948 matches
-
Pârâielile, țiuiturile, sâsâielile și bâzâiturile se întețeau atunci, ca și cum toate s-ar fi înfuriat cumplit și ar fi vrut să-l ciupă, ca niște viespi, pe domnul de la microfon. Tot atunci, se întețea și paloarea ofițerului. Își mai turna un păhărel și mă fixa cu ochii lui gri, în care licărea totuși ceva, cred că jarul oglindit al țigării. Nu spunea nimic, doar scotea un „mda“ după salutul de final, „...al dumneavoastră Neculai Constantin Munteanu, să auzim numai de bine“. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să te adresezi poliției. — Ascultă, zise Rowe, fii rezonabil! Știi bine că ai la fel de multă nevoie de un client pe cît am eu nevoie de dumneata. Îți plătesc, Îți plătesc bine. Fii Înțelegător, deschide bufetul și hai să bem cîte-un păhărel În cinstea tranzacției noastre. Raidurile astea aeriene ne zdruncină nervii, trebuie să mai bei din cînd În cînd... Atitudinea domnului Rennit se Înmuie vizibil. Aruncîndu-i o privire bănuitoare lui Rowe, se Întoarse și spuse, mîngîindu-și tigva pleșuvă: — Poate că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
distrusă aseară. — Nu mai spune! exclamă domnul Rennit fără prea mult interes, deschizînd fișetul cu dosare și Întinzînd mîna după sticlă. Săptămîna trecută... la Purley... cu vreo sută de metri mai Încolo... Vorbea ca un om care discută afaceri. — Un păhărel o să ne facă bine la amîndoi, Îl Întrerupse Rowe. Gheața fiind spartă, domnul Rennit trecu subit la confidențe: — Mi se pare că te-am cam repezit. Nervii, de! Războiul ăsta e o pacoste pentru meseria mea, ținu să se explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
te-ai Înzdrăvenit Îndeajuns. Și deschizînd un dulăpior, doctorul scoase o sticlă de sherry și un pahar. Băutura asta o să te Întărească, zise el. — „Tio Pepe“, exclamă Digby sorbind din pahar. — Vezi? Amintirile Încep să-ți revină. Mai vrei un păhărel? — Nu, mulțumesc. E un sacrilegiu să bei sherry ca medicament. Vestea adusă de doctor Îl tulburase rău pe Digby. Nu-și dădea bine seama dacă era sau nu bucuros. Se temea că o dată cu amintirile se vor Întoarce și răspunderile. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
blondă pasivă cu ochi lipsiți de inteligență. Cu privirea fixată la opt centimetri deasupra capului meu, aceasta întrebă, arătând spre mine cu poșeta de plastic: - Poate să conducă? - Sigur; nimic nu face o mașină să meargă mai bine ca niște păhărele de băutură. Manevrând sticlele de vin ca pe niște haltere, Vaughan le făcu semn femeilor să urce în mașină. Când a doua (păr negru scurt, șolduri înguste de băiat) deschise portiera pasagerului, Vaughan îi dădu o sticlă. Ridicându-i bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Știu, moșule, o să mă las cândva. - Lasă-te cât mai e timp. - Da, da... Era frumos în curte, liniște, zgomote de păsări, de frunze de palmieri mișcate de vânt. Manson a adus din casă o bere pentru mine și un păhărel cu țuică pentru el. - Și zi, băi Alex, ce mai faci? Tot n-ai terminat facultatea? mă întrebă Manson. - Încă nu. - Și tot istorie studiezi, nu? - Da, istorie și americanistică. - Mișto... Și Maja ce mai face? - Bine, lucrează. - Unde? - Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în dreptul lui, așa observatorul nu avea cum să-și dea seama dacă i se răspunde sau nu la saluturi și la interpelări. Da altfel, riscul nu era prea mare, într-o asemenea adunare, mai ales după ce s-a băut un păhărel mai multișor, toata lumea e dispusă să creadă că are o defecțiune de memorie decît să fie încurcat și stînjenit cînd îl salută și îi trimite bezele o figură ce i se pare necunoscută. La început s-a agitat cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lovitura, adevărata lovitură? De unde să mai știe el cum stau lucrurile dacă domnul Bîlbîie l-a și intoxicat l-a îmbolnăvit, obligîndu-l să judece, orice-ar face, după mintea lui, nu după cea proprie? Și-a turnat pînă la jumătatea păhărelului, mirosea plăcut a alcool tare și a strugure, gustă cu vîrful buzelor, apoi bău totul dintr-o dată, cu o mișcare scurtă. Îi veniseră lacrimi în ochi, simți fierbințeala coborînd pînă în stomac, se scutură și-și zise "acum e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
