șii, Sunt simple ”poezii”!... Mă iartă-acum, Sfinția Ta! Poate-am nesocotit Atoatăcunoștința Ta: ...Sunt bun de osândit! Și, că, eu nu Te-am cunoscut, M-am îngânfat, ca proștii... Chiar că mă văd un biet pierdut, Pe Cer și printre aștrii. Iată, acum, privind de-aici La oameni, pe Pământ, Chiar că sunt cete de furnici, ...o
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
lumea mică, prin sticla învechită. În ceață groasă abia mai zăresc viață. Mai cern o amintire prin cerebela sită, Și vre-un regret - un nod rămas pe ață. În urmă, un lung și complicat trecut. În față, viitorul scurt, de osândit, condus Pe eșafodul trist al ultimului « route ». Și nu-mi știu « rezervarea », de e jos ori sus. (Bunicu Boboc, sărbătorire a septuagenarilor prieteni de excursii,inclusiv a mea, la pădure, sept. 2010) SEPTUA - GEANTA (sau « sacul » cu 70 de ani
AUREL CHIRA-SEPTUAGENAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360557_a_361886]
-
iar spre sfârșit, la bătrânețe, un lung trecut în urma noastră. Caracterul celei dintâi jumătăți a vieții este dorul zadarnic de fericire, caracterul ultimei jumătăți este teama de nefericire. La bătrânețe, fiecare zi petrecută ne dă senzația de la fiecare pas a osânditului condus spre eșafod. Octavian Paler reia această idee : « La vârsta mea, viitorul este incert... » De ce viața trecută se arată așa de scurtă la bătrânețe ? Pentru că lungimea ei se măsoară după aducerea aminte. Se uită însă mult, și mai ales tot
AUREL CHIRA-SEPTUAGENAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360557_a_361886]
-
din cap, că dacă se distruge ori se pierde, trebuie să o plătesc cu bani grei. Am citit cu nesaț toată lucrarea eminentului istoric. M-am încărcat cu muniție necesară ca să declanșez trăgaciul creației. Așa am scris piesa istorică „Muntele osândiților” sau „Horea REX Daciae”. O piesă la care am stabilit cu amănunțime actele, scenele, ce se întâmplă în fiecare scena, cum evoluează personajele pentru a ajunge la crescendo și apoi la finalul dramatic etc. Piesa a fost premiata de Studioul
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
Editura Astra, Consiliul județeana Brașov și Așezământul cultural „Țara Bârsei”, fiind distinsă cu premiul „Ionel Teodoreanu” al Asociației Notarilor Publici, fiind și publicată de cei care au organizat concursul. Piesele istorice: „Război între români” (l637-l644), „Horea Rex Dacie” sau „Muntele osândiților” (l784) și „Clopotul” (l9l8), - ultima fiind publicată incomplet în revista „Teatrul” nr 12/1987, după ce cenzura oficială a interzis reprezentarea ei integrală de către trupa facultății de drept pe scena casei de cultură a studenților din Cluj Napoca - constituie Trilogia dramatică a
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
părăsește satul. Preotul îi îngroapă pe cei morți în groapa de unde s-a scos clopotul! Acesta este dus înapoi în turlă, devenind un simbol al păcii și al credinței veșnice. A treia piesă a fost „Horea Rex Daciae” sau „Muntele osândiților”. A fost scrisă de mine pe vremea când lucram în orășelul Marghita. Au urmat apoi: „Euroshima”, „Victima și călăul”, „Banii n-au miros”, „Îngroparea de viu”, „Umbră”, „Tramvaiul negru”, „Plugul și sabia” sau „Ultimul țăran”, „Ioana d Arc”, „Fluierul de
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
război”, adunate într-un volum în Februarie 1950, la Chișinău, i-au adus 4 ani de condamnare politică și interdicția de a nu mai scrie un vers. Dar, cum Canalul Morții, a devenit Golgota dobrogeană a zecilor de mii de osândiți, și imn al devenirii lor, Andrei Ciurunga nu s-a astâmpărat și a transformat Canalul în Poemul pătimirii, pentru care a mai primit 18 ani de temniță. Zidit din argilă și foc și-a frământat zilele-n cântare și visele
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
și cu o revărsare cuminte de optimism în ceea ce privește viitorul țării (Daciei nepieritoare). Remarc câteva metafore splendide: „Aduceți Basarabia acasă -/ Bateți în diamante crezul ei” (Aduceți Basarabia acasă); „Lasă senzații care te colindă/ S-adauge surâsului nectar” (Nu-i prea târziu); „...osândiții să se-mbrace-n zeghe/ Se tem de judecata din morminte.” (Daciei nepieritoare) *** RODICA CALOTĂ Este un alt dascăl de Limba română (și de Limba franceză) care-și merită din plin acest nobil statut social. În poeziile sale vibrează, atât
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
în fața scaunului. ---Așa! Ai să aplici fiecăruia douăzeci și cinci de bice la cur! Cei zece se frământau, galbeni și rușinați. Plutonierul se apropie de cel dintâi.Tinea cravasa pe care i-o dăduse locotenentul, care, cu mâinile în solduri, privea spre osândiți. Plutonierul îl îndemna: ---Lasă pantalonii jos!Apleaca-te pe scaun! ---Dom-le locotenent, cuteza omul, vă rog să ne iertați!...Dar asta nu se poate. ---Suntem și noi ofițeri în rezervă! adaugă un altul din cei zece. ---Cum îți permiți? Cum
