806 matches
-
vioaie se făcuse! parcă ceva din pământ ar fi urcat până la ea, o forță necunoscută, și mâinile vânoase, cu palmele bătucite și aspre, îmbătate de puterea aceea tânără, ar fi lucrat de la sine, fără nici o legătură cu trupul bicisnic și ostenit. Și ce era și mai uimitor, aproape de necrezut, nu se ridica deloc să se odihnească, să-și tragă răsuflarea, părând că nici nu răsuflă. Până n-o să mai răsuflu nici eu", își spuse Cerboaica ascultând foșnetul câmpului în adâncimea zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în urma tuturor, preocupat parcă de teama ca nu cumva vreo mînă străină să fure păstrăvii din bulboană și să-l vitregească de-o bucurie atît de mare, ca cea despre care povestise Bărzăunul. Era aproape amiază și tot grupul părea ostenit. După cîteva culmi mai mici, pe care le trecură fără prea mari eforturi, zăriră un alt perete de stîncă, mai mic decît Piatra Domniței, în care se contura un fel de intrare întunecoasă. De aici izbucneau vijelioase apele rîului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
umbră, lăsîndu-mă singur și trist, fără speranța că voi mai putea continua vreodată povestea întîmplărilor lor. După ce am ieșit în drum și am făcut cotul spre fîntînă, l-am zărit pe Vlad. Venea, pesemne, de la magazinul din centru și părea ostenit și morocănos. Ducea pe umăr, făcută colac, o frînghie uriașă, nouă-nouță. Cum a dat cu ochii de mine a zîmbit mai mult forțat și m-a salutat ridicînd degetul mîinii drepte pînă la frunte zicînd "vivat". L-am întrebat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rămas (băiatul meu pierdut și, mulțumesc cerului!, regăsit) cu mama ta, așa cum se întîmpla de fiecare dată cînd trebuia să mă îndepărtez mai mult. Fusese o zi bună: găsisem, în cele din urmă, vînat bogat și mă întorceam împovărat și ostenit, dar fericit și nerăbdător să vă regăsesc. Dintr-o dată, ecoul mi-a adus la urechi strigătul mamei tale... Mi se strînge carnea pe mine cînd îmi amintesc urletul acela sfîșietor! Și crede-mă, fiule, că, în atîta amar de vreme
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
destul de pe fugă însă de data aceasta. Pentru că apa caldă îi înghețase picioarele. Așa că, îmbinând fericit regula conform căreia în situații limită în oricine se naște instinctul de conservare cu principiul „nițică apă n-a omorât pe nimeni“, se întoarse ostenit și se ghemui pe salteaua cumpărată pe o sticlă de coniac țoptzeci și cinci de lei suta) în tinerețe, la 2 Mai, de la un vânzător îmbrăcat sumar, în sensul că nu avea slip. Își aprinse un kent și se lăsă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
luni. O locuință nespus de frumoasă, dar stranie. Avea ceva straniu, ce încă nu putea înțelege. Zilele se scurgeau îngrozitor de repede. Folosea timpul la maximum, dar era ostenit de avalanșa de senzații noi, de parfumuri, imagini, oameni... Într-o noapte, ostenit cum era, cu somnul profund și fără vise, se sculă din pat, intră în sala de baie, căută întrerupătorul și, pe întuneric, nimeri un buton, pe care-l apăsă. Se deschise o ușă! Buimac, avansă pe un culoar, curios cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
vitrine cu pantofi. Își aminti că trebuie să-și cumpere o pereche. Intră, alese, probă. În sfârșit cumpără o pereche ce i se potrivea. Plăti și ieși. Era mulțumit. Uitase pentru o jumătate de oră prin ceea ce trecea. Ajunse acasă ostenit, flămând și însetat. Își aminti de frigiderul de la intrare. Când îl deschise, găsi o sticlă de șampanie. Își puse un pahar și, fără să stea mult pe gânduri, mai bău un pahar. Stătea în picioare în fața mesei din chicinetă. Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în viața oamenilor. Sunt bucuros de tot ce am făcut pentru ei. Va fi o realizare nesperată pentru toți. O deschidere către o viață mai bună pentru copiii și nepoții lor. Dar după această perioadă de mare agitație mă simt ostenit și am nevoie să fiu singur, să fiu liniștit, să pot să scriu. Dorința aceasta de a scrie este atât de puternică... Cred că i-am produs Cameliei destule neajunsuri de-a lungul anilor. Mai ales cu plecările mele inopinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Hannei Arendt. Dialogurile sînt parcă rupte dintr-un scenariu de film prost, iar portretul personajelor e simplificat pînă la grotesc, ca într-o strategie premeditată de caricaturizare. Totul e înfățișat în tușe groase și ostentative, Heidegger semănînd cu un figurant ostenit care este pus să recite fraze din propriile cursuri universitare, iar Hannah Arendt cu un procuror al Curții de la Haga însărcinat cu întocmirea unui rechizitoriu privind trecutul nazist al familiei Heidegger. Personajele sînt entități golite de individualitate, mișcîndu-se precum niște
