678 matches
-
de arbuști țepoși ițindu-se din vegetația uscată, iar ceva mai încolo, ca niște insulițe înălțându-se dintr-o mare gri-verzuie, delușoarele izolate care se întindeau spre Odi. Era dimineața târziu și aerul era nemișcat. Spre amiază avea să fie o pâclă de arșiță care va face dealurile să pară că dansează și tremură. Atunci va merge acasă să ia prânzul, fiindcă va fi prea cald ca să mai lucreze. Va sta în bucătăria sa, care era cea mai răcoroasă încăpere din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dorințelor, iar cînd le dezvăluia, o făcea într-o doară, lăsîndu-i pe conlocutori să ghicească mai mult decît să afle. Asta era la prima vedere, pentru că Mihai Mihail și-a dat seama că alte intenții, alte gînduri se învîrtejeau în spatele pîclei adormitoare din privirea și ondularea vocii prințului Cantacuzino. "Ghicitul" ăsta nu era decît o cale subtilă de a-i convinge pe ceilalți că ei singuri găsesc soluția Cantacuzino drept cea mai bună, că ei singuri ajung la această concluzie nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o la fugă, urmat de ceilalți tâlhari. Când sihastrul Serafim și parintele Serghei vrură să‑i mulțumească misteriosului monarh‑protector, care Îi salvase de la pieire, de pe locul unde nu de mult stătuse cu brațele Întinse spre cer se Înălța o pâclă ușoară, iar firele ierbii bătucite se Îndreptau ca niște arcuri verzi. Izbânda finală va reveni totuși Necuratului. Într‑o zi, un pluton de encavediști va bate În miez de noapte la porțile mănăstirii. Lanterna va lumina chipul părintelui Serghei, lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe el, nu pe mine, să te plimbe prin oraș! Cerul Jakartei era o canava de un galben cețos, o culoare mâloasă, mohorâtă. Dacă Îl fixai o vreme, licărea palid, dar sigur, ca un tub de neon. De după perdeaua de pâclă, soarele Împrăștia o lumină tulbure. În orașul ăsta totul era nesigur, nedeslușit. ...De rămâi și noaptea, o să privești luna În golful din Cape Cod... Margaret rămăsese cu ochii ațintiți la cer. A coborât fereastra, iar aerul fierbinte i-a șfichiuit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu noi, poate că Îl rog pe Din să aibă grijă de el. Să trecem de ziua de azi, apoi, văzând și făcând! Zorii se iveau dintr-odată În Jakarta, fără nimic spectaculos, Întunericul nopții era În Întregime Înlocuit de pâcla mohorâtă a zilei. Absența culorii devenea o altă absență a culorii. Fără vreo ceremonie, fără răgazul oferit de o frumusețe dureroasă care să-ți Îngăduie să visezi la viață și la dragoste, ori să suferi pentru ce-ai pierdut sau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe care nu o înțelege și, uneori, în rare radicalizări, nu o admite: Carmina, Ovidiu, Sidonia Trofin se află, mereu, în zona în care persoana lor însăși devine propriul balast, victime ale umilinței duse pînă la capăt, cînd se așază pîcla: " Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței pînă la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încordare ce sălășluia în ea. Parcă trecuseră luni, veacuri de cînd zăcea acolo, sub povara privirii lui, incapabilă să mai lupte, incapabilă să fugă. Îi era imposibil s-o mai ia din nou de la capăt. În mintea ei se așezase pîcla, nu se concentra, nimic clar, nimic precis, nu avea de ce să se agațe. Se știa dezarmată, nu avea forță, nu avea dovezi, cum să poți lupta așa, cu mîinile goale? La ea nu era decît înverșunare, înverșunare oarbă și atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cumplita încordare ce sălășluia în ea. Parcă trecuseră luni, veacuri de când zăcea acolo, sub povara privirii lui, incapabilă să mai lupte, incapabilă să fugă. Îi era imposibil s-o mai ia din nou de la capăt. În mintea ei se așezase pâcla, nu se concentra, nimic clar, nimic precis, nu avea de ce să se agațe. Se știa dezarmată, nu avea forță, nu avea dovezi, cum să poți lupta așa, cu mâinile goale? La ea nu era decât înverșunare, înverșunare oarbă și atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o vorbă cu nimeni. Poate necesitatea de a comunica îmi creează această stare depresivă. Am privit în jur, erau bărbați, femei, copii, se vorbea, se râdea, nimeni nu era singur. Am observat că deasupra mării se lăsase o ceață, o pâclă alburie care scurta întinderea apei. Mi s-a făcut somn, am intrat în hotel, m-am dezbrăcat și m-am instalat sub pătură. Între timp, femeia de serviciu făcuse puțină curățenie. Am adormit aproape instantaneu. Eram bucuroasă să mă refugiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doar că de data asta avea în fața ei, pe masă, o ceașcă cu două degete de ceai rece. Peste cămașă de noapte își pusese capotul. Se luminase de ziua, dar era o zi noroasa și deasupra câmpiilor se lașase o pâcla jilava. Peisajul, privit pe ferestrele vilei, părea monocrom. În depărtare răsună cântecul unui cocos. Eleanor se încorda nițel când percepu motorul unei mașini ce se apropia de vila. Automobilul coti încetișor pe alee și femeia auzi pneurile strivind pietrișul. Motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
la orizont, apoi o văpaie trandafirie se răspândi în tot văzduhul. Cu ochii dilatați de uimire, ama văzut arcul luminos al soarelui înălțându-se la orizont. Discul roșu începea să crească ireal deasupra mării. Atunci, primele raze țâșniră biruitoare, străpungând pâcla dimineții de vară. Apa își schimba treptat culoarea, devenind întâi aurie, apoi albastră, din ce în ce mai albastră. Vântul care se întețise ridica valuri tot mai mari care veneau să moară la picioarele mele pe țărm. Lumina se răsfrânge acum în mii de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ceahlăul se vede albastru, înălțat în cer, distant și solemn și venerat. Asupra muntelui celui mare se adună odată cu seara nouri de taină, ca dovadă că nimic din cele trecute nu s-au schimbat în acest colț de lume. În pâcla lui vânătă se strecoară fantomele bourilor domnești pe lângă turma împietrită unde veghează stânca Dochiei. În jurul Ceahlăului e nevoie să-ți pregătești sufletul și să veghezi la cele trecute; numai astfel, urcându-te în aerul pur al înălțimii, toate ți se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Constandina, date jos cu praștia de Russ. Au fost fructele noastre exotice. Grozave mai erau, combinate cu biscuiți Flamura roșie cu mac. Aici se joacă de-a Turner, mi-am zis. Lacul e albastru. Un extaz oprit în abur, în pîclă aburie, cum e la Turner. M-am simțit sub o atingere vegetală și chiar m-am gîndit: o să-i scriu că-mi place nomadismul pictural voit, de la Vermeer la Hals, de la Hals la Turner, pe urmă la Gustav Klimt. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tânără și năbădăioasă a specimenului. Atunci, grupul gălăgios se retrage strategic într-o parte, ferindu-se de mușcătura fatală a intrusului. Numaidecât măgarul, câștigând ceva distanță, le întoarce fundul și face câteva salturi în aer pe copitele dinapoi, dezlănțuind o pâclă de praf dens din pământul nisipos al grădinii. Deodată, ne observă și vine glonț către gardul de sârmă, unde se oprește brusc și-și înalță botul umed încercând să pătrundă cu el printre romburile de sârmă. Și privirea lui albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trăgându-l pe pilot în mină și dispărură fără să mai audă urarea abia murmurată a paznicului: Noroc bun! Paznicul nu apucă să se întoarcă în baracă. Un miros de vechi îi întoarse privirea. Cu greu desluși întrupându-se din pâclă o șleahtă de soldați mizeri, cu însemnele naziste pe vestoanele decolorate. În spatele lor, o bubuitură îi făcură să se lipească de pământul înghețat. Câțiva mutilați se opriră cu mâinile ridicate în fața soldaților. Se auziră câteva focuri de avertisment în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un fel care dădea iluzia unei vieți de secole. Din Tătărași descopăr vuietele hoardelor tătărăști, din Țuțora aud concertul de muzică cultă, susținut de orchestra adusă de țarul Petru cel Mare, venit în Moldova lui Cantemir. Seara se lasă o pîclă albicioasă, ca un văl care ascunde taine, peste șesul comun al Bahluiului și murdarei Nicolina. Luminile se aprind succesiv și lămpile prind puteri cu încetul. Marginea pădurii se deslușește tot mai greu și fantasmele ies la iveală pentru cei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
insistat gândul de veghe. „Nu știam, dar mi se pare că propunerea ta n-ar fi lipsită de interes”. În timp ce formula acest răspuns, a luat din raftul bibliotecii ditai tratatul de Anatomie, cu figura de pe copertă puternic colorată. Cu o pâclă de gânduri În minte a pornit către biroul secretarului de partid... ― Intră! S-a auzit răspunsul sec de dincolo de ușă. ― Bună ziua - a salutat Gruia, privind la chipul rece și Încruntat al securistului. ― Te ai hotărât să te prezinți? Gruia n-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
