12,062 matches
-
Țărilor Române în serial drept pașalâc. "A fost un episod în care erau prezentate relațiile sultanului cu Petru Rareș, ca și cum țara noastră ar fi fost ocupată de otomani. Nici vorbă de așa ceva, era, sigur, o relație de subordonare față de Imperiul Otoman, dar era autonomă și plătea tribut. La asediul Vienei din 1529, în serial se spune, vezi Doamne, că sultanul, din cauza ploilor și a vremii proaste, s-a restras. Nici pomeneală, a fost bătut, înfrânt, de aceea s-a retras. În
SULEYMAN MAGNIFICUL, atacat dur de Ministerul Educației by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/23218_a_24543]
-
mănăstirea de aici sărbătorirea Schimbării la Față. Interese Construit din nuiele împletite, apoi din bârne, lăcașul sfânt a fost deseori incendiat și tot atât de des reconstruit. Un lucru foarte important este că funcționarea sa nu a încetat nici măcar pe vremea stăpânirii otomane. În 1557, Patriarhia Sârbă de la Peci (Kosovo) a luat sub ocrotirea sa și pe ortodocșii din Pașalâcul Timișoarei, pentru aceasta înființând episcopatele de la Vârșeț și Timișoara. Dieta din Transilvania va încerca să răspândească Reforma printre ortodocșii bănățeni, dar venirea la
Agenda2004-51-04-d () [Corola-journal/Journalistic/283173_a_284502]
-
alungită, de pe care se poate vedea departe; lasă să aibă și Caransebeșul un mic avanpost”. Petrovici durează în mai multe locuri astfel de turnuri pătrate, înalte de zece-cincisprezece stânjeni, cu trei etaje, ridicate împotriva turcilor. Cu toate acestea, după cucerirea otomană, fostul comite rămâne în continuare guvernatorul, sangeacul ținutului. Localitatea din apropiere, Turnu Ruieni, și-a luat numele de la fostul avanpost. Astăzi, ruinele acestuia nu veghează decât barajul și lacul amenajat aici în vederea alimentării cu apă a orașului Caransebeș. Columna, inscripția
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
acest an s-au efectuat cercetări în colțurile de NE și NV ale cetății, urmărindu-se relația dintre zidul din incintă, turnurile din colț și șanțul de apărare. Atestată documentar în 1548, Cetatea Făgetului a intrat foarte repede sub dominație otomană. Eliberată de către banul Lugojului, Gheorghe Borbely, exact în ziua victoriei lui Mihai Viteazul la Călugăreni (13 august 1595), cetatea va intra în stăpânirea Principatului Transilvaniei, înflorind sub conducerea lui Ștefan Bekes. Până la Pacea de la Karlowitz, cetatea a fost obiectul unor
Agenda2004-34-04-cultur () [Corola-journal/Journalistic/282781_a_284110]
-
n-avea un rost pașnic. Nu se plămădeau aici cărămizi pentru locuințe, nu dospea aluatul pentru pâine și nici în curtea sa nu se-ngrămădeau butoaiele cu bere sau cu vin, neîngăduite de Coran sub strașnică pedeapsă. Era „fabrica suverană otomană pentru praf de pușcă“, condusă din 1684 de Aga Daud, străbunul directorilor de fabrici din Timișoara. Un praf de pușcă ce, produs aici, avea să fie folosit de tunurile turcești în toate războaiele de sfârșit de veac XVII; un praf
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
fabrici din Timișoara. Un praf de pușcă ce, produs aici, avea să fie folosit de tunurile turcești în toate războaiele de sfârșit de veac XVII; un praf de pușcă „călătorit“, căci avea să vadă până și Mediterana, în războiul Porții otomane cu Creta. Amplasamentul acestei fabrici? Probabil același cu al turnului de praf de pușcă de lângă Poarta Aradului, turn ce reușea să reziste vitregiei timpului până în 1756, atunci când zidurile groase aveau să fie demolate - ironia sorții - prin aruncarea în aer. Cetatea
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