O SCENĂ LA ZĂPADĂ ( FRAGMENT DE ROMAN) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340126_a_341455]
-
în rezervă! adaugă un altul din cei zece. ---Cum îți permiți? Cum vă permiteți? strigă locotenentul, furios .Ce ofițeri ? Care ofițeri? Toți---jidani! Atât! Nimic mai mult! Jidani! Și către subaltern: ---Plutonier! ---Ordonați! ---Dă-i pantalonii jos! Plutonierul se apropie de primul osândit și vru să-l dezbrace cu de-a sila.Acesta ,însă, se dezbrăca singur. Apoi, resemnat, se aplecă pe scaun.Primele lovituri de bici însângerară carnea omului, care gemea ușor . Din rândul evreilor se desprinse un tânăr cu privirea vie
O SCENĂ LA ZĂPADĂ ( FRAGMENT DE ROMAN) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340126_a_341455]
-
ordinul ! ---Dom-le locotenent, stărui Israel Dădu Rosen, daca nu reveniți asupra măsurii luate,vă rog să ordonați să mi se aplice mie 'toate loviturile' ! Să fiu numai eu pedepsit pentru toți acești zece oameni nevinovați! Vorbind , se fixase între primul osândit și plutonier, care nu știa ce trebuie să facă. Au trecut alte câteva clipe grele. Se făcuse liniște. Inima tuturor bătea puternic. Locotenentul lasă capul în piept. Apoi ,ridicându-l, furios: ---O sa-nfunzi ocna! Plutonier, n-auzi ? Continuă... Israel
O SCENĂ LA ZĂPADĂ ( FRAGMENT DE ROMAN) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340126_a_341455]
-
trecut alte câteva clipe grele. Se făcuse liniște. Inima tuturor bătea puternic. Locotenentul lasă capul în piept. Apoi ,ridicându-l, furios: ---O sa-nfunzi ocna! Plutonier, n-auzi ? Continuă... Israel Dădu Rosen acoperea cu faptura-i măruntă parte din corpul osânditului .Ca să continue, plutonierul trebuia să-l înlăture. ---La o parte! strigă el. ---Dom-le locotenent, vă rog să vă gândiți! Printre acești zece inocenți sunt ofițeri în rezervă; sunt oameni de onoare; și-au făcut datoria! Dacă trebuie să aplicați o
O SCENĂ LA ZĂPADĂ ( FRAGMENT DE ROMAN) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340126_a_341455]
-
regia Elemér Kincses), Mihai Ispirescu (Trăsura la scară - 1989, regia Gábor Tompa), Paul Everac (Havuzul - 1987, regia Dan Alecsandrescu), I. C. Cătina (Adolescenții - 1979, regia Constantin Săsăreanu), Alin Fumurescu (Urma scapă turma - 1992, regia Riel Karmy-Jones din Marea Britanie), Matei Vișniec (Arthur osânditul - 1992, regia Dan Alecsandrescu), Romulus Guga (Amurgul burghez - 2012, regia Anca Bradu). În partea a doua, Creatori, dialogul se fundamentează pe valoarea documentară și memorialistică a experiențelor artistice a șapte făuritori ai vieții teatrale din Târgu Mureș, într-o abordare
Scena târgumureşeană. Construire dialogală (Anca Rotescu, Scene în dialog, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012). Cronică, de Daniela Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339287_a_340616]
-
An Nou nu va veni curând, Nouă e doar numărătoarea! Speranțele mor așteptând, Veche în veci e disperarea! An Nou nu-nseamnă și belșug Când regi acum sunt troglodiții, Cei mulți vor trage tot la jug Și vor trăi ca osândiții. Cu rugăciuni la Dumnezeu An Nou va fi doar o himeră, Curând va reveni Orfeu Cu-o pușcă în bandulieră. De dorim pace pe pământ De Anul Nou să schimbăm zeii! Belșug nu vom avea oftând Și ascultând arhiereii. De
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
se instală întunericul. În întuneric se petrec cele mai multe nenorociri, acum însă întunericul venea cu miros de femeie caldă, carnea ei lua foc în brațele bărbatului, între ei se încinsese un joc diabolic de instincte în urma cărora căzuseră obosiți ca niște osândiți la galeră. Era prima noapte pe care o dormea în pat pe perna lui. Somnul îi venea greu cu vise urâte, se trezea pe câmpul de luptă trăgând cu arma aiurea, un gradat zbiera la el că de ce nu trage
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342727_a_344056]
-
și i-au făcut viața un iad, a murit, pe 19 ianuarie 2007, cu câteva zile înainte de a împlini 57 de ani, la Spitalul Județean din Târgu-Jiu. „Închisoarea mi-a băgat în pământ fiul nevinovat”, avea să spună îndurerată mama osânditului. Peste aceasta, ca și cum tot ar mai fi rămas de îndesat în inimă alte maltratări, nici familia nu i-a dat căldura sufletească și înțelegerea pe care a fost condamnat să nu le aibă de la nimeni, în afară de biata lui mamă. În timp ce
MARCEL ŢUNDREA. PĂMÂNTUL GROPII I-A ÎNCHIS GURA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/343457_a_344786]