648 matches
-
artistic al culturii La Tène din Franța era mai complex și prezenta mai multe linii curbe. Această cultură s-a dezvoltat în Europa la sfârșitul Epocii Fierului și își avea centrul în valea Rinului. Clasele conducătoare par să fi încurajat ostentația și influențele Clasice, cum ar fi cupele de bronz care dovedesc obiceiul de a bea vin. Mesele luate în grup erau o parte importantă a societății Celte din acea perioadă, și o mare parte din arta lor era exprimată prin
Artă preistorică () [Corola-website/Science/300018_a_301347]
-
care.” Aurelian Titu Dumitrescu “Civica”, noiembrie 2000 “În creațiile sale artistul sugerează cu mijloace plastice un spațiu natural care ne pare familial, dar pe care nu l-am putut localiza. Elementele naturale, obiectele, personajele cu care populează acest spațiu, fără ostentație, încărcate simbolic, puse în relații voit neobișnuite, reușesc să fascineze, creează o imagine poetică, care sugerează drama existențială prezentată într-un mod inedit, dar posibil din punctul de vedere al artistului. Compoziția, desenul și paleta cromatică folosită de artist sugerează
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
choza, care au fost folosite mai mult de păstori. Se caracterizează în cea mai mare măsură prin sobrietate și simplitate. Arhitectura colonială a secolului al XIX-lea este caracterizată prin construcții cu ferestre mari, curți și holuri luxuriante, dar fără ostentație, care caracterizează și arhitectura religioasă. Culorile vii și pitorești, care împodobesc pereții exteriori ai caselor sunt caracteristici arhitecturii coloniale, în special în orașele cu climă mai caldă, cum ar fi Coro și Maracaibo. Secolul XX a fost caracterizat mai mult
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
Simion a remarcat că „Nopți la Serampore” impresionează atât prin întâmplările relatate ce creează impresia prezenței unei „forțe magice care contrazice raționalismul, geometrismul spiritualității noastre europene”, cât și printr-o „poezie a exoticului pe care M. Eliade o strecoară fără ostentație în paginile lui dense, congestionate de simboluri”. Nuvela „Nopți la Serampore” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Nächte in Serampore”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg, 1953; traducere de Günther Spaltmann, reeditată în 1955, 1985 și 2007; o altă traducere a
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
economică a zonei precum și capacitatea de adaptare a acesteia la marile curente artistice ale Europei centrale. Spre deosebire însă de fastuoasele parcuri ce aveau rolul de a satisface doar apetențe estetice, parcurile bănățene sunt substituite funcționalului, comanditarii renunțând la orice ostentație de modelaj, prefererând o creativitate adaptată locului respeciv. Se naște astfel ceea ce în limbajul uzual al secolului al XIX-lea sunt denumite, deși impropriu, "grădinile sau parcurile englezești". Diferite de la un domeniu la altul, tiparul după care acestea au fost
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
lui Brătianu și încarna multe nădejdi. Opinia publică trecea, cu destulă ușurință, peste aventurile lui anterioare. Ba chiar îi apreciau romantismul și cavalerismul dovedit. Țara era pornită contra liberalilor, uzați de o guvernare prelungită și destul de abuzivă, și îmbrățișa cu ostentație pe toți adversarii guvernanților și în primul rînd pe prințul moștenitor, prin a cărui îndepărtare din țară fusese întronat un copil, tutelat prin regență”. Coposu explică în notele sale de ce lecțiile de politică și istorie primite de la Iului Maniu l-
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
De asemenea referirea la propria persoană reduce valoarea definitorie a stărilor de spirit. În sfârșit, “Ofranda clipei” se distinge printr-o reușită continuitate a unității poetice și o simplitate abruptă a discursului. În încheiere ca model de retorica poetica fără ostentație trebuie citată în întregime pozia Clipă”: “Ti-amintesti?/ Veneam dinspre spirit/ Era o zi de vară la vremea inserării.../ Călcând pe mediocritatea indulgenta/ Sufletele noastre bogate și nude/ Doreau tăcerea incandescenta/ În miezul nostrum să inunde”. După lectură volumului de
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
să trebuiască să se întoarcă la Catherine. Totuși, cuplul regal s-a împăcat iar în octombrie Anne era din nou însărcinată. Anne Boleyn cheltuia sume mari pe rochii, bijuterii, pălării, pene de struț, echipamente de călărie, mobilier și tapițerie menținând ostentația cerută de statutul său. Numeroase palate au fost renovate pentru a fi potrivite extravagantelor gusturi ale cuplului regal. Motto-ul ei era "Cea mai fericită" iar pentru blazon și-a ales un șoim alb. Anne era acuzată de tirania guvernării
Anne Boleyn () [Corola-website/Science/300133_a_301462]
-
