1,224 matches
-
de bucurie pe obrazu-mi ars de soarele infernal un poem alb atât de alb ca o rochie de nuntă NOI SUNTEM O GALAXIE noi nu ne adunăm in cerc noi suntem o galaxie punctele noastre luminează virâtual, uneori nu mai pâlpâie. negăsindu-ne, cineva recaută semnalmentele noastre le repune în circuit, le redă cerului. uneori vine câte o tornadă și cade o stea... se înalță, mai tulburatoare mai proaspată în cuvinte, mai apropiată. uneori soarele apare odată cu toată constelația de cuvinte
DIN POVESTIRILE LEVANEI (POEME) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381698_a_383027]
-
pământul proaspăt,reavăn,ud... Să-l pipai,să-l frămânți, să-l transformiîn Cuvânt, în Rod Sfânt! Pământul-Cuvânt. Cuvântul-Gând; Gândul-Rod Sfânt! Inscripție pe o bancă. Stând în parcul viu, de vorbă cu Tine, privind natură, ascultând Izvorul Duhului Sfânt, cum pâlpâie în mine, murmurând... *** Isuse,Preasfânt, purifica inima mea, ... Citește mai mult DorințăNu m-aș deslipi de Isus,nicicând.Aici pe oământ ,luminând!Isuse,pământul proaspăt,reavăn,ud...Să-l pipai,să-l frămânți,să-l transformiîn Cuvânt,în Rod Sfânt
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
pământul proaspăt,reavăn,ud...Să-l pipai,să-l frămânți,să-l transformiîn Cuvânt,în Rod Sfânt!Pământul-Cuvânt.Cuvântul-Gând;Gândul-Rod Sfânt!Inscripție pe o bancă.Stând în parcul viu,de vorbă cu Tine,privind natură,ascultând Izvorul Duhului Sfânt,cum pâlpâie în mine,murmurând...***Isuse,Preasfânt,purifica inima mea,... XXXIII. PRIVIND CERUL PASTELAT, de Ileana Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016. Privind cerul pastelat, invidiam păsările, care zburau libere. Plângeam,tânjeam după libertatea lor. Nostalgica,ptr.
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
mă opresc...să le vorbesc... Să le întreb de drumu-au rătăcit Căci mult prea mulți sunt anii pustiiți De când la mine nu au mai venit! Dar n-am putut...timidă, am plecat Cu ochii-nlăcrimați și suspinând Și cu speranța pâlpâind în suflet Că poate vor veni cândva...curând! Dar...parcă-aud o voce ce mă cheamă Și tainic, se apleacă a-mi șopti: Noi locuim în inima din piept De-ai să ne cauți, să știi...ne vei găsi! Referință Bibliografică
CĂUTÂND...FERICIREA! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384168_a_385497]
-
doar exemplarul cel bun a pierit martiric, iar dublul malefic și-a căpătat pedeapsa binemeritată! -Arin, profunzimea ta e nemăsurată! Ai dreptate! Contrar tuturor aparențelor, binele a biruit și de data asta! -Elof, când îmi acorzi revanșa?! -Oricând, Arin, oricând! pâlpâi din nou roșul aprins al siluetei învingătorului. Referință Bibliografică: JOCUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1899, Anul VI, 13 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
cum se face / nodul la cravată // am apelat la el / de mai multe ori într-o singură zi / decît la tata în toată viața mea”; „ai mei se uită la știri / de douăzeci de ani / în colțul dreapta-sus al ecranului / pîlpîie cuvîntul RELUARE // ne așezăm la masă ca o familie / deși niciunul dintre noi nu suportă / să fie văzut mîncînd”; „în curbă / apare un copil / cu mișcări / de frankenstein / se pregătește / și își arată / degetul mijlociu / heil!”; „tata mai are și
CenaKLUb Tiuk nr. 2, cu Dóşa amp; Vakulovski [Corola-blog/BlogPost/99823_a_101115]
-
lungul. The Red Cleaning Lady: Așa, bravo. Să nu te superi că ți-am zis. Și eu am fost, la un moment dat, începătoare, să știi. Pe moment, am mirosit eu că e ceva suspect cu dialogul respectiv (mi-a pâlpâit radarul pentru umor involuntar), dar eram prea pilaf ca să mă dumiresc. De-abia câteva ore mai târziu, când am plecat de-acolo, am avut revelația: “Oau! Există oameni începători la datul cu mopul! Învață de la cei mai buni ca ei
Voi cum dați cu mopul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18240_a_19565]
-
murdare. Își aprinse o țigară și trase cu sete din ea. Căută din ochi scrumiera - spre nemulțumirea lui Vadim, Lidia mai fuma din când în când - și scutură în ea scrumul. Degetele îi tremurau ușor Pe peretele de deasupra mesei, pâlpâia flăcăruia unei candele aprinse; era probabil iarăși vreo sărbătoare religioasă, se gândi el, știind că Lidia nu uita nicio datină. Și pe masă, pe o farfurioară, erau aprinse două lumânărele. Scoase pe masă din sacoșă sticlele, căută în sertar desfăcătorul
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
pornită din niciunde, o zvoană se`ntrețese între lumini și umbre, stârnind porniri alese: eu mă încumet lume să cred că-s mai de soi căci singur fac lumina ce o îndrept spre voi! aduse licuriciul o primă mărturie și pâlpâi în noapte cu alți confrați - o mie. ești mult prea mic amice ! grăi o stea din boltă privește ce puzderie de astre se revoltă la spusa ta de comic, noi ne numim luceferi resping obrăznicia pornită de neteferi pătrunde-n
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378230_a_379559]
-
cuvertura de pe pat și-și acoperi picioarele și mijlocul, pe unde simțea răcoarea mai pregnant. Adormi. Când se trezi văzu că-i întuneric și Radu tot nu venise. Aprinse lumina și căută telefonul. Îl găsi tocmai în bucătărie și ledul pâlpâia anunțând-o astfel că a fost apelată de trei ori. Toate erau de la Radu, așa că-l sună ea acum. - Radu, scuză-mă că nu am auzit telefonul când m-ai sunat, dar am adormit și aparatul era în bucătărie. Fiind
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377113_a_378442]
-
cercei; Când vine vara știu că vrei Să fim pereche-ntre perechi. Venit din nou din timp preavechi Același simplu obicei: Să-ți pun cireșe la urechi, Să ai cei mai frumoși cercei. Chiar dacă dorurile-s vechi, În jar mai pâlpâie scântei, Aprinse-n focul dragostei Și-atunci mai fac un gest străvechi, Să-ți pun cireșe la urechi. Referință Bibliografică: MACI CU CIRESE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02 iunie 2015. Drepturi de Autor
MACI CU CIRESE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377193_a_378522]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CĂLĂUL NOPȚII Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului Pâlpâie lampa tăcerii cu fitilul rău scurtat au venit iarăși hingherii însă câinii n-au lătrat Cu fitilul rău scurtat gata sunt să explodez ca să fiu din nou bărbat înflorește-un tei ce crezi Gata sunt să explodez au venit iarăși
CĂLĂUL NOPŢII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377182_a_378511]
-
au venit iarăși hingherii însă câinii n-au lătrat Cu fitilul rău scurtat gata sunt să explodez ca să fiu din nou bărbat înflorește-un tei ce crezi Gata sunt să explodez au venit iarăși hingherii ca să latre chiar în miez pâlpâie lampa tăcerii Cu fitilul rău scurtat între șoaptă și lătrat Costel Zăgan, Cezeisme II Referință Bibliografică: CĂLĂUL NOPȚII / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1536, Anul V, 16 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate
CĂLĂUL NOPŢII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377182_a_378511]
-
înțeleg, poate, cel mai mare adevăr al vieții mele: o iubesc!” Da, acum știa și se simțea în stare ca, prin toate forțele vieții sale, să lupte pentru a apăra viața ei. Acea viață pe care el o simțise că pâlpâie ca o lumânare, o viață ce era pe punctul de a se stinge... Era conștient că moartea este, încă, de partea cealaltă a căpătâiului Mariei, la pândă, gata să profite de momentul oportun pentru a-și smulge prada... „Dar eu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
amintești de banca solitară, ce ne-aștepta lângă cireșul înflorit, înveșmântată-n alb, în fiecare seară, ne oferea odihna și un ram îmbobocit? Îți amintești de steaua noastră, la care noi priveam tăcuți, de noaptea rece și albastră, de aștrii pâlpâind, abia iviți? Îți amintești magnolia-nflorită, de liliacul, ce cuvinte dulci ne susura, de-acea iubire tandră, negrăită, când visul meu cu-al tău, se împletea? Îți amintești castanii candelabre, ce-aleea noastră luminau în serile târzii, și-alăturea de
ÎȚI AMINTEȘTI? de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377306_a_378635]
-
prin amintiri caut alinarea unui nor ca să-mi alunge gândul îndurerat...de lacrimi plin. Tresărim ,cănd recunoaștem între noi despărțirea că o mustrare a iubirii ce-a trecut , doar pentru o clipă mai rătăcim privirea spre un foc lăuntric, ce pâlpâia cândva în trecut. gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Doar pentru o clipă / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2119, Anul VI, 19 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DOAR PENTRU O CLIPA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382241_a_383570]
-
desenând un alt Brumaru, cu o ideație diferită (articulată, explicit, pe programul propriei tinereți) și cu o tonalitate distinctă. De-aici începe cântecul chiar deschide placheta: "De-aici începe cântecul. Sunt pur/ Cristal înfipt în propria mea carne./ Degeaba mlaștini pâlpâie-mprejur/ Făptura zvelt țâșnită să-mi răstoarne./ Mă adâncesc în trudnicul murmur.// Mâinile-acestea moi de-adolescent,/ Fermecător de lungi și de stângace,/ Ca pe un fruct de rouă vor desface/ Sinceritatea!// Încrezător, cu sufletul inform,/ M-arunc din turnul unui
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
