140 matches
-
aibă de ce ne hlizim la ședință”. 9. „Genul de agresiune verbală care mă deranjează cel mai tare este reprezentat de modul în care șeful îmi prezintă sub formă de basm ce cred ceilalți despre mine.” Anumite religii practică și astăzi ostracizarea socială, întreaga comunitate evitând fizic persoana vinovată de o anumită infracțiune. Dacă persoana respectivă merge pe o anumită parte a străzii, membrii religiei respective vor avea grijă să meargă numai pe cealaltă parte a străzii. Această formă extremă de pedepsire
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
pedepsire socială nu se practică în mod fățiș în companiile americane, însă mulți manageri au reușit să o conserve într-o formulă verbală. Aceștia își agresează verbal subordonații, ba câteodată și pe cei egali cu ei, folosind scenarii verbale ale ostracizării atitudinale care transmit mesaje de genul: „Uite ce cred toți ceilalți despre tine”. Cruzimea rezultatului avut în vedere este remarcabil de similară cu cea avută în vedere de ostracizarea socială: agresorul dorește ca victima să se simtă universal displăcută, disprețuită
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
câteodată și pe cei egali cu ei, folosind scenarii verbale ale ostracizării atitudinale care transmit mesaje de genul: „Uite ce cred toți ceilalți despre tine”. Cruzimea rezultatului avut în vedere este remarcabil de similară cu cea avută în vedere de ostracizarea socială: agresorul dorește ca victima să se simtă universal displăcută, disprețuită și făcută de râs. Exemplu (șeful către angajat): „Nu-mi place să îți spun tocmai eu acest lucru, însă foarte multă lume a venit la mine să mi se
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
la 100 de ani. Domnia papy-boomer-ilor anunță cumva sfârșitul culturii „împotriva bătrânilor”, dispariția dictaturii tinereții? Faza III instituie oare regimul tolerant și pluralist al tuturor vârstelor? Să nu confundăm logica comercială cu cultura trăită cotidiană: dacă este adevărat că epoca ostracizării „bătrânilor” a luat sfârșit, asta nu înseamnă că jeunismul dispare. Dimpotrivă, este valabilă reciproca: întrucât, dacă seniorii devin mai vizibili în publicitate, ei doresc tot mai mult să rămână tineri și seducători, activi din punct de vedere sexual, doresc „să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
democrat și unul postcomunist ar fi aplicată României cu distincția între un subversant reformator, PDSR-ul, și un subversant nostalgic. Jean-Michel de Waele identifica o opoziție între partidele autoritare și cele democrate. Aceste două precizări sunt esențiale pentru perceperea mizei ostracizării postnomenclaturii românești. Eticheta antisistem lărgește și precizează în același timp izolarea FSN-ului. Această opoziție în raport cu practiile democratice continuă să exercite o influență ostracizantă relativ la PSDR-PSD, în ciuda dovezilor de schimbare. Nuanța care se instalează în zilele noastre privește gradele de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
construiască o rețea de sprijin parlamentar care, în mod simbolic, este ținută relativ ascunsă (vezi cazul PUNR-ului Partidul Unității Naționale Române). Semnătura publică a unei colaborări oficiale cu PUNR, Partidul România Mare (PRM) și PSM, deși tardivă a reîntărit ostracizarea PDSR-ului la nivel național și internațional. Cei trei colaboratori fuseseră deja catalogați drept "roșii" la nivel național, nostalgici ai vechiului regim (vezi analiza lui Daniel Louis Seiler) și promotori ai unui discurs naționalist (cu excepția PSM-ului). Această colaborare se
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
apropie, aparținând de regulă etniei române, străbate și el în anii dictaturii comuniste o criză psihologică și socială. Profesiunea de gazetar îl pune pe un asemenea personaj în fața adevărului văzut ca dilemă. Dacă îl va spune răspicat, va plăti cu ostracizarea la „munca de jos” sau poate și mai rău. Dacă îl va tăinui, conștiința și imperativul estetic al artei îi vor transforma viața în infern. Femeia lui Loth, din romanul cu același titlu, se numește Tisa și păcătuiește, ca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
România, cu toate eforturile întreprinse, era încă pătrunsă de agenți sovietici, alogeni și autohtoni, atât în interior, cât și din exterior, în această viclenie golițâniană fiind atrași mulți români, fie rămași fideli idealurilor cominterniste, fie din exil. Cea mai intensă ostracizare, în spiritul "legendei negre", s-a făcut, în jurul anului 1968 și după, la postul de radio "Europa Liberă", care nu era, în realitate, condus de românii din exil, deși unii dintre redactori rămăseseră fideli spiritului național. Se voia "debarcarea" lui
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
