1,609 matches
-
s-o confund cu o străină. În loc să zâmbească și să-mi spună că pot să merg la culcare, Își scoase ochelarii minusculi și Îi așeză lângă o foarfecă la fel de minusculă, aflată masa minusculă. — Care-i problema? strigă, cu mâinile făcute pâlnie. Pe un deget Îi lucea un degetar. — Piper boabe, i-am strigat drept răspuns, sau măr, croitor, căniță... Am profitat de liniște ca să meditez asupra inscripțiilor cu litere mari de pe pieptul meu dungat. — Poftim? În clasa mea, i-am explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
altundeva, Sascha?“ n-am prea avut de ales. Acum Anton Își așeză haina pe scaunul de la birou și deschise geamul, crezând că poate face curent. Ținându-și cămașa Între doi nasturi, o scutură. Apoi, aplecându-se În afară, făcu o pâlnie din mâini și trase cu urechea. — Cântece de luptă menșevice. Ne protejează astea de teroarea soarelui? Am dat din umeri și l-am Întrebat dacă s-a descurcat În apartamentul Dorei. Abia acum și-a dat seama În ce hal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de persoană fumătoare, șopti: Ne-am tras-o stând În picioare, În hol. Drăguțul de Nicky. Când l-am Întrebat câți ani are, mi-a spus „o să Împlinesc nouăsprezece“. Mi-e jenă să recunosc, dar urechile mele s-au făcut pâlnie. —Ei na! Unde locuiește? Întrebă o altă voce. —Pe 17th Street, cu părinții lui, cu mami și tati. Ce ușuratică ești. —Știu. Și-mi place așa. Nu-mi putea da seama cui aparținea vocea de fumător, dar am fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ce, eu sunt traseist?” - copilul meu în gura aceea... Într-o clipă am conștientizat ce până atunci doar simțisem ca pe ceva străin și rece, alien: acest Pruteanu vorbea fără să tragă aer în piept. Cuvintele țâșneau ca dintr-o pâlnie de difuzor, într-un șuvoi sacadat, mecanoid, inuman, zgâriindu-mi creierul chiar mai adânc decât clanța semiautomată a actualului stăpân al lui Pruteanu, C.V. Tudor. Așa vorbeau comandanții de lagăr din filmele de război ale copilăriei. Dintr-o dată mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dimineața cheală înfiptă ca o seringă în trotuar. Orașul București, în viziunea Ruxandrei, începe ca un șobolan mort în lumina vânătă a asfințitului și se închide ca o uriașă floare sifilitică. La Domnica Drumea, gurile de metrou ale Capitalei sunt pâlnii care aspiră și scuipă oamenii cu răsuflarea grea a iadului. Și Ruxandra, și Domnica visează sterp la marile orașe ale lumii, la țări internaționale, unde nu vor ajunge niciodată. „O, Italia, Germania, Canada, America, minunate călătorii cu avionul, minunate țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
așeze după ce-o să purtați puțin costumul... Complicatul plan al domnului Prentice părea să eșueze În fașa calmului imperturbabil al domnului Ford. — Domnul Travers! exclamă Davis, uluit. — Ați spus ceva, domnule? Întrebă domnul Ford, avînd grijă să acopere cu palma pîlnia receptorului. — Ești domnul Travers, nu-i așa? rosti cu șovăială În glas Davis, Înfruntînd privirea senină a celuilalt. — Vă Înșelați, domnule. — Credeam că... — Domnule Bridges, ocupă-te, te rog, de domnul. — Cu plăcere, domnule Ford. Domnul Ford Își ridică palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ești domnul Travers, nu-i așa? rosti cu șovăială În glas Davis, Înfruntînd privirea senină a celuilalt. — Vă Înșelați, domnule. — Credeam că... — Domnule Bridges, ocupă-te, te rog, de domnul. — Cu plăcere, domnule Ford. Domnul Ford Își ridică palma de pe pîlnia receptorului și continuă să vorbească. Liniștit și sigur de sine: — Nu, domnule, constat În ultimul moment că nu vă putem face altă pereche de pantaloni. Nu-i vorba de cupoane, nicidecum. Nu mai putem, Însă, căpăta materialul acela de la furnizori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lemn cam șubrezi acoperă, înșirate pe o etajeră, barometre, higrometre, termografe, cu bobinele lor de hârtie gradată, ce se-nvârt cu un ticăit lent de ceasornic, sub presiunea acului care oscilează. Rotația unui anemometru în vârful unei antene înalte și pâlnia bondoacă a unui pluviometru completează dotarea fragilă a observatorului. Izolat pe marginea unui taluz al grădinii municipale, proiectat pe cerul cenușiu, uniform și imobil, observatorul pare o capcană pentru cicloane, o momeală plasată acolo ca să atragă mânecile de vânt ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de corabie, se lipesc cu ventuze de obrajii mei, se desprind cu tot cu piele, mă arde, urlu, mă zbat, pe urmă presară cineva piper pe răni... - Din sarmale-ai venit, în sarmale te-ntorci, fie numele sarmalei lăudat! Îmi înfig o pâlnie în gâtlej și încep să mă îndoape ca pe gâște, scutur din cap, dar frunzele mă țin strâns, să înghit tot. Nu mai am scăpare, prin vene îmi curge deja borș și tocătură, mă tot afund în asfaltul de orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
loveau traversul, de clipocitul apei, de tînguitorul scrîșnet scos de corpul șubrezit al hodorogitei baleniere. Ajunși la mal, cei cinci bărbați traseră barca pe nisipul moale, Își azvîrliră pe umăr cîteva butoiașe de lemn și puseră mîna pe cîte o pîlnie și pe un ibric ciobit de alamă. Apoi, glumind Încă, Împingîndu-se și rîzÎnd, porniră spre mijlocul insulei, deși nu străbătură Împreună mai mult de vreo sută de metri și se Împrăștiară deodată În direcții diferite. Oberlus așteptă pînă cînd nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mic și oacheș, fără Îndoială o corcitură de indian și alb, cu părul lung și negru, nasul incaș și gura și ochii de european, stătea aplecat deasupra unui mic rezervor de apă și Își umplea butoiașul cu ajutorul ibricului și al pîlniei. Nu-l auzise venind și tresări speriat cînd Îl văzu apărînd ca picat din cer, chiar lîngă el. Deschise gura să strige, dar amuți terorizat cînd simți tăișul ascuțit al unui cuțit atingîndu-i beregata. - O vorbă numai și te scurtez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întinde mîinile. Celălalt ascultă pe dată, mut Încă de groază, iar Iguana, cu mișcări precise, Îi legă mîinile cu lanțul, petrecîndu-i-l apoi, În așa fel Încît să formeze un fel de laț, pe după gît. Ascunse În tufișuri butoiașul, ibricul și pîlnia și, dintr-o singură smucitură bruscă, aproape că Îl azvîrli la pămînt pe omulețul speriat, despre care nu se putea spune cu siguranță dacă se simțea mai Înfricoșat de insolitul asaltului și al capturării decît de monstruoasa urîțenie a răpitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
paiete care, atunci când le pui sub lumina reflectorului, scânteiază ca un milion de reporteri care-ți fac poze. Așa de strălucitor. Stau acolo în rochia aia de zece kilograme, zâmbind cu toată fața și lăsând să cadă reziduuri animale în pâlnia de plexiglas de deasupra Fabricii de Snack Num Num. Năzdrăvănia aia scuipă afară tartine ca nebuna, și Evie trebuie să se aventureze prin public și să aducă oameni care să mănânce tartinele. Oamenii ar mânca orice doar ca să apară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zâmbetul ei roșu până dincolo de linia naturală a buzelor, și eu sunt o mică siluetă scânteietoare în fundal. Aia-s eu, chiar peste umărul lui Manus, micuța de mine zâmbind încontinuu ca un calorifer electric și aruncând reziduuri organice în pâlnia de plexiglas de deasupra Fabricii de Snack Num Num. Cum de-am putut fi așa toantă. Hai să mergem cu barca. Sigur. Trebuia să-mi fi dat seama că treaba asta a fost mereu între Manus și Evie. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ecran. Și întotdeauna să slăbești. — Doar să-mi mențin greutatea de-acum, îi spune blonda noastră spilcuitului, e-o slujbă în toată regula. Tipa care e în direct aici, “talentul” local din Chattanooga, spune spilcuitul, prezentatoarea, e fix ca o pâlnie. Orice i-ar spune în casca UFI, exact aceleași cuvinte vor ieși de pe buzele ei rujate. Regizorul i-ar putea transmite: «...Dumnezeule, iar o lungim! Sări la „Adoptă un câine”, și apoi luăm publicitate», și asta va spune ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în casca UFI, exact aceleași cuvinte vor ieși de pe buzele ei rujate. Regizorul i-ar putea transmite: «...Dumnezeule, iar o lungim! Sări la „Adoptă un câine”, și apoi luăm publicitate», și asta va spune ea în direct. Exact ca o pâlnie. Blondina noastră, ascultându-l, nu râde. Nici măcar nu zâmbește. Așa că spilcuitul îi spune că a mai văzut talente de-astea, că o dată, într-o transmisiune de pe teren, o magazie ardea cu vâlvătăi în plan secundar, iar corespondenta își tot făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