infiltra în Serviciu, prin asta înțelegînd pofta fiecăruia de a-și da cu părerea. Nu asta era treaba lor. Treaba lor era să vadă, să audă și să comunice. Altcineva era în drept să înțeleagă! Și-a mai pus un păhărel și după aceea a închis ușor dulăpiorul, a răsucit cheia și apoi a ascuns-o deasupra. Un gest casnic, inutil, nimeni n-ar fi intrat în biroul său să-i cotrobăie prin sertare. Sau, cine știe... A scuturat nervos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deasupra. Un gest casnic, inutil, nimeni n-ar fi intrat în biroul său să-i cotrobăie prin sertare. Sau, cine știe... A scuturat nervos din cap, și-a frecat tîmplele cu degetele, chiar așa, se simțea mai bine după un păhărel, nu era un obicei prea sănătos, pînă în urmă cu un an n-ar fi făcut așa ceva nici tăiat, slujba era slujbă și acolo trebuie să ai mintea mai clară decît un cristal, n-ar fi făcut, dar a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Sandu Bercu a dat melancolic din cap "din tot vinul nou se face acum vinul vechi, mai bine vă ofer un rachiu, am un rachiu foarte plăcut, domnu' Popianu, foarte plăcut". S-au lăsat convinși, nici nu era rău rachiul, păhărelele cam nespălate, dar prea mult nu puteai cere de la Sandu Bercu. Radul Popianu stătea între cei doi privind cînd la unul, cînd la celălalt, nu arătau a fi suferinzi, preocupați da, stînjeniți chiar de explozia lui de familiaritate. "Bărbat nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebuie să existe și în capătul ăsta de țară același spirit de corp ca peste tot, cine a îmbrăcat o dată uniforma n-o mai scoate niciodată, nu-i așa?" August Stoicescu l-a bătut prietenește, ostentativ, pe umeri, a golit păhărelul dintr-o înghițitură și i-a făcut semn lui Bercu: "Dă, dom'le, ceva mai serios, țoiuri n-ai? Un bărbat întreg bea cu țoiul, nu se încurcă în degetare!" Artur Stavri i-a făcut cu ochiul adjutantului "ei, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oaspetele trebuia să-și dea seama de sacrificiul său și mai ales de atenția pe care i-o acordă, a scos dintr-un dulăpior cu încrustații de sidef o sticlă din alte vremi, fumurie, pîntecoasă, cu toarte împletite și două păhărele cît un degetar. A turnat atent, zîmbind binevoitor-îngrijorat, nu voia să risipească nici un strop și nici nu-i prea venea la îndemînă. Majordomul se afla în spatele ușii, așteptînd un semn, ar fi făcut totul cu eleganță, cu pricepere, discreție, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deschis. "Deci..." Mihail s-a aplecat peste masă înspre el, ca pentru a se face auzit cît se poate de bine și de clar: Este vorba de Aeronautică și Arsenal. S-a întrecut deja măsura, excelență!" A umplut din nou păhărelul directorului. Anume scosese cele mai mici pahare, oricînd ai nevoie de cîteva clipe de răgaz, să rupi ritmul, să iei inițiativa. Nici vorbă, încă au s-a atins măsuhra, domnule dihrector, nu s-a atins măsuhra cehrută." A clătinat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca aluatul, văzând cu ochii, vocea îi era puternică, avea o tonalitate stridentă, degetele groase, aspre, și muncite, cu unghiile neîngrijite. Venise împreună cu Ștefan, ședeau de vorbă cu părinții, așezați cu toții în jurul