122 matches
-
Steaua. B. Problema transportului în comun, a banilor și a timpului a) de pe aleea Băiuț până pe Ștefan cel Mare era cale lungă, se schimbau două autobuze și-un tramvai; b) în autobuze și-n tramvai mirosea a transpirație și a pârțuri; c) mirosul de transpirație și de pârțuri dura o oră la dus și o oră la întors; d) o oră la dus + o oră la întors = două ore; e) două ore + ora din stațiile I.T.B. (unde ți se lungeau urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
banilor și a timpului a) de pe aleea Băiuț până pe Ștefan cel Mare era cale lungă, se schimbau două autobuze și-un tramvai; b) în autobuze și-n tramvai mirosea a transpirație și a pârțuri; c) mirosul de transpirație și de pârțuri dura o oră la dus și o oră la întors; d) o oră la dus + o oră la întors = două ore; e) două ore + ora din stațiile I.T.B. (unde ți se lungeau urechile așteptând patru autobuze și două tramvaie) = trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Împuște dintr-un singur foc. Dar Într-o după-amiază ajunse la trăsură și-l găsi, spre marea lui surprindere, instalat Înăuntru, dormind pe canapeaua veche de catifea, „De ce stai aici?“, Îl Întrebă, naiv și răspunsul veni Îndată, Însoțit de un pîrț: „De pișicher“. Și se puse din nou pe sforăit, iar el ieși glonț s-o anunțe pe Vilma, care tocmai se scula de la masă, În bucătărie. Nilda se amestecă strigînd că nu trebuia să pîrască pe nimeni, dar că făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Concha descoperi că Fernandito pozase fericit, rîzÎnd cu gura pînă la urechi, cum nu-l mai văzuse nimeni și el, pe rîndul din mijloc, mai Înalt decît toți ceilalți, dar cu o mutră de parcă se ținea să nu tragă un pîrț sau Îl durea Îngrozitor stomacul, ce complicată era viața. Sánchez Concha Își puse repede fotografia În buzunarul de la haină și se Întoarse să vadă ce se Întîmpla cu restul clasei. Nu se Întîmpla nimic, sau mai bine zis se Întîmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mică depunere de grăsime în partea superioară a inimii este un semn bun. Însă și el e speriat. Să fie din cauza sacrificiului? se întreabă alarmat. Nu neapărat. Doar nu a ajuns ca babele care se sperie și când tragi un pârț lângă ele. Cât despre haruspici și auguri... Mișcă a lehamite din mână. În ziua când dictatorul Caesar a apărut pentru prima oară înveșmântat în purpură și s-a așezat pe un tron de aur, animalului sacrificat i-a lipsit tocmai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un băiat care nu o făcea doar noaptea, sub pătură, dar și În timpul zilei, la modul obscen. Învățase să-și Întoarcă ochii, așa cum Învățase să-și Întoarcă ochii și capul de la sunetul și mirosul care venea de la cei care trăgeau pîrțuri, se pișau sau căcau la oală. Totuși, acum, În Întunericul absolut al celulei, și În ciudata și stînjenitoarea atmosferă declanșată de cîntecele lui Miller și Atkin, Își dădu seama Îngrozit de mișcarea furișată, neajutorată, intenționată, pe jumătate rușinată a mîinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un feed-back logic, m-am aruncat total în acest joc. Iar mama nu m-a trădat absolut niciodată. Chiar și atunci cînd sunetele scoase de mine erau mai puțin concludente pe plan intelectual (cum ar fi micile rîgîituri sau micile pîrțuri) ele o amuzau atît de mult pe mama încît nu le consideram cu nimic mai prejos decît limbajul articulat. Dacă prin cuvinte și gesturi îmi cucerisem statutul de inteligență genială, prin limbajul fiziologic devenisem în ochii mamei un formidabil actor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
al familiei. Pentru numele lui Dumnezeu, îi era dor până și de Wild Rover. Însă nu și de obiceiul antisocial al javrei de a se împunge cu botul în pantoful lui la momente nepotrivite sau de-a trage câte un pârț cu nerușinare, ieșind apoi din cameră cu un pas vioi și plin de sine, făcând persoanele rămase în încăpere să se privească bănuitor. Și, mai ales, îi era dor de Louise. De asemenea, simțea nevoia să aflfe cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ingerau alte substanțe propriu-zis narcotice și halucinogene. Ca și tutunul, în folclorul mitic românesc vița-de-vie este considerată „Iarba Dracului”. Mai mult decât atât, legendele originii celor două plante sunt foarte asemănătoare. Atât tutunul, cât și vița-de-vie au