176 matches
-
modul grosolan, a condeierilor care au acceptat slujirea regimului comunist), alți colaboratori adoptă o tematică la zi și un limbaj militant. Nu fără emoție recitim azi asemenea texte ale „exilului creator" (vorba lui Eliade), care ne apar aidoma unei lumini pîlpîitoare în bezna epocală. Intonația lor, nu doar prin intenția autorilor, ci și prin forța lucrurilor, patetică, se află în contrast nu doar cu ceea ce se publica în țară, dar și cu defetismul, torpoarea, oportunismul ce s-au înregistrat în sfera
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
rusește. Tăcerea este un personaj. În fond, așa cum spune Heidegger, ea face parte din esența logosului. E noapte în chioșc, se aud cîntînd greierii. Poezia luminilor din acest spectacol este și ea un comentator, un rezoneur, lumina clară, diurnă, lumina pîlpîitoare, lumînări, felinare, focul de sub samovar, lumina violentă a fulgerelor... Muzica vine și pleacă din senin, uneori. O cheamă Vanea? Cum? E scamator? O voce simplă, de femeie simți că-ți răscolește ființa. Puțin, atît cît trebuie. Ecoul sînt "bolboroselile" celorlalți
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
cînd ne străduim a-l studia pe Z. Ornea "în sine", descoperim că mai sus de accidentele tipografice nu prezidează nici o esență, că totul este vacuu. Vastul costum de hîrtie e gol, locuit doar de o siluetă subțire, străvezie și pîlpîitoare, de Golem lingav. Va trebui, deci, să conchidem că Z. Ornea este prezent fără a exista, fapt care dovedește din parte-i abilități hermetice lăsînd în urmă vulgata metafizică și tinzînd către gălbejitele arcane cabalistice ale lui Athanasius Pernath." Vasăzică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
precum și proba populării ei, împânzită cu obiecte, oameni, senzații și sentimente și fiind atât de diverse reprezintă mulajul acestei poezii. Exemple care să sprijine această apreciere pot fi găsite în toate acele trei secțiuni. "[...] vad, brusc Văd, sîntem flăcări/ flăcări pâlpâitoare răsucite de vânt" (p. 14), "un sânge celest de imagini o lavă spectrală unde urcă artezian în cascade populații tinere" (p. 68), "cum să sângeri într-o existență supusă imaginii" (p. 96). Reținem prezentarea bisericii brâncovenești înfățișată "ca un acvariu
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
ascuțit. Ca un copil, cred că mâine, alături de Anul Nou, va veni ceva foarte nou și foarte important. Dacă nu pentru țară, măcar pentru mine. Însă cheiul Yaltei e aproape pustiu. Nu, desigur, mai sunt trecători. Dar la lumina slabă, pâlpâitoare, a felinarelor aproape că nu se văd. Probabil și aici a ajuns electricitatea ieftină. Mă plimb cu Maia agale, la braț. Am o dispoziție de ștrengar. De fapt, e de înțeles. Doar acum mă prostesc, îmi fac de cap. - Ce
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
intervenție mai fermă a Papei; în Țările de Jos, atunci cînd episcopatul a protestat față de tratamentul aplicat evreilor, efectul a fost invers: nemții, drept răspuns, și-au extins persecuțiile și asupra evreilor botezați, pînă atunci scutiți de teroare!... Dar nu pîlpîitoare subtilități de atitudine și tremurătoare circumstanțe atenuante îl interesează pe un cineast care cultivă tăietura fermă, cum e Costa-Gavras, ci adevărul crud, esența problemei: aceea că, privitor la moartea unor oameni, în secolul XX, a existat o fracțiune de secundă
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
demne de Choderlos de Laclos. O naratoare cu fumuri intelectualiste, studentă la Filologie și cu un picioruș în așa-numita lume bună (artiști, actori, fotografi întâlniți pe la festivaluri de jazz), e disputată de iubiri trecute, prezente și viitoare, stabile ori pâlpâitoare, preponderent de genul feminin. Kiki, prima dragoste, vine din copilărie, din amintirea mereu proaspătă a acesteia; Alex va ocupa apoi inima largă a protagonistei, zburătăcindu-se cu ea de-a lungul întregului roman. Episodic, mai apar un ,trupete de cartier
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
crăciun din piața unirii. ce zici? să las crăpată puțin ușa, să ne vadă tot blocul? tot cartierul? tot orașul? sigur că da. sigur că da. sigur că da. la naștere sîntem ca niște farfurii întinse, în supa cărora plutesc pîlpîitoare o mie și una de simțuri, iar printre ele simțul stelar. nu durează însă mult pînă cînd, sub tirania surîsului părintesc, farfuria începe să-și adune aripile deasupra și peste simțurile nepămîntene se așterne umbra. pentru că nu dezvoltăm pentru ele
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
mai deștept Și poți să scoți fum pe nări Mai discret. Mai mult decât un anotimp Moară cu mărgăritare, gura ta, Preface știința în înfiorare. Paralizat Te-ascult dintr-un pat de ceață și puf de gutui, Sub o candelă pâlpâitoare, vegheat De cele două fântâni oculare ale sevei: Seva de martir Și seva de trandafir. îmi pusesei lanțul și-mi dădeai senzația că zbor Prin toamna de laborator Cu burlane organic înfipte în décor Pentru lacrimi. Te blestemam în versuri
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
Pe-obrazul tău, neștearsă de uitare... O clip-a fost, ori cine știe câte Și-o albie subțire și-a format, Ce colectează zile mohorâte Vărsându-le în sufletu-ți curat... Minutul trece, te privesc și-n gând Cu amintiri nestăvilite ninge, Pâlpâitor trecutul, tremurând Ca-n apele oglinzii, se răsfrânge... Mă-ntreb de ce și mă-nfior, tăcut, Ajuns-am pentru tine amintire... Din tot ce-a fost, în pulberi prefăcut, Trecutul și iubirea-s nălucire...
LACRIMA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83818_a_85143]
-
În picioare pe când era interogat. Era vorba, Într-adevăr, de un interogatoriu În toată regula, domeniu În care călugărul dominican se afla În elementul lui. Era limpede că spumega de furie; ceva neavând nimic În comun cu mila creștinească. Lumina pâlpâitoare a candelabrului Îi schimonosea obrajii supți, prost bărbieriți, pe când ochii Îi scăpărau de ură țintuindu-l pe căpitan. Omul acela Întreg, de la felul cum punea Întrebările până la cea mai neînsemnată din mișcările lui, era amenințare pură; Încât Alatriste privi Împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
gândirii, făcînd-o să semene cu un cer înstelat, căci avem cu toții bolta-nstelată în țeastă și, deasupra, conștiința morală. Adesea, însă, această ejaculare către interior nu atingea desăvârșirea, ci se oprea în anticamere, și anticamere ale anticamerelor, de unde scotea imagini pâlpâitoare, stinse într-o clipă și lăsând în urmă regret și nostalgie, care mă urmăreau apoi ziua-ntreagă. Mașinării de fabricat iluminarea, versurile mă făceau vicios, le foloseam ca pe niște droguri și mi-era imposibil să mai trăiesc fără ele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să-mi dau seama unde mă aflu, de unde cunosc marele radio cu clape de fildeș și ochi magic, mașina de cusut cu pedală, corodată până la nemairecunoaștere, tabloul cu doi pisici de lână, a cărui ramă înflorise în milioane de viermi pâlpâitori. Până și scaunele, răsturnate și clătinate de curenți, îmi erau familiare. Da, stătusem odată între picioarele lor ridicate oblic în aer, mă legănasem acolo în seri galbene de primăvară. O singurătate cum nu poate trăi nici un om în viața reală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vișinată. Din tavan coborau sute de țurțuri de tencuială, încît gândeai că te afli într-o peșteră a comorilor, ca și un policandru vechi, cu abajururi de hârtie creponată. Seara, lumina care se filtra prin fereștile proprietarilor era roză și pâlpâitoare, ca-n vis. Dar Catana nu părea să dea cine știe ce importanță camerei pe care o-mpărțea, de voie, de nevoie, cu paceaura. El își dura, de o viață, altă odaie, care avea să-l poarte în veșnicie, ca o arcă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-și trimitea șuvițele răsucite până mai jos de șale, începu un cântec despre Bucureștiul înnoptat, presărat cu stele, în care îndrăgostiții ascultă, mînă-n mână, tânguirile lăutarilor-țigani prin cârciumioare, iar apoi ies sub covorul de stele ca să se-mbrățișeze sub felinarele pâlpâitoare, în piațete cu statui. Coborâseră și niște decoruri, cu Ateneul, Arcul de Triumf, Mihai Viteazul călare, toate pictate ciudat, numai din bucle și volute, ca împletite din fier forjat. Niște siluete de tineri cu frac și țilindru și domnișoare cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în vârful turnului, în cușca de lemn și sticlă suspendată la vreo douăzeci de metri de pământ. Era cineva acolo, era o lucire și o zbatere de fulger, în mijlocul și deasupra cartierului pustiu, arhitectură însingurată, spectrală. Era o lumină albastră pâlpâitoare, care-i amintea Mariei pieptul cu ape de azur al lui Păunaș, păunul din curtea de pe Silistra. Dădea colțul ierbii în jurul turnului uns cu păcură. Costel îi dădu un ocol, lăsînd-o pe tânăra țesătoare încremenită, cu ochii mari, în fața ușii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ridica lent de pe fundul oceanului, dintre blocuri, zvâcnind din cupole, fluturîndu-și dantelele curcubeene, tot mai sus în aerul pur, lăsând pe pielea orașului pete rotunde de carne vie, până ce, cu palmele nevăzute ale credinței, aș aduna la un loc pilcul pâlpâitor de clopotnițe, le-aș confunda ciupercăria una în alta, le-aș strivi ușor, ca pe niște boabe de strugure, până ce în căușul palmelor mele ar rămâne un mare clopot de gelatină albastră, mirosind a smirnă, tămâie și nard, cu care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
umbra colosală pe tavan și perete, ca un balet ciudat în care femeia de carne întunecată, doar cu ochii căprui limpezi ca două lacuri în crepuscul, face schimb de trăsături, haine și organe interne, cu propria ei umbră diformă, anamorfotică, pâlpâitoare. Desface palma și, în podul palmei ei, ca-n miezul unei flori cafenii, se află un elefant de plastic alb, subțire, semitransparent în lumina galben-întunecată. Îl așază pe scaun și lasă să atârne peste marginea scaunului bănuțul auriu, legat cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mușchilor peribucali și orbiculari, ce reintrau, insesizabil, sub puterea voinței mele. Dar nu-mi mai ardea în acea clipă nici de pielea esconată a feței mele, nici de semnele de însănătoșire, căci în cabinetul de masaj, după ce degetele mari și pâlpâitoare ca niște aripi de fluture de noapte mi se zbătuseră pentru ultima oară peste față, se întîmplase ceva minunat și teribil. Îmi trăsesem bluza de pijama din nou peste umeri și mă-n-torceam spre maseur ca să-i mulțumesc, ca de obicei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vertical, la care nu puteai nici gândi, nici privi, cădea direct prin acest orificiu, formând împreună cu el o mandală măreață și sfîntă: yin și yang, materia și spiritul, orizontalul și verticalul, femeia și bărbatul, vulva și penisul, în copulație eternă, pâlpâitoare, focul fă-ră-nceput și fără sfârșit... Vuietul coloanei lichide, ca de perle topite, era asemenea celui al unor ape mari. Se opriră acolo, pe jumătate luminați, pe jumătate arși de lumina acelei lumini. Umanitatea, toată umanitatea, se scursese în urma lor și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
turla din mijloc. Pe jos sau luând una dintre biserici - noaptea se retrăgeau, pudic, la depourile dintre blocuri - ajungeam în fine acasă, intram în holul blocului și chemam liftul antediluvian, ce-avea să mă transporte lângă nori, în garsoniera mea pâlpâitoare. Așteptam un timp nesfârșit în fața porții de sârmă zmolită a liftului, a cărui cușcă verticală era-ncolăcită moale de scara-n spirală a blocului. Cabina grea ca un seif făcea să se zguduie toată clădirea când cobora grandios și irepresibil, mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sau mai pale, între care nu era decât frică, absurd, vid asemeni celui din somn sau de dinainte de naștere. De vreo două ori mai trecusem pe Silistra și recunoscusem tulburat fostul centru al stelei de mare, acum un mic punct pâlpâitor, îndepărtat și aproape ostil. Altădată, între mama și tata, cu mânuțele ridicate-n sus și prinse-n palmele lor, uitîndu-mă spre capetele lor între care ardea luna plină, mă-ntorceam din oraș printr-o avalanșă inexplicabilă de lumini, pe sub ganguri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
liniște. Rar mai trecea cîte-o mașină sau, cu un zgomot înfiorător, un tramvai. Mircea se ducea atunci la fereastră și deschidea panoul lateral. Stătea mult așa, în liniștea și vântul delicat al nopții. Iubea atât de mult orașul acela nesfârșit, pâlpâitor, era Bucureștiul lui personal, făcut cadou lui de ziua de naștere. Știa fiecare vilă și fiecare vârf de platan ce ștergea cerul. Știa luna mare și înghețată. Privea, sub razele ei, șirul lung de Criști răstigniți pe stâlpii de iluminat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care rămase la o distanță sigură de quint. ― Vassur! Strigătul Abatelui se auzi distorsionat de goana calului, sunând tremurat. ― Să nu îndrăznești să-l atingi! răsună din nou vocea lui Radoslav. Rim nu era însă atent la el. În lumina pâlpâitoare a unei lămpi cu ulei, o putea vedea pe Maria călărind în dreapta Abatelui; la stânga era Aloim. Femeia se opri însă la o distanță de unde nici un om nu o putea vedea, trăgîndu-se în umbra întunecată a unui copac. Ce caută Maria
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vase pline cu tot felul de bijuterii - prada lui Balamber. Acolo, încălecat pe o șa romană, Kayuk aștepta să primească ordine de la stăpânul său, iar între timp cojea un măr și juca morra cu doi tineri de vârsta lui. Flacăra pâlpâitoare deasupra căreia, înfipt în proțap și bine uns cu propria-i grăsime, se rumenea ultimul sfert dintr-un berbec, arunca pe chipurile tuturor celor prezenți reflexe schimbătoare de un roșu aprins. Șei, arme, pături, saci cu grâu fuseseră îngrămădite haotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]