autorul este sensibil și comunicativ, predispoziția pentru deturnarea în grotesc a imaginii sau pentru un anume spirit burlesc în versificare, venind fără îndoială dintr-un fond original, nu este exagerată peste limitele lirismului; din contră, îl servește luminându-l, fără ostentație, prin contrast: " Când toamna-n stele e foc și moarte, / Aici dorm câinii cu boturi calde / Culcate să coacă dovlecii pe câmp / - Doarme băiatul cu trupul cald, / Sus între struguri mari într-o vie, / Ca lângă un arbore foarte înalt
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
gustoase ciuperci, făcute nu știu cum, în orice caz atât de bune încît Clara avu un fel de privire pe care Matilda o descifra imediat: Cine mai dorește, să spună", zise ea. "Eu", zisei. "Eu nu", zise Micu cu o lipsă de ostentație simulată. "Lui nu-i plac ciupercile, îi e frică să nu se otrăvească și să moară", se sesiză Clara sugerând că bărbatul ei mai are și alte ciudățenii, dar care n-o împiedică să-l iubească, ba chiar o înveselesc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce putea să-mi facă și mie acest Olaru? Exista lege (cum îmi spusese tata) că aveam dreptul să lucrez într-o uzină, asta sau alta, mi-era egal, încit intrai în biroul lui hotărât să mă port (desigur fără ostentație) ca acel strungar, oricum cu nepăsare și cu fruntea sus. Da, însă când îl zării, fruntea îmi rămase ea sus, și nepăsarea nu se stinse, dar după câteva clipe când ne privirăm în ochi simții cum spinarea, fără voia mea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu ăsta? zisei. Îl cunoști?" Ea nu raspunse. Avui o fulgerare de gînd: îl cunoaște și fuge de el, în același timp nu vrea să fie văzută că o țin de braț. Bine! Și mă îndepărtai de ea cu o ostentație furioasă, care încerca zadarnic să alunge din sufletul meu neliniștea bănuielii: "Iată deci, gândii, că ieșirea noastră în lume a și adus în preajma ei un individ în fața căruia ea nu are curajul să arate că sîntem împreună. Iată deci că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
realistă în numeroase privințe, fiecare mizând pe convenții proprii 405, prima afirmând, de pildă, printre altele, inaccesibilitatea oricărei realități care ar putea exista obiectiv și aprioric cunoașterii ei de către noi. Însă esențial rămâne faptul că toată abundența aceasta de mundan, ostentația aceasta a concretului, ascunde o reevaluare subterană a raportului dintre literatură și lume și, implicit, a aceluia dintre imaginar și real. Contururile se destramă, iar „oglinda purtată de-a lungul unei oglinzi” nu este în fapt deloc obedientă față de real
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a ignora faptul că orice căutare a identității este inextricabil legată de descoperirea libertății constituie un neajuns considerabil. Cu atât mai mult cu cât supravalorizarea identității etnice poate, În mod paradoxal, să ducă la dispariția a ceea ce se afirmă cu ostentație și să contribuie astfel la diminuarea diversității culturale. Într-adevăr, cea de-a doua lege a termodinamicii ne Învață că un sistem Închis și absolut omogen Încetează să mai producă lucru mecanic perceptibil din exterior. De aceea, putem să reținem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
se pot ele însele substitui cu succes personajelor masculine. De altfel, inventarele funerare, ocazional bogate, ale unora dintre bărbați, nu exprimă cu necesitate și statutul lor de apartenenți la o elită: ele pot anunța, mai simplu, o amplificare, prin mijloacele ostentației, a competiției pentru prestigiu sau partenere (cf. Quinlan 2008), deci o aspirație, și nu neapărat o realitate. Ambiguitatea culturii materiale în acest sens, este binecunoscută: ostentația nu este întotdeauna coextensivă autorității, ci și lipsei ei, căci puterea autentică se exprimă
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
de apartenenți la o elită: ele pot anunța, mai simplu, o amplificare, prin mijloacele ostentației, a competiției pentru prestigiu sau partenere (cf. Quinlan 2008), deci o aspirație, și nu neapărat o realitate. Ambiguitatea culturii materiale în acest sens, este binecunoscută: ostentația nu este întotdeauna coextensivă autorității, ci și lipsei ei, căci puterea autentică se exprimă deseori și prin simplitatea asocierilor ei materiale (Beck Kehoe 1999). Ereditar sau nu, statutul deosebit al unora din membrii comunității iese în evidență nu atât prin
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
Belvedere” (Franța) și „Wiener Festwochen” (Austria). Cartea de poeme Lacrimi civile (1991) a fost distinsă cu un premiu al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor. Volumul de debut al lui B., Sentimentul baricadei (1976), cultivă un lirism discursiv, direct, lipsit de ostentație sau artificiozitate. Poezia se naște din observarea și trăirea realității cotidiene, filtrată însă printr-o sensibilitate acută, capabilă să discearnă prezența sacrului înapoia gesturilor și imaginilor celor mai banale: „Bătrâna hrănind porumbii orașului / dintr-un coșuleț de răchită / în urma ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285704_a_287033]
