2,327 matches
-
desigur în vorbire, în proverbe și în ziceri care sintetizează plastic, uneori ironic și autoironic, spiritul și deprinderile locului. „Interesul poartă fesul“ ar fi o astfel de zicere, vorbind, poate mai mult decât altele, despre ceva ce am deprins de la otomani (de la purtătorii de fes !). Daniel Vighi identifică în ambianța de azi pe unul dintre aceștia: „Turi Mustafa de la restaurantul cinegetic de pe strada Schelei“. Demersul recuperator întreprins de Daniel Vighi atrage mai ales prin faptul că dă prioritate evocării cotidianului. Nu
Orașul din cutia de pantofi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3180_a_4505]
-
și mănăstirea Jeronimos spre Nord, spre Oslo și Fiordul Vechi spre Sud, spre Ierusalim (Doamne, ce lecturi pe lista lui Vladimir Putin, în țintirim!) Mă trezi din reverie muzica de geampara nocturnă de pe strada istorică Alexandru Lăpușneanu (strigătul urmașilor urmașilor otomanului Ilderim)
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
Vlah - Valah -, imensa țară Pelasgia > Valahia, divizarea Pelasgilor >Valahilor, a Pelasgiei / Valahiei Mari, după Reforma Zalmoxianismului - din orizontul anului 1600 î. H. - în Dacia / Pelasgo-Dacia și Thracia / Pelasgo-Thracia, problema Conștiinței Naționale a Pelasgimii / Valahimii, de la Imperiul Roman, la Imperiile moderne - Otoman / Turc, Habsburgic / Austro-Ungar, țarist / Rus - și contemporane - Imperiul Sovietic - sau U. R. S. S., în Anuarul de martie - Timișoara -, anul IV, nr. 4, primăvara, 2009, pp. 357 - 364). După cum se dovedește prin cele patru volume de versuri publicate de Marian Barbu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
profeției (comunicarea directă cu divinitatea), creând legături cu lumea profeției ebraice, arabe, feniciene, canaaneane. Istoria Orientului Apropiat, de care Coelho se simte evident atras, cu luptele ei în care au fost implicați asirieni, persani, seleucizi, romani, bizantini, arabi, cruciați și otomani, deschide noi sensuri, deloc ignorabile în zilele noastre, „când înțelegem că istoria noastră și istoria lumii au fost scrise de aceeași Mână”. După cele mai recente apariții în română la Humanitas Fiction în 2011 (autobiograficele, de „exorcizare a demonilor personali
Manuscrisul găsit la Accra by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4149_a_5474]
-
1769, armata tătarilor formată din 70.000 de oameni a trecut granița Rusiei, însă a reușit să ajungă numai până în sudul Ucrainei, fiind oprită de trupele lui Piotr Rumianțev. Pe hartă, veți putea vedea cu galben teritoriile care aparțineau Imperiului Otoman și cu albastru, Rusia. (harta 1) Acest lucru nu a durat mult, iar prin Manifestul Ekaterinei a II-a din 8 aprilie 1783, Crimeea a intrat în componența Imperiului Rus. După Revoluția din Octombrie din Rusia, din anul 1917, Crimeea
Trecutul turbulent al Ucrainei reprezentat pe hărți. Cursul lucrurilor ar putea schimba istoria by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/41831_a_43156]
-
început după plecarea cruciaților, reprezintă un capitol întunecat și foarte dificil în cadrul istoriei creștine a Locurilor Sfinte din Palestina. Ura, rivalitatea, fanatismul și desele ciocniri sângeroase dintre comunitățile creștine au fost speculate și folosite de mameluci și mai târziu de otomani, care au transformat locurile de pelerinaj într-un teren al negoțului de tot soiul foarte profitabil, vânzându-le celor care oferea prețul cel mai mare, adică licitându-le de nenumărate ori. Această situație a continuat până la mijlocul secolului al XIX
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
Mihai Valdescu, oarecum mai liniștită, au urmat vremuri frământate cu multe războaie, unele câștigate, altele pierdute, cu vaiete și jale. Secole la rând poporul și-a apărat hotarele cu sabia în mână. Mult mai târziu țara a scăpat de jugul otoman câștigându-și independența prin luptă. Ținuturile carpatice de același neam s-au unificat. Frământările sociale au continuat. În lupta pentru putere, s-au născut și au apus imperii, iar omenirea a fost cutremurată de două conflagrații mondiale. Undeva, într-o
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
Decembrie, pe nepotul bătrânei Lumânărese, trezit din visul ce-l purtase prin colbul vremii, îl năpădiră lacrimile, gata-gata să-l înece. Și se lăsă plânsului îndelung, amărât... pentru arnăut, pentru fete, pentru țara împilată în vremurile vechi de fanarioți și otomani, pentru cei din oastea lui Tudor care se prăpădiseră pe-acele plaiuri oltenești în drumul spre făptuiri înalte... Ostoindu-și durerea, băiatul se pomeni c-avea în mâini năfrămuțele aflate în vis. Le puse pe masă, iar ele pe dată
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
contribuit la suferință poporului. În acest context constrâns de asemenea factori, în prima parte a secolului XIX a avut loc un Risorgimento românesc, care a început să rupă în mod gradat cătușele de secole ale asupririi unor imperii precum cel Otoman, Austro-Ungar și Rusesc. În cadrul dezvoltării acestor aspirații naționaliste a avut loc trezirea interesului cu privire la limba română, la literatura și cultură națională. Modelele folosite au fost cele ale țărilor latine surori, în special Franța și Italia, conducând la un simțământ al
INVADAŢII INVADÂNDU-I PE INVADATORI – „TESTAMENT” – ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNĂ ÎN LIMBA ENGLEZĂ de DANIEL REYNAUD în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382288_a_383617]
-
și bun mânuitor de arme, vrea să se impună, să domine și să fie bogat cu orice preț. Calea aleasă a fost cămătăria, ceea ce Coranul interzice musulmanilor. Infractorul religios este prins și după lege îl aștepta sfârșitul, dar în Balcanii otomanilor legile sunt doar în cărți, în realitatea de toate zilele deasupra tuturor legilor fiind banii, deci este ajutat să scape din închisoare și până la București nu se oprește, unde deasupra balcanismului otoman înflorise fanariotismul, cu ramuri groase de fățărnicie, ticăloșenie
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
otomană. Bucuros, dar nu destul, acum vrea să devină pașă, adică guvernator de pașalâc, și surpriză, sultanul Selim nu mai răspunde la pungile lui de galbeni. Avea altceva în cap! Rezultatul, de necrezut și ne mai întâmplat în istoria Imperiului Otoman; Osman Pasvantoglu adună de peste tot o armată de pazvangii, mercenari și se răscoală împotriva sultanului! Este total dezlănțuit, se autointitulează pașă, își face un pașalâc propriu cu capitala la Vidin, unde bate monedă proprie, cu chipul lui pe avers și
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
descreșterea neamului românesc. Mulți străini din țări, societăți, comunități și clanuri diferite au năvălit precum pazvangiii de odinioară în București, după decembrie 1989, cu aceleași gânduri și intenții de îmbogățire prin jefuire, cunoscând puternicul iz fanariot al capitalei - pe care otomanii au pus-o pe Dâmbovița, să le fie mai aproape când vroiau să-i mai osândească cu ceva pe valahi, să nu mai bată drumurile până la Târgoviștea lui Vlad Țepeș. Și la fel ca pazvangiii mahomedani de pe vremuri, străinii năvălitori
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
Ortodoxe și Naționale să fie înfățișate ca realitate vie și mântuitoare, în haina nouă și viu atrăgătoare. Este lipsă ca o mare ispită să fie biruită: ispita luptei „de ieri”. Nu mai este de folos ca azi să „luptăm” contra Otomanilor sau Tătarilor, nu mai este de folos ca azi să purtăm lupta pe care au dus-o eroii rezistenței anticomuniste. Aceea a fost lupta lor. Lupta noastră este a păstra și promova valorile vii și veșnice ale Ortodoxiei și dragostei
A t i t u d i n i / MOMENT ISTORIC ŞI RESPONSABILITATE [Corola-blog/BlogPost/93386_a_94678]
-
ar fi putut să-și mențină ființă vreme de patru secole și jumătate sub stăpânirea otomană, ființa etnică și culturală a autohtonilor, cum dealtfel fără această deschidere dată de poziția geografică a Dobrogei, nici grecii, nici bizantinii, nici genovezii, nici otomanii, nici alții nu ar fi orit să ocupe sau măcar să-și exercite supremația comercială a acestei regiuni. Integrându-se în negoțul pontic-mediteraneean prin prezența acestor italieni la Dunărea de Jos, Dobrogea va fi un bastion înaintat al comerțului românesc, atrăgându
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
că turcul nu se-atinge de mâncare, menajându-i susceptibilitatea, și-l întrebau din când în când, pentru a salva aparențele: „Cum a fost borșul?” „Excelent”, răspundea țeapăn păgânul. „Ei, ce ziceți de tocană?” „O minunăție”, mințea fără să clipească otomanul, simțind că urăște tot mai mult acest popor vag aliat care nu se gândea decât la mâncare. Rotofeiul vel-comis Agache Natriul, cel pe care îl înșela nevasta cu taică-său, i se făcu milă de turc. Săracu’, gândi, nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mijlocului, icnea din toți rărunchii, blestemând în gând bătălia de la Kulikovo (1380î unde tătarii, în loc să se alieze cu rușii spre a-i bate mai târziu pe turci, au fost înfrânți de cneazul Dimitri, siliți fiind astfel să se alieze cu otomanii și să se infiltreze împreună în Moldova, ca să-l facă pe el, pe Barzovie, să bată drumurile și să-și pună, iată, stomahul la-ncercare. — Maică Precistă! - gemu Barzovie, ștergându-și colțurile gurii cu o olandă. Aibi îndurare de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acolo. Azi, văzând că nu e nimeni, ne-am mutat mai în față. Mâine, cine știe... Episodul 215 PROBLEME OTOMANE PE FAMILE Auzindu-l cum vorbește, bunul Metodiu începu să nu se mai teamă de turc. în fond, era un otoman simplu, de treabă, o unealtă în mâna intereselor războinice ale mai marilor săi, o victimă a luptelor pentru împărțirea sferelor de influență, pentru dobândirea de noi și noi pașalâcuri. Se vedea cât colo că adevărata lui vocație nu e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bre, cu mine - făcu turcul - Dunărea e colea, după salcâmii aceia, de ce să umbli pe jos? Am oprit noi un vas grecesc care merge la raiaua Brăilei, te pun eu pe el. De voie, de nevoie, Metodiu îl urmă pe otoman, care făcu un ocol mare, cum îi era obiceiul, și ajunse în cele din urmă la Dunăre, în spatele unui vas tras lângă un mic debarcader din scânduri. Pe punte, cel ce părea a fi stăpânul, de cum îl văzu pe turc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
când Metodiu abordase cu aplomb problema general-umană a asupririi turcești, iacătă că la un cot, de după un pâlc de sălcii impasibile, pletoase, le tăie calea un masiv caiac la prora căruia stătea în picioare - nu mai încăpea nici o îndoială - un otoman. Grecul se pregăti să-l salute cu un gest larg și-un zâmbet respectuos pe față, dar osmalâul făcu un semn îndreptându-și cu fermitate arătătorul în jos, spre apă, adică stați pe loc, lăsați ancora. — Control! - șopti galben Georgios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scobitori s-ar găsi pe-aici, jupâne? - zise el strâmbându-se nițel de tăria rachiului. S-ar găsi - răspunse grecul. — Totul pe un platou așa, mic, fără deranj mare. Și nu mai fiți așa stânjeniți, că, vorba aia - surâse larg otomanul - doar n-au dat turcii. Georgios se înclină și dispăru în cală. — Să trăiască Imperiul Otoman, părinte! - zise tare turcul ridicând plosca. — Poftim? - tresări Metodiu ce se uita spre Orșova. — Matale ești surd sau ne dușmănești? - întrebă atent turcul. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ar zice jupâne, că matale știi ce-i aia criză - spuse el, apucând cu finețe o măslină. De unde ai asemenea bunătăți? — De la nevastă-mea - spuse modest Georgios. Știți cum sunt femeile, când pleci la drum, te-ncarcă... — Vrednică nevastă! - zise otomanul. Ale mele nu mi-ar pune un posmag, numai eu să le-aduc, să le-aduc, să le-aduc, sătura-le-ar pământu’ de japițe! Spuneți și voi, de unde să le-aduci atâta? Cine ne dă nouă de bunăvoie? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Domnilor - spuse comandantul turc către Metodiu și căpitanul Georgios - ne apropiem de ținta călătoriei noastre. Cât ne costă jupâne, ce-am consumatără acilea? — Ei, ce să vă coste, nimic - spuse trist grecul. — Ba nu, meștere, vreau să plătesc cinstit - spuse otomanul. La noi, oricât ar părea de ciudat, jaful individual se pedepsește cu moartea. Numai jaful colectiv e autorizat. Păi ați fost în colectiv - zise Georgios, arătând spre cei trei ieniceri. Da, dar numai eu răspund - spuse turcul - și mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ființă și dacă obiectul sau ființa respectivă se mișca, se mișca și ochiul deschis, în timp ce celălalt, închisul rămânea nemișcat, împlinindu-și somnul. Călugărul nostru verifică acest lucru făcând câțiva pași pe punte: ochiul comandantului turc îl urmări apatic, iar gura otomanului spuse încet, somnoroasă: Te plimbi cam mult, bătrâne... Metodiu se opri, mut de admirație și spaimă: extraordinar popor! După încă două ceasuri, nu cu mult înaintea asfințitului, vasul căpitanului Georgios intră în inima pașalâcului, marele port fluvial. Comandantul turc deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a Greciei, amenințată de invaziile popoarelor barbare, a fost treptat transferată la Bizant, iar Imperiul a dobândit caracterele esențiale ale Imperiului Bizantin. De aceea fără să ne hazardăm putem spune ca istoria bizantină are un sfârșit sigur: cucerirea Constantinopolului de către otomani, la data de 29 mai anul 1453. În schimb, actul fondator este crearea noii Rome, hotărâtă și decisă de către Împăratul Constantin ce Mare, pe malurile Bosforului și care va purta numele său: Constantinopol, inaugurat pe data de 11 mai anul
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
aci, istoria lumii, istoria bestiei din el, din om, și a sângelui scurs în pământ. Mă rog, un punct de vedere. Ce să-ți mai spun? Că după romani, o altă mie de ani, au zăbovit pe-acolo, vandalii, bizantinii, otomanii, mai de curând, francezii, e o chestiune de prisos. Au venit, au luat, s-au dus și-au lăsat în urma lor trupuri schilodite, suflete frânte și valuri de lacrimi de-al ochilor plâns. - Și povestești cu zâmbetul pe buze?! - Cum
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]