picioarele tale, sufletul meu mort." La fel, în Cerul inimii mele, același sentiment apăsător de ființă parcă jefuită de ce ar avea mai bun: "Cerul inimii mele e acoperit de nori./ Localnicii mi-au spus că mai e o stea care pâlpâie, undeva spre nord,/ dar eu nu o văd./ Mă uit cu atenție, îmi mijesc ochii, dar nu o văd// Pământul inimii mele e noroios și murdar./ Anul trecut era plin de flori și de livezi, mi-a spus un copil
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
o dilatare neverosimilă și o expresie nemaiîntîlnită. Eram de față numai trei persoane: părintele Flecan, Constantin Xifta și eu. Ochii lui Vlad ne-au mai privit o dată încărcați de o indicibilă, înspăimîntătoare uimire. Un fel de ultim mesaj în care pîlpîia, cu o neagră strălucire, ceva ca un avertisment. Această ultimă semnalizare, enigmatică, dar presantă la limită, s-a topit dintr-o dată și Vlad a recăzut în incomunicabilitate, la pragul necunoscut." Îndărăt la Maiorescu! Este îndemnul de mare oportunitate pe care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
de la nivelul înalt până la cel mai neînsemnat ins care-l alcătuiau; stilul impersonal, academic alternând cu cele mai neașteptate metafore și fraze de neuitat?; amprenta stilistică proprie scriitorului? Răspunsul vine în mod firesc: totul dar îndeosebi senzația de viață ce pâlpâie și se aprinde cu fiecare pagină citită; incredibila prezență aproape carnal-spirituală a "samuraiului" N. Steinhardt, în multiple fețe adunate într-o singură ființă demnă și liberă; un model uman și cultural veritabil. Construind un triptic șI. Biografie, ideologii, metamorfoze spirituale
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
mai îndepărtate cu senzația greutății copilului pe care îl ținea în brațe, în traversarea lentă a podului al unsprezecelea poem cu întâmplări reale după o zi invizibilă seara ajungeau acasă, într-o cameră din ce în ce mai întunecată în care spinarea unui gândac pâlpâia iluminându-se treptat și priveau ore în șir în ochii ei imenși ca două ecrane fără sonor lupte de îngeri Poemul poemelor Acesta este versul versurilor acesta este cuvântul cuvintelor acesta este semnul semnelor aceasta este inima inimilor dintotdeauna acesta
Poemul Și scrisoarea by Răzvan-Ionuț Pricop () [Corola-journal/Journalistic/8085_a_9410]
-
rug: / să ne-ațâțăm iar / duhul prezicând! // Prin iubire, necaz / în poticnit joc, / Fenixul încă azi / va țâșni din foc. // Apoi topiți în senin / sub inconstanta aripă, / un fulger să fim / stagnat în clipă! (traducere de Miron Kiropol) Jarului sublim / pâlpâind în zori / suflu viu să-i fim, / binevăzători. // Patimi îndurând / până la soroc, / phoenixul curând / va zbucni din foc. // Clari, după surghiun, / sub un cer labil, / să ajungem un / fulger imobil! (traducere de Șerban Foarță) În 1994, i-am dedicat un
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
totul speciale a sălii. O punere în scenă sumbră și spartană, cu aluzii la naturalism, suprarealism și teatrul absurd, fără mari schimbări de decor și cu personaje aproape statice, dar cu o frumoasă simbolistică a luminilor (neoane care se aprind, pâlpâie și se sting în funcție de evoluția iubirii protagoniștilor). Dezolantă de-a dreptul incapacitatea îndrăgostiților de a se apropia unul de altul - în marea scenă de iubire din actul II abia se ating, stând cu spatele unul la celălalt, iar suprema pasiune
Parsifal în haine de marinar by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/6982_a_8307]
-
din perspectiva spațiului stăpânit de monștri ai beznei fioroase: „...ținând în mâini frânghia ombilicală, Fulviu își roti curios privirile împrejur. Omul de serviciu avusese dreptate, privea cerul de catran de deasupra, acoperit de nori plumburii cu burți galbene, prin care pâlpâiau fulgere de furtună, cu ochii cuiva care a intrat într-un tablou fantastic. Pentru prima oară de când învățase să-și controleze mișcările în vis deveni conștient nu doar de faptul că visează, ci și că știe că visează”. Problema irezolvabilă
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
ascut chiar în momentul accidentului bătrânului care încercase să treacă strada pe roșu face dintr-un subiect de știri, o scenă memorabilă: „O liniște aproape funerară, auzeam doar câteva insecte, care puteau fi și la kilometri depărtare. Simțeam undele sonore pâlpâind în atmosferă, singurele vibrații care îmi aminteau că sunt vie. Pentru o clipă am crezut că va începe Apocalipsa. Apoi o frână m-a adus la realitate. Acel gen de frână violentă care știi că se va termina cu un
În sfârșit, un roman by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4301_a_5626]