1,854 matches
-
cu mânecă neagră, si care stă cu capul ascuns în această mânecă neagră, cu mâna pe obturator, gata să-l ridice și să ia imaginea ochita. El stă dincoace de limita reală a lumii, si, cu ochiul sau veșnic la pândă, si drăcesc de precis, caută să prindă imaginea, fizionomia cea mai semnificativă. Asta m-a urmărit totdeauna, în copilărie: fotograful ambulant, cu trepiedul și cutia dreptunghiulara de deasupra, și capul lui ciufulit, pitit în aceeași și aceeași mânecă neagră, în
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
o scenă a uitării de sine, o cere în căsătorie, decis fiind să o abandoneze pe tînăra sa soție. Elvira îl refuză. Antonina, inteligentă și cu instinctul ei de femeie, a intuit pericolul, Elvira, s-a păstrat dîrză și la pîndă, fără a crea alarme inutile. O sfătuise mai demult o altă prietenă comună: "Doru este un suflet inegal, v Instructivă, ca atmosferă de epocă (vorba autorului "fabula mea are picioare de cronică") este și relația din grupul de prieteni ai
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
române?! În ce mă privește, refuz să cred și să accept că e vorba de indiferență. Și nici teamă nu cred că e (teamă fie de "antisemiții" Manolescu, Liiceanu, Tudoran, fie de "puterea ocultă a evreilor"); mai degrabă o fremătătoare pîndă înfometată, de carnasiere mici, în așteptarea momentului cînd marile dihănii prinse în absurda încleștare se vor prăbuși epuizate, agonizînd. Cei zece ani trecuți de la prăbușirea chingilor și a gratiilor au fost suficienți pentru a vindeca de idilism în materie de
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
pe care o inculca polițistului, pe aportul celor doi, cu probabilitate cunoscători ai lumii celor certați cu legea - Mielușica și baronul Flaimic. Cititorul va afla și an ce măsură a făcut sau nu o alegere bună. Și va participa la pânde și urmăriri din trăsura, ca an vechile mistere ale Bucureștilor. Vom ăncuviinta, așadar, propriile afirmații ale lui Alexandru George (volumul Mateiu I. Caragiale, Sub pecetea tainei, Ed. Albatros, Buc., 1999) de a fi ăncheiat și ăntregit textul matein al povestirii
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
el l-aș pune ămpreună cu Marquez și ar fi amuzant fiindcă s-ar ăntălni omul lui Castro cu omul lui Pinochet". Și ce diabolica plăcere ai face analistului nostru căte-o reacție cioraniană "ireverențioasa" și mai și: "Criticul, mereu la pândă, mereu gata să ardă un clișeu: nu există un atom de poezie an teatrul marelui, secspirului de la un moment dat, Bernard Shaw". Să adăugăm an treacăt că și Lucian Blaga, ăn cursul convorbirilor noastre,dădea glas decepției sale față de autorul
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
Gabriela Vrânceanu Firea este însărcinată în trei luni, vestea fiind confirmată de soțul acesteia, Florin Pândele, pe contul lui personal de Facebook. „Da, Albinutza e însărcinată în 3 luni! Sunt foarte fericit! Nu mă gândeam că viața îmi va mai oferi astfel de surprize minunate! Cei trei băieți ai noștri (Andrei, Bogdan, Tudor) sunt și ei
Gabriela Firea este însărcinată: Sincer, aş fi vrut să păstrez secretul până la 4 luni () [Corola-journal/Journalistic/24762_a_26087]
-
Facebook. „Da, Albinutza e însărcinată în 3 luni! Sunt foarte fericit! Nu mă gândeam că viața îmi va mai oferi astfel de surprize minunate! Cei trei băieți ai noștri (Andrei, Bogdan, Tudor) sunt și ei încântați și emoționați!“, scrie Florin Pândele. Gabi Firea a început și ea să primească felicitări pe contul ei de Facebook, unde spune că ar fi vrut să păstreze secretul sarcinii până la 4 luni. „Mulțumesc tuturor prietenilor mei din copilărie, liceu, facultate, serviciu, F.B, care, începând
Gabriela Firea este însărcinată: Sincer, aş fi vrut să păstrez secretul până la 4 luni () [Corola-journal/Journalistic/24762_a_26087]
-
mine cauți să plivești?/ Ce vrei în suflet să-mi strivești?/ Eu nu cer ca să fiu a ta.// Nu tremur și nu-ți stau plăpîndă/ În cale. Nu mă judeca./ Așa cum ești îmi poți pleca./ Zadarnic azi îmi stai la pîndă” etc. (Aceluiaș om). E și exigentă inuman, căci nu vrea să jertfească oricui, ci numai și numai cuiva care-ar putea fi „preot al iubirii sfinte”; dar așa ceva, desigur, nu (se) găsește, chiar dacă e păcălită o dată: „Făptura unui vis iubisem
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
revistei cu texte semnate de Gabriel Coșoveanu, Nicolae Coande, Constantin M. Popa, Ioan Lascu, Ștefan Vlăduțescu, dar conține și alte puncte de interes: eseul lui Liviu Malița despre teatrul românesc în comunism și cel al Roxanei Ghiță intitulat Prezențele la pândă: imensa suferință, marea teamă, ca și rubricile fixe susținute de Gabriel Dimisianu, Gheorghe Grigurcu, Adrian Popescu și Nicolae Prelipceanu. În numărul 5, ne-au atras atenția memoriile Gabrielei Adameșteanu, comentariile privind Festivalul Internațional Shakespeare (semnate de Daniela Firescu și Haricleea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2531_a_3856]