când „aici a fost o lume străină, cu bazare și pietoni cu turbane și șalvari“. Alegerile și meșterul Klein După capitularea turcilor, vechiul ceas este schimbat cu un altul mai modern. Administrația de stat a Banatului, constituită după retragerea trupelor otomane, ordonă în noiembrie 1735 să se plătească ceasornicarului, un anume Klein, suma de 30 de florini anual, pentru reglarea și întreținerea „ceasului nou“. Klein devine așadar primul ceasornicar din Timișoara atestat documentar. Nu se cunoaște cu siguranță amplasamentul acestui „ceas
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
Prima menționare a existenței unui așezământ monahal la Feredeu datează din anul 1705, însă se pare că încă înainte de această dată exista un schit cu un paraclis, situat lângă un izvor cu apă tămăduitoare. Legenda spune că pe vremea ocupației otomane a trăit aici un călugăr pe nume Filimon. El a cerut de nenumărate ori plecarea cotropitorilor păgâni, ținând crucea ridicată deasupra capului. A fost decapitat de turci în 1711. Principalul inițiator al refacerii schitului a fost preotul Nicolae Bâru, din
Agenda2004-15-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/282297_a_283626]
-
în vânzător de donițe deoarece era urmărit de autoritățile habsburgice. În această piață se găsesc trei monumente istorice importante, și anume Bazarul turcesc, vechea biserică ortodoxă și vechea școală românească. Bazarul turcesc provine probabil din a doua etapă a stăpânirii otomane (1613-1716), proporțiile lui impunătoare confirmând datele cuprinse în documentele istorice privind intensul schimb de produse care a avut loc aici, între comercianții proveniți din țările române și cei din țările din centrul Europei. Așa cum a supraviețuit până astăzi, bazarul și-
Agenda2004-21-04-turism () [Corola-journal/Journalistic/282461_a_283790]
-
Mediu. Prim-judele s-a îngrijit de judecarea proceselor, aplanarea conflictelor, păstrarea legalității, iar primarul („Vice judex“; „Civium magister“) se ocupa de organizarea și conducerea administrației locale. În data de 26 iulie 1552, orașul a fost cucerit de turci, stăpânirea otomană dăinuind timp de 164 de ani. Comandantul pașalâcului era beilerbeiul. În problemele judecătorești, deciziile erau luate de hakimserija, șeful tribunalului provincial, în cele civile și bisericești cel care judeca era kadiul, iar în cele administrative, muftiul. Pe toată durata acestei
Agenda2004-22-04-electoral () [Corola-journal/Journalistic/282469_a_283798]
-
din Fragmente zur Geschichte der Rumänen, lucrarea neterminată a lui Eudoxiu Hurmuzaki pe care i-o încredințase Academia spre traducere. În timpul cât a efectuat traducerea (volumul I apare în ianuarie 1879), Eminescu s-a documentat la Florești asupra istoriei Imperiului Otoman, citind în special Geschichte des Osmanischen Reiches... (1827-1834), monumentala lucrare în 10 volume a orientalistului austriac Joseph von Hammer. Lectura Istoriei Imperiului Otoman a lăsat urme nebănuite în textul Scrisorii III, putându-se chiar afirma că aceasta este cartea care
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
efectuat traducerea (volumul I apare în ianuarie 1879), Eminescu s-a documentat la Florești asupra istoriei Imperiului Otoman, citind în special Geschichte des Osmanischen Reiches... (1827-1834), monumentala lucrare în 10 volume a orientalistului austriac Joseph von Hammer. Lectura Istoriei Imperiului Otoman a lăsat urme nebănuite în textul Scrisorii III, putându-se chiar afirma că aceasta este cartea care a declanșat viziunea poetică din versurile liminare ale poemei. Astfel, găsim în Geschichte..., vol. II, p. 66-68, colaționată după vechi cronici turcești legenda
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
în textul Scrisorii III, putându-se chiar afirma că aceasta este cartea care a declanșat viziunea poetică din versurile liminare ale poemei. Astfel, găsim în Geschichte..., vol. II, p. 66-68, colaționată după vechi cronici turcești legenda despre visul întemeietorului Imperiului Otoman, sultanul Osman, cu motivul arbor erecta din pasajul despre visul său profetic: „...hrănit de vintrele lui un copac se înalță și, crescând în vigoare și frumusețe, el își întinde ramurile din ce în ce mai mult peste țări și peste mare (über Länder und
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
Tigris, Nilul, Dunărea bătrână”; iar „den Vollmond vorgestellten Malchatun” ajunge la Eminescu sub forma „frumoasei Malcatun”. În legenda despre visul premonitoriu al lui Osman din textul istoricului austriac nu găsim enumerate cele trei continente peste care se va întinde Imperiul Otoman, care apar însă explicit în versurile eminesciene: „Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână./ Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri...”. Cel mult, la Hammer, se pomenește despre „cele trei părți ale pământului peste care umbra lui se răspândește
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
derviș „foarte iscusit în arta chimiei și în prelucrarea aurului” (p. 308). Să reținem acest amănunt, care se poate dovedi important în identificarea modelului gravurii lui Cantemir. Desenul principelui redă visul profetic al lui Osman, înfățișându-l pe întemeietorul Imperiului Otoman, sultanul Otman/Osman, din al cărui trup întins se ridică un imens arbor erecta alcătuit din trupuri de șerpi, figurând aici dinastia pe care sultanul a întemeiat- o. Sub copac sunt trei personaje feminine cu coroană și sceptru, deasupra cărora
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
număr de vorbitori apreciat a fi de 300 000-400 000. În Albania, de exemplu, o singură biserică, cea din Korçë, oficiază slujbe religioase în limba maternă. De altfel, nici în trecut lucrurile nu stăteau cu mult mai bine. Sub stăpânirea otomană, populațiile aromânești nu primesc recunoașterea ca națiune decât foarte târziu (în anul 1905), recunoscându-se astfel în final dreptul la școli românești și la propria biserică. Destinul tragic al aromânilor în această trecută mie de ani îl explică azi nu
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
Răpiri În martie 1670, Husein, aga de Făget, i se va plânge principelui transilvan pentru răpirea unor locuitori din zonă de către transilvăneni și pentru faptul că ostaticii vor fi eliberați doar după plata răscumpărării. În 11 septembrie 1694, un cronicar otoman pomenește de o cătană pe nume Topal, care, de ani de zile, „ținea drumurile Timișoarei și teroriza satele din acele părți. Acesta a fost prins de un ienicer care, dorind să facă și el niște bani, ar fi cerut o
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
cerut omorârea haiducului. Topal a fost găsit în locul unde era ascuns și adus în fața padișahului. Capul i-a fost tăiat de chiar ienicerul pomenit mai înainte. Pe 21 iulie 1745, cronicile amintesc depre un recuperator de sclavi creștini din Imperiul Otoman, care va aduce 50 de foști sclavi și-i va așeza în districtul Cenadului. Tortură Butucul de tortură este una dintre metodele de a smulge mărturisiri. De un asemenea tratament va avea parte Ștefan Malea, de loc din Hațeg. În
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
octombrie, administrația austriacă este foarte nemulțumită de numărul vagabonzilor din oraș și-i cere primăriei rasciene ca alături de cea germană să contribuie financiar la clarificarea situației acestora. Lotrii și faptele lor Pe 20 septembrie 1551, un an al operațiunilor militare otomane în Banat, în componența garnizoanei Timișoarei se vor afla, printre alții, și 100 de haiduci, spune dr. I. Hațegan. În 1599, marele vizir Ibrahim pașa a creat corpuri mixte, formate din otomani și creștini, dar și miliții creștine, care apoi
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
astăzi va pieri Ignad, un catolic tălmaci și doctor al beilerbeiului timișorean. Haiducii sunt pomeniți și cu prilejul călătoriei spre Oradea, prin Banat, a unor negustori italieni, în martie 1653. Aceștia au fost atacați și prădați în zona Ineului. Oficialii otomani îi vor cere banului Bârcianu să-i despăgubească. Pare-se că aceiași tâlhari i-au dat de furcă, în 1654 și 1655, și lui Ali, aga spahiilor din Lipova. De lotri pomenește și F. Griselini, în cartea sa „Încercare de
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
de km de Sibiu, se păstrează ruinele mănăstirii cisterciene, unul dintre cele mai vechi și importante monumente ale goticului timpuriu din Transilvania. Mănăstirea a fost întemeiată de călugării cistercieni, un ordin călugăresc originar din Franța, în anul 1202. Pericolul invaziilor otomane a făcut ca majoritatea bisericilor și mănăstirilor din Transilvania să sufere de-a lungul timpului numeroase modificări de structură și arhitectură. Un fenomen asemănător a afectat și mănăstirea de la Cârța, care, în anul 1241, a fost devastată și incendiată de
Agenda2005-07-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283396_a_284725]
-
mai târziu aici de Iancu de Hunedoara pentru ridicarea zidurilor împotriva atacurilor turcești, își aveau propriul loc de închinăciune, zidit în Pa- lanca Mare. Biserica avea să fie incendiată în timpul asediului din 1552, ce avea să ducă la instaurarea puterii otomane în Banat și a transformării sale în pașalâc. Tot în- tr-un incendiu, dar în 1738, avea să fie distrusă una din cele două biserici ortodoxe existente în orașul ocupat (de asemenea în cartierul Palanca Mare). În „Feuerordnung“ - un prim regulament
Agenda2004-28-04-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/282637_a_283966]
-
poartă in- scripția: „Crucea aceasta a fost pusă aici în anul 1928 pe locul bisericii ortodoxe române demolată în anul 1913“. Moscheea iezuită În Maierele Vechi (cartierul Elisabetin), românii își aveau organizată o parohie ortodoxă din aceeași perioadă a ocupației otomane. „Dovadă despre aceasta - ne prezintă Monografia lui Ilieșu - e faptul că în anul 1727, deci îndată după izgonirea turcilor, își au o biserică zidită din lemn. Serviciul divin în această biserică se ținea în limba sârbă. Soarta acestei biserici n-
Agenda2004-28-04-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/282637_a_283966]
-
atacatorilor, Forgaci reușește, odată întremat, să se strecoare în cetatea asediată. Sistemul de canalizare al contelui Mercy După cucerirea austriacă din octombrie 1716, apare necesitatea unei duble utilități a tunelurilor: structură secretă defensivă în cazul unui nou atac al Porții otomane pe de o parte, aprovizionarea cu apă pe de cealaltă. Rețeaua de ape subterane ce alimenta castelul din Cetate fusese distrusă în întregime de-a lungul celor 164 de ani de ocupație turcească, impunându-se astfel crearea unui nou sistem
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
de conviețuire multinațională“, un eveniment cultural organizat de Consiliul Local Cenad, Primăria Cenad, Asociația culturală „Concordia Cenad“ și biblioteca din localitate. Vor fi prezentate lucrările: „Un fragment de stelă funerară la Cenad“, „Pagini de istorie cenăzeană“, „Cenadul în vremea stăpânirii otomane“; „1848 la Cenad“, „Apărarea caracterului confesional al școlii române din comitatul Timiș la sfârșitul secolului al XIX-lea“, „Circulația monetară pe teritoriul Cenadului“, „Porecla, între nume de batjocură și necesitate de comunicare“, „Noutăți în bioetică“, „Cenadul pe Internet“. În după-amiaza
Agenda2004-49-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283118_a_284447]