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
Hannah Arendt o va scrie cu acest prilej, ostracizarea lui Heidegger din considerente politice, întîlnirile ulterioare ale lui Martin cu Hannah și, în fine, revederea la bătrînețe, în triunghi clasic - el, ea și nevasta - pentru o împăcare serenă sub cupola ostenită a spiritului senectuții. Cartea are tot atîta atmosferă pe cîtă intrigă e de găsit în paginile ei, adică nici urmă de așa ceva, iar punctul culminant al cărții e chiar faptul că rivalele se enervează reciproc pe măsură ce-și deapănă
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
în jurul meu, este cald și pot merge la mare. O VIAȚĂ NOUĂ Crăiasa Primăvara, cu penelul ei vrăjit a pictat copacii, florile, câmpul. Cu bagheta fermecată a făcut albinele să zboare și gâzele să umble. Din depărtări se aude tânguirea ostenită a cocorilor. Se vor odihni și apoi vor începe să-și facă cuibul. Vor cloci ouțele mici și vor scoate puișori. Iarba a prins colț fraged și nou. Livezile s-au împodobit cu flori albe. E o adevărată sărbătoare a
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
studii despre limba și cultura română. Am rămas fără grai când Enzo, într-o zi de la finele lui mai, după un nou consult medical, mi-a spus că "Teresa a decis să ne lase"! Am sunat-o și, cu vocea ostenită, dar fermă, mi-a spus că e o slăbiciune trecătoare, după care își va relua curând toate preocupările. Făcea planuri de viitor! Nu voia cu nici un preț să-i tulbure pe cei apropiați, pentru că învățase foarte bine de la vântul ce-
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
mai este evenimențială. Nota de spectaculos a episoadelor de până acum se va șterge cu totul, înecată fiind într-o senzație de năclăire, înnămolire fără scăpare. Scenele se lungesc și "băltesc", iar personajele nu se mai încaieră. Sunt, toți, prea osteniți și dezabuzați pentru a mai arunca mănușa. Radu Aldulescu face dintr-un roman al energiilor individuale unul al colapsului social, tot mai vizibil cu fiecare capitol. Lentila prozatorului dilată cenușiul comunist, descoperind în societatea "multilateral dezvoltată" porii singurătății în suferință
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
renunțarea. La antipodul oricărei idealizări de sine, cultivă golul lăuntric și, de asemenea, la antipodul oricărei idealizări a ambianței propune tabloul său naturalist. Sensibilitatea d-sale e marcată de spaimă (forma acută, vitală a impactului cu viața) și scîrbă (forma ostenită, sleită a aceluiași impact). Visurilor, idealurilor li se substituie coșmarurile, halucinațiile: "un imens cireș sălbatic m-a acoperit/ cînd am sărit gardul să mă întorc/ cimitirul sărac în stînga mărea întunericul/ și o tăcere se interpunea încăpățînată/ între clapa albă
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
crâșmar. Cel mai apropiat sat sau târgul se găseau la nu mai puțin de o poștă depărtare...Dacă luai în seamă doar apa rece scoasă cu ciutura din fântâna adâncă cu colac de piatră și era deajuns pentru un om ostenit și însetat. Vitele se adăpau din ulucul aflat în afara curții, alimentat de un izvor cu vână bogată. Luând în seamă toate acestea, se putea spune că nu-i mergea rău deloc crâșmarului. Mai pe la chindie, îl auzeai pe câte un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să fie! și-a dat acordul moș Dumitru. Pufăind din greu, boii călcau resemnați glodul șleaului. Priveau în mocirla drumului cu ochii lor mari și blânzi. La Fântâna cu răchiți, au poposit mai îndelung. Drumul însă îi chema fără ostoire. Osteniți, cărăușii se poticneau, călcând glodul șleaului ca și cum l-ar fi frământat. Din când în când, se auzea câte un crâmpei de vorbă. Uite la moș Dumitru. L-o luat aproape pe Hliboceanu. Abia o venit între noi și l-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
poartă. Bine ați venit, dar rău v-am primit - a răspuns Costache, ștregându-și fața nădușită. Dacă ești sănătos, atunci îi bine. Ai numai puțină răbdare, că punem și noi mâna pe lopeți și mântuim treaba îndată... Inserarea i-a găsit osteniți, dar mulțumiți că toate treburile au fost puse la locul lor...Măriuța crâșmărița a făcut de mâncare pe gustul cărăușilor. După ce a terminat treaba, Costache s-a ocupat de udătură. Era firesc să se întreacă pe sine în a o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fost nevoie să-l strige pe Costache, pentru că el i-a simțit de departe și a ieșit cu felinarele aprinse... Bine te-am găsit, Costache! Dacă stai în poartă, asta înseamnă că sunt pregătite toate cele trebuitoare pentru niște oameni osteniți și înghețați ca noi - a grăit moș Dumitru din dosul mustăților pline de promoroacă. Bine ați venit, oameni buni! Intrați! Vă așteptam - a răspuns Costache. Veneam noi ca de obicei dacă drumul nu era atât de anevoios. Mai de-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
industriale. Săptămânal, la magazia de produse agricole din stația CFR, erau garate vagoane aduse din Jos, încărcate cu cereale, făină și tărâțe, pe care le descărcam de marfă tocmai noi, cei ce locuiam în apropierea gării. Pe lângă faptul că isprăveam osteniți și prăfuiți din cap până-n picioare, eram plătiți la Sfântu-Așteaptă, dar era plăcută atmosfera de clacă și de hârjoană, pe fondul căreia, în momente de slăbiciune ale achizitorilor, noi palmam și doseam câte un sac sau doi, de căciulă, căci
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
într-o permanentă stare de curățenie și de bun gust. Seara, pleca la culcare, devreme. Mânca ce mânca, sorbea o cană cu lapte proaspăt, amestecat, cu de vacă, de oaie și de capră, și se lăsa, moale, ca un copil ostenit, în somnul dulce al nopții parfumată cu de toate câte se găseau în marea sa grădină. Într-o noapte, că sosi și o asemenea noapte, dracii s-au înfățișat și-n casa lui. Îmbrăcați, toți, în negru. Pe cap - cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și se împinse cu atâta putere, încât, ea, gemu: he! nebunule, că o să pătrunzi cu totul în mine. Nu chiar, nu te teme. și se opinti din nou. Apoi se liniști. De fapt, se liniștiră amândoi. Căzură, unul lângă altul, osteniți, după care ea îngăimă: Vezi? Numai pentru inaugurare, și, acest sfânt pat, face banii pe care i-am plătit pentru el! Ai văzut, unde ne era leacul? Am văzut. și am simțit. Acum, te rog, taci, și lasă-mă să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Pe cât muncea de îndrăcit, când era vorba de muncă, pe atât bea de al naibii, după orele muncii. Bea până ce nu mai știa ce-i cu el, iar acasă, îi lua pe toți la bătaie. și-i snopea, până ce cădea, ostenit. În somn. Acum, la fel, sosise acasă beat. De cum intră în curte, începu a striga și a înjura după nevastă, după soacră, după copii. Nu a răspuns nimeni atât de rapid precum a dorit turmentatul. I-a ieșit în întâmpinare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cele mai multe ori rostogolindu-se, arzând ca focul... așași petrecea orele, până târziu, către zori... Excitată la maxim. Tremurând ca o vărguță, ori ca o frunză, în dunga vreunui curent; se zbătea până ce amorțea. Până când trupul, în întregime, îi devenea moale, ostenit, dornic... dornic de ceva ce nu se mai întâmpla. În acele arsuri, pe acolo nu s-a întâmplat, o întreagă vară, să treacă, vreun bărbat, care, s-o ogoae. Piratul de ocazie Despre morți numai de bine. Dar, și despre
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de țărână vie, distribuind împrejur același cântec, parcă în ritmul în care-și tremurau mărunt și rapid, aripioarele, ce le tot avântau către înnalturi. Apoi, brusc, în momentul în care concertul ia sfârșit, păsărelele coboară spre câmpie ca niște săgeți ostenite. În acele momente, concertul lor era preluat, continuat și ridicat la cote superioare de frumusețe și măiestrie, de către aceea căreia printre oamenii de la prășit îi mergea numele de Ciocârlia Regină. Oamenii aflați la muncă, tocmai atunci isprăvind de stat la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
acele clipe de groază, pentru dânsa, că oamenii pe care-i vedea că trec, de cealaltă parte a străzii, vor fi fiind oameni buni. Dar, spre nenorocul ei, lucrurile stăteau altfel. Oamenii aceia nu erau buni. Care mahmuri, care doar osteniți, la un loc, cuceriți de micile fleacuri care făceau obiectul conversațiilor dintre ei, nici nu luară în seamă strigătul de ajutor, al celei care își dădea duhul, acolo, în vecinătatea pubelei de gunoi, unde un bărbat zdravăn o bătuse cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]