8,628 matches
-
aburii verzui ai dimineții, Spre partea morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-otelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet Să nu-l mai părăsesc deloc de-acuma, Cînd pipăiam chiar eu cu pieptul bruma, Și să ajung
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6755_a_8080]
-
aburii verzui ai dimineții, Spre partea morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-oțelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet Să nu-l mai părăsesc deloc de-acuma, Cînd pipăiam chiar eu cu pieptul bruma, Și să ajung
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6734_a_8059]
-
adie Fulgii din aripi și de praf li-i spală; Și-apoi se odihnesc și-și beau din rană Sîngele alb, ca pe o hrană-anume Pentru-nchinare, pentru-nțelepciune, Blînd ocrotiți de-a Domnului grea geană. Și către-amurg, înfofoliți în brume, Pășesc, nostalgici, în cealaltă lume...
Chiar lucrurile au altfel de umbre-acum… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6905_a_8230]
-
în apa verzuie, pe mal câțiva pescari tulburi văzându-și de treburi Târziu în stațiunea minusculă dintre creste de calcar am întâlnit (în altă lume) o procesiune Oameni translucizi îl urmau pe preotul tânăr cu figură de Christ și fiecare pășea purtat de pâlpâirea lumânării pe care o ținea între degete Spuzit de stele ne fotografia ( fără să știm ) cerul Mă întorc pe aceleași stradele îmi număr pașii în gând duc (uneori) în mine o biată lehamite Pe alocuri îmi pâlpâie
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
-și scoată la lumină micul ban. Rață ajunsese acum lângă el și-i strigă drept în ureche, cu vocea lui hârâită, "Nane, ia uite-te mă, Nane, cine intră la peruchier!" Pe scândura galbenă, printre două maluri de zăpadă curată, pășeau două picioare robuste, înfășurate în piele cărămizie, și care erau absolut de neconfundat pentru orice om din București. Nane ridică ochii spre capul vărzos al siluetei mari și șuieră la rândul lui bucuros de descoperire: "Moașa Coropișniță!" Cei doi băieți
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
acum! "Îmi pierd mințile, își zise, ce să fac cu un păianjen?" "Să mă uit cum își țese pînza, să-i dau musculițe în plasă, să-i vorbesc... Poate ne împrietenim..." Se ridică cît era de mare și începu să pășească înainte și înapoi, ca într-o celulă. Se gîndi o clipă să-și privească chipul în oglindă. Rîse sec: ce oglindă l-ar putea încăpea? Și ce fel de chip să vadă? "Trebuie să găsesc pe cineva cu care să
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
foc din tăciunele nestins zbucnesc flăcări mistuind misterii adîncul pămîntului din rădăcini nevăzute alcătuite cărțile afînate de taine îngemănînd lumina și norii cărțile de văzduh freamătă marea trecere Luntrea așteaptî răstimpii umbrelnici abat căile pustiului către malul rîului negru tălpile pășiseră odinioară roua bucuriilor repezi iarba amarnică din răscruci nisipul deșertului stîrnește sub pași sclipătul zădărniciilor la malul negru al rîului ascunzînd lumina făgăduită legănată între vis și trezie luntrea așteaptă Păsări și fum lui Sorin Anca fumul împărătesc al pipei
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
prin apă, fără să știe să înoate, la un noroc, forțîndu-și norocul, ce-ar mai fi să moară ca proasta înecată? Uite însă că Dumnezeu i-a ajutat ca apa să nu fie adîncă. Îi ajungea pînă la bărbia ridicată, pășind ca pe ouă prin nămol, cu capul lăsat pe spate și cu privirea ca de decapitată răsucită spre cerul putred, măcinat de burniță, oh, nu mai ajung, nu mai ajung odată, nu mă lăsa Doamne, Ana Maria, draga mamei, nu
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
comuniste! Mă temeam să nu-mi ceară să deschid valiza. M-am grăbit spre scara avionului. Nu te-mpinge, îmi spune unul din ei, calm, lejer. Din greșeală, îl atinsesem cu valiza. Scuzați. Și, dând să i-o iau înainte, pășesc lateral. Pășește și el lateral, și mă blochează. Nu te-mpinge, îmi spune, tot calm. Fac un arc la dreapta. Văd alți doi în costume gri - țin pasagerii în grup lângă scara avionului, și nu-i lasă să urce. încleștez
