518 matches
-
poposit o vreme în Grădina Raiului, adică podgoria de la Valea Călugăreasca, unde roada nicicînd nu fu mai bogată decît în această toamnă. Citește tot... Nicoleta Macarencu @ Playboy, iulie 2010 Nicoleta Macarencu ÎI - Blondă în țara lui Băsescu Întotdeauna, Patria. Pămîntul pîrjolit de la Basarabi, locul natal al președintelui nostru, a constituit decorul ideal pentru o fostă Miss Bikini surprinsă în compania unui Ferrari, evident roșu. Față e blondă, cum îi place Lui! Noul pictorial al revistei PLayboy România pe luna iulie a
Playboy Romania [Corola-blog/BlogPost/96569_a_97861]
-
spus Blaga. "Guvernarea USL își arată roadele: promisiuni neonorate, instabilitate, insecuritate, creșterea sărăciei. Minciuna a ajuns politică de stat, dar primul mincinos din păcate este chiar primul-ministru", a spus Blaga. El a spus că în patru luni România a fost pârjolită de-a dreptul, instituțiile statului au fost răvășite, destabilizate, iar USL a reușit să aducă România în anii '90. Niciodată România nu a fost mai aproape de prăpastie. Era să ne prăbușim. Experimentele USL au adus România aproape de izolare, ne-au
Blaga: Minciuna a ajuns politică de stat, dar premierul este primul mincinos () [Corola-journal/Journalistic/42057_a_43382]
-
alte două au decedat. l În 31 martie, la ora 4,50, a izbucnit un incendiu la o casă de pe strada Eneas nr. 77 din Timișoara. Incendiul, cauzat de un scurtcircuit electric, a fost lichidat în jurul orei 9. Focul a pârjolit două camere și o încăpere din mansardă. Au fost prefăcute în scrum mobilier, dar și o cantitate de cherestea. Proprietarul avea depozitate într-un șopron materiale combustibile în cantități foarte mari.
Agenda2005-14-05-general6 () [Corola-journal/Journalistic/283558_a_284887]
-
iar repercusiunile mă pun în dezordine încă și astăzi. GABRIEL Ce ne facem, dragă Horia? HORIA Nu știu, dragă Gabriel, soluția nu m-a vizitat încă, oricât de mult i-aș fi tatonat vecinătatea. GABRIEL Sunt devastat, dragă Horia. Sunt pârjolit de neputință, sunt perplexat, stupefiat, năucit, uluit. HORIA Și eu, dragă Gabriel, și eu. Dar... stai... stai o secundă. Întrevăd că mi-ar putea compărea o rezolvare. GABRIEL O rezolvare? De-abia aștept! HORIA Ce-ai zice, dragul meu, dacă
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19420_a_20745]
-
participă întreg satul. Singura care nu fusese invitată la nuntă era vrăjitoarea. La început n-o prea interesa tânăra familie, fiindcă avea de lucru cu fruntașii satului cărora le făcea farmece să le moară păsările și animalele, să li se pârjolească ogoarele, să se măneze viile și pomii. Într-una din zile îi zise Marița lui Gogonete: - Soro, să vezi cum au sărit sătenii în ajutorul noilor familiști! - Ai fost la nuntă? - Am fost! Am crezut că acolo îmi voi găsi
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
păsări răpitoare de noapte. Un balaur aruncă spre credincioși flăcări pe nări și gură, dar acestea se sting de cum se apropie de ei. Cu cât cucernicul părinte citește mai tare sfintele slujbe, cu atât necurații simt o văpaie ce-i pârjolește. Deodată se produce un miracol. De la biserica din deal răsună dangătul clopotelor. Instantaneu, cineva nevăzut bate toaca. Pentru moment, părintele se oprește din rugăciune și întreaga suflare omenească din curtea lui Valdescu întoarce uimită capul spre biserica din deal. Dangătul
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
arșița Slavei Dumnezeiești care se pogoară asupra satului ca o pâclă fosforescentă. Și mai înverșunați de neputința lor, dracii se înfurie pe vrăjitoarea Buha care-i tot mână spre acea așezare de unde vine o vâlvătaie care-i arde și-i pârjolește. Încet-încet, aura se înalță către bolta empireului și se pierde printre stele. Atunci părintele cu cetele sale îngerești rostește și cu mai multă convingere rugăciuni Împăratului Ceresc și Maicii Sale. Prin negura nopții aleargă arătări în flăcări, când la deal
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
Poeme > Rasfrangere > MOARE PĂMÂNTUL... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Puțin câte puțin, Pământul moare. La moartea lui contribuim din plin. O facem conștienți și nu ne doare. Îl dezbrăcăm... și, pîrjolit de soare, Pământul moare, Puțin câte puțin. Puțin câte puțin, Îl otrăvim. Îl otrăvim cu nepăsarea noastră Și ne-amăgim că noi trăim din plin. Împrăștiind în aer moarte-albastră, Îl otrăvim, Puțin câte puțin. Puțin câte puțin, Pământul moare. Disprețuirea
MOARE PĂMÂNTUL... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360775_a_362104]
-
despre Munteanu cel mai bine a vorbit chiar el, pe teren, prin evoluții, goluri și longevitate sportivă. Există fotbaliști de excepție, care ard pe gazon și în conștiința suporterilor. Efectul este devastator, o vâlvătaie care irumpe parcă din nimic și pârjolește în numai câțiva ani (nu mulți) totul. Munteanu este altfel, un foc ce arde mocnit, pe suprafețe nu prea mari, cam cât un gazon de fotbal, dar care nu poate fi stins decât cu mare greutate, după vreun sfert de
Agenda2005-35-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284135_a_285464]
-
Te doresc și mă tem, te iubesc și mi-e frică... Formele trupului tău de femeie mátură Îmi aprind mințile și ochii mi-i satură. Șoapta iubirii ți-o ascunzi între buze, Sub sânii ce freamătă de pofte sub bluze; Pârjolești de sub gene cu vii aștri de noapte, Și așterni peste răni vraja fructelor coapte. Fir de praf, pus sub talpa dorințelor tale, Mă visez, să-ți simt trupul cu aluri tropicale. Mă ucizi când mai treci, unduindu-te-n umblet
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
pică:Te doresc și mă tem, te iubesc și mi-e frică...Formele trupului tău de femeie máturăîmi aprind mințile și ochii mi-i satură.Șoapta iubirii ți-o ascunzi între buze,Sub sânii ce freamătă de pofte sub bluze;Pârjolești de sub gene cu vii aștri de noapte,Și așterni peste răni vraja fructelor coapte.Fir de praf, pus sub talpa dorințelor tale,Mă visez, să-ți simt trupul cu aluri tropicale.Mă ucizi când mai treci, unduindu-te-n umblet
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
focul din sobă nu reușește să-ncălzească , gândurile mele, dezlănțuite de furtună. Ating cu palma-mi caldă florile de ghiață, ce se topesc într-un izvor de lacrimi reci, dintre troiene parcă-mi ieși în față și lacrime fierbinți, îmi pârjolesc obrajii seci. Cerul întunecat, aruncă cu furie, spre pământ fulgi mari de nea, purtați de vânt albi fluturași de pe câmpie, dansau neputiincioși în fața mea. Viscolul șuierând, ridică prin văzduh în zbor, valuri de zăpadă și-apoi încet tot coborau, iar
UN ALT DECEMBRIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385059_a_386388]
-
Împărăție, Sunt Apostolii lui Hristos, Prăznuiți de religie În de calendar ortodox. De creștini e prețuită Icoana cu Drepții Împărați. Iar ziua-i sărbătorită De cei ca Sfinții botezați. Nimic nu se muncește, Că va ploua cu grindină. Iar mana pârjolește Legumele din grădină. De ulii sunt atacate Păsările din ogradă. Iar viile sunt prădate, Când credința-i încălcată. Călătoare-i primăvara, Că pe dealuri și coline, Prin cireși colindă vara Cu ciorchini de rubine. Că e început de vară, Cu-
SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385157_a_386486]
-
său împărat? Aplaudă ca niște foci De pe-o banchiza cu escroci Și-apoi se miră că abundă Prostia care îi scufundă. Eu mă amuz că un circar, Dar înăuntru-mi e mortar, Din toate ce-au fost simțăminte, Se pârjolesc în necuvinte. Le-am dat mai ieri doar un chibrit, Eu, doar copil nedumerit, Dar viclenia de vulpoi, I-a dat vreo trei pași înapoi. Păi una e să pui lumină În întuneric fără vină Și alta e s-adaugi
DOAR UN CHIBRIT?! de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385177_a_386506]
-
mai vinovat,Argatul? Al său împărat?Aplaudă ca niște fociDe pe-o banchiza cu escrociși-apoi se miră că abundăProstia care îi scufundă.Eu mă amuz că un circar,Dar înăuntru-mi e mortar,Din toate ce-au fost simțăminte,Se pârjolesc în necuvinte.Le-am dat mai ieri doar un chibrit,Eu, doar copil nedumerit,Dar viclenia de vulpoi,I-a dat vreo trei pași înapoi.Păi una e să pui luminăîn întuneric fără vinăși altă e s-adaugi gazPe neputința
DOAR UN CHIBRIT?! de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385177_a_386506]
-
sânu-i uscat și ruginiu, Dar m-au secat fiori de iad și gheață, Simțindu-i inima bătând în clocot viu. Copilă când eram, știam că toamna-i moartă Și o vedeam mereu cu sufletul uscat De vânturi seci ce-i pârjoleau prin doruri, Săpându-i prin dârele de lacrimi în obraz. Nesigură m-am ghemuit sub mantia-i de frunze, În tulbura-i neliniște și-n freamătu-i gemut, Și m-am topit prin golul din sufletu-i fierbinte, Ce sta strivit
ȘI TOAMNA ESTE VIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384398_a_385727]
-
biciuiește pomii, până cad frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea și răcoare. Vremea rece ia cu sine, sentimentele plăcute. Și pârjolește destine, de iubirile pierdute. Cerul este ca pământul. Ceața scurtează orizont. Aspru și tăios e vântul, impunător ca un despot. Omul își îneacă necaz în vinul proaspăt fermentat. De soartă să mai facă haz, când cheful de viață-i curmat