răsărit dintr-un pârț tras de Diavol într-o groapă acoperită apoi cu pământ. În alte legende etiologice, vinul este o coproducție divino-demonică. Fiind făcut de Dumnezeu, vinul era bun, dulce și nealcoolic (mustul), dar și-a băgat Dracul coada „și de atunci oamenii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de a scrie astfel - licențios-sclifosit - mai mult de o sută de pagini. Un stil care, la început, trezește curiozitatea, prin noutate, devine agasant și chiar dizgrațios prin repetare. „milă față de mama dar nici o îngăduință: mama trebuie să dispară. râgâie; scapă pârțuri; le stâlcește în pâlnia spațiului dintre trompele uterine; pot să-mi închipui orice. Nimeni nu cumpără scornirile mele și n-are ce face cu astfel de născociri. Mi se va întoarce spatele. Mi se va zice că - zăbovind suspendat deasupra
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o să fac parte colegilor mei din „Supliment“ care m-au desfătat încă o dată; dovadă că au gust puternic și într-un pot-pourri. Îi iau în ordine și zic ce face fiecare: Emil Brumaru povestește cum numai el știe despre un pârț epocal scăpat de bunica dinspre mamă; Șerban Foarță compune un album în minunate versuri pentru Ariadna și Paulina; Gheo își descoperă hâtru ca un moșulean jokerul din careul de ași: un stră-străbunic cu America-n sânge; Florin Lăzărescu și Luci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
cu bucile perfecte îndreptate spre publicul în extaz. Mișu simți un fior. Sorinel aștepta, strâmb. Cei doi aproape că se luară de mână în tensiunea înceată cu care Mariana muri... nu muri... slobozi spre public un divin, feminin, ferm, contrapunctic pârț. Cântecul de lebădă fusese fals. Mariana, în confuzia lacrimilor, luase în loc de somnifere laxativele lui Popa. Mișu ar fi simțit pe deplin întreaga rușine a familiei, împărțită cinstit cu jumătatea lui, dacă pastilele sale nu și-ar fi făcut efectul exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
culise fu interpretată de toată lumea drept o manifestare a stânjenelii și povestea cu halterele fu dată uitării. Horațiu, Romeo și Nexus, din toată treimea ființei lui, ar fi vrut să fie departe, la picioarele Contesei, unde nu existau rușine și pârț și televiziune. Cele câteva grame se întoarseră în portretul inodor al lui nea Ovidiu. Peste întreaga seară plutea zâmbetul satisfăcut al doamnei doctor. * Iată-mă la cincizeci de ani și un pic, cu burtică, chelie, ciuperca de la picior și problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o mie de ani. Roxănica va fi o fată așa cum numai Contesa putea să facă. La nivel spiritual, Roxănica era copilul Contesei, de asta e atât de curată. Roxănica va clădi o lume fără mațe și ciuperci. Fără vicii și pârțuri. Fără secreții și răutăți. O lume de poezie. O lume de calm, lux și voluptate. Domnul Popa se apropie cu duioșie de mogâldeața blondă și dolofană. Domnului Popa i se umeziră ochii: așa ceva merită toate suferințele. Așa ceva merită sacriciul Americii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
-mi fie! Pe cât o să putem, o să ne păzim. Să nu se afle. Nu. Asta nu se poate. Să nici nu te gândești la așaceva. De ce să nu mă gândesc la așa-ceva? Pentru că dragostea, pe lumea asta, e ca și pârțul. Miroase. Și te dă de gol. Atunci, n-am să mă păzesc. În sfârșit, asta-i! Asta-i? Da, dacă astai, asta-i! Bine. În prima zi, care a urmat celei În care poposise pe pragul dintre rai și iad
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o bomboană de pralină și mă privi cu o oarecare reticență. — Daniel, ești alb ca o bucă de măicuță. Nu ți-e bine? O adiere nevăzută plutea peste parterul cu fotolii. — Miroase ciudat, comentă Fermín Romero de Torres. Ca un pîrț rînced, de notar sau de procuror. — Nu. Miroase a hîrtie arsă. — Hai, ia un Sugus de lămîie, că te vindecă de orișice. — Nu mi-e poftă. — Atunci Îl pui deoparte, că nu se știe niciodată cînd un Sugus de lămîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ROMANCIERUL. Ce să scrii despre locul ăsta idiot, unde toți vin doar să se zbenguie, în vreme ce târgoveții nu mai știu cum să le intre-n voie pentru a le goli, în schimb, buzunarele? Duhnește a parfum, a doagă și a pârțuri; dacă nu mori de tânăr, este aproape imposibil să nu devii o hahaleră. Sau să nu ajungi nimic. Precum Actorul. Aidoma Filozofului. Nu mai public de mult, mi se spune Romancierul în derâdere, dar eu scriu. Magistratul, printr-un trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
