105 matches
-
plângând Îngrozită. Nimeni nu se mai referise la acel incident de atunci, dar el știa că putea Întotdeauna găsi ceva de mâncare În pupitrul ei. — Mulțumesc, Anita, zise el și luă o pară. Îi smulse coada și mușcă din fructul pârguit și perfect. Din cinci mușcături iuți, acesta dispăru, iar el se Întinse după a doua pară. Puțin mai necoaptă, aceasta era totuși dulce și moale. Jonglând cu cele două cotoare umede În mâna stângă, luă a treia pară, Îi mulțumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cumetre... Și-a plecat repede la depou, c-avea treabă și nu era chip să întîrzie. Trecuseră câteva luni. Întomna. O lumină de început de septembrie, pierită, albă, împînzea curtea. Pomii lăsau o umbră rară în țarină. Mirosea a gutuie pârguită. Procopie ședea și se uita la vița urcătoare ce acoperea ferestrele lui. Era așezat pe un scaun, cu ochii în soare, orbit de lumina aceea mângâietoare, numai într-o cămașă subțire, deschisă la gât, moleșit, ținîndu-și genunchii între palme. Veta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încercarea de a imita aristocrația vremii îi aducea adevărata satisfacție: „Purtarea aleasă o făcea ferice.” 480 Portretul fizic îi trădează concupiscența, seamănă cu un personaj feminin din creațiile sentimentale: „Năsuc alung și ochii de smarald,/ Iar gura - cum îi fraga pârguită./ și ce mai frunte! Naltă și boltită,/ De-o șchioapă să fi fost, de nu mă-nșel,/ Căci pirpirie n-arăta de fel.”481 Vestimentația denotă o viață luxoasă, dorința de infatuare („Frumos ce-i sta cernitul ei mintean!/ Pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
încercarea de a imita aristocrația vremii îi aducea adevărata satisfacție: „Purtarea aleasă o făcea ferice.” 480 Portretul fizic îi trădează concupiscența, seamănă cu un personaj feminin din creațiile sentimentale: „Năsuc alung și ochii de smarald,/ Iar gura - cum îi fraga pârguită./ și ce mai frunte! Naltă și boltită,/ De-o șchioapă să fi fost, de nu mă-nșel,/ Căci pirpirie n-arăta de fel.”481 Vestimentația denotă o viață luxoasă, dorința de infatuare („Frumos ce-i sta cernitul ei mintean!/ Pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
trebuie musai să-l aflăm. Vă rog, stimați cetățeni și mai ales cetățene din Călărași, deconspirați numele celor două personaje, pentru binele și prosperitatea acestui popor. Vă mulțumesc! Amintiri din „epoca de aur” Nici un mânuitor de condei vasluian, din cei pârguiți bine, nu ar putea să uite vreodată pe doi dintre „vechii” Vasluiului în persoana Cătălinei Flondor și a lui Mihai Dumitriu (conu’ Mișa cum îi spuneam noi, poate în semn de respect fiindcă era mai în vârstă decât oricare dintre
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
coline, apare adâncit într-o liniște încărcată de istorie, de poezie, de reverii și meditații cuprinse de cețurile gri-albăstrii, care coboară învăluitoare dinspre dealurile molcome ale Buciumului, ale Cetățuii și Galatei. Ne întampină aici, în primul plan, copaci cu frunzișul pârguit, ruginiu, surprins în ocruri coapte, dincolo de care se desfășoară în planuri succesive, colinele unduioase ce se pierd în depărtări albastre învăluite în cețurile difuze ale orizontului care le stompează treptat contururile în aburii lor diafani. Apropiat ca structură compozițională, ca
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
aș fi întrebat de unde până unde să ne întâlnim la picioarele Luceafărului? Care Luceafăr? Dacă ai priceput unde, te voi aștepta mâine în zori. Să ne vedem sănătoși! * Pe când pleoapa răsăritului se ridica lăsând ca soarele să-și rotunjească făptura pârguită, mă îndreptam deja cu pas măsurat spre locul întâlnirii cu prietenul meu ieșeanul. Când am ajuns în preajma locului stabilit, mi-am ascuțit privirea, cu gând că ieșeanul - aveam experiența altor întâlniri - s-ar putea să fi ajuns deja. Nu văd
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
văl de miresme și-atunci m-ai simțit; epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit s-aud numai eu vâltoarea și-am intrat goi în bulboaca copilăriei necuprinse... Verdele Împărat era vânăt. În magazinul de murături ai găsit pătlăgele pârguite, felii și frunze de țelină, garnisite cu morcovi, conopidă crestată... și pe mine făcut maioneză, râdea bucuros Verde Împărat! În magazinul de prospături te-am găsit ducând gânduri brumate, purtate în noi de milenii, idei neuitate zburdau de fericire nepământeană
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
