107 matches
-
lui Dumnezeu. Descrierea pe care ea însăși și-o face, ca „întunecată și frumoasă” (μέλαινα καὶ καλή) dezvăluie nu percepția sa de sine sau prezența fizică, ci natura iubirii divine. Pentru Sfântul Grigorie, mireasa reprezintă sufletul, iar predicativul întunecat denotă păcătoșenia sa: „Am devenit întunecată prin păcat (ἐξ ἁμαρτίας)”. Întunecimea miresei semnifică „repulsia” care ia naștere din faptele păcătoase ale sufletului. În consecință, în concordanță cu Origen, episcopul nyssean caracterizează explicit întunecimea ca antiteza frumuseții. Ceva o face frumoasă pe mireasă
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
Ceva o face frumoasă pe mireasă în pofida întunecimii pielii sale: „Deși sunt neagră, am acum această formă frumoasă”, pentru că „imaginea întunecimii a fost transformată în frumusețe (μετεσκευάσθη γάρ τò ὁμοίωμα τοῦ σκóτους εἰς κάλλους μορφήν)”. Întunecimea reprezintă principalul simbol pentru păcătoșenia spirituală, repulsie și urâțenie, care sunt indicatoare ale calității sufletului pe care Mirele trebuie să le trateze cu indiferență sau să le transforme<footnote Mark S.M. Scott, „Shades of Grace: Origen and Gregory of Nyssa's Soteriological Exegesis ...”, p. 72
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
pur rămâne strălucitor și de aur, în timp ce sufletul nesănătos, impur se decolorează și se înnegrește. Sursa întunecimii sufletului, în concordanță cu matricea simbolică reliefată mai sus, originează din păcat. Ca și anterior, Sfântul Grigorie nu-și bazează interpretarea alegorică pe păcătoșenia sufletului întunecat. Din contra, subliniază soluția, nu problema, spicuită din Cântarea 1:5. Pătat de păcat și limitat în capacitatea sa de a reflecta divinul, sufletul are nevoie de slavă, tot așa cum mireasa are nevoie de sfințire. Nedorind să o
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
de Aur, dar a stărui în păcate, asta nu mai e ceva omenesc, ci cu totul diavolesc<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Cuvânt de sfătuire către Teodor cel căzut...”, p. 361. footnote> ». Pe Dumnezeu nu-L supără într-atât păcătoșenia noastră, ci persistența în răutate, lipsa dorinței de schimbare. Acest lucru îl relevă tot Sfântul Ioan când sfătuiește: „Dacă ai făcut multe păcate, nu te mâhni peste măsură, ci păzește-ți sufletul tău ca să nu mai cazi”<footnote Avva Ammona
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
viață de animalitate pură, redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului”<footnote Ibidem, p.6 footnote>. De aceea, Părinții filocalici fericesc pe cei ce simt o continuă stare de păcătoșenie, dar nu se complac în ea: „Fericit ești frate, dacă simți peste tot că ai păcate. Căci cel ce le simte, fără îndoială că se și scârbește de ele și se desparte de ele. Și a le simți și a
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
MAZILIRE LA ROMÂNI. Vol.1: Cazul Ion Crăciunescu; vol.II: Cazul Gică Popescu. P.S. Din speech-ul prietenului Haralampy după o bărdacă de pălincă: - Fratele mieu, îmi zice cu o grimasă de viitor sinucigaș, mulți ani am trăit în mare păcătoșenie, cu convingerea că Agatha Christie, Ray Bradbury, Isaac Asimov, Ion Hobana ș.a. au fixat pentru totdeauna în sufletu-mi venerația față de opera lor. Am greșit neiertabil, fiindcă adevăratele și genialele opere SF și polițiste n-au fost create de către acești
Microbiștii - urmași ai vitejilor daci? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11175_a_12500]
-
Orbul i-a răspuns cu un zîmbet prietenos: - Nimeni. N-am avut niciodată ochi. Inman a rămas descumpănit, pentru că imaginația lui făurise povestea unui conflict disperat, sîngeros, o încleștare brutală în care omului i se smulseseră ochii. Toate violențele și păcătoșeniile la care fusese martor în ultima vreme fuseseră înfăptuite de agenți umani, așa încît aproape uitase că mai exista și o întreagă altă categorie de nenorociri. - Și de ce n-ai avut niciodată ochi? - Așa a fost să fie. - Mă rog
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
o experiență extremă, în care spiritul creator își adâncește și își explorează rana, lărgind ,jungla mentală" a maladiei reale. Aproape firesc, în această ordine răsturnată a lucrurilor, imaginile devin pedepse: ,scriind și ca să las pe hârtia spiritual-igienică lestul, mizeria, jegul păcătoșeniei, de multe ori Ťimaginileť sunt pedepse; sancțiuni pe care mi le aplic singur: înjurături de scârbă profilactică ce mi se preling din colțul gurii pe bărbie." (Lumea văzută de sus, dinspre Dumnezeu). ezechilibrul de počte maudit, atât de expresiv literar
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