-
unde scriitorul angajează texte neunificate până la capăt. Deși autorul - și faptul a trecut neobservat de comentatori - tenta funcționalitatea entropiei. În volumul de față nu riscă și lasă o aparentă autonomie a prozelor să fuzioneze într-un plan conceptual, orientat în jurul pândei și a seducției. Nicio legătură cu romanul lui Nicolae Breban din 1991. La autorul Buneivestiri era vorba despre dobândirea unei puteri sociale, despre câștigarea unui statut devenit, brusc, indezirabil. Despre felul cum insul se simte împovărat de presiunea unei autorități
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
pe care, în mod firesc, ar fi trebuit s-o domine. De la această conștiință se propagă tensiunile din romanul brebanian. În proza clujeanului totul e senin și posibil, pentru că, fără excepție, deznodămintele lui au ceva de mister vaporos. La Breban, pânda și seducția preiau funcțiile unui joc erotizant al voinței, prin care protagonistul instrumentează o putere aparte. Nici vorbă de farsă donquijotescă la Radu Mareș. Cel din urmă e interesat de întreținerea unei insațiabile curiozități, o psihologie a pândei ce va
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
La Breban, pânda și seducția preiau funcțiile unui joc erotizant al voinței, prin care protagonistul instrumentează o putere aparte. Nici vorbă de farsă donquijotescă la Radu Mareș. Cel din urmă e interesat de întreținerea unei insațiabile curiozități, o psihologie a pândei ce va fi coroborată cu singurătăți discutabile. În plus, Radu Mareș nu arată interes pentru emfaza misogină. Nici nu caricaturizează narațiunile eroinelor. Dar să vedem despre ce e vorba. În O bătaie în ușă, un turist se cazează la o
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
deci, naratorul nu se sfiește să urmărească gazdele, să cerceteze aiurea, curios, să „tragă cu ochiul”, ajungând să cotrobăie la propriu. Nimic nu bate cu singurătatea căutată vorace. Un histrion, autorul narator nu reușește să fie convingător, pentru că nu rezistă pândei. Două mistere cresc din iscodirile lui: cine citise cărți marxiste în casă și cine sunt cele două Eleni? Cam mult pentru un turist în trecere. Radu Mareș reușește să accelereze un suspans din mai nimic, semn că autorul, cum e
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
ochii crăpați, abia tăiați cu lama, parcă, și nu destul de bine, încât pleoapele abia lipite îți dau senzația că nu i se vor mai dezlipi niciodată. Vederea, ca un chin, efort dureros ce-i dă o fixitate de reptilă la pândă. Rețin o poezie de Prince Bildhyalongkorn... Like milky ways of delight... Asemeni căilor de lapte ale plăcerii... He is not subject to death or decay... Nu e supus nici morții nici putreziciunii... Numele unui alt autor indian: PONGPAIBUL. 20 noiembrie
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
lăsa spatele exact unde este acum vreo mie de ani/ și-aș pleca fără spate acasă/ dona juana mi-ar naște în loc de prunc spatele meu rătăcit și uitat/ prin ierburile infernului". Nicolae Magnificul este cartea unei iubiri prădalnice consumată sub pînda neîntreruptă a morții, sub veghea grea a lui Dumnezeu: "ție ți-e ca un cancer dragostea ta pentru mine/ ție ți-e ca o ascuțită secure viața ta pentru mine/ ție ți-e ca un phalus verbul că mie mi-
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
în barbaria ce urmează conștientizării nonsensului existențial, ca un ultim corolar al acestuia: "Ajutîndu-se cu dinții scoate Orfeu ultimele acorduri din harfă/ Resemnarea sa de pe urmă ascute colții, ghearele fiarelor/ Dînd o mînă de ajutor sălbăticiei./ Presimți deșertul aținîndu-se la pîndă spre a lua în stăpînire verbele tale;/ Cu fiecare respirație își strecoară iscoadele de nisip fin în cerul gurii mele, în bronhii" (Cărțile junglei de asfalt). Bineînțeles, e un celebrator al agoniei: "O harfă plutitoare îngînă meandrele agoniei" (Vești dintr-
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
un drogoman. Ala comite o eroare capitală, mințind. Realizează prea tîrziu, cînd vălul greu al drogului i se spulberă din creier. Nici Radu Gabriel în Edek n-are anvergura diabolică pe care Mrozek o acordă personajului. Stă prea mult la pîndă făcînd pe prostul și timpul nu-i mai ajunge să-și dezvolte dimensiunea monstruoasă a lui Edek. Aș fi vrut să văd hărțuirea treptată, intrarea ușoară în posesiunea locului, cu suflete cu tot, umflarea monstrului. Cred însă că Radu Gabriel