-
alte obiecte cât mai vizibile ca proveniență a mărcii și a prețului exorbitant, zgomot asurzitor de atenționare simbolică și închidere în fortărețe de locuit supradimensionate. Distincția identitară rezidă în separarea de tot ceea ce este comun și în umilirea altora prin ostentație. Conformarea prin fixare se asociază cu repetarea acelorași simboluri în grupul de asemănare, cu mediocritatea conversațiilor sau cu rutinizarea reacțiilor/etalărilor. Simbolurile preluate pentru fixarea identității au un singur fundament - bogăția - și o singură sursă - reveria ostentației. În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
umilirea altora prin ostentație. Conformarea prin fixare se asociază cu repetarea acelorași simboluri în grupul de asemănare, cu mediocritatea conversațiilor sau cu rutinizarea reacțiilor/etalărilor. Simbolurile preluate pentru fixarea identității au un singur fundament - bogăția - și o singură sursă - reveria ostentației. În felul acesta, cei care le adoptă se află într-o stare acută de precaritate identitară: reflecția subiectivă este atât de săracă, încât este proporțională cu ostentația. Altfel spus, cu cât este mai ostentativ expusă, cu atât este mai săracă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pentru fixarea identității au un singur fundament - bogăția - și o singură sursă - reveria ostentației. În felul acesta, cei care le adoptă se află într-o stare acută de precaritate identitară: reflecția subiectivă este atât de săracă, încât este proporțională cu ostentația. Altfel spus, cu cât este mai ostentativ expusă, cu atât este mai săracă subiectiv și mai dependentă social de cei care sunt așteptați să o recunoască sau să o suporte. Inegalitatea pe care o etalează este una a sărăciei reflexive
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
volubile, pictorul se integrează în acea categorie de sensibilitate pentru care motivul exterior, în cazul de față peisajul, nu este decît detonatorul care dizlocă un enorm fond de sensibilitate și de generozitate. Puternic fără demonstrații de retorică și rafinat fără ostentație, Alexandru Moser Padina este un pictor care trebuie urgent descoperit pentru nuanțarea și aprofundarea fenomenului nostru artistic din spațiul modernității. Însă dincolo de amploarea sa propriu-zisă, de forța exponatelor, de valoarea pedagogică a discursului asupra istoriei picturii noastre moderne, expoziția din
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
cu atît mai critică, mai "pretențioasă", împingînd conștientizarea intertextualității textului poetic pînă la condiția unui "laborator hipertextual", după cum se exprimă un comentator: " Spre deosebire de moderni, care foloseau și ei intertextualitatea, postmodernii denudează cum ziceau deja formaliștii ruși procedeul, folosindu-l cu «ostentație și ironie» și obligînd receptorul la un dialog al aluziilor și descifrării". Resortul de căpetenie îl reprezintă "voluptatea estetă a inteligenței", care prefiră, alege, combină, ordonează: "ruptura este, prin urmare, și continuitate, chiar dacă atitudinea este parodică și pare neserioasă. Seriozitatea
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
ei: Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Mircea Horia Simionescu, poeții Ștefan Manasia, Răzvan Țupa, Teodor Dună, Mihail Vakulovski ș.a.m.d.). Deși sumare, povestirile sunt - din această pricină - foarte savuroase, iar inserțiile fantasticului în dimensiunea prezentistă a autoficțiunii - glisări ușoare, fără ostentație - creează o atmosferă de stranietate, în dozaje diferite, mergând până la intensități culminante. Iată, de pildă, finalul prozei De ce am plecat din București și unde am ajuns, în care naratorul-personaj se retrage cu familia în satul de baștină, pentru a o
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
mi-a dat voie mama... Bine, bine, dacă ți-a dat voie mama... zise el conciliant, nebănuind că după ușă îl aștepta o artilerie întreagă cu toate tunurile încărcate. Sărut-mâna, Doina! Ea nu-i răspunse. Îl privi un timp cu ostentație. În mintea ei își făcu loc un gând demolator: ,, Acesta să fie omul căruia i-am dedicat eu viața?" Ce ai dragă, ți s-a înecat corabia? Nu una sau două, ci toată flota! Na, că mai am tăria să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
secretara care aduse ceștile cu cafea. Mai doriți ceva, domnule director? Nu, Ancuțo, mulțumesc. Dacă mă caută cineva, să vină mâine. Astăzi nu mai primesc pe nimeni. Fata ieși lăsând în urmă un zâmbet abia perceptibil. Directorul ridică paharul fără ostentație, încercând să încălzească atmosfera: Pentru ce bem, Teo!? Cum cel întrebat nu credea că ar fi putut invoca ad-hoc un motiv anume, care să prilejuiască ciocnirea acestor pahare, ridică din umeri. Am să-ți spun tot eu: pentru bunele relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]