cumpărat noi tronul de la Iași. Surghiuniți-l. Dacă a călcat porunca padișahului, nu a făcut-o cu știință. Este păcat să-i pedepsești pe proști și pe nebuni, lipsa și zăpăceala minții este din voința lui Allah, nu este de la păcătoșenia firii omenești. Și nouă ne-a făcut greutăți și l-am iertat. Marelui spătar nu-i venea să-și creadă ochilor și urechilor. În timp ce vorbea voievodul, marii demnitari otomani își mișcau afirmativ capetele într o pendulare continuă a turbanelor, iar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o familie ori o mamă bătrână, paralizată la pat, ori un copil infirm... Păi, nici n-a pretins altceva Mărgărit, bineînțeles că-i nevăzută, dar Rafael altceva a vrut să spună, și anume că-n nevolnicia și, nemernicia, și-n păcătoșenia lui, omul vede o cruce grea, care-l strivește, în grijile și-n necazurile care se țin de el și se zbate să scape de ele, trăgând nădejde că, într-o bună zi, va fi liniștit și împăcat și fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
petrecea fizic, care venea însă de la poruncile nemateriale ale vrajbei, ale urei și răscoalei, și transforma în așa fel ființa? Mini se uita la fața, gâtul, bustul și brațele alterate ale Lenorei. Lina șoptise lui Mini cuvinte despre supărări, mizerii, păcătoșenie. Aceste simțimînte erau procese ale sufletului, pe care îl cred imaterial, și iată, acele simțimînte acționau precis, simultan, asupra materiei. Alterarea asta Lenora vroia parcă s-o ascundă oricui, până și Linei. Aștepta chinuită, cu priviri de tâlhar prididit de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
misterioasă a micei păcătoase, din pricina martorilor, avea poate mai puțină urâciune. O mulțime de cuvinte nevrednice nu fuseseră astfel rostite. Era lipsa lor un bine sau un rău? Existau! Asta era de căpetenie. Din materialul rușinei si durerei, care alcătuia păcătoșenia de azi, se formaseră bubele vorbelor. Poate, totuși, e mai bine când sr sparg în afară. Lenora era tiiină de puroiul lor. Sau poate se rezorbeau, și lipsa lor era mai bună! Mini, deodată, surise delicios, surâsul acela, lângă vasul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
norocului. Ba poți, uite că poți... perseverezi. Până și Marele Nevăzut se plictisește, cedează, doar e facut după chipul și asemănarea noastră, așa scrie în Cartea Cărților noastre de identitate. Iar celălalt, Răufăcătorul, sosia, cu care împarte jocul, Înalt Prea Păcătoșenia Sa, geamănul, bastardul, seamănă și el cu biata noastră făptură. Așa că: încă și încă o dată, o mie de ori, forțăm norocul, nenorocul? Da, Cușa Octavian, va livra adevărul! Martorul potrivit pentru crima încâlcită. Doar tot nu poate vorbi și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi dând seama amărâtul că-i uncool?! Acu’, când schimbarăm nu numai secolu’, dar și mileniu’, să mai mergi prin rouă??? Așa o fi. Doar că metafizicul din mine, în acele dimineți înrourate din grădină, se înălța în toată splendoarea păcătoșeniilor sale spre cer, mulțumindu-i Domnului că încă îl mai ține pe Lume și-l lasă slobod să-și soarbă prima dușcă întăritoare a zilei. Scoteam apoi, de sub o grămadă de buruieni jilave, sticla de votcă și beam, aproape mistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai murit. Dar oare Îți dai seama ce fericită ești?“ Îl Îngrozea gîndul că un copil se poate schimba Într-atît și se Întreba cum s-ar simți un mort dacă ar asista, neputincios, la o asemenea trecere de la candoare la păcătoșenie. „E ca-ntru-un balamuc!“ exclamă maică-sa. „A, nu, Într-un balamuc e mai multă liniște, Îi răspunse el. O știu din propria mea experiență, căci am fost internat cîtva timp Într-o casă de nebuni. Toți se purtau frumos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
este cel mai frumos, mai răscolitor, mai plin de durere pentru păcat, în care David își recunoaște vinovăția înaintea lui Dumnezeu, într-o deplină sinceritate, părere de rău și durere sufletească, într-o gradație ascendentă. Proorocul se arată conștient de păcătoșenia sa, din momentul zămislirii sale și până în ziua în care cere de la Dumnezeu iertare pentru îndoitul său păcat, împotriva Betșebei și a lui Urie, soțul ei. Conștiința păcătoșeniei și durerea remușcărilor l-au făcut pe David să-și dezvăluie înaintea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și durere sufletească, într-o gradație ascendentă. Proorocul se arată conștient de păcătoșenia sa, din momentul zămislirii sale și până în ziua în care cere de la Dumnezeu iertare pentru îndoitul său păcat, împotriva Betșebei și a lui Urie, soțul ei. Conștiința păcătoșeniei și durerea remușcărilor l-au făcut pe David să-și dezvăluie înaintea lui Dumnezeu toate gândurile și toate dorințele, în nădejdea că va primi iertarea de la Dumnezeu. „Miluiește-mă Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Sale. Nădejdea mântuirii îi inspiră lui David o rugăciune curată, prin care cere o schimbare totală a interiorului său alterat de păcat. Iertarea păcatelor săvârșite de El nu o poate înțelege decât prin prisma iubirii lui Dumnezeu față de oameni. Conștiința păcătoșeniei și durerea remușcărilor l-au făcut pe David să-și dezvăluie înaintea lui Dumnezeu toate gândurile și toate dorințele, în nădejdea că va primi iertare: „... și de păcatul meu curățește-mă”. Rugăciunea lui David continuă cu cererea „Duhul Tău cel
