105 matches
-
din ce În ce mai dese, cele două trupuri erau Înfiorate și străbătute de curenți electrici, nu mai vorbeau. Mâinile lor se căutau cu febrilitate, iar când băiatul căutând ceva prin bluză și Încercând să pună stăpânire pe unul din cei doi sâni abia pârguiți, fata se cutremură a Împotrivire slabă, băiatul se retrase delicat și spuse: Te rog să mă scuzi, cred că am mers prea departe, dacă te-am speriat mă opresc! Nu asta am vrut să spun, dar oare nu-i prea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
suferința lui, Dirk Stroeve rămânea un obiect ridicol. Ar fi putut stârni compătimirea dacă ar fi slăbit și s-ar fi uscat. Dar nici urmă de așa ceva. Rămânea la fel de gras și obrajii lui roșii și rotunzi străluceau ca niște mere pârguite. Era foarte îngrijit ca înfățișare și continua să-și poarte haina neagră cochetă și melonul întotdeauna o idee prea mică pentru el într-o manieră veselă, ușor dandy. Începuse să facă burtă și suferința n-avea nici un efect asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cum ai iubi un om. Privea lanurile de grâu cu ochii sclipind, cum s-ar fi uitat la carnea de femeie albă, proaspătă, neacoperită. Își îngrijea pomii fructiferi cum și-ar îngriji o mamă copilul. Cu artă desprindea un măr pârguit, și-l întorcea ca să-l arăte, cum ai întoarce un vas prețios. Și când apărea în vârful dealului de unde coborau grădinăriile, și când se apleca asupra sufletelor de pomi, asupra straturilor fără număr unde legumele cele mai felurite sorbeau pământul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
deveni la fel de pur ca sângele Mamei voastre divine Natura, ca spuma curată a râului în lumina soarelui, suflarea vostră va deveni la fel de pură ca mireasma florilor parfumate, carnea vostră va fi la fel de pură precum carnea fructelor înroșindu-se la vremea pârguitului printre frunzele copacilor, lumina ochilor voștri va deveni la fel de limpede și strălucitoare ca strălucirea soarelui pe cerul albastru. Și atunci, îngerii Mamei Naturi vă vor sluji din nou, plini de dragoste. Și suflarea voastră, sângele vostru, carnea vostră vor fi
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
fetiță de-o șchioapă, cu ochii albaștri și profunzi ce explicau neînțelesul cerului, cu buclele negre și întunecate ce se atârnau pe ai mei umeri ca niște ciorchini de struguri îngrămădiți unul în altul, strânse în fundițe roșii ca merele pârguite. Sub un ten văruit se ascundea un surâs de porțelan. Dacă lași ca firea ta să fie înghițită de calmul vieții, îi poți auzi râsetul infantil sau ale lui ecouri sparte în parcurile de copii. Eram eu... Nu știu câți ani au
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-o să zbor nu-i așa Gioconda și Elefantul Surâsul meu e candid, păcat că nu îl veziîți amintești, iubito, când prăpădeam livezi? Când sfârcurile-a ploaie-ți cădeau puhoi, de mi te simțeam că-mi treci prin gură cireșe pârguite, când pielea ta cuib dulce era de malachite, când fumegai în șoaptă, ațâțătoare: «’Bite, surâsul meu e candid, păcat că nu îl vezidar mai păcat nu este că prăpădim livezi? Iubirea noastră nu e cuplaj de maidanezi, te rog să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
smiorcăiturile până aproape de zero, când acestea se transformau Într-un geamăt finalizat cu sughițuri și cu amenințătorul: Na batai! Spu’căcine! Dorița, cu cămașa de finet udă și lipită de trup, lăsând să se vadă formele pulpelor și ale sânilor pârguiți, trecuse de optăsprezece ani, sleită de puteri din cauza efortului și a emoțiilor, rușinându-se de copil dar și de eventualitatea de a fi zărită de vre-un trecător ocazional, striga la Didița: Trage fa, proasta dracului, nu te mai hlizî
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dulce, cântărind cât jumătate din greutatea Zoiței și după ce preda răvașul și Victor Îi spunea „liber”, pleca spre familia și iubirile sale. Căldura cu care Cel-de-Sus binecuvânta coacerea grâului se mai potolise. Între marea galbenă cu valuri lente de grâu pârguit, ale cărui boabe mășcate trimiteau prin antene țepoase, În toate direcțiile, mesaje de mulțumire și invitații de seceriș și marea verde de porumb, În care rar puteai găsi un exemplar fără minim trei-patru viitori știuleți, mândri și verzi, zâmbind tuturor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
