315 matches
-
Otoman. În cei doi ani care au urmat încetării luptelor Primului Război Mondial în 1918, în conformitate cu prevederile acordului Sykes-Picot semnat de reprezentanții francezi și britanici în timpul conflagrației mondiale, Regatul Unit a preluat controlul asupra provinciei otomane Mesopotamia (Irak) și asupra sudului Siriei Otomane (Palestina și Iordania), în vreme ce Franța a preluat controlul asupra restului Siriei Otomane (Siria și Liban și Provincia Hatay a Turciei). În primii ani ai deceniului al treilea, controlul britanic și francez asupra acestor teritorii au fost oficializat prin sistemul mandatelor
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
1918, în conformitate cu prevederile acordului Sykes-Picot semnat de reprezentanții francezi și britanici în timpul conflagrației mondiale, Regatul Unit a preluat controlul asupra provinciei otomane Mesopotamia (Irak) și asupra sudului Siriei Otomane (Palestina și Iordania), în vreme ce Franța a preluat controlul asupra restului Siriei Otomane (Siria și Liban și Provincia Hatay a Turciei). În primii ani ai deceniului al treilea, controlul britanic și francez asupra acestor teritorii au fost oficializat prin sistemul mandatelor Ligii Națiunilor. Franța a fost desemnată ca putere mandatară pentru Siria pe
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
deține moșiile de pe valea Otasăului, deci și satul de clacași Bodești, dezvoltat probabil în jurul schitului de călugări menționat în documentul de mai sus. În anul 1716, Vâlcea, ca și întreaga Oltenie, intră sub ocupație austriacă până în 1739, când în fața ofensivei otomane, trupele se retrag din provincie. Existența a doua lăcașuri de cult construite aici, (schitul Bodești - 1732 și biserica cu hramul " Intrarea în biserică a Maicii Domnului" - 1733) explică reacția românilor la tendința habsburgilor de catolicizare a populației. În urmă secularizării
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
Biserica Ortodoxă Română privește acest gest ca fiind legitim. De asemenea, se întâlnesc și bulgari catolici, reprezentați de Biserica Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Motivele pentru care bulgarii au sosit în București sunt diverse: fie politice (se refugiau din cale orpeliștii otomane înainte de 1878), fie socio-ecomonice (pentru a avea un trai mai bun—mai ales în prima jumătate a sec. XX). Autoritățile comuniste au închis Liceul bulgăresc, însă în toamna anului 1999, la București a fost redeschisă, in paralel cu Liceul român
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
Regatului medieval al Ungariei a fost modificată în mod fundamental datorită deportărilor, masacrelor și colonizărilor. Numărul etnicilor maghiari de la sfârșitul perioadei dominației otomane a fost redus în mod substanțial. Cele trei părți ale fostului Regat al Ungariei - Ungaria Hagsburgică, Ungaria Otomană și Transilvania - au înregistrat diferențe minore ale creșterii populației în secolul al XVII-lea. Studii recente estimează că populația celor trei regiuni a crescut de la aproximativ 3,5 milioane de locuitori, la sfârșitul secolului al XVI-lea, la aproape 4
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
Ungariei era de 900.000 de locuitori în zona controlată de otomani, 1.800.000 de locuitori în zona controlată de habsburgi și aproximativ 800.000 în Transilvania, adică un total de 3.500.000 de locuitori. Creșterea populației Ungariei Otomane în secolul al XVII-lea a fost de 100.000 de locuitori, de al 900.000 la 1.000.000 de locuitori.
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
de la aproape toată din partea occidentală a Anatoliei, în urmă cu patruzeci de ani, la câteva avanposturi împrăștiate de-a lungul coastei egeene și o mică provincie în jurul Nicomediei la aproximativ 150 km de Constantinopol. Andronic a decis să atace armatele otomane care asediau Nicomedia și Niceea și spera să restabilească frontiera la o poziție stabilă. Alături de "domestikos" Ioan Cantacuzino, Andronic a condus o armată de aproximativ 4.000 de oameni. La Pelekanon, o armată otomană le-a blocat drumul. Cele două
Bătălia de la Pelekanon () [Corola-website/Science/329624_a_330953]
-
vechiul Constantinopol. Tolerat a fost și creștinismul ecumenic romano-catolic prin bisericile din cartierul genovez Galata. Patriarhatul Ecumenic Ortodox a fost tolerat din prima clipă după cucerire de însuși sultanul Mahomed al II-lea Cuceritorul. La scurt timp după instaurarea puterii otomane au existat chiar convorbiri directe între sultan și patriarh. Bisricile catolice din Galata au primit libertate de funcționare printr-un tratat anterior cuceririi Constantinopol-ului, tratat survenit între sultan și locuitorii creștini, majoritar genovezi, ca răsplată pentru neimplicarea acestora în ajutorarea
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