odată cu venirea burnițelor mocănești, pătrunzătoare până la măduva oaselor când fata își proteja capul și spatele cu un sac mare de rafie transformat într-un fel de glugă. O zi-lumină stătea în imensitatea imașului, așteptând cu înfrigurare înserarea când apărea din pâcla deasă Gheorghiță-ibovnicul. Cât despre școală, nicio sinchiseală, dar și nicio sminteală... Numai dirigintele a venit de două ori și a încheiat un proces-verbal cum că eleva este plecată din localitate, dar i-a atras atenția lui bădia Mâțu că aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu puteam evita chelfăneala, că el tot afla din adresa ce urmează să sosească de la facultate. Așa că eu mi-am zis să-l pregătesc pentru o posibilă discuție în doi pe textul acelei comunicări și cu speranța înmormântării situației în pâcla neștiinței de carte și a termenilor în speță. Dar m-a dibuit cam repede și am fost nevoit să-mi iau tălpășița pe fereastră. Și dacă nu-i spuneam, o încasam mai târziu că de ce nu i-am spus, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
afirmarea valorilor autentice. „Prietenii noștri, tinerii critici și comentatori, ne-au simțit și ni sau aliat și, e drept să spunem, numai cu ajutorul lor a fost posibilă renașterea literaturii și artelor, sfâșierea chiar și parțială, a vălului de fum și pâcla densă ideologică... Rememorarea acestei faste conlucrări între scriitori și critici, a vremurilor în care unii pe alții se sprijineau, imprimă textului brebanian inflexiuni emoționale. Puțini sunt scriitorii de azi care să fi elogiat în termeni atât de deciși contribuția criticii
Trădarea criticii? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6796_a_8121]
-
o jumătate de ceas voi suferi cumplit și voi jura că Ťa fost pentru ultima oarăť) în fața prăbușirii spectaculoase! ș...ț Găsim țapul pe un pat gros și cenușiu de zăpadă rămasă de anul trecut. Lovit în inimă. Ochii, sub pîcla morții, au încă o lucire de smarald. Apoi, în cîteva secunde, devin opaci." (Cartea de la Gura Zlata) Imaginea ochilor care se întunecă, precum însăși lumina ce se stinge a vieții, i-a urmărit mustrător pe mulți. "în pădurea udă e
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
arate dacă soarele, luna și corpurile cerești vizibile pe timp de zi, de noapte și la crepuscul pot fi modificate. x 48. Condiții meteorologice Sunt reprezentate straturi de nori staționare, de altitudine. În plus, se pot reprezenta condiții de ploaie, pâclă și ceață. Inspecția vizuală indică nivelul necesar de detaliere. x 49. Zgomotul ambiant Zgomotele motorului sunt reproduse în mod realist. Zgomotele motorului trebuie să fie verificate în condiții de vreme și de mare liniștită, evaluând zgomotele pentru diverse turații ale
ANEXE din 23 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/253748]
-
privind cucerirea spațiului cosmic. N-au rămas mărturii scrise de el însuși sau consemnate de alții în vremurile la care se referă incriminările ulterioare. Nu există nici confirmări documentare ale declarațiilor deținuților supraviețuitori. Nacht und Nebel, bezna nopții și a pâclei poruncite de Hitler pentru ca să nu se deslușească nimic și-a îndeplinit sarcina de a șterge urmele. In cazul lui von Braun, cel puțin, e cert că a funcționat. Judecata retroactivă devine imposibilă. Wayne Biddle a simțit totuși nevoia de a
După ștergerea urmelor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6144_a_7469]
-
pe pajiște răsar smocuri de usturoi. Magnoliile și gutuii sunt în floare, apar și mugurii de forsiția, chemarea lor bucuroasă, răcoroasă, din fiecare curte e aidoma unei declarații neașteptate a vitalității secrete ce impregnează viețile tuturor. Mugurii năpădesc ca o pâclă roșie coroanele arțarilor de pe trotuare și străbat pădurile care mai există pe ici, pe colo, tot mai rare, la marginea investițiilor imobiliare mai vechi sau mai noi. În primele zile de la întoarcerea acasă, lui Rabbit îi place să se plimbe
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
înalt, Tremură gara de melodia Aonidelor. Și de iznoavă cu șuier de trenuri sfâșiat Văzduhul viorii se reîntrupează în vremi. Parc enorm. A gării sferă de sticlă. Lumea de metal din nou e vrăjită. La sonorul ospăț din elizeul în pâclă Solemn se îndreaptă vagonul închis. Țipăt de păun și, în ropot cadențat, pianul. Am întârziat. Mi-e frică. Nu-i decât vis. Și intru în pădurea gării de sticlă - ostatic, Partitură de vioară în lacrimi, frământ în toate. Al corului
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]