unui taburet pe care se afla tava cu păhărele de vin. Tatăl și Ștefan purtau ciorapi de aceeași culoare, discutau la superlativ despre țări pe care nu aveau să le vadă cu ochii lor niciodată, despre tehnici și procente, dolari, franci. Cu o memorie fantastică a cifrelor tatăl dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scăpă una ca asta: Cum să nu, domnul... A urmat o tatonare reciprocă în care vreme ițele se urzeau. Așezați la masă, în bucătărie, s-a servit mai întâi votcă în niște pahare zdravene... Pentru dumnealui, șeful, da, desigur... un păhărel, nu mai mult, hai, două, eu cu inima, ce-i glumă, cum să nu înțelegem? Pe aragaz sfârâia un cocoșel, jumulit în mare grabă de două femei, una tinerică, alta mai vârstnică, mama ei, probabil. Aia, tânăra, era nevasta proprietarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Aurel Constantinescu-Severin, în care locuiește spiritul lui Ion Creangă. Autorul cărții se consideră un ales, dar paginile referitoare la viața lui intimă îi divulgă înclinația către vulgaritate: „Am rugat-o [pe o preoteasă văduvă, n. n.] să mi mai aducă un păhărel de țuică, timp în care eu am întors tabloul cu fața la perete ca să scap de privirea preotului. Biata femeie nu s-a prins de ce eram ezitant. Dezvelirea Evei în plenitudinea ei, amețit cum eram, mi-a dezlănțuit pofta împreunării. Exclamațiile ei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ziceți? Pare mai de-al nostru. Mda, recunosc cei doi. Și ghiulurile astea oribile de pe degete, n-ați putea...? Filfizon le scoate și le pune în buzunare. Parcă, parcă este omul nostru, nu? Hai, nu fi zgîrcit, șefu', încă un păhărel. Șeful rămîne încîntat și-i spune candidatului: Ți-am zis eu. Este exact ce ne trebuie. Relu avea un talent înnăscut să amețească lumea într-o campanie electorală. Vorbea Motănel mulțimii și apoi completa dom' Guran. Electriza asistența și sugea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Leo n-a votat niciodată în viața lui, dar păstra aparențele cît de cît. Mai beau un rachiu și mă duc la vot, spunea colegilor de pahar. Avea moș Leo un loc al lui unde dormea ore bune după 2-3 păhărele de rachiu. Nu răcea niciodată, chiar dacă drept pătură, sub el, era zăpada. Faptul că nu m-a votat moș Leo nu mă supăra deloc. Totuși, ceva îmi lipsește de cînd ne-am supărat. Îmi lipsește bucuria de a-l asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-i lipsește și de multe ori intra în casă după acel ceva și cînd să caute, își dădea seama că uitase motivul căutării. Ce-i cu tine, femeie? se întreba ea cu puțină furie. Dintr-o sticlă își pune un păhărel de vișinată. Lichidul o încălzește și parcă este mai bine dispusă să accepte singurătatea. Un al doilea păhărel anihilează starea creată de primul și singurătatea îi devine mai mult decît stînjenitoare. Începe să plîngă și se sperie de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
seama că uitase motivul căutării. Ce-i cu tine, femeie? se întreba ea cu puțină furie. Dintr-o sticlă își pune un păhărel de vișinată. Lichidul o încălzește și parcă este mai bine dispusă să accepte singurătatea. Un al doilea păhărel anihilează starea creată de primul și singurătatea îi devine mai mult decît stînjenitoare. Începe să plîngă și se sperie de-a binelea. Mult n-o să mai pot rezista singură. O să mă las... și o să devin o destrăbalată. Plînge cu hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
noi de vorbit? Hai, am un rachiu bun și ne-om împăca. Între vecini nu-i bine să domine dihonia. Asta așa este. Dar ce rachiu ai? De gutui. Păi, vin, de ce să nu vin? Cei doi vecini beau cîteva păhărele fără să spună nimic. Apoi limba li se dezleagă. N-am aruncat eu mîța în fîntînă, Vasile. