KorAP: Find »[drukola/base=otomană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...13 >

313 matches

Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853

Cf., raportul său din 22 martie 1796, în Europe and the Porte, Vol. I, p. 185. Cum pericolul unei agresiuni rusești continuă să persiste și în primăvara anului 1796, iar ofensiva diplomației ruse vizând discreditarea Suediei în opinia cercurilor conducătoare otomane, cu scopul de a zadarnici orice posibilitate de realizare a unei alianțe defensive suedo-otomane, devenea tot mai virulenta 81, Suedia nu avea altă posibilitate de acțiune, decât să fi sperat într-o schimbare de atitudine a Porții Otomane. Între argumentele

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
de Naple" (cf., loc. cît., p. 235). 84 Cf., raportul lui von Knobelsdorff către rege, din 10 septembrie 1796, în loc. cît., Vol. ÎI, p. 249. se căsătorească, totuși, cu o prințesă rusă, perspectiva care nu era agreată de cercurile conducătoare otomane. Îngrijorarea era sporită de o altă știre care o însoțea pe cealaltă, anume că Suedia încheiase o pace cu Rusia, dar sursele de unde provenea informația nu ofereau nici o precizare referitoare la condițiile în care fusese încheiată 85. Ca urmare, Mouradgea

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
sens, si p. 247. Suediei i-a pus la dispoziție datele necesare de care diplomatul suedez s-a grăbit să facă uz, în eforturile sale de a redresa poziția Suediei la Istanbul și, pe cale de consecință, de a determina Poartă Otomană să nu sisteze, din nou, plata subsidiilor 89. Ceea ce se pare că a reușit, cel puțin în ceea ce privește convingerea Porții Otomane că nu există nici un pericol că Suedia să fi aderat la tabăra rusă. Pornind de aici, Mouradgea d'Ohsson a

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Otomană. Pentru că "la France ne consulte que son intérêt ou son délire, veut enflammer l'Europe, veut bouleverser l'Univers" (s. Ven.C.)91. Criză din relațiile suedo-franceze a complicat poziția Suediei la Istanbul, existând pericolul accentuării neîncrederii cercurilor conducătoare otomane în capacitatea Suediei de a colabora la realizarea obiectivelor politicii lor europene. Pe termen scurt, acea neîncredere se concretiza în temporizarea rezolvării problemei subsidiilor ceea ce constituia pentru Suedia un serios handicap, de vreme ce nu putea să conteze pe acea sursă de

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
integritatea teritorială a Imperiului Otoman. Pentru că, prima și cea mai importantă beneficiara ar fi fost Rusia, ale cărei poziții în zona Mării Baltice s-ar fi extins și consolidat, în consecință. Totuși, Suedia a refuzat, în continuare, să dea curs insistentelor otomane de a adera la Coaliția antifranceză. Căci, potrivit afirmațiilor lui Carl Gustaf König, Suedia speră ca, datorită alianței contractata de Poartă Otomană cu Rusia, dar și celei cu Anglia, din 5 ianuarie 1799, precum și "leș liaisons, qui unissoient ces Puissances

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
acelui act, el urma să colaboreze cu Rusia doar pentru realizarea unui obiectiv cu caracter general, adică "zur Aufrechterhaltung des Prinzips der Legalität în Europa" (s. Ven.C.)107. Cu toate acestea, actul a provocat o vizibilă indispoziție cercurilor conducătoare otomane, întreținută și de faptul că Suedia întârzia să-i ofere informații în legătură cu stipulațiile acestuia. Iată pentru ce diplomatul suedez solicită regelui instrucțiuni precise, pentru a putea acționa, în consecință, înainte ca Rusia și Anglia "ne s'emparent entièrement de la confiance

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
și Anglia "ne s'emparent entièrement de la confiance de la Porte et y gagnent une influence, qui seroit ensuite trop enracinée pour détruire" (s. Ven.C.)108. Eforturile lui Carl Gustaf König de a redresa imaginea Suediei în opinia cerurilor conducătoare otomane au fost subminate, de asemenea, de politică oficială a țării sale. Aderarea Suediei la Convenția de Neutralitate Armata, realizată în anul 1780, din inițiativa Ecaterinei a II-a, reînnoita, în anul 1800, de tarul Pavel I, 105 Cf., raportul său

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
încerca să convingă Poartă Otomană că singura cale pe care o avea atunci de a-și asigura "prosperitatea" nu putea fi căutată decât "dans la défense commune contre l'ennemi de toutes leș puissances"129, adică contra Franței. Cercurile conducătoare otomane păreau, în schimb, măi dispuse să asculte alte 126 Cf., rapoartele sale din 10 și 25 martie 1806, în loc. cît., doc. nr. 41 și 42. 127 Cf., raportul său din 10 mai 1806, în loc. cît., doc. nr. 45. 128 Paul