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
buza unui vechi atol. Pândește Indra, ca o fiară, cu fulgere, stângând în brațe, Să-arunce tunete și ploaie peste grimase de paiațe; Scâncesc pe lujeri trandafirii și după verde iar tânjesc E moartea scrisă-n legea firii și diavoli, lacrimi, pârjolesc. Și totuși, în deșertul rece, culorile-s o oază vie, Coșmarul brațelor orfane s-a frânt în dulcea armonie A unui răsărit ce-așteaptă, s-alunge noaptea spre nadir De-atâta frumusețe, Doamne, mă minunez și mă mai mir Cum
LA BEAUTÉ DU MAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384691_a_386020]
-
viitorul. Oricum, eu eram sceptic, nu speram într-o finalizare fericită, deși ne-am simțit bine împreună și doream să continuăm. Numai că, odată cu scurgerea timpului, simțeam că lipsește acea scânteie care să ne dea foc inimii și să ne pârjolească, iar depărtarea dintre noi contribuia la asta. Așteptam cu nerăbdare ziua de duminică, zi liberă, în care să mă pot delecta cu pescuitul pe mare. Așa că, într-o sâmbătă seara, m-am întâlnit la bufetul de la capătul blocului cu partenerii
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
Negru-Cioară se roteau tot mai des deasupra alaiului și transmiteau la Palatul de Gheață Veșnică știri contradictorii: - Vine o armată de luptători cu raze care topesc zăpezile și ne ucid Oamenii de Zăpadă! - Se anunță venirea fioroasei Primăveri, care va pârjoli totul în calea ei, vor ucide oamenii și toate viețuitoarele.Vor distruge sate și orașe întregi cu razele ei explozive, care au forța unor bombe atomice! - Vor să arunce în aer Palatul de Gheață Veșnică! Uite așa zburau zvonurile alarmiste
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
scurtul drum în parte străbătut prin rătăciri și printre chinuri dese ca Don Quijote-n visuri am crezut și-am învățat să-ndur fără să-mi pese. Mereu m-a tulburat o Dulcinee, dar în exodu-mi trist și nebunesc m-a pârjolit o singură idee, că niciodată n-am să o găsesc. În lupta mea cu morile de vânt învingătoare-a fost întruna soarta care mi-a dat la început avânt pentru-a-i închide-apoi speranței poarta. Nu am avut o clipă
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
și mii de scântei sar împrejur ca niște artificii. Ia buchetul de busuioc, îl înmoaie în vasul cu apă sfințită și stropește din abundență spre ușa întredeschisă. Urlete, țipete de groază, fulgere și flăcări izbucnesc prin ușă gata să-l pârjolească. Cântărețul aduce cădelnița cu jar și tămâie. Preotul cu mișcări înainte și înapoi face ca fumul să se îndrepte spre deschizătura pe care fugise Buha în locașul său. Deodată geamurile se fac țăndări și lighioane țâșnesc din cameră în pridvor
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
biciuiește pomii, până cad frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea și răcoare. Vremea rece ia cu sine, sentimentele plăcute. Și pârjolește destine, de iubirile pierdute. Cerul este ca pământul. Ceața scurtează orizont. Aspru și tăios e vântul, impunător ca un despot. Omul își îneacă necaz în vinul proaspăt fermentat. De soartă să mai facă haz, când cheful de viață-i curmat
TOAMNA IUBIRII PIERDUTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384134_a_385463]
-
chiar cerul. Nu începem mersul cu pasul și nu privim numai cu ochii. În aerul din jur, cresc păduri de gânduri tolănite în doruri, în zboruri sau chiar sub tristeți. Nici crivățul nu le îngheață și nici soarele nu le pârjolește. Ele doar cresc, cu inimi vegetale, nemuritoare. Sunt gata să ajungă la noi când sunt mângâiate sau chemate, într-o neobosită disponibilitate. Referință Bibliografică: Infinit / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi
INFINIT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383339_a_384668]
-
preschimb în cui Și-n mormântul nimănui, În ecou, se va-ndura Fiecare colț de stea Sa imi fie Univers Și pământ. Iar eu, din mers, Voi atinge plai cu plai Și voi stinge-n ploi de mai Focul care pârjolește Și în urma lui nu crește Nici cuvântul meu dintâi, Nici livadă cu lamai În care mă liniștesc Atunci când mă regăsesc Pe un drum de diamant, Care duce în Levant. 23 septembrie 2016, Constantă (poetului #Catching #Hands - #Eszter#Anna #Vörös #ArsMuriendi
ADEVĂRATUL LEVANT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382834_a_384163]