103 matches
-
parcă însuși vocea destinului său, substituit nenumăratelor voci ale dezordinii universale; de aici, acel aer impersonal al rostirii înghețate în forme limpezi, corespunzătoare regimului ascetic al spiritului, masca inflexibilă de erou tragic, pornit în căutarea tonurilor clare, într-o lume pândită și coruptă adesea de compromisul etic. Dacă existența etică, deși nu lipsită de patos, rămânea oarecum exterioară și mecanică în volumul de debut, ea este în aceste cărți expresia unei confruntări dramatice cu lumea: o voce de om singur și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
început să fie folosit, înc epând cu anii ̕60, pre zența sa fiind din ce în ce mai pregnantă pe pa rcu rsul ultimului sfert al secolului al XX lea, acest simplu fapt arătând că a existat o p erc epție larg răs pândită, după care un fenomen nou urma să aibă loc . Atât intensitatea interacțiunilor, cât și conștientizarea lor sunt diferite din punct de vedere cali tativ în zilele noastre, față de perioadele ist ori ce anterioare de integrare. Cei mai mulți privesc globalizarea ca un
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
să își arate solidaritatea. Din moment ce Germania se îndrepta spre alegerile electorale, nu a dorit să acțion eze în acest sens. și nimic nu putea fi făcut fără Germania. Astfel, criza din Gr ecia s-a inflamat și s-a răs pândit. Când autoritățile au reușit să se organ ize ze și să acționeze, au trebuit s Globalizarea piețelor de capital de la statele membre și 250 miliarde de la FMI. Fo ndul nu este garantat comu ancar european este tras în jos de
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
datorită lumi nii lui specifice. Feli narele cu gaz care însoțesc străzile Pari sului creează, spre deosebire de iluminatul electric, care le va înlocui mai târziu, penumbra unde lucrurile pot, de fapt, să și vădească urmele originii și pot să se recunoască pândite mereu de „eliberatorul“ lor sfârșit. Un alt element important al orașului este caracterul lui „textual“. Savage scrie: „Benjamin examined the relationship between history, experience, memory, and the built environment. This concern was closely related to his fascination with the ways
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
aprinși și glasul îngroșat, dar Ortansa n-o prea ascultă și n-o privește, se uită în altă parte, adică într-o unică direcție, își are clientul pe care nu-l scapă din vedere și comediantul ei se încovoaie, suspectat, pândit, clovnul lunecă pe globul ocular, ring sferic, învârtindu-se, dezechilibrându-l, dezarticulându-l, în hohotele de râs ale micilor spectatori înveseliți de căderile cara ghioase, de obrajii mereu mai murdari de fard, pete roșii, vineții și verzi pe bărbie, pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
344 Victor Kernbach, printre (foarte mulți) alții, subliniază: "iată bunăoară, azi se poate vorbi afirmativ despre un mit ufologic (al "farfuriilor zburătoare"), ca fenomen acceptat de condiția umană din a doua jumătate a secolului XX, adică de această condiție umană pândită, amenințată și torturată până la eroziune de istoria civilizației tehnologice în expansiune galopantă, de alienarea provenită din mișcarea browniană a agitației conflictuale din lume sau de angoasa generală provocată de consecințele globale ale exploziei demografice, ale exploziei informaționale și ale modificărilor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mă situez când scriu; fiecare cuvânt scris asistă, chiar În actul scriiturii, la propria-i geneză; el ia formă din ceața ce plutește deasupra apelor; „De ce m-ai strigat, soră?“; alergat de cuvinte pe marginea miriștilor Înflorite, a doua oară pândit de spicele de grâu coapte, ademenit de greieri În țărâna somnolentă; „De ce m-ai strigat, soră, nu știai că scriu?“; mă Întorc spre vorbire ca un prizonier Înrăit măsurând pereții temniței. (azi) Nu pot să dorm: o visez pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
chiar), umblând prin casă, bărbierindu-se și ferchezuindu-se cu mare atenție și fără grabă. Gesturile încete, aproape leneșe, chibzuite, temător să nu lovească, să scape lucrurile, să facă mișcări greșite pe care le-ar face un bolnav, simțindu-se pândit sau părându-i-se că este pândit, devenind și mai precaut, mâncând încet și sorbind rar ceaiul sub privirile furișate ale celorlalți și ale lui furișate către ei. Până când intra în camera cu biroul din stejar sculptat, tot în pijama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mă voi ține de cuvânt“. Confesiunea sa este pilduitoare pentru răbdarea care trebuie să dubleze munca tenace și inspirată pentru a atinge absolutul. Este și acesta un motiv de meditație și de învățătură pentru noi care trăim „la porțile Orientului“, pândiți mereu de superficialitate și automulțumire, așteptând mereu elogii de la neinițiați în tainele artei Orientului și nu numai în ele. XXII. Unitatea stilistică a compoziției Chiar dacă pe Picasso nu l-a interesat continuitatea stilistică, observăm că în timpul fiecărei perioade de creație