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
temeam să nu-mi ceară să deschid valiza. M-am grăbit spre scara avionului. Nu te-mpinge, îmi spune unul din ei, calm, lejer. Din greșeală, îl atinsesem cu valiza. Scuzați. Și, dând să i-o iau înainte, pășesc lateral. Pășește și el lateral, și mă blochează. Nu te-mpinge, îmi spune, tot calm. Fac un arc la dreapta. Văd alți doi în costume gri - țin pasagerii în grup lângă scara avionului, și nu-i lasă să urce. încleștez dinții de
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
valiza cu prezervative în compartimentul de bagaje, mă așez din nou. Toată lumea stă jos. Și stewardesele. Decolăm abrupt și zgâlțâit, luptând cu ploaia. Ce mi-a trebuit să vorbesc? Ce mi-a trebuit? Deodată, pe covorul care acoperea culoarul avionului, pășește cineva spre mine. Fratele meu, pe care nu l-am văzut de treisprezece ani. își face apariția atât de brusc încât culoarul avionului începe să strălucească de o lumină ciudată, și toate amănuntele ființei lui strălucesc și ele: bărbia, obrajii
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
cinzeci și nouă de kilograme. Cățărată pe tocuri, era mai înaltă cu o șchioapă decît ministrul. El începu la rîndul lui să se scuture ca un cîine care iese din apă, dar cu tălpile fixate pe podea, atent să nu pășească, mai ales cu piciorul beteag. Cît puteau s-o mai țină așa? Pe lîngă ei erau tot numai VIP-uri, în cupluri disproporționate ca vîrstă. Babe care înotau în perle și care dănțuiau ca la horă cu puțoi dați cu
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
promenadă) Enrique și mă anunță cu glas tragic că suntem invitați, prin UNEAC, la ambasadă... Prepararea lui N. a durat vreo două ceasuri, dar în cele din urmă îl avem în picioare, cu ochii cam tulburii, dar deschiși, și, fenomenal! - pășind sigur. Singura hibă (sau poate noroc?) e că nu scoate o vorbă. Vizităm ambasada, la chemarea ei! - e după orele de program, ar fi trebuit să ne înregistrăm încă din primele trei zile, dar, treacă, așa sunt oamenii de creație
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
tuburi ultima suflare a cățelei a bunicului cărbune ser unghii tăiate rafale de mătură bancuri răsuflate din pantomima asta burzuluită care ne plimbă sentimentul orăcăitor de la stânga la dreapta-n cărucior și-i dă bariu cu biberonul la ore fixe pășim într-o lumină etilică fețele ni se lichefiază încet curg pe umeri pe piept pe scrisori - lumânările - flacăra-nghite vânătăi asortimente în cerneală și-un rânjet rânced până i se-apleacă sub cearșafuri fumul ne desface umbra de noapte ca
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
aproape dar nu ating decât o parte răpită de gravitația unei vederi care îmblânzește căderile pot să-nfășor apariția ta, însă ea este o imponderabilă printre blocurile-chilii în care se duc lupte multicolore cu marginile lumii, în orașul în care pășești cu îndrăzneală spre chipul ce sparge zid după zid și lovește cu veșnicia trupul sleit de strânsoarea absenței suflarea e un dar ce nu poate fi întors decât cu o dragoste pentru fiecare făptură care te caută ea când știe
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
capului o pată albă. Atât am observat în timp ce s-a făcut nevăzut. Priveam pe geam. Grădina și curtea mi se păreau teritorii îndepărtate, la care ajungi doar atunci când te hotărăști să deschizi larg ușa casei, să cobori scările și să pășești în iarba moale sau pe dalele late de beton. Gardul viu, tăiat scurt, separă pomii fructiferi de straturile de flori care înconjoară casa. Stăpânul acestui teritoriu este Cuți, un câine de statură mijlocie, cu o blană neagră și creață, un
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
înainte! Iar tu să ai grijă să nu mori niciodată. Iar dac-ai să mori, îți doresc o moarte frumoasă! Moarte a mea, cum de te-ai brodit tu așa de frumoasă? Așa de nurlie, așa de castă? Cum de pășești atît de diafan? Și ce dulci de lungi ai picioare de raze. Și ritmuri, și faze. Ești ba ca luna la primul pătrar, ba ca luna nouă. Cînd ca steaua regală de dimineață, cînd o stea prizărită, minusculă, pierdută în