întunecată a pădurii, o îngrămădeală de șure și acareturi din cărămidă roșie și, în mijlocul lor, o casă de fermă îmbrăcată în iederă, de un farmec ireal. O parte a casei era flancată de o livadă, cu pomii încărcați de fructe pârguite, și mai târziu vom descoperi că în spatele ei era ascunsă între ziduri o mică grădină împărțitătă ca o tablă de șah în pătrate regulate de cărări cu pietriș și minuscule garduri vii de buxus. Dar minunea cea mai mare, aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ani profitasem de o înțelegere reciproc avantajoasă cu un anumit sergent detectiv, care, din păcate, a fost transferat în nord-vest. Era o frumusețe de bărbat; Herbert parcă îl chema...Vreo doi metri de mușchi și un fund ca o piersică pârguită... Oftă și tăcu câteva clipe. Iartă-mă, se pare că am pierdut șirul. — Afacerea mergea bine... — Exact. Și apoi, într-o după-amiază... pe la începutul lui 1961, cred că era... a apărut Produfoot, avocatul de care-ți ziceam. Imediat ce a rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ales îi plac și îl absorb. E binevoitor cu toată lumea și iubit de toți. Într-o seară se întorcea de la câmp, trecând pe lângă o vie. Și pentru că era aproape de Schimbarea la Față a Mântuitorului, strugurii începuseră să se coacă; chiar zări câțiva pârguiți bine și, cum vântul adia spre el, simți în nări parfum de tămâioasă, încât îi lăsă gura apă. Pe acolo nu era nimeni nici țipenie de om... Se gândi să fure... Dar se opri. Un glas și o putere nevăzută
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
oxigenarea, oxigenatul A SE PĂTA Fața de masă se pătează ușor, pentru că e de bumbac tranz.: Vinul pătează fața de masă part. pătat, -ă nom. pătarea, pătatul A SE PÂRGUI Cireșele se pârguiesc în mai tranz.: Lumina pârguiește mărul part. pârguit, -ă nom. pârguirea (pârguitul − rar) A SE PÂRLI Mănușa uitată pe soba încinsă s-a pârlit tranz.: Soarele îl pârlește pe Ion part. pârlit, -ă nom. pârlirea, pârlitul A SE PREFACE Ion se preface în broască tranz.: Ioana îl preface
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
PĂTA Fața de masă se pătează ușor, pentru că e de bumbac tranz.: Vinul pătează fața de masă part. pătat, -ă nom. pătarea, pătatul A SE PÂRGUI Cireșele se pârguiesc în mai tranz.: Lumina pârguiește mărul part. pârguit, -ă nom. pârguirea (pârguitul − rar) A SE PÂRLI Mănușa uitată pe soba încinsă s-a pârlit tranz.: Soarele îl pârlește pe Ion part. pârlit, -ă nom. pârlirea, pârlitul A SE PREFACE Ion se preface în broască tranz.: Ioana îl preface pe Ion în broască
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
apa pe care și-o alege când Înmugurește și-și dorește frunze - capcane pentru energia Soarelui - cât mai mari, alta e apa pe care și-o alege când poartă grija rodului, alta e aceea pe care o lasă În strugurele pârguit, cam aceeași pe care o va „plânge“ la primăvară... À propos de această ultimă apă: Ea este bogat energetică, implicit inhibitoare, ca greșind În plus, față de Însăși producătoarea ei, vița. O treabă pe cât de simplă pe atâta de complexă În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu bat dintr’acolo, ori adună pe cerul nostru prea mulți nori. Se Întâmpla asta și odinioară, dar apa - prea multă - era reținută de pădure; nu se grăbea ca acum, prin țara lui Papură-vodă, smulgând păpușoii și culcând grâul abia pârguit, direct În râurile care dau peste maluri, nedovedind s-o care Îndărăt În Ocean. Deh! bietele râuri au fost “croite” pe vremea pădurii... Aha! Tăind pădurea, am dat apă la moară circuitului larg al apei. Atât de larg Încât ploaia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
blând, cu vorba înțeleaptă, Adesea o vedeam, privirea cum-și îndreaptă Spre cei ce-o ispiteau. Ochi-i mărgăritare scăpărau. Ziua trebăluia prin tindă, prin băracă. Sau prin grădină, să culeagă de pe-o cracă Un măr rotat ori pere pârguite Sau prune de brumă albăstrite. Nu știa să scrie, Nici să citească. Dar nici neadevăruri nu știa să născocească. Cu vorba-i dulce, cu-a ei înțelepciune împărțea blândețe celor plini deamărăciune. În verile cu soarele dogoritor La umbră deșira
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și stare de spirit de invidiat, ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat În voiajul nostru de până atunci, plecăm să prospectăm orașul și Împrejurimile, Încântați de vilele cochete, viu colorate, agățate pe vârful colinei, ca niște ciorchini de struguri pârguiți, străduțele Înguste ce urcă 319 până În zona Împădurită, grădinițele ordonate, pline de flori de o mare diversitate, Într-o policromie impresionantă, ca În stațiunile elvețiene sau austriece din Europa. Există și mijloace rapide, de tipul Skyline Gondola Gardens ce urcă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