creaționiste de către autori cu totul onorabili din mediul academic occidental. Bunăoară, reputatul filozof american Alvin Plantinga recomandă o discuție calmă, pe un ton moderat, respingând atât criticile acelor fundamentaliști religioși care văd în principiile lui Darwin „lucrarea diavolului“, cât și ostracizarea în mediul academic a celor care formulează obiecții la adresa acestor principii. Plantinga apreciază că teoria evoluției „are implicații religioase fundamentale“. Reprezentări cosmologice pe care le consideră incompatibile cu teoria evoluției speciilor rămân pentru el elemente constitutive esențiale ale credinței creștine
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
asupra noastră erau un amestec de perversitate și cruzime greu de imaginat. Cenzorii se numeau "îndrumători", erau fie incompetenți, fie de rea-credință, fie sadici sau toate laolaltă. Se organizau ședințe de demascare pentru "delicte" ca "intimism, cosmopolitism, decadentism", consecințele fiind ostracizări de diferite grade. Ați publicat totuși, în anii la care vă referiți, numeroase volume de versuri: Sufletul nostru (1949); An viu - nouă sute și șaptesprezece (1949); Tinerețe (1953); Florile patriei (1954); Versuri alese (1955), apoi Vârstele anului (1957); Dialogul vântului cu
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
cu otrava național-socialismului, noua viață pe care Hannah Arendt o va înnoda în America și celebritatea pe care o va dobîndi grație lucrărilor despre totalitarism, procesul lui Eichmann și cartea pe care Hannah Arendt o va scrie cu acest prilej, ostracizarea lui Heidegger din considerente politice, întîlnirile ulterioare ale lui Martin cu Hannah și, în fine, revederea la bătrînețe, în triunghi clasic - el, ea și nevasta - pentru o împăcare serenă sub cupola ostenită a spiritului senectuții. Cartea are tot atîta atmosferă
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
s-a întîmplat constant din secolul al XVIII-lea, calul de bătaie rămîne declinul: economic, istoric, moral. Alteritatea, care ține de la o vreme afișul și în literatură, nu lipsește nici ea, începînd cu părul roșu al Costanzei, prevestind de la naștere ostracizarea viitoare, și terminînd cu promiscuitățile sau devierile sexuale. Acestea sînt contrabalansate de cîteva idile și personaje pozitive. Păduri și insule La polul opus, al romanelor strictei actualități, găsim Vîrtej de vînt (Giro di vento, Bompiani, Milano, septembrie 2004) de Andrea
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
fascinantă și complexă, oricât de controversată, care i-a eclipsat multă vreme pe toți ceilalți creatori de literatură din diaspora polonă de după a doua conflagrație mondială. Premiul editorilor pe anul 1967 (Prix Formentor), reabilitarea deplină, după o îndelungată perioadă de ostracizare nedreaptă, și tipărirea seriei de Opere în Polonia contemporană reprezintă argumente convingătoare. Romanele, povestirile și piesele lui W. Gombrowicz se înregimentează în estetica europeană modernă, cu care se va relua legătura în Polonia anilor cincizeci, după înlăturarea modelelor normative ale
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
îi tipărește schița Pârlitu, Marin Preda a fost frustrat de o înțelegere adecvată în receptarea scrierilor sale. Privite peste ani cu o detașată ironie, fără să le fi deformat sensul prin supralicitări forțate, pentru ca întâmplările să nu capete proporțiile unei "ostracizări", prozatorul va aminti de erorile de diagnostic sau de opțiuni ezitante în folosul altor nume care s-au dovedit în timp cu totul insignifiante. Este perioada în care Marin Preda află de existența revistei Albatros, prin intermediul căreia îl descoperă pe
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
reușesc defulările (familia) și pentru cei stigmatizați - mezinul scriitor și iubita, prea visători să răzbată în lumea reală, prea realiști să trăiască total în imaginar. Captivi într-o iubire la care niciunul nu poate să renunțe, preferând să împartă, indeciși, ostracizările. Romanul se încheie printr-un joc metatextual, în care recunoaștem celebra expresie mallarmeană ce a hipnotizat întreaga modernitate: Lumea există ca să sfârșească într- o carte. Sfârșitul unui manuscris este sfârșitul lumii. Îmblânzitorul apelor este însuși autorul. Despre debutanți, numai de
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
lui Stravinski și Prokofiev, de la Romeo și Julieta ajunse la sublima uvertură la Tristan și Isolda și la muzica lui Wagner în general, care după cum auzise, începuse să se cânte și la posturile de radio israeliene, după lunga perioadă de ostracizare a ei. Orit era în extaz. - Ce minunate lucruri îmi povestești! Și la ce nivel! exclamă ea, pudrându-și nasul și aranjându-și buclele în oglinjoara de poșetă cu mâner de argint. Ce-ar fi să mă însoțești până acasă ca să
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
Incognito, o carte, măcar ea, care ar fi trebuit să-l absolve de păcatele vechi. Urmează autoizolarea, noile depresii, neieșirea cu anii din casă, tentativele de suicid. Totuși scrie,din scris făcându-și ultimul suport al existenței în climatul de ostracizare. Schimbările din 1989 îi dau mari speranțe, îi apar ca o salvare și pentru el, din nou acționând însă greșit, în ce-l privește, pentru că acordă prea repede credit noilor autorități, lui Ion Iliescu și echipei acestuia. Faptul îi aduce
