322 matches
-
precoce! Chipul dorit și plâns de-atâtea lacrimi se încețoșase în fotografie, rămânând abia un slab contur... O nouă temere îi încolțise mamei în suflet. Ce va face când figura bunicii va dispărea definitiv de pe hârtia fotografică? Cum se va ostoi copilul? * Și într-o zi, mama căpătă răspuns. Îl zări pe copil cum desena cu jordeaua pe un petec de pământ gol, înconjurat de iarbă deasă, portetul dragei sale depărtate. Se trezea devreme supunându-se obișnuințelor matinale, apoi se apuca
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
a răspuns senin: -Bă, după câte mi-a zis mie muierea, Corcodușe, fiul meu, seamănă cu un frate de-al ei, pe care eu nu l-am văzut. Se aruncă în neam, ce mai... Dar ce, credeți că asta a ostoit pofta necurmată de cunoaștere a lumii?!! Nuuu! Da’de unde?! Păi, toată lumea știa că Bibilica o făcea pe salteaua de multă vreme și asta creea suspiciuni cu privire la explicațiile lui Gogu. Și, cum nu prea bătea casa cu masa, au început să
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
și pozând în îndrăgostitul de odinioară, calea către inima femeii cu suflet de copilă i se va deschide repede. Pentru răzbunătorul și ranchiunosul Marco, acesta era cea mai la îndemână cale de a lovi în plin pe doctor și ași ostoi vechea sete de răzbunare. O va împinge iar pe fata lui Bruno Belmonte să se drogheze cum de altfel îi tot sugera Nicola, căruia îi plăcea fata și nutrea speranțe secrete să și-o facă amantă și să o folosească
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
rucsac ne-am uiat între punct și virgulă într-un ritual al efemerului fugeam pe rânduri cu râsul cuvintelor în rucsac obosiți de salturile peste obstacole dărâmam garduri care ne blocau ritmul adunam cursivitatea rimelor le sorbeam meticulos să ne ostoim setea idealul părea foarte departe numai voința de a fi împreună minimiza dorința de a abandona cursa infinită în iluzoriu înfuleca bucăți de timp pe care viața ni le servea cu porția la masa vânătorilor de zile e seară călcăm
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ZĂPADA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului zăpada ce trist balsam a venit peste noi cu polenuri de gheață, umile, ostoind tot frigul din oase în cea mai albă din zile. un flaut parcă trece prin trup cu amintiri duioase după o coapsă vergină de lună cu sânii -n angoase. stihii nefaste din răsărit luminează zăpezile caste, cerul, un candelabru aprins
ZĂPADA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347563_a_348892]
-
Să-i urăm deci mult succes lui I.N.O. în această nouă „întreprindere” a sa și bunul Dumnezeu să-i dea sănătate și putere să-și poată duce proiectul la bun sfârșit! Fie ca Dorul său de-acasă să se „ostoiască”, să se vindece cu frumoasele pagini scrise de membrii „cenaclului la distanță”, de toți cei ce poartă în suflet locurile natale, casa părintească și mai presus de toate „mândra Românie” atât de mult prezentă în slova „poetului nepereche” al neamului
DRAGOSTEA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349974_a_351303]
-
Articolele Autorului pe trupul tău, ca de vioară, arcuș m-aș face să te cânt și să te zbați, și să te doară, într-un solfegiu ca și când l-aș fredona întâia oară... în trupul tău, ca de fecioară, m-aș ostoi spre empireu de unde-apoi, seară de seară, te-aș asculta cum cânți, doar eu, pe-un portativ de primăvară. ... și trupul tău, dulce povară, l-aș înălța de subsuori să vezi din ceruri cum coboară parfum de îngeri și de
PE TRUPUL TĂU CA DE VIOARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365820_a_367149]
-
celelalte larg deschise. În zăpăceala trăită, Sclipuț și-a dat seama cu greu de șiretlicul folosit și în cele din urmă clubul a devenit inexpungabil la mijloacele de asediu folosite de atacatori. Furia răzvrătiților nu fusese însă potolită. Și-au ostoit-o atacând comandamentul cu pietre, pentru a prelungi coșmarul ofițerului de serviciu, întețind potopul de înjurături și măscări cum nici pe un adevărat front de luptă nu se poate auzi. * Binemeritatul somn le-a fost curmat de stridența sunetului de
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
Din chitară, se-ncropește tinereții arvuna, Escaladarea pe versanți, spre dimineață Când se stinge feștila, ramâne istoria-ntr-un timbru. În nopțile de vară, sub grinda de fum înegrită, Bătrânul cronicar trăgea să nu moară, Printre cuvintele neterminate. Gândul său, ostoit la sfințirea izvorului, S-a vindecat de tăcere în strigăt În țara lui taica Nicoară. Când merele încep să dea în copt Lupul aleargă-ntins la Kogaion, Vestește zimbrului, de Sfântul Petru Îl așteaptă cerbul, pe Toaca, pe Ceahlău, Să