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
mei pini, precipitați spre mare, eu nu am rădăcini, sunt numai iod si sare. Liguriei Când toate începeau să fie, Un Deget ferm, poruncitor Te-a desenat cu bucurie, Tatăl și Fiul, Duhul Creator. Nu pe nisip, pe scoarța lavei, Pășește primul heruvim, Ligurie, de Domnul Slavei Trasată ești, contur sublim. Și golfuri mici mai sapă încă De râd ca gropile-n pomeți, Măslinii-i urcă și pe stâncă, Vița de vie o cațără-n scaieți. Ești arc întins, atingi și
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
prin șipotele iuți de miracole fug fiarele pământului aburii ies din gheizerele gnozei ca niște osanale pe ruine cartagineze și-n tabere codicele își așează ginta lăsând de strajă Septuaginta usus rei printre ferigi volatile și fulgi albi de întuneric pășește el cu scorii spongioase de singurătate în preajmă-i elfii potolesc focul însângerat nu-ți recunoști călăuza devotată-i doar bătaia inimii preschimbată-n ruine în crevase ce să mai adaugi căutătorii de aur din ceața cu spini s-au
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
după colț, la ieșirea din crâșmă. Nimeni nu-i vorbea și nici el nu se adresa nimănui, lumea se obișnuise cu el, așa cum, cu câțiva ani înainte, se obișnuiseră cu el stând sprijinit de tei, la ieșirea din sat. Odată ce păși pe prispă, se sprijini, ca de obicei, cu mâna stângă de stâlpul din lemn pătrat care ținea acoperișul. Pe o porțiune lată cât palma lui, lemnul se tocise și se lustruise de atingerile repetate, ca tejgheaua măcelarului din colț, care
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
n-o s-o lase să intre cu el în casă. Toader putea să-i dea de mâncare mai târziu, după ce lucrurile se vor liniști puțin. N-o să moară... Cuvântul îl făcu să zâmbească. Deschise ușa de la singura încăpere a casei, păși fără ezitare înăuntru și se întoarse ca să închidă ușa. O pală de vânt deschisese ușa puțin mai mult, așa că fu nevoit să se aplece ușor înainte ca să poată apuca clanța. I se păru neobișnuit de rece fața de căldura de
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
veacului. Plajă Pe tine te-a născut un val Din spuma mării și din zare, Ai trup de rază și de trandafir; Cheamă frenetic, brusc dispare. N-ai cum să știi, n-am cum să știu Că flori de colț pășesc în râu, Dorul lor apoi în mare. Încerc un vis copil zglobiu, Te scald în ochii-mi grei și triști, Mă mir că sunt și că exiști. Aș vrea o undă să devin, Să-ți poposesc pe ochi, pe sâni
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
din Carpați. Cântă unda, steaua vibrează, Îți citește sufletul Precum un manuscris. Axiomă este raza fugară și o bei intuind consecința - Verbele se sinucid tot mai des. Când? Pe malul Senei cu tine la braț Nu mi-e dat să pășesc. Fiecare își trimite gândurile spre celălalt Cum niște zburătoare albe, prelungi, Dar nu mai ajung. Flux amar ne încearcă, ne macină, Săptămânile noastre trec Unele pe lângă celelalte Asemeni trenurilor de mare viteză Mergând în sensuri opuse. Când se va limpezi
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
risipă De-arome străvezii ce-ți ies în cale Cînd nici te-aștepți, iubita mea din turn, Și-ți mîngîie plăcerea dulce-n șale Într-un amurg ce curge taciturn, Printre creneluri, în cetatea sumbră În care doar momită ai pășit. Sînt și Piticul tău ce face-o tumbă La semnul mic din buze... și pripit ți-aduce crini imperiali de-un metru Și păpădii cu pălării de fetru...
învăluirea caldă de aripă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8442_a_9767]
-
și s-a și apucat de treabă, îngenunchind pe podelele terfelite de milioane de perii. A avut o dimineață intensă, sub ceața unei zile de aprilie. N-are rost să ne grăbim: Nici nu știa că este ceață când a pășit pe covorașul din fața patului. Fereastra albise și ea se simțea vioaie ca o vrabie. A alergat în bucătărie, a pus ceaiul, a prăjit șunca, i-a surâs bărbatului ei, așezându-și cu degetele delicate șuvițele de păr lucitor, ca păstăile
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]