a Republicii Srpska, cât și centrului Cantonului . Orașul este celebru pentru diversitatea religioasă, cu o populație islamică, catolică și ortodoxă care coexistă pașnic de secole. Cu toate că așezarea își are rădăcinile în preistorie, orașul modern a fost construit ca o fortăreță otomană în secolul al XV-lea. Sarajevo a atras atenția internațională de câteva ori în istorie: În 1914, în Sarajevo a fost asasinat Arhiducele Francisc Ferdinand al Austriei, incident care a dus la declanșarea primului război mondial, iar șaptezeci de ani
Sarajevo () [Corola-website/Science/297224_a_298553]
-
austriece, maghiare și bulgare, tratatul obliga Turcia să lichideze proprietățile cetățenilor țărilor de mai sus. Sumele obținute din lichidări urmau să fie direcționate spre Comisia de Reparații. Drepturile de proprietate asupra căii ferate Bagdad-Berlin au revenit puterilor aliate. Efectivele armatei otomane au trebuit să fie reduse la 50.000 de oameni. Flota otomană a putut păstra doar șapte goelete și șase vase torpiloare. Otomanilor li s-a interzis să dețină aparate de zbor militare. Tratatul a prevăzut formarea unei Comisii interaliate
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
misiunea navală britanică în Imperiul Otoman, stabilită în 1912 sub comanda amiralului Arthur Limpus, a fost rechemată datorită îngrijorărilor crescânde că Turcia va intra în curând în război. Contraamiralul Wilhelm Souchon din Marina Imperială Germană a preluat comanda asupra marinei otomane. Acționând fără ordine din partea guvernului otoman, la 27 septembrie, comandantul german al fortificațiilor din Dardanele a ordonat închiderea strâmtorii, contribuind la impresia că otomanii sunt „în tabăra germană”. Prezența navală germană și succesul armatelor germane pe toate fronturile au dat
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
submarinul a fost bombardat de o cetate turcească, bombardament soldat cu moartea lui Brodie și a șase membri ai echipajului, și cu capitularea supraviețuitorilor. Otomanii s-au pregătit să respingă o debarcare pe oricare parte a strâmtorii, cu Armata V Otomană. Forța, care la început consta din cinci divizii cu încă una pe drum, era formată din recruți și comandată de Otto Liman von Sanders, un ofițer german care conducea Misiunea Militară trimisă Turciei pentru consiliere. Mulți dintre ofițerii seniori ai
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
în februarie în zona Çanakkale, efectuând operațiuni de recunoaștere și ieșiri de cooperare militară, iar la începutul lui Aprilie, lângă Gallipoli fusese înființat și un aerodrom. Antanta a plănuit debarcarea și asigurarea țărmului nordic, capturarea cetăților și bateriilor de artilerie otomane din acea zonă pentru ca o forță navală să poată înainta prin strâmtoare și prin Marea Marmara către Constantinopol. Planificate pentru 23 aprilie, dar amânate din cauza vremii nefavorabile până la 25 aprilie, debarcările urmau să aibă loc pe șase plaje de pe peninsulă
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Hart nu este de acord, argumentând că forțele otomane „i-au oprit cu relativă ușurință pe Aliați de la a se apropia de obiectivele lor reale”, în timp ce Haythornthwaite vorbește despre un „dezastru pentru Aliați”. Campania a produs „pagube enorme resurselor naționale ... [otomane]”, și în acea fază a războiului Aliații erau într-o poziție mult mai bună de a-și înlocui pierderile decât otomanii, dar în cele din urmă tentativă Aliaților de a-și asigura trecerea prin Dardanele s-a dovedit sortită eșecului
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
apărări bine organizate, după mai multe atacuri cu mari pierderi de vieți omenești, Buda a rămas necucerită. Suleiman Magnificul a hotărât să atace armata habsburgică și a preluat personal conducerea trupelor care urmau să despresureze Buda. Pe 21 august, armata otomana a ajuns în fața porților Budei și a atacat forțele lui Roggendorf. Armata habsburgică a fost zdrobită. Aproximativ 7.000 soldați habsburgici au fost uciși în luptă sau s-au încecat în Dunăre. Von Roggendorf, grav rănit în luptă, avea să
Asediul Budei (1541) () [Corola-website/Science/327955_a_329284]
-
să moară sultanul Mahmud al II-lea, lăsându-l pe tron pe fiul său, Abdul-Medjid. Starea imperiului era critică în momentul în care pe tron s-a urcat noul sultan. Armata otomană fusese înfrântă categoric de cea egipteană. Întreaga flotă otomană a fost luată în stăpânire de forțele lui Muhammad Ali. Regatul Unit și Rusia au intervenit în acest moment pentru împiedicare colapsului Imperiului Otoman, dar Franța a continuat să îl sprijine pe Muhammad Ali. Marile puteri au ajuns în 1840
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
regimuri totalitare și se implică din nou în politică, în calitate de deputată independentă de Izmir. Nu mai puțin importante sunt volumele de memorii ale lui Halide Edip Adıvar care au contribuit la o cunoaștere mai nuanțată a societății turce, respectiv celei otomane( Memoirs-1926, Mor Salkımlı Ev-1963). Halide Edip - devenită după cea de-a doua căsătorie "Adıvar" - una dintre cele mai importante scriitoare și feministe din Turcia moare în anul 1924, la vârsta de 82 de ani. Halide Edip, care este prima femeie