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
o elibereze de balastul acumulat în social și să și-o manifeste liber. Libertatea constă însă în abandonarea progresivă a propriilor convingeri și a propriului mod se viață în favoarea valorilor susținute de "mentor". 4. De la mascul la zeu K. din Pîndă și seducție este un tip mai complicat, mai decorat cu stil decît "sălbaticul" Rogulski, un aristocrat în spirit care se ferește de posturi dizgrațioase - lucru care nu e de natură să ne mire, el fiind un fel de alter ego
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
altul din serie, "duce greul": vorbește mult, se luptă cu rivali și supune femei recalcitrante. K. și Marchievici, exemplare din echipa de aristocrați, au parte, printre altele, și de femei superioare; ele "explodează" de feminitate la apropierea lor, precum Irena (Pîndă și seducție), care ia proporții și aleargă uriașă, voluminoasă, "ca un animal mare, ca un cal, ca o iapă enormă" așteptînd cu exaltare și supunere atacul lui K., pe care-l presupune undeva "în spatele ei enorm și superb de vacă
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
interioară, dar și fizică) pentru a profila pe tânărul Brahms, atins de aripa timpului romantic, dar care nu poate uita ce sursă de vitalitate este forma clasică. Așa cum pianista se desparte greu de claviatură (finalurile pieselor sunt prelungiri emoționante, la pânda hotarului în care sunetul se risipește în tăcere), tot astfel ne despărțim de acel recital, după Barcarola de Chopin. Pentru a regăsi, în seara următoare, alături de... Horia Andreescu și Orchestra Națională Radio ...pe Mihaela Ursuleasa în Concertul nr. 3 pentru
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
altul. Aveam în față doi reprezentanți de frunte ai suprarealismului românesc și, confundînd mișcarea cu scandalul ce-i însoțise manifestările, mă credeam pe un vulcan din care insolențele urmau să țîșnească cînd te așteptai mai puțin. Am stat inutil, la pîndă. Rareori am avut o convorbire mai destinsă, mai încrezătoare, mai pașnică decît cu ei doi, politicoși ca niște lorzi delicați ce înlocuiau morga cu finețea minții și a sufletului. Renăștea parcă o cafenea bucureșteană idealizată. Cînd am aflat într-o
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
aleagă fizionomia, chipul Praxiteei... Revăzîndu-l pe vechiul ei prieten, amîndoi adoratori ai lui Shakespeare, ea îi aruncă în treacăt una din replicile din Iulius Cesar: Now let it work mischief, thou art, afoot!... Și-acum, la treabă: viclenie stai la pîndă!" Era actul III, scena II. Anticarul continuă zîmbind: Take thou what course thou wilt!.... "Apucă orice cale vrei!" Pe urmă amfitrioana îl certă că îl pusese pe bietul Axente, autodidactul marxist, într-o situație penibilă ținîndu-i teoria aia despre onoare
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
atît de săracă. Condițiile obiectiv expuse, cît și greșelile comise în atitudinea față de cutare sau cutare scriitor, ca și deficiențele criticii literare au făcut ca astăzi să nu putem înscrie în activul literaturii de după 23 August decît romanul Oameni la pîndă de Liviu Bratolomanu, piesa Omul din metal de Mihail Davidoglu și un număr relativ mare de nuvele și poeme, toate însă avînd mari deficiențe" ("Activitatea Direcției Literare", dare de seamă, ianuarie-martie 1948, în Miron Radu Mocanu, Cazarma scriitorilor, Ed. Libra
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
cămăși numai, care în izmene... ascuțindu-și de zor săbiile ofițerești de Damasc ori Toledo cu pomponul lor galben. Povestește un moș de 95 de ani. Pisica mîncînd fluturele, mult timp pîndit. Fluturele colorat mișcîndu-și în iarbă aripile splendid croite. Pînda mult prea lungă și prea atentă față de absența și dezarmarea completă a fluturelui prins în gheare ușor, atît de ușor, aproape ca un abandon; încît toată pînda pisicii fusese o exagerare ridicolă, un sadism tipic speciei. Ronțăiala aripilor, praful fin
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
mîncînd fluturele, mult timp pîndit. Fluturele colorat mișcîndu-și în iarbă aripile splendid croite. Pînda mult prea lungă și prea atentă față de absența și dezarmarea completă a fluturelui prins în gheare ușor, atît de ușor, aproape ca un abandon; încît toată pînda pisicii fusese o exagerare ridicolă, un sadism tipic speciei. Ronțăiala aripilor, praful fin scuturîndu-se de pe ele, pătînd botul pisicii, - expresia ei de satisfacție. Țiganca beată, îngenuncheată în noroi, vara, în ploaie... Părul ei lung, negru, ud, lipit de obraji, pe
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]