grăbiră să-i viziteze, Carmina trebui să-și ia rolul de gazdă în serios. Căuta ca o străină prin sertare și dulapuri, se distra când descoperea lingurițele, tirbușonul, ceștile, zahărul, cafeaua, ba chiar, insistând să scotocească, dădu și peste o pâlnie ce-i era pentru moment necesară să toarne vin în sticle. Ovidiu o ajuta în cercetările sale și anunța triumfător atunci când găsea obiectul căutat, se amuzau pe seama acelor descoperiri senzaționale, atâtea obiecte așezate într-un loc al lor, bine gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lucrușoarele necesare și, aflată lângă vânzătoare, mașina de calculat să înceapă să înregistreze prețuri, cu clinchet după fiecare apăsare de clapă. Se ducea apoi cu sacoșa plină în apartamentul pustiu al Carminei, începea să scoată unul câte unul obiectele achiziționate. Pâlnia trebuia sa stea în raftul de sus acolo unde punea și dopurile de plastic și de plută, la un loc cu paharul gradat pentru măsurat diferite cantități de zahăr, făină, orez, apă. Strecurătoarea trebuia așezată pe un raft mai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
milă Grațian. E regizor de film. A lui e Moara cu noroc. Nu a lui Slavici? Ești un dobitoc! tună Grațian. Nu se supără. Era obișnuit cu limbajul violent al lui Grațian. Ce face un regizor de film? Are o pâlnie și strigă În ea. Și? În mintea sa destul de leneșă altfel, se Înfiripă pe neașteptate ideea unui spectacol năstrușnic care nu avea nimic cu viața aspră de pe platourile de filmare. O aiureală provocată de un om care strigă Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și strigă În ea. Și? În mintea sa destul de leneșă altfel, se Înfiripă pe neașteptate ideea unui spectacol năstrușnic care nu avea nimic cu viața aspră de pe platourile de filmare. O aiureală provocată de un om care strigă Într-o pâlnie. Ție Îți place să strigi? Du-te dracului, zise Grațian pe un ton cât se poate de politicos. Mai bine citește ceva din cartea aia de care habar nu aveai până acum. A Început să citească un pasaj subliniat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
încet. Am dat să mișc mâna, dar apoi, pe podea, în spatele meu, am simțit ceva, umbra unei mișcări tot mai iuți, și ochii îmi săriră într-acolo. După care: Imagine??? Mi-am retras brusc brațul, aruncându-mă în față în timp ce pâlnia conceptuală de dinți și lame țâșni din podea și se închise cu un pocnet hotărâtor acolo unde, cu o jumătate de secundă în urmă, se aflau brațul și umărul și capul meu. — Ludovician! am strigat cu o spaimă viscerală, izbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
regrete și dorințe și tristețe și fericire și visuri - capul rechinului, doi ochi negri, de jucărie de-o parte și de cealaltă a unui glonț uriaș și cenușiu o nicovală jet gigantic, despicat pe din două, în față, într-o pâlnie neagră și roșie plină de dinți. Știu ce ești. Am aruncat laptopul în gaura lui roșie, deschisă și m-am rostogolit pe spate de pe puntea superioară, în timp ce ludovicianul o zdrobea, făcând-o așchii, după care... Imagine ??? 35 Exact ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Alexandru Zirra. Cînta și-n orchestra lui Tudorache Budală. Pînă să li se nască băieții, lui Miha, tatăl meu și lui Hristea, după zece ani, Iordan, frații Marievici interpretau, în propriul magazin, muzică de cameră. Sîcîiți de hîrîiala patefoanelor cu pîlnie, melomanii ieșeni coborau din trăsuri și intrau să asculte, la cei doi Marievici, Sonata în re major de Bach. Ca, după aceea, să ia o bere la "Luther". Tata, născut în 1899, avea s-o uluiască pe Carmen Sylva, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
greșesc pasul. Și nimeni nu face excepție. Îți spun o noutate? Ți-aduci aminte de distinsul filosof, foarte vîrstnicul și distinsul filosof M.P.? L-am antrenat într-o discuție supra-inteligentă. Părea că-mi urmărește demonstrația, că mă ascultă cu urechile pîlnie. Aiurea! La un moment dat, am schimbat scaunul. S-a cutremurat: "Stai cum stăteai". Avusese unghi bun să se caște la picioarele mele și-l pierduse. În vara aia se purtau fustele cu sictir. Sictirul meu îi provoca amintiri orgasmice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cînd privirile plutesc aiurea. Un adolescent buimac, așa cum sînt adolescenții, un tînăr (după voce) zăpăcit m-a sunat să-mi spună te iubesc. A închis, pînă să apuc să-i zic: ai greșit, băiete. Nonconformismul acestui te iubesc, strigat în pîlnia telefonului la doo de noapte, m-a trezit cu desăvîrșire. Am deschis fereastra, ca să constat că era frig. Frigul venea în valuri: de afară, dar și dinăuntru; de la teancul de cărți necitite, de la maldărul de corecturi necorectate al antologiei, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]