plasată În centrul satului, unde se vând direct pe tarabe de lemn: legume, zarzavaturi, pește, fructe, flori, obiecte de artizanat etc. Totul se negociază la prețuri rezonabile, mult mai scăzute decât la oraș. Ne Încărcăm pungile cu fructe exotice, parfumate, pârguite (papaya, mandarine, clementine, banane, ananas) pe care le devorăm cu poftă fără să mai așteptăm spălarea lor Într-un jet de apă, conform normelor igienice occidentale. Soarele amiezii Își trimite perpendicular razele, asemenea unor săgeții fierbinți, peste toate viețuitoarele și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
directorul marii companii Cotnari . Frâncușa (sec) Cu o identitate ușor de recunoscut prin nota vioaie susținută de o bună aciditate, Frâncușa se di stinge p rin aroma fină de fructe. Culoarea galben pală sau galben-verzu ie, aroma vegetală de strugure pârguit și gustul echilibrat și catifelat, conferă vinului toate calitățile care încântă deopotrivă simțurile. Iubitorii unui vin sec, fructuos ș i reconf ortant preferă Frâncușa înaintea celorlalte vinuri din podgo rie. Ce-ar fi pământul fără soare, Poetul fără de har, Bucătarul
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
livezi, dezmierdând frunzele. Cerul senin este de un albastru strălucitor. Din lunci, răsună tălănci și fluiere doinind. Ciobanii își pasc oile liniștiți. În aerul călduț, este un miros dulce de fâneață și de sulfină. Pe dealuri, oamenii își adună strugurii pârguiți. În grădină, gospodarii recoltează legume și fructe. O lină pulbere de vânt adie peste lanul de porumb. Copacii se dezbracă de frunzele pe care le-au purtat din primăvară până-n toamnă. Frunze de toate mărimile cad din copaci într-un
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
cât vezi cu ochii spre sud un podiș înalt. Doar în depărtare, la ultima linie a orizontului, se zărea o dungă verde marginea unei păduri seculare. Pe acea limbă uriașă de pământ fertil, unduiau în soare lanuri imense de grâu pârguit. În jur, nici urmă de viețuitoare, nici țipenie de om, de parcă spicele dolofane acaparaseră pământul întreg. Cel ce ajungea acolo, aproape de cer, simțea ispita de neînfrânt de a intra în lanuri să asculte foșnetul lor șoptit. Păși pe negândite în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nu răsărise încă sau poate da, altundeva, nu peste lanul de grâu auriu ce-l primise cu căldură în brațele sale ocrotitoare. De atunci, ori de câte ori vroia să uite o neplăcere, un gând chinuitor, își imagina un lan imens de grâu pârguit; înota solitar în marea aceea galbenă, purtat de valuri unduitoare, inofensive, deasupra pământului, deasupra tuturor, într-un vârtej amețitor ce-l înălța către un somn adânc, paradiziac. Mulțumit de acea imagine, sosită din zări îndepărtate, se răsuci pe o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ochii lui și-i spuse: -Închide ochii! Simți că ea se ridică ușor, așezându-se iarăși lângă el. Deschise ochii, dar acum îi închisese ea. Caută neastâmpărat sânii ei rotunzi și grei și-i musca ușor că pe niște mere pârguite. Era că într-un vis, gura lui apucase lacom acele sfere perfecte, acel loc care lui îi plăcea la nebunie, sfârcul întărit. Studiindu-și atent mișcările, Lăură nu reacționa. Apoi încerca să-l oprească, dar până la urma ceda. Întoarse iarăși
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
maxime pentru coborârea pe celălalt tărâm, a cărui contagiune poate fi nimicitoare. Obiectul căutării lui Gruicea este un pom atemporal, moștenit: „Taica-al meu, când a murit,/ Piste Marea Neagră-a avut/ Un pui de măr de argint./ Pe-o parte pârguit,/ Da pe-unambobocit,/ Pe-alălaltă a roșit./ Asta pui de merișor/ De păzât mi-l păzăște/ Vo trii zâne, fete mari”. Prima sugestie a acestei recuperări este cea a actului eroic ce trebuie repetat de fiecare generație, ca o actualizare a gestului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Gherteniș am avut convingerea că mergem înainte, spre Timișoara. Cu cât înaintam ascultând glasul roților de tren, am urmărit răsăritul soarelui, care părea o minge de foc ce-a înroșit orizontul. Peisajul era splendid. Atunci am văzut lanurile de grâu pârguite, o „ mare galbenă”, delimitată de șiruri de tufe și pomi de o culoare verde- albăstrui, în lumina soarelui de dimineață, pe care le cunoșteam doar din imaginile văzute în cărți sau reviste. Locomotiva șuiera din când în când, ca să te
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]