Halide Edib Adıvar () [Corola-website/Science/321466_a_322795]
-
de sate - 1483 - castelul este vândut familiei Bánffy - 1492 - Simon Eliade de Waradya este student la Cracovia - 1551-1596 - Tothvaradja - 1552 - ocupat de turci - după 1552 - perioadă tulbure - numeroase schimbări de situație și de direcții de influență, între taberele habsburgică, maghiară, otomană - 1590 - solda garnizoanei otomane - 1594 - sub Sigismund de Bathory cetatea este reocupată de creștini - 1594 toamna - redevine otomană (garnizoana turcă se reinstalează în ea) - 1595 - Tóth Váraggya - 13 august 1595 - cucerită pentru un mai lung interval de timp de ardeleni
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
sau "Geaferca Turcească". La mijlocul secolului al XIX-lea satul apare menționat în mai multe rânduri. Astfel, agentul polon Korsak îl notează în anul 1849 că "Zamfirca", iar peste numai un an Ion Ionescu de la Brad îl menționează "Djafer". Fondul Tapiurilor otomane din perioada 1866-1877 amintește de satul "Cafer - Islam". Locul odinioară de turci, sătul se va deopula după anul 1877, odată cu emigrarea acestora. Din fericire, statul român va coloniză populația românească în localitate, astfel peste ani avem pentru satul Florești o
Florești, Tulcea () [Corola-website/Science/301838_a_303167]
-
fiind întrerupte doar de participarea regelui împreună cu vasalii săi, printre care și Mircea cel Bătrân, la cruciada soldată cu severa înfrângere de la Nicopole. Pe timpul acestei expediții teritoriul Țării Românești a fost ocolit, având în vedere importanta forță militară valahă și otomană staționată. După înfrângere, cei ce au încercat să își găsească scăparea traversând Dunărea, ori au fost încarcerați pentru recompense, ori au fost executați. Acestă reacție dură din partea voievodului muntean poate fi pusă și pe seama masacrelor făcute de cruciați printre creștinii
Vlad I Uzurpatorul () [Corola-website/Science/298642_a_299971]
-
astfel: Germania, care avea pretenția supremației europene, lupta împotriva autocrației ruse; în Franța domnea sentimentul de revanșa împotriva tradiționalului adversar german, care îi luase teritoriile în războiul anterior; Rusia, pretindea că lupta să apere slavismul de amenințarea germană și cea otomană; Marea Britanie consideră că Germania, prin politică ei expansionista, devenea un rival periculos în competiția pentru supremația navală și industrială. Întrucât, la începutul conflictului, armatele germane invadatoare au întâmpinat o neașteptată rezistență a micii armate belgiene a regelui Albert I, care
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
de mare violente la Erevan. Se dovedește că faptul că dispun de arme este perceput că o amenințare, armatele rusești înaintează sparg încercuirea și în momentul în care asediul este ridicat, avem această logică a violenței, insă acțiunile inițiale sunt otomane. 24 aprilie 1915 este punctul de plecare când printr-o decizie sunt arestați reprezentanții elitei armene din Istanbul și din alte orașe otomane, sunt deportați și împușcați. În zonele Anatoliei, bărbații sunt deportați și sau exterminați, după care începe deportarea
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
Haifa. A.B.Yehoshua s-a născut și a crescut la Ierusalim. Familia tatălui său, Yaakov Yehoshua, istoric specializat în istoria Ierusalimului este o familie sefardă care locuiea în acest oraș de cinci generații. Străbuni ai ei veniseră în Palestina otomană din Salonic și Praga. Familia mamei, Malka născută Rozilio, era de asemenea sefardă, cu rădăcini în Maroc. În anul 1932 ea a părăsit orașul Mogador din inițiativa tatălui ei, , Avraham Rozilio, care voia ca înainte de a muri, să se stabilească
A. B. Yehoshua () [Corola-website/Science/313303_a_314632]
-
abbasid, a folosit materiale din ruinele Ctesiphonului pentru a construi Bagdadul. În scurt timp Ctesiphon a fost depopulat devenind un oraș fantomă. În anul 1915, Ctesiphon a fost câmpul de luptă pentru o importantă bătălie din cadrul Primului Război Mondial (1914-1918), când armta otomană a învins trupele britanice ce încercau să cucerească Bagdadul. În prezent, Ctesiphon este un sit arheologic extrem de important, stârnind interesul savanților din întreaga lume și este o atracție turistică importantă a Irakului.
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
Rușii au suferit cele mai grele pierderi în război, mai ales din cauza epidemiilor. Deși Münnich nu a planificat atent și a făcut planuri prea îndrăznețe, el a avut dreptate în aceea că armata rusă modernizată devenise mai puternică decât cea otomană. Pacea de la Niš a dus la 30 de ani de pace pentru Imperiul Otoman, timp în care vecinii și inamicii săi au fost ocupați cu alte războaie. La est, Persia lui Nadir Șah a dus mai multe războaie cu vecinii
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]