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
-a-ngropat Și, lăsând slobodă turma, În cei codri a intrat... ............................ Dragii mei, am o rugare Că poveste n-am sfârșit: Să-mi aduceți o bardacă De vinars c-am obosit Și o țâr’ de-mbucătură Foamea să mi-o ostoiesc Ca povestea, mai departe, Vouă să vi-o povestesc. (va urma) Leonid IACOB Referință Bibliografică: poveste de Sântilie / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 933, Anul III, 21 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]
-
pas cu vremea și, în același timp, să păstreze vie lumina aprinsă de înaintașii noștri și să răspundă nevoii de a comunica ceea ce simțim și trăim într-o țară în care trebuie să ne luptăm pentru adaptare și pentru a ostoi dorul de ceea ce am lăsat în urmă, după ce am închis ușa după noi. “Candela de Montreal” ne sugerează, prin însuși titlul ei, că pe astfel de daruri lasă să cadă lumina și să intre în voie în inimile cititorilor. Nu
LA 15 ANI DE LA APARIŢIE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364789_a_366118]
-
o realitate incomodă, potrivnică, greu acceptabilă. Pentru cei interesați de profilul predominant al “stațiunii” din deșertul Mojave - care nu este nici pe departe aspectul cultural al manifestărilor, cel mult adiacent sau paravan la ce se-așteaptă firea umană să-și ostoiască rădăcinile și fibra, să rupă zăgazul lentorilor și timidităților ca pe niște lanțuri care până acum au țintuit-o de glie - bucuria jocului în multiplele lui configurații cu necunoscutul și întâmplarea, cu norocul și șansa și al cărei relief este
NUNŢILE UTC-ISTE, TOGILE VIRILIS ŞI PROPRIETARII LUI PEŞTE ÎN VEGAS ! (VI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366659_a_367988]
-
însemne de la fața locului sau ghidurile turistice constituie materiale demne de studiat pentru a putea pătrunde cu adevărat în spiritul locului de acolo de unde nu poți pleca decât cu un dor de Bucovina imens, un dor care nu poate fi ostoit decât citind această carte și apoi călătorind la pas prin acest sanctuar românesc, acest sanctuar numit Bucovina. Marian Malciu a știut să-i asculte cu multă atenție liniștea și să-i privească frumusețile pe care apoi le-a transpus cu
LA CURŢILE DORULUI... BUCOVINEAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 563 din 16 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366764_a_368093]
-
cu bucurie primul scâncet al vieții. Întunericul crâncen al nefiirii din glodul rece al altei patrii îl așteptase probabil îndelung și cu infinită răbdare de-a lungul vremii, ca și cum foamea lui nestăpânită de carne și de oase nu putea fi ostoită într-o oarecare măsură decât cu mădulare complet străine de ființa sa. Ca orice român care gândea că lumea de dincolo de granița vestică a țării de apartenență reprezintă raiul existenței, Luca plecase de acasă cu gândul că pâinea altui neam
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
șiraguri de mărgele și năframe nemțăști, vamă cu care negustorii cei însetați de vin și de ochii dulci ai hangițelor le cumpărau bunăvoința. Și uite-așa, stătea Ancuța la mângâiat ca mâța la dezmierdat. Da’ și localnicii noștri și-au ostoit poftele lumești la Hanu Ancuței, în drumurile lor săptămânale la Târgu’ de la Tuchilați, deschis târgoveților exact acum 167 de ani, pe moșia logofătului Ștefan Catargiu. Carele sătenilor din Miroslăvești, Ciohorăni și Muncelul de Sus își încrucișau căile, unele la dus
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
adevăr se cuprindea într-însu...l Dinspre lac răzbătea o duhoare de pește rânced și apă stătută, dincolo înspre fluviu - aflat la o aruncătură de băț - febrilitatea unor activități având aceeași culoare cu cea a Dunării înspumate și tulburi, în care ostoiau tigori scremute de noile rânduieli pe cale de a-și afla pe pământ strămoșesc obiceiuri nebănuite, pungășii mărunte și abordări de gogomănie de neam prost și lacom după bunătățuri care prisoseau pe tarlale, ape, saivane și pivnițe. Ele vâsleau în bărci
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
acced / pe muntele venusian / în valuri / lava inundă / valea / dintre plus și minus / infinit // mă cutremur”. Alteori, dorința devine aluzivă, echivocă, derutantă: „M-aș întoarce să-ți sărut palmele / cuvintelor care mă îmbrăcau / prin seri de nudă singurătate / și-mi ostoiau scâncetele / sentimentelor orfane, / aș asculta simfonia tăcerilor / ascunsă în cuibul privirilor tale / înfierbântate de dorința / strânsă în interiorul inimii, / mi-ai clocoti sângele înghețat / prin albul trup / până când aș lua forma răsăritului, / explodând printre munți / în țipete de femeie șoim” (dacă
EDITURA INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351553_a_352882]
-
șest cu cădere de rimă, cu „mânca-i-ar pământul” și trecuți cu toate bunurile în registrul agricol pe rol. Cînd și când, să uite de asprimile vieții, de văduvie, stârpiciune și celelalte „câștiguri” familiale trecute la „eșecuri” își mai ostoia suflețelul singuratic cu câte-o amărușcă de gheenă - ca sufletul să se-aprindă și mai tare când îi va veni timpul - fără să dea-n gropi, cu toate că exact asta a făcut în acea noapte cețoasă... din care s-a ales
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
a liniștit, cerul s-a înseninat. A apărut curcubeul, puntea de legătură între noi și natură. Un porumbel alb s-a așezat pe umărul meu ... este sufletul tău curat! Semnul trimis pentru a ne obloji rănile sufletului. El ștearge lacrimile, ostoiește durerea, purifică cugetul si simțurile. Mi-am lipit obrazul de aripa porumbelului ... i-am simțit tremurul ... el este speranța, înălțarea spiritului către dimensiuni înalte în ierarhia vieții. Mi-au răsunat în minte acorduri dulci din muzica universului. Nu suntem singuri
CÂNTECUL PĂMÂNTULUI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356403_a_357732]
-
E ca un certificat de maturitate. Dar aceste clipe rămân înscrise cu pană de aur în cuibul inimii și ies din când în când la iveală. Poeta se întreabă uneori, de unde această flacără, acest rug de liniște, acest dor fără de ostoi care o macină și nu-i dă pace? Poate că stilul, limbajul, modalitatea de expresie lirică ale Ioanei Stuparu vor fi socotite de unii prea simpliste, prea lineare, ușor naïve ori chiar depășite, dar principalul atribut al lor este sinceritatea
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
am ajuns să scriu despre tine”. Singura alinare, singura refulare sunt lacrimile. Din belșug. Cât pentru o Dunăre. “Când se termină lacrimile, se termină viața. Eu nu mai am lacrimi, nu mai am viață” - așa scrie ea fără pic de ostoi. Și dincolo de lacrimile duium, neliniștea, tristețea, angoasa, ca niște animale care stau la pândă. Autoarea scrie despre Moarte obsesiv, ca s-o exorcizeze dinlăuntrul său. E o modalitate de a o alunga, tip Emil Cioran care, în toate cărțile sale
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
zor la fiu-său: - Încetișor, Ioane, c-o să te calce bou' pi chicior! Lasă că nu-i grabă. Tată-tu o să mai rabde, că n-o fi prima dată. Are la el o sticlă di rachiu cu care o să-și ostoiască pofta de mâncare. - Văleu, mamă, ce moale-i glodu' pi uliță!. Mai bine era dacă legam boii la sanie ... Aș ajunge mai repede la stână, își dă cu părerea copilul cel răsărit, aproape un flăcău. -Ți-o rămas gându' la omăt
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
-mi ești, vioară fermecată? Vino iar la brațu-mi ostenit, Prinde-n glasul tău, ca altădată Cântec de iubire nesfârșit. Eu, cu tine lângă tâmpla-mi ninsă m-oi culca pe braț duios de flori, și din lacrima din cer prelinsă ostoi-voi rug aprins de zori. Leonid IACOB Poezie este cuprinsă în volumul meu: „Ultima Santinelă” http://www.youtube.com/watch?v=TnX2ZkOYIiw Referință Bibliografică: cântec pentru vioară / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 311, Anul I, 07 noiembrie
CÂNTEC PENTRU VIOARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355423_a_356752]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > BAHICĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 295 din 22 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Bahică De-un an îmi crapă buzele de sete, Ci nu se ostoiește doar cu apă; Dar unde suferința să încapă Clădită zi de zi pe îndelete. Pe când visez avid la o agapă Cu vinuri renumite cu pecete... Rup foi din calendarul din perete, Le fac corăbii...și le-nec în apă. Cum
BAHICĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356821_a_358150]
-
Punem lacrima și buza. De-o murit om în putere, Doamne, multe lacrimi cere. De unde el o plecat, Iarbă nu s-o mai uscat . Doru-n inimi îi tot verde Și orbu doamne îl vede, Nu poate nici chiar credință S-ostoiască suferință. Doamne, vorbind cu banat Te-ntreb cum ai cugetat, La ce Te gandesti atunci Când lași fără tată prunci. Când lași pruncii fără mama Te-ntreb, Doamne, nu ți-i teamă, Plângi cu noi, ori ce-alta faci Când
DOAMNE , CÂT ÎI DEAL DE-NALT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356760_a_358089]