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
cu o sintagmă fericită din titlul unei cărți) și, într-o totală libertate, a vedea susul ca adânc și adâncul ca înălțime, golul ca plin de mister și de Dumnezeu și plinul ca o curgere a indefinitului și a insondabilului, pândit mereu de Nimeni și de Nimic. Astfel, predispoziția heracliteană nativă a poetului se debarasează de complexele extremelor gândirii tari a modernității, regăsindu-se ontologic, cum demonstrează Theodor Codreanu, în gândirea slabă a transmodernismului. Gândul refuză aderența ideologică, înaintând, în transa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
radicale schimbări de destin. De regulă însă, și eșecul e citit tot în cheia vanității: sunt de vină ceilalți, țara, veacul, soarta. Iar dacă, prin concursul capricios al împrejurărilor, vanitosul ajunge, totuși, în vârful piramidei, oficiul lui va fi mereu pândit de abuzul autoritar. Orice vanitos are în raniță bastonul de dictator. Trebuie, totuși, să admit că vanitatea e mai aproape de utopia de sine a intelectualului decât de meta bolismul lăuntric al „omului simplu“. Un țăran vanitos păstrează, în exercițiul vanității
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mult pe acest mic Napoleon al curții decât cucerirea pământului depărtării înspre luncă și pădurea Baisei (atunci infinite), depărtări cu halou de munte. Nimeni nu-l mai putea opri, nici biciul tatălui, nici vorba dulcii mame; atracția senzațiilor necunoscute, dar pândite și râvnite în egală măsură, era irezistibilă. Cum s-o poată ocoli când i-a fost predestinată, când a lui era toată lumea și când taina codrilor de-aramă îi dădea fiori, iar instinctul îl mâna la dezlegarea misterului. Ce taine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un loc în altul au și fost în scurtă vreme transferați într-o altă localitate, la Telenești, județul Orhei, în centrul Basarabiei. Abia ieșită din strânsoarea ca de urs puternic și sălbatic a vechiului regim țarist, Basarabia era din nou pândită și râvnită de noul regim sovietic. Acesta era mai hămesit și mai ipocrit decât vechiul. Pe măsură ce se organiza și consolida devenea expansionist, terorist, totalitarist, leninist-stalinist, ticluitor și exportator de revoluție. Și își trimitea din când în când bandele-i înarmate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
stătui, aievea sau în vis, cândva, mai sus, mai jos, când pisc și iezer nu era. Și stam printre liane, sub ecuatorul căldurii pândit de șerpi, de flori și de lemurii. Iar trupul meu, ah numai trup, în umedul văzduh pândit era, prelung, depropriul său duh, ca de-un străin. Și slobod foarte, încă neluat în stăpânire era lutul diafan și lăudat. Fără duminecă și fără de-nceputuri mă ascundeam tăcut sub vegetale scuturi, în foi, printre liane, sub ecuatorul căldurii, iubit
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
personajelor beckettiene, deicticele capătă o opacitate maximă ce poate fi accentuată și de lipsa punctuației: Când te-ai adăpostit de ploaie tot iarna atunci tot ploaia de data asta la Muzeul Portretelor la adăpost de frig de ploaie de pe stradă pândit momentul când să te strecori și prin săli înfrigurat și șiroind până la prima bancă venit dală de marmură pe care să te prăbușești sufla usca apoi la naiba departe când era"10. Interesul pentru istoria limbii, pentru intonație, pentru nuanțe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
amour subtil et mystérieux, une sorte de contact impur des pensées par l'évocation simultanée, troublante et sensuelle comme une étreinte, de toutes leș choses secrètes, honteuses et désirées de l'enlacement" [Maupassant, Bel-Ami, p.73]. 364 "Categoria e totuși pândita de pericolul artificialității", cu resurse aflate la îndemână "se obțin efecte mai mult ornamentale decât de continut" [Zafiu, 2001, p.20]: jocurile de cuvinte nu dezvăluie altceva decât pitorescul limbajului, lăsând intactă banalitatea afirmațiilor. "Jocul de cuvinte reușit e însă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
