217 matches
-
în față Oamenii, privim în oglinda orbitoare A orgoliului propriu, O durere de dinți ne doboară, Devenim iar oameni, Ca oamenii. Tu, cel onorat cu titluri și premii, Ce mândră îți flutură barba, Tresaltă bărbia cu toată mândria, Dar piedestalul pârâie, plânge, granitul se frânge, redevii om ca toți oamenii, bun ca o pâine, de mâine. Adio poate fi odios, un cuțit Sau o floare pe un mormânt neînceput, Mai mulți prieteni găsești În lumea necuvântătoarelor, Eu regret și moartea peștelui
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
în față Oamenii, privim în oglinda orbitoare A orgoliului propriu, O durere de dinți ne doboară, Devenim iar oameni, Ca oamenii. Tu, cel onorat cu titluri și premii, Ce mândră îți flutură barba, Tresaltă bărbia cu toată mândria, Dar piedestalul pârâie, plânge, granitul se frânge, redevii om ca toți oamenii, bun ca o pâine, de mâine. Adio poate fi odios, un cuțit Sau o floare pe un mormânt neînceput, Mai mulți prieteni găsești În lumea necuvântătoarelor, Eu regret și moartea peștelui
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
șerpi la picioare, Munții își latră singurătatea-n stână , Căpriori sar pe stânci sărace de soare, Cerul își piaptănă astrele cu-o mână. Duminicile, toamna ,miroase-a tămâie, Stele se aprind în altarele nopții, Sufletul în arbori mutilați și-n pârâie Scrie gustul de gutui amare al morții. Referință Bibliografică: Duminicile,toamna / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1354, Anul IV, 15 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DUMINICILE,TOAMNA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362176_a_363505]
-
rythme.558 Comme la traduction réussie est une traduction-texte, le traducteur est devenu, en quelque sorte, écrivain, artisan de son propre travail, comme le remarque Maurice Blanchot : Le traducteur est un écrivain d'une singulière originalité, précisément là où îl pârâit n'en revendiquer aucune. Îl est le maître secret de la différence des langues, non pas pour l'abolir, mais pour l'utiliser, afin d'éveiller, dans la sienne, par leș changements subtiles ou violents qu'il lui apporte, une présence
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Galland (1704). 35 V. Friedrich Schleiermacher, Des différentes méthodes du traduire, traduit par Antoine Berman et Christian Berner, Seuil, Collection " Points-Essais ", Paris, 1999, p. 91 : " Notre peuple, à căușe de șa considération pour l'étranger et de șa nature médiatrice, pârâit être destiné à réunir dans să langue, avec leș siens propres, tous leș trésors de la science et de l'art étrangers, comme dans un grand ensemble historique au centre et au cœur de l'Europe. Cela semble être, en effet
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de neastâmpărul emoției. Deodată se aud afară, de departe, urale zguduitoare; Încet-Încet, se apropie... În sfârșit !...vine... vine... A venit... Drepți ! Smirnă toți ! și din toate piepturile, la comanda neuitatului nostru dascăl, inimosul Basil Drăgoșescu, pornește un Întreit ura! de pârâie din Încheieturile bătrânelor ei bârne vasta baracă. Vodă s-a oprit În prag; se uită la noi dintr un capăt la altul al șirului de bănci și, cu glas măreț, ne strigă: Să trăiți, băieți ! Iar noi, Încă de trei
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Se lumină, căci raze, sclipiri curgeau șiroaie, Pe șesurile limpezi... ploaia cădea cu soare, Împlind întreaga lume de-o stranie splendoare. Un colb de diamante părea că se lățește În ceață preste lume, de scânteie și crește, Și lacuri și pârâie ardeau sub acea ploaie Încungiurați de arburi, pe ei era văpaie; [Deodată mi se pare] că cerul tot se rumpe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe, Apunerea cereas[c]ă era sub raze ninsă, Ca pâsla erau albe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
2255 ti! da' prost mai ești, Ioane! e 2255 ti... nu se pomenește; nu știi tu, mă, că la noi lingăii-i luăm cu tânjala la goană? {EminescuOpVIII 374} f 2255 - Fugi mă naibii d-aci! - Aolio, fuge de-i pârâie călcâiele, a pus picioarele la ceafă. 2 2254 [UN BOIER] Măria Ta, ia frîiele-n mână și nu te uita-n gura lor. [VODĂ] Dacă n-ar fi și prostie, ar fi obrăznicie sadea. 3 2261 CĂTĂLIN Ce ți-i cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-o! Aud cum se răspîndește vestea În rîndul trecătorilor, ca focul Într-o pădure În flăcări. Părinții Își strîng speriați copiii În jurul lor, strigînd la ei nervoși. Spre groaza mea, spre mine se Îndreaptă doi bodyguarzi, cu stațiile de emisie-recepție pîrÎind. — La ora asta i-au vopsit deja părul În altă culoare și i-au schimbat hainele, spune blonda cuprinsă de isterie. Acum e deja În drum spre Tailanda! — Doamnă, intrările În tîrg au fost Închise imediat ce-am primit Înștiințarea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
plăcea. Apoi, cum se dă jos din pod cu lada, nu se mai duce să-și ia ziua bună și binecuvântare de la Sfânta Duminică, ci pornește ca de la o casă pustie și se tot duce înainte; și mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după dânsa, s-o ajungă și să-i ieie lada. Și când ajunge la cuptor, frumoase plăcinte erau într-însul! Dar când s-apropie să ia dintr-însele și
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
perspectiva lui Marlowe este a martorului împietrit, a ființei devenite ea însăși parte a mașinăriei morții. Aplecându-se asupra cadavrului, el nu are nici cea mai mică tresărire. Singurul sunet auzit este cel al vertebrelor gâtului înțepenit al detectivului, care pârâie atunci când se aplecă să studieze cadavrul. Precizia descrierii și formulele decupate parcă dintr-un manual de medicină legală dau un aer halucinant, de suprarealitate coșmarescă năvălind în plină normalitate: Genunchii îi erau ridicați, dar inerți. Cele două găuri din pieptul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cărții („Încerc cu disperare să închei The Little Sister și, dacă mi-aș aduna toate puterile, ar trebui să am curând o variantă încheiată. Problema e că nu am în ea nimic altceva decât stil și dialog și personaje. Intriga pârâie ca un oblon în vântul de octombrie”), fie de expunerea nemiloasă a defectelor de fabricație („Povestea are slăbiciuni. E episodică și accentul se mută de la un personaj la altul, iar în privința intrigii e supracomplicată, dar ca poveste e simplă. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Sus, în ceață, pe puntea opustului alerga un felinar cu lumină vâscoasă și puțină. Prin zvonul ploii se auzea o chemare întreruptă de vijelia care cădea în valuri. Lângă felinar apărea o umbră. Răsuna, repezită, o strigare. Opustul începea să pârâie și să se miște. Aninat de un capăt de grindă, felinarul se clătina în șuvoirea ploii. - Lanțul ! răcnea un glas. Leagă-l la buhai Acuma, sloboade ! Zuruiau verigile de fier. Scrâșnind, stavila uriașă pornea năboiul. Jos, în lada opustului, apele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
prin prima lor iarnă În Michigan. O noapte de ianuarie, puțin după ora unu. Desdemona Stephanides doarme, cu mult urâta pălărie YWCA pe cap, ca s-o ferească de vântul care suflă prin pereții subțiri. Un calorifer electric oftează și pârâie. La lumina lumânării, Lefty Își termină tema pentru acasă, ținând caietul pe genunchi și creionul În mână. Din perete se aude ceva: un foșnet. Ridică privirea și zărește o pereche de ochi roșii strălucind dintr-o gaură a podelei. Scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu lejeritate. Nu era sigură că va fi În stare să procedeze așa, dar voia să vadă cum se descurcă tânăra generație. Deodată se auzi un zgomot ciudat, ca un țipăt de vultur. Interfonul din camera de zi Începu să pârâie. O voce țipă: ― Iuu-huu! Tessie, scumpo! Desigur, manifestările tradiției de emigranți de prin casă nu i se datorau lui Tessie. Cea care zbiera prin interfon era nimeni alta decât Desdemona. Cititorule răbdător, poate că te-ai Întrebat ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a lui, nu-mi pot da seama dacă tipul este sau nu fratele adevărat, dacă nu cumva e cineva care i se substituie. Am regretat de Îndată ce am scăpat vorbele acestea, dar era prea tîrziu. Balonul se foi În scaunul ce pîrÎi sub greutatea lui și fără pic de jenă mă străpunse cu privirile-i fulgerătoare. — Substituire de persoană, eh? Ar fi o chestie să existe unul care să se servească de numele lui. Înseamnă că și clienta Îți alunecă printre degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
absurdă toată alcătuirea corpului meu, uitându-mă printre degetele răsfirate la cărțile de pe rafturi și auzind gălăgia din stradă și eu între ele, nici carte, nici ființă larvară. Și o femeie grasă, grasă, una dintre bibliotecarele de serviciu, se așeză pârâind pe un scaun și începu să se uite tâmp în soarele toamnei și să-și mângâie în neștire grăsimile care îi acopereau gâtul. Am început să tremur și mi-a venit să vomit și să fac pipi în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Pușca vuia înăbușit în negură. Mă plecam în tăcere, luam paserea sângerată, o aninam în lațurile torbei, apoi porneam tăcut înainte. Câteodată, un iepure roșcat izbucnea dintr-o tufă întunecoasă, trecea ca o nălucă prin pâlcuri de strujeni uscați care pârâiau, și dintrodată se prăpădea sub vălul de ceață. De la o vreme a început a mă cerca foamea. Mă opream în tăcerea pușcelor și ascultam; voiam să aud vreo trâmbițare de cucoș sau vreun lătrat de câne. Dar păream pierdut în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
glas chinuit: Nu mă omorâți, oameni buni! Vă dau paralele, numai nu mă omorâți!... Țiganul nalt, cu nasul coroiat, se avântase ușor în car. Dumitrache Hazu cercă să se scoale. Simți că cineva îi smulge punga din chimir. Pieptul îi pârâi. Sângele îi năvăli în ochi. Simți a doua săgeată în deșert. Porni a geme lung, fioros. Țiganii ceilalți doi se prăbușiră cu cuțitele asupra lui Ion Băieșu. Omul lăsă funia boilor. Cuțit n-avea. Numai un răsteu ținea în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
izbească o dată din două părți. Dintre ei patru, nimenea nu rostise nici un cuvânt. Tăcuți, încruntați, negri, se năpusteau cu cuțitele. Într-o mișcare de fulger, omul puse mâna pe ghizdele fântânii; se încordă, o dată cu alt răcnet al disperării; scândura groasă pârâi ascuțit, plesni, se desprinse; Băieșu o trase spre el, o ridică în stânga; dară înainte de a o repezi, țiganii se traseră sprinteni îndărăt. Însă iar se năpustiră, cu umărul stâng înainte, cu un braț în apărare, cu dreapta încovoiată pe dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui. Prin întuneric, căuta să privească în juru-i; se gândea ce să facă pentru astâmpărul vitelor. - Dar și cânele și vitele simțiseră ceva, înaintea omului. Și când simți și omul, era prea târziu. Cu zgomote năprasnice și ascuțite începură să pârâie legăturile șopronului. Îngrozite, vitele se tălăzuiră și se izbiră în toate părțile. Bătut și de valul acesta greu, șopronul începu să se surpe. Mugind, vitele scăpau prin spărturi. Sărmanu avu un plâns omenesc de desnădejde. O plasă de stuh ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gândi la vechea lui viață de la oficiul poștal, la oamenii care se îndreptau spre el, îl înghesuiau, îl împingeau pe străzi și se simți de parcă și-ar fi pierdut echilibrul și-ar fi căzut din copac. Pe fundal, o portavoce pârâi și cuvintele se scurseră într-o ceață lipsită de sens. Fața i se albise. — Ce-i cu tine? îl întrebă alarmată Pinky. — Mulțumesc de întrebare, reuși el să articuleze. Dar e mai bine să mergeți singuri. De ce e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care am mai făcut-o de câteva ori. Pe cutele laterale care încadrează șlițul s-a lățit o pată de culoare închisă pe fondul cafeniu, pată care se termină cu dâre subțiri pe fiecare crac. Conturul de murdărie de pe material pârâie abia auzit când e atins. Ce să fie? Să fi sărit apa din robinet? Nu. E șampanie sau urină. Cred că știu care este adevărul. Amintirea e pe aici pe undeva, își are propria ei ființă - dar, când o atingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmi aduce cafeaua, tăcută, ca o infirmieră, punând cafetiera pe măsuța de lângă pat, dar suficient de departe de mine. * — Alo? am spus eu. Aveam impresia că legătura telefonică e proastă. Dar probabil că de vină era capul meu. În care pârâiau toate circuitele. Acufena asta - în curând va trebui să mă culc ținând pe pernă un tranzistor hârâit. Chiar atunci când sunt surzi, se pare că oamenii care au necazuri cu urechile tot trebuie să asculte zgomotele din capul lor. Ghinion. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de satisfacție, pregătindu-se să sară pârleazul... De obicei intervenea ceva neașteptat În ultima clipă și pârleazul râmânea mereu neescaladat... În locul său, costumul bej se dezlănțuia pe pat În toată voia și atunci rochia Mathildei, cuprinsă de zgâlțâituri, Începea să pârâie din toate cusăturile. Cei doi soți priveau oarecum pasivi la scena aceasta animată ce avea drept protagoniști propriile lor haine, abordând o mină sobră, ca și cum nu ar fi participat la un spectacol vesel, ce aducea cu un vodevil, ci aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]