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Aici lucrează în chip deosebit harul Său, aici, cu ajutorul bisericii, al rugăciunilor din Sfânta Scriptură și mai ales din Psaltire și din cântările bisericești, omul își cunoaște toată goliciunea sa, adânca-i cădere și putreziciune, neputința, sărăcia, blestemăția, extrema sa păcătoșenie, dar și milostivirea fără sfârșit, dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu, necuprinsa Sa înțelepciune și Atotputernicie. Aici este locul cel mai potrivit pentru a ne împăca cu Dumnezeu, pe care îl mâniem în fiecare ceas. într-adevăr, sfintele rugăciuni din biserică
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
primesc Sfânta împărtășanie, pentru că nu au o relație cu Hristos prin profesia lor. „La Sfânta împărtășanie scopul este „iertarea păcatelor și viața de veci”. „Iertarea păcatelor” e o condiție neapărat necesară pentru a ajunge la viața de veci. Conștiința păcătoșeniei e copleșitoare în cel ce se apropie de Sfânta împărtășanie, provenind din conștiința măririi Celui de care ne împărtășim. în toate rugăciunile dinainte de Sf. împărtășanie se exprimă conștiința acestei păcătoșenii, se mărturisește căința pentru păcate și se cere iertarea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
necesară pentru a ajunge la viața de veci. Conștiința păcătoșeniei e copleșitoare în cel ce se apropie de Sfânta împărtășanie, provenind din conștiința măririi Celui de care ne împărtășim. în toate rugăciunile dinainte de Sf. împărtășanie se exprimă conștiința acestei păcătoșenii, se mărturisește căința pentru păcate și se cere iertarea lor. Trăim în aceste momente suprema sensibilizare pentru păcătoșenia noastră în față măririi Celui ce ni se dăruiește. De aceea, chiar dacă am primit iertarea de păcate în Taina Pocăinței, primită înainte de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Sfânta împărtășanie, provenind din conștiința măririi Celui de care ne împărtășim. în toate rugăciunile dinainte de Sf. împărtășanie se exprimă conștiința acestei păcătoșenii, se mărturisește căința pentru păcate și se cere iertarea lor. Trăim în aceste momente suprema sensibilizare pentru păcătoșenia noastră în față măririi Celui ce ni se dăruiește. De aceea, chiar dacă am primit iertarea de păcate în Taina Pocăinței, primită înainte de împărtășanie, trăim, odată cu micimea noastră ontologică, și neputința de a fi cu totul curați, de a scăpa de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
o scară, în timpul lucrului, în timpul unei întrevederi, putem să chemăm numele lui Iisus și să ne deschidem iubirii Lui.” Este mare valoarea și puterea rugăciunii lui Iisus. Ea ne dă cunoașterea sfințeniei și a puterii lui Dumnezeu și cunoașterea păcătoșeniei și neputinței noastre. Rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” are două părți, care sunt două mărturisiri: mărturisirea de credință în dumnezeirea lui Hristos și mărturisirea păcatelor prin recunoașterea păcătoșeniei și cererea de iertare a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
puterii lui Dumnezeu și cunoașterea păcătoșeniei și neputinței noastre. Rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” are două părți, care sunt două mărturisiri: mărturisirea de credință în dumnezeirea lui Hristos și mărturisirea păcatelor prin recunoașterea păcătoșeniei și cererea de iertare a păcatelor. Din aceste două mărturisiri izvorăște aproape firesc rugăciunea propriu-zisă. A treia parte a rugăciunii lui Iisus este cererea pentru mântuirea noastră rostind: „miluiește-mă”. Mărturisirea credinței în Hristos este legată de mărturisirea neputinței noastre
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mântuiți doar prin puterea noastră. Aceasta spune totul. Astfel, „Rugăciunea lui Iisus” exprimă și sintetizează, în câteva cuvinte toată învățătura Bisericii noastre ortodoxe. Prin rugăciunea lui Iisus noi atragem această îndoită cunoaștere a sfințeniei și puterii lui Dumnezeu și a păcătoșeniei și neputinței noastre. Sf. Maxim Mărturisitorul arată că patima mândriei constă în a nu lua în considerare două lucruri: puterea dumnezeiască și neputința noastră. Și această nesocotință dă naștere unei „minți dezordonate”. Prin urmare, omul cel mândru este omul nesocotinței
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]