Cazul Petru Dumitriu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4806_a_6131]
-
că elita trebuie să limpezească deriva modelelor. Dar și că scriitorul are nevoie de politică pentru a deveni cetățean. Ciudată amnistie! Va trăi „raportul cu puterea ca instanță a răului”, chiar dacă de pe poziții post-totalitare. Trece probele obligatorii ale calomnierii și ostracizării publice, pierde prieteni, se însingurează. Remarcabilă e așezarea lămurită, neezitantă, în evenimente. Dincolo de echilibrul în preconizarea viitorului. Sunt foarte actuale răspunsurile lui Andrei Pleșu în toate momentele politice cheie, ca și cum ar spune, stați liniștiți, este evident că... Doar că nimeni
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
fi amenințat perpetuu cu eliminarea din învățămînt. Politrucii vor fi mai respectuoși. O lungă perioadă de umiliri, de nesiguranță se va termina. În schimb, i se cerea un singur lucru: tăcerea. Cîteva declarații formale". Tudor Vianu nu mai putea suporta ostracizarea. Nu mai voia să sufere. „A evadat din sfera celor persecutați." „Niciodată nu va mai face parte din sfera celor umili." Dar, continuă Ion Vianu, și-a pierdut dragostea discipolilor, nu a mai putut „genera" acel amor intellectualis, „cea mai
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
În zilele revoluției, numele lui a fost scandat de unii dintre manifestanți, dar alții l-au huiduit și l-au alungat din Piața Universității, din cauza asocierii cu fostul regim. Acest moment a justificat ostracizarea poetului care a condus , marginalizare care a durat până în 1992, când a fost readus în prim planul vieții publice de către Mihai Tatulici, printr-o emisiune la TVR 2. Solicitarea unor asociații ale revoluționarilor din Timișoara, care cer instituirea unei zile
Băsescu nu a urmat exemplul lui Voronin. Revoluţionarii cer doliu naţional pentru Păunescu () [Corola-journal/Journalistic/49556_a_50881]
-
semn de deviere gravă de la linia complicităților de clan. Cel care, sfidînd interdicția, săvîrșește o asemenea erezie va avea soarta încălcătorilor de canon intern: va fi caterisit, izolat și compromis. Gottfried dă semne că s-a înscris deja în matca ostracizărilor cuvenite celor care au atentat la imaculatul concept neoconservator. „Sfatul meu pentru tinerii conservatori români este să se ferească de neoconservatori cu orice preț, mai ales dacă li se oferă avantaje materiale. Altminteri vor trebui să plătească prețul pe care
Epitaf pentru conservatori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6324_a_7649]
-
a copilului. Pe acest fond, Din calidor se transformă, la un al doilea nivel al său, dintr-un roman al copilăriei într-un roman al inițierii. Coordonatele principale ale celei din urmă sunt erosul și istoria. Impactul cu violența și ostracizările conduc spre conturarea unui sentiment tragic al istoriei ultragiate. În al treilea rând, Din calidor este romanul unui destin basarabean definitoriu. Pentru oricine ar vrea să înțeleagă în profunzime realitatea situației disperate a Basarabiei (de acum și de altădată) această
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
în film. Dar, per ansamblu, joncțiunea ideatică dintre cele două creatoare ori a fost precar elaborată, ori nu s-a manifestat prea convingător (iar ,argumentațiile teoretice" postate pe internet mai mult obscurizează decât să clarifice lucrurile). Oricum, după deceniile de ostracizare din timpul pudibondei dictaturi, e bine că dansul contemporan românesc (și conexiunile sale interdisciplinare) se lansează spre Occident.
Amplificarea câmpului coregrafic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7876_a_9201]
-
Huston etc. Acțiunea antrenantă, suspansul, replica acidă, cinică, umorul negru, personajele realizate dintr-o trăsătură de peniță sunt tot atâtea ingrediente care fac din regizorul român un clasic al filmului noir. Scrisoarea adresată lui Nicolae Ceaușescu care avea în vedere ostracizarea a doi colegi de breaslă, regizorii Lucian Pintilie și Alexa Visarion, demonstrează mai mult decât o strategie de legitimare prin contrast, diferența care separă butaforia cinematografică, potemkiniada regizorului angajat, de filmul eliberat de constrângerile propagandistice. Lucian Pintilie, alături de Liviu Ciulei
Gloanțele oarbe ale Comisarului Moldovan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4016_a_5341]
-
joacă în viață, nu pe scenă, și acesta e cazul ei. Cît despre prăbușire, actrița nu a căzut, ci a alunecat în virtutea epurărilor din epocă. Prăbușirea înseamnă cădere sub linia de plutuire din cauza unei ruperi interioare, pe cînd alunecarea cere ostracizare venită din afară. În primul caz, un resort se strică și te duci la fund, în al doilea caz, o proscriere te scoate din circuit. Prăbușirea e abdicare prin sleire intimă, pe cînd alunecarea e naufragiu sub represalii de moment
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]