că nu mai există secrete, stau ăștia cu microfoanele peste tot. Nici o mișcare nu face marinarul, dacă eram eu președinte le dădeam cu tifla. Bă, omul are nevoie și de intimitate, ce dacă e președinte? Nu poți să tragi un pârț fără să apară vreun microfon pe lângă tine, o să avem microfoane și-n gură, În loc de plombe! De, Sandule, și tu ai premoniții, ca Boc, că doar fuserăți colegi de partid, numai că el intra În sediu ca un grangure, iar tu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
diavolești, dar acestea nu erau socotite cînd se trăgea linie. Dumnezeu rînduise ca omul să dureze doar pînă cînd Își consuma numărul de sunete dat, nici unul În plus. Miliarde, cîte or fi, cine stă să le socotească? Dar și un pîrț este trecut În cartea zilelor! zicea, sigur pe el, Lars. Ar fi fost ceva neclar cu muții, dar acesta avea răspunsul pregătit. Două. Ei vorbesc În somn. Și: Vorbesc și treji, dar nu-i auzim noi, sîntem pe frecvențe diferite
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sobei până când pălălaia dinăuntru s-a transformat În limbi tot mai mici care, cu ultimul trosnet mic, ca un sughiț, au dispărut sub mormanul de file Înnegrite. Legătura de piele și cărbunii ieftini lăsaseră În salon o putoare ca de pârțuri, mai ales că era prea ger afară ca să țină destul geamul deschis. Dacă tata s-ar fi Întors, atunci, l-ai fi pârât pe Walter cât era de nesuferit și cum Începea el primul atunci când vă certați, atât de urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
neplăcut. — Lucrurile care ne displac cel mai mult la ceilalți sunt, de fapt, cele care ne displac cel mai mult la propria persoană. Asta e o ocazie foarte potrivită ca să examinezi derbedeul din tine. Nu poți nici să tragi un pârț în locul ăsta fără ca gestul tău să aibă parte de o interpretare hilară, m-am gândit dezgustată. Josephine nu avea dreptate. N-aveam nici în clin, nici în mânecă cu derbedeii, nu eram deloc așa cum credea ea. Spre marea mea ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
venite dintr acolo, de pe holul blocului. Și asta pentru că știu foarte bine cu cine am de-a face: mai toți vecinii mei sunt niște suspicioși, niște sperioși, oameni bolnavi, care se ascund În fundul sub patului lor la cel mai mic pârț auzit dincolo de pereții locuinței. Nu știu decât să se mire, să se vaiete și să-ți reproșeze tot felul de lucruri urâte, jignitoare, neînțelese ori neadevărate. Respir Întretăiat, gâfâind din greu, cu pieptul mișcânduse Într-un ritm sacadat. Îmi aprind
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din buzunar, îi mototoli un colț și-și șterse delicat machiajul de sub ochi, acolo unde începuse să-i curgă puțin. — Acum, redevenind serioase, iubito, cum stai cu indigestia? Ți-e mai bine azi? Mai ai probleme cu râgâitu’ și cu pârțurile alea? Asta, desigur, produse și mai multe chicoteli, iar eu n-am mai suportat. — Oh, pentru numele lui Dumnezeu! am explodat eu, ridicându-mă și ieșind din cameră, folosindu-mă de scuza unei vizite la baia de sus pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
coleg, Dudley Franklin, s-a pârțâit prelungit și strident, ca o trâmbiță, într-o clipă de liniște, în mijlocul orei de geografie. Toți am râs, bineînțeles (pentru o clasă de copii de unsprezece ani, nimic nu-i mai caraghios decât un pârț), dar ceea ce a scos incidentul din categoria gafelor mărunte, ridicându-l la statutul de poantă clasică, o capodoperă veșnică în analele rușinii și umilinței, a fost faptul că Dudley s-a arătat destul de inocent pentru a comite fatala eroare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a arătat destul de inocent pentru a comite fatala eroare de a-și cere scuze. „Pardon“, a zis el lăsând privirile în jos, în bancă, și roșind până când obrajii au ajuns să îi arate ca o mașină de pompieri proaspăt vopsită. Pârțurile nu trebuie niciodată recunoscute în public. Este legea nescrisă, protocolul cel mai rigid din întreaga etichetă americană. Pârțurile vin de nicăieri și de la nimeni; sunt emanații anonime care aparțin grupului în întregul lui și, chiar și când toată lumea din încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]