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
trebuia să întrețină "la bienveillance constante de la Porte", în condițiile în care la Istanbul ambasadorul francez răspândea diverse zvonuri, cu intenția de a deteriora raporturile suedo-turce142. Aceluiași scop i-a putut servi și tentativa diplomatului francez de a convinge Poartă Otomană că putea obține o pace favorabilă cu Rusia, de vreme ce există posibilitatea ca aceasta din urma să-i restituie Principatele Române, în schimbul cărora ar fi primit Finlanda suedeză. La rândul său, Nils Gustaf Palin s-a grăbit să sondeze, din nou

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
cu Rusia, de vreme ce există posibilitatea ca aceasta din urma să-i restituie Principatele Române, în schimbul cărora ar fi primit Finlanda suedeză. La rândul său, Nils Gustaf Palin s-a grăbit să sondeze, din nou, starea de spirit a cercurilor conducătoare otomane, informându-le despre declanșarea ostilităților suedo-ruse, în luna februarie 1808, și intrarea în război, de partea Rusiei, a Danemarcei, si a Prusiei 143. Intenția sa era de a se asigura, el însuși, "des sentimens du Minis tère et șes dispositions

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
de altfel, pentru importantă sa strategică, "Gibraltarul Nordului" care a predat-o rușilor fără lupta, în luna mai 1808, deoarece a considerat continuarea războiului ca fiind nejustificată 147. Înfrângerea Suediei ar mai trebui explicată, însă, și prin faptul că Poartă Otomană s-a abținut să dea curs solicitărilor diplomatului suedez de la Istanbul de a pune la punct o coordonare a acțiunilor militare împotriva Rusiei. Mai mult decât atât, starea de tensiune, în continuă agravare, existentă în Imperiul Otoman, după detronarea lui

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
cu Rusia și cu Franța, cât și cu restul statelor europene. Îngrijorările Porții Otomane, din acest punct de vedere, erau alimentate de întârzierea sosirii la Istanbul a specialiștilor suedezi în construcții portuare și a ofițerilor promiși. Specialiști pe care Poartă Otomană dorea să-i aibă cât mai curând la dispoziție, în condițiile în care conjunctură politică din Orientul European nu-i era câtuși de puțin favorabilă. Deoarece, la îngrijorările provocate de cea de două împărțire a Poloniei, accentuate de atitudinea adoptată

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
manifestat intenția de a lua inițiativa creării unui sistem de alianțe europene, ca mijloc de salvgardare și consolidare a poziției Imperiului Otoman în Orientul European, amenințată, în primul, de politică agresivă a Rusiei în zonă. În această perspectivă, cercurile conducătoare otomane considerau că Franța, Anglia, Prusia și Suedia erau, atunci, singurele puteri "prietene" pe sprijinul cărora își puteau fundamenta, mai mult sau mai putin, speranțele. Prima dintre ele, adică Franța, ocupă locul cel mai important în preconizatul sistem de alianțe europene

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
des armées françaises (în luptele lor cu cele ale membrilor primei Coaliții antifranceze n. Ven.C.) et pour l'affermissement de la Republique" în Franța (s. Ven.C.)21. Cea de a doua putere în care își punea atunci speranțele Poartă Otomană era Marea Britanie. Apropierea de această mare putere europeană fusese determinată de evoluția situației politice, concretizata în tulburările interne din Franța, epuizarea acesteia, ceea ce ridică semne de întrebare în legătură cu destinul său, agresiunea Rusiei și a Prusiei împotriva Poloniei, încheiată cu cea

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
anii 1787 și 1792, permanentele demonstrații militare ale Rusiei în Crimeea și în teritoriile adiacente, starea deplorabilă a Imperiului Otoman, marcat de o criză generalizată, făceau imposibilă atunci orice tentativă de apropiere între cele două state. În schimb, cercurile conducătoare otomane făceau evidente eforturi pentru a rezista presiunilor diplomatice ale Rusiei, ca cele în problema amintitului tarif vamal, neacceptând nici un aranjament care nu ar fi fost justificat de prevederile tratatelor în vigoare, la acea dată, între Poartă Otomană și Rusia 28

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
cf., Thomas Naff, op. cît., p. 304). 29 Europe and the Porte, Vol. IV, doc. nr. 24. 30 Loc. cît. ales, "indignata" fiind împotriva Rusiei, desigur, din cauza divergențelor privind modalitatea de "rezolvare" a problemei poloneze, constituiau, după convingerea cercurilor conducătoare otomane, motive suficient de temeinice pentru că Prusia să fi fost determinată "à redoubler șes liaisons avec l'Angleterre , et porté a soutenir dans le besoin leș intérêts de l'Empire Ottoman" (s. Ven.C.)31. Iar pentru a grăbi acel deznodământ

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
du contingent promis en vaisseaux et en troupes à la căușe commune", adică, înfrângerea Franței (s. Ven.C.)33. Și, ca să probeze reaua credință a Rusiei, demnitarul otoman i-a "dezvăluit" diplomatului britanic presiunile diplomatice la care era supusă Poartă Otomană din partea Curții de la Petersburg, în scopul de a o determina să nu aplice noul său tarif vamal, cu scopul de a acapara întregul comerț al Levantului. Ceea ce, îl asigura el, Poartă Otomană a refuzat categoric, deoarece "n'entendoit pas favoriser

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
s. Ven.C.) (cf., loc. cît., doc. nr. 31). Coaliții antifranceze n. Ven.C.) et toutes celles, que pourroit entreprendre dans la suite l'ambition d'un voisin fier et inquiet", adică Rusia 38. De aceea, în opinia cercurilor conducătoare otomane era atât în interesul Suediei, cât și în cel al Imperiului Otoman că cele două state să facă uz de "tous leș moyens possibles auprès des Cours de Londres et de Berlin, pour leș détacher de la Russie"39. Mai mult

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
paix à la France et de rétablir notre ancienne influence sur la balance de l'Europe" (s. Ven.C.)41. În calea realizării acelui obiectiv se interpunea, însă, așa cum s-a constatat, Rusia care, potrivit informațiilor deținute de cercurile conducătoare otomane, profita de fiecare împrejurare, pentru a împiedica orice colaborare suedo-otomană. De aceea, Poartă Otomană reacționa cu nervozitate, uneori, la indicii, oricât de vagi 38 Loc. cît., doc. nr. 24. 39 Loc. cît. 40 Loc. cît. 41 Loc. cît.; pentru alte

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
suedo-daneză din 27 martie 1794, în general, asupra a ceea ce ar fi putut fi "d'un interet commun entre la Suede et la Porte Ottomanne" (s. Ven.C.)44. Or, această comunitate de interese era probata, în opinia cercurilor conducătoare otomane, inclusiv de tentativa atribuită de Suedia Ecaterinei a II-a de a produce o lovitură de stat la Stockholm, în anul 1793, scop în care a regizat un complot, condus de Gustav Moritz, baron von Armfeld, fost ministru plenipotențiar al

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
puterilor coalizate, în primul rând a Rusiei 48. Cum la sfârșitul anului 1794 și la începutul celui următor, zvonurile privind posibilitatea încheierii războiului dintre Franța și unele dintre puterile coalizate, anume Spania, Olanda și Prusia, erau tot mai insistențe, Poartă Otomană era dispusă să recunoască Republică Franceză și-și exprimă speranța că demersul său nu avea să fie singular, ci avea să fie urmat și de Suedia și de Danemarca 49. Perspectiva unei pacificări, cel putin parțială, a Europei era cu

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Celles de Paris, de Stockholm et de Copenhague suivront. Petersbourg seră dernière et cela pour ôter à l'Impératrice de S'y refuser après l'etablissement des missions dans des autres Cours Chrétiens" (s. Ven.C.) (cf., loc. cît.). Porții Otomane, ceea ce o expunea protestelor și amenințărilor francezilor, totuși, "dans son System actuel (de neutralitate n. Ven.C) la Porte est très attentive au maintien de Șes liaisons avec l'Angleterre"58. Victoriile obținute de Republică Franceză împotriva Olandei și a

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
al III-lea să recunoască, formal, Republica Franceză și să stabilească o ambasadă permanentă la Paris. A continuat, totuși, să refuze să dea curs presiunilor diplomatice ale Franței de a i se alia60. Căci, isi justificau cercurile otomane atitudinea, Poartă Otomană avea nevoie de pace, ce putea fi menținută doar de neutralitatea să, nu numai pentru asigurarea succesului programului său de reformare structurală a Imperiului, ci și pentru a avea răgazul necesar "de former de nouvelles liaisons politiques avec leș Puissances

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
d'une telle Puissance" (s. Ven.C.)63. Franța nu era menționată în mod expres în tratat, dar era subînțeleasa prin sintagma "l'ennemi commun", împotriva căreia au dezlănțuit o și mai aprigă propagandă, cu scopul de a determina Poartă Otomană să nu cedeze nici unei tentații de a colabora cu Franța într-o manieră care ar fi afectat interesele lor. În noile împrejurări, create de amintită defecțiune a Prusiei, tirul discreditărilor în ochii Porții Otomane era îndreptat, în egală măsură, și

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
10 februarie 1796, în G.St.APK, I.HA., Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Beziehungen, No 275d, Türkei, fasc. 81, f. 31. cum consideră von Knobelsdorff, "cette fureur pour leș Alliances" a otomanilor (s. Ven.C.)77. De aceea, Poartă Otomană "voudroit que la moitié de l'Europe s'attachoit à son poids pour le maintenir dans la balance" (s. Ven.C.)78, ceea ce se putea realiza, credeau otomanii, potrivit afirmațiilor lui von Knobelsdorff, doar prin intermediul unei alianțe otomano-prusiene. Cum regele

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]