știi să gătești? o întrebase cumnatu-său pe Ghazal, care nici nu ridica ochii. — Păi... dolme și koresh-fesenjan, răspunsese ea, încurcându-se. — Așadar, știi să pregătești rodii, îi zisese viitoarea ei rudă și mireasa se îmbujorase la față întocmai ca rodia pârguită. Nu e chiar atât de ușor, iar asta înseamnă că preavrednica mamă care te-a învățat merită să fie slăvită de copii și nepoți, îi spusese însoțitorul. Deja se pornise să îi vorbească la fel ca în cărți. Doar că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se lipiseră de familie când el dispăruse. Adunați laolaltă, formau ceea ce se chema „ai lui“, dar simți pe loc cât se îndepărtaseră. Doar când o văzu pe Ghazal i se opri inima o secundă: o lăsase tânără ca un măr pârguit și acum era din melasă și licori dulci, gata să se reverse. Ochii ei căpătaseră un adânc de ostrov poleit de lumină: se-mblânzise ori uitase de ea, slujindu-i pe alții. Armin purta ochelari și îl anunța de pe-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cumetre... Și-a plecat repede la depou, c-avea treabă și nu era chip să întîrzie. Trecuseră câteva luni. Întomna. O lumină de început de septembrie, pierită, albă, împînzea curtea. Pomii lăsau o umbră rară în țarină. Mirosea a gutuie pârguită. Procopie ședea și se uita la vița urcătoare ce acoperea ferestrele lui. Era așezat pe un scaun, cu ochii în soare, orbit de lumina aceea mângâietoare, numai într-o cămașă subțire, deschisă la gât, moleșit, ținîndu-și genunchii între palme. Veta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
artă, Începând cu machiajul. Unor privitori mai plini de necruțare aceștia li s-ar vădi, atunci, ca și acum, drept niște „păpuși sulemenite”, iar figurile lor - jalnice măști de clovni, așa cum apar pudrați În alb sau roz, cu obrajii ușor pârguiți, cu ochii puternic conturați, cu buzele rujate, cu părul de cele mai multe ori vopsit, cu câte o aluniță pictată, pomădați, parfumați, cu unghiile delicat tăiate și uneori date cu lac incolor sau cu ojă. Pentru Baudelaire Însă, arta machiajului, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
am ieșit pe verandă și-am vrut să mă duc și să-l las chiar atunci, dar purtam deja primul copil În pîntece și plouase și mirosea a flori, a trandafiri și-a crini și-a caprifoi și-a struguri pîrguiți, și se-ntuneca și-auzeam oamenii vorbind În pridvorul caselor și n-aveam unde să mă duc, nu puteam să-l las și-am zis: „Doamne! Ce să mă fac? Ce să mă fac?“. Ei, și cum ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tot se aud strigătele celor cu pepeni. Eu mănânc harbuji, tanti Clemanza spintecă lubeniță, iar tanti Mizi, mai stăpânită, se îmbată de parfumul turkestanilor. Pâinea o coacem în casă. Miercuri, 13 septembrie Globul de aur al toamnei și-a risipit pârguitele-i țăndări peste livadă și țarină. Apoi s-au iscat niște ploi și ulucile gardului și-au umflat crăpăturile. Un miros de păcură și putreziciune stăruie în aer. Dacă nu vine soarele nu mai ieșim din beciul amintirilor. ...cam acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
văl de miresme și-atunci m-ai simțit; epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit s-aud numai eu vâltoarea și-am intrat goi în bulboaca copilăriei necuprinse... Verdele Împărat era vânăt. În magazinul de murături ai găsit pătlăgele pârguite, felii și frunze de țelină, garnisite cu morcovi, conopidă crestată... și pe mine făcut maioneză, râdea bucuros Verde Împărat! În magazinul de prospături te-am găsit ducând gânduri brumate, purtate în noi de milenii, idei neuitate zburdau de fericire nepământeană
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
întunecată a pădurii, o îngrămădeală de șure și acareturi din cărămidă roșie și, în mijlocul lor, o casă de fermă îmbrăcată în iederă, de un farmec ireal. O parte a casei era flancată de o livadă, cu pomii încărcați de fructe pârguite, și mai târziu vom descoperi că în spatele ei era ascunsă între ziduri o mică grădină împărțitătă ca o tablă de șah în pătrate regulate de cărări cu pietriș și minuscule garduri vii de buxus. Dar minunea cea mai mare, aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ani profitasem de o înțelegere reciproc avantajoasă cu un anumit sergent detectiv, care, din păcate, a fost transferat în nord-vest. Era o frumusețe de bărbat; Herbert parcă îl chema...Vreo doi metri de mușchi și un fund ca o piersică pârguită... Oftă și tăcu câteva clipe. Iartă-mă, se pare că am pierdut șirul. — Afacerea mergea bine... — Exact. Și apoi, într-o după-amiază... pe la începutul lui 1961, cred că era... a apărut Produfoot, avocatul de care-ți ziceam. Imediat ce a rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aș fi întrebat de unde până unde să ne întâlnim la picioarele Luceafărului? Care Luceafăr? Dacă ai priceput unde, te voi aștepta mâine în zori. Să ne vedem sănătoși! * Pe când pleoapa răsăritului se ridica lăsând ca soarele să-și rotunjească făptura pârguită, mă îndreptam deja cu pas măsurat spre locul întâlnirii cu prietenul meu ieșeanul. Când am ajuns în preajma locului stabilit, mi-am ascuțit privirea, cu gând că ieșeanul - aveam experiența altor întâlniri - s-ar putea să fi ajuns deja. Nu văd