familiei lui Boțoghină: O altă perspectivă urmărită pe o vastă întindere, a celor două volume și a celor două romane, Delirul și Marele singuratic, este a celei de-a doua căsătorii a lui Moromete, cu Catrina, sugestie a familiei hibride, pândită permanent de pericolul disoluției. Cel de-al doilea volum al romanului Moromeții dezvăluie, însă, și cum fusese întemeiată prima căsătorie a lui Moromete, cu Rădița, mama celor trei fii mari ai lui Moromete. Este sugerată poate, astfel, sursa Această viziune
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
lumii. Nu e percepția care creează în vizibil câmpul obiectelor pe care le ridică la nivelul ochilor, ci o privire trans-perceptivă, coborâtoare ea însăși - în răspărul vremii răsturnate, al netimpului opririi - până în miezul umbrei, în clipa albă a începutului imprevizibil. Pândit mereu de-al umbrei nețărmurit ocol" (Elegii IX. Invocare)2, ceea ce se vede nu apare decât în ascunsul cel mai adânc, "în umbriri albastre de nopți clare" (Părere)3, acolo unde umbra însăși se afirmă și se neagă totodată, se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nomazi; tradiția lor includea o expertiză de prima mână într-ale cabalinelor și travestiului, dar mai ales într-ale filantropiei și mizantropiei disimulate în ea. Cabaline, travesti, filantropie, mizantropie: bunele intenții par să tropăie fără grație în mediul de pândă pândită al supraviețuirii, de care ar dori să se emancipeze prea brusc și categoric în trecerea lor de partea fapticului împlinit. Cu cât sunt mai pure, mai golite de substanță, cu atât stârnesc un ecou mai nefiresc la rostogolirea lor prin
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
plutea ca pe-o apă adâncă rău, în care, chiar dacă știi să te ții la suprafață, ești copleșit de gândul botului abisal ce se cască dedesubtul tău, care te face să te gândești la un altul, pândind dedesubtul lui și pândit, la rându-i, de încă un altul, și tot așa. La malul ei împânzit de mătasea broaștei, libertatea nu-l speria; dovadă că nu se dădea înapoi de la șutit portofele, de la spart felinarele nepăzite de pe șosea, de la înghesuit câte-o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
jos pe peron, laptopul de câteva mii de dolari, pentru a studia un panou cu harta Madridului. Când s-a aplecat să-l ia - n-a mai găsit urmă de computer!... Gras, greoi, cu geanta la vedere, Pistanek fusese reperat, pândit și „rezolvat” cu multă precizie. VASILE GÂRNEȚ: La Madrid am program liber. Asta înseamnă că nu sunt prins în nici un reading și nici nu am obligația să asist la prestațiile colegilor mei. Totuși, stau puțin la o manifestare intitulată „Madrid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
În izolare ca mulți alții dintre contemporanii mei, de-o vârstă și de-o seamă cu mine, Încăpuți Însă În cariere sigure și În situa ții Îndelung socotite și pregătite de ei și de toate neamurile lor? Cariere și situații pândite Însă de vremi și surpate Înainte de vreme, odată cu bunele tradiții de căpătuială și rostuială și chiar cu instituțiile corespunzătoare În această țară. Instituții despre care Îi avertizam, cu gravitatea necesară, În cârciuma pomenită a lui Sotir de pe Scaune, cu vin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
oculari, între care pe Henry Morgan, personaj central al cărții, alături de care ar fi stat, a avut acces la documente de la procese și a cules informații de primă mână): De Americaensche Zee-Roovers. Lucrarea s-a tradus și s-a răs pândit rapid în germană, spaniolă și engleză. Ediția engleză a cărții apărut în 1684, sub titlul The Buccaneers of America. A True Account of the Most Remarkable Assaults Committed of Late Years Upon the Coasts of West Indies by the Buccaneers
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
zicea că e decepționat. „și, mă rog, de ce?”, a întrebat O. „Pentru că ești un plagiator!”, i-a întors-o, cu brutalitate, S. „Ți ai întemeiat succesul pe un plagiat!” Dovada că ocazia de a i-o spune era de mult pîndită - avea la el Cîntecele lui Bilitis de Pierre Louÿs (în traducerea lui Barbu Solacolu) și Nuduri, volumul amicului. „Iată, «Cabaniere» a ta e plagiată după «Hanul» lui Louÿs!” A intervenit Genoiu, pentru a-l apăra pe O.: „Termină, domnule, n-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
urbe veche, e un matein care se regăsește pe sine în proza de atmosferă. În faptul serii, sub pulverulența razelor de lună, solitarul hoinărește nostalgic prin Iașii care mai păstrează ceva din pitorescul și poezia de altădată, săvârșind un ceremonial pândit, mereu, de neprevăzut. Îl așteaptă, ciudat privilegiu, o întâlnire cu fantasmele. Ca în Mircea Eliade, ulițele cu denumiri evocatoare (Zlataust, Vovidenie, Patruzeci de Sfinți - murmurul unui discurs îndrăgostit) duc spre o zonă de bizare interferări, unde diurnul glisează, ca împins
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]