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
necontenit, corpul ei alunecă ușor în jos până ce gura țăranului ajunse să se scufunde între sânii ei mici și rotunzi. Buzele lui însetate se opriră deasupra unuia, mozolindu-1 pătimaș câteva clipe și, în sfârșit, dinții mușcară ca într-o piersică pârguită. ― Mă doare!... Ajutor!... Dă-mi drumul! țipa Nadina, începînd iarăși să-l izbească peste cap. Atunci băgă de seamă că Petre, strîngînd-o și sărutînd-o, se retrăsese până aproape de divanul cu plapuma boțită de pe care se sculase ea adineaori. Și, fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încercarea de a imita aristocrația vremii îi aducea adevărata satisfacție: „Purtarea aleasă o făcea ferice.” 480 Portretul fizic îi trădează concupiscența, seamănă cu un personaj feminin din creațiile sentimentale: „Năsuc alung și ochii de smarald,/ Iar gura - cum îi fraga pârguită./ și ce mai frunte! Naltă și boltită,/ De-o șchioapă să fi fost, de nu mă-nșel,/ Căci pirpirie n-arăta de fel.”481 Vestimentația denotă o viață luxoasă, dorința de infatuare („Frumos ce-i sta cernitul ei mintean!/ Pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de un colorit fantastic, machietist, într-un alb violent, floral. Un țăran are "fața conabie ca sfecla", Sultănica are gene "de catifea", "răsuri pe obraji", părul lins, "cu unde albăstrii", buze rumene "ca bobocul de trandafir", sânii pietroși "ca poama pîrguită", "ca două mere crețești". Mahalaua cultivă florile cu tonuri vii, mușcate, cerceluși, și paleta scriitorului e plină de vopselele lor. Cu tehnică machietistă e descrisă lunca Vitanului (sînge, păcură, apă galbenă). Căutarea monstruosului indică și ea un spirit de atelier
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dat peste întinse pășuni de „brit“, această materie gălbuie și fină, cu care se hrănesc îndeobște „balenele normale“. Ea se tălăzuia în jurul nostru, pe o întindere de multe leghe, încît aveam impresia că navigam prin nesfîrșite lanuri de grîu auriu, pîrguit. în cea de-a doua zi, am zărit numeroase balene care, simțindu-se la adăpost de atacurile unei baleniere ca Pequod, interesată doar de cașaloți, înotau leneșe, cu botul căscat, prin pajiștea de „brit“: lipindu-se de franjurile acelor uimitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ale lui Iliescu, în campanie electorală, atunci cînd... latifundiarul Coposu, tocmai ateriza din străinătate, urma să-și ia înapoi moșiile, atentînd la suprafața arabilă a țării. Coleg, blond, un Esenin al zilelor noastre (de-atunci), cu meșa de culoarea grîielor pîrguite căzîndu-i frumos pe frunte, luînd cuvîntul, nedezmințit, în fiecare ședință, la care se prezenta cu notoriul lui carnet, deschis la fila pe care scria nici mai mult nici mai puțin: ședință. Începea invariabil: tovarăși, în primul rînd... Și urmau, "problemele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iubite Eugen, n-am încotro: cei doi frați ai mei, omorîți în Răsărit, mă fac pătimaș, maniheist... nesocratic. 7 mai Lumea (bună) britanică pe dos. Cîștigînd, stupefiant, laburiștii, toate partidele social-democrate din Europa au explodat (de fericire) ca niște păstăi pîrguite. Iliescu și partidu' s-au simțit principial responsabili și omenește excitați datori să trimită misivă de felicitare cîștigătorilor. Crezînd că laburiștii de-acolo, pentru că li se spune laburiști, or fi avînd de-a face cu niscaiva seceri și ciocane. Pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
livezi, dezmierdând frunzele. Cerul senin este de un albastru strălucitor. Din lunci, răsună tălănci și fluiere doinind. Ciobanii își pasc oile liniștiți. În aerul călduț, este un miros dulce de fâneață și de sulfină. Pe dealuri, oamenii își adună strugurii pârguiți. În grădină, gospodarii recoltează legume și fructe. O lină pulbere de vânt adie peste lanul de porumb. Copacii se dezbracă de frunzele pe care le-au purtat din primăvară până-n toamnă. Frunze de toate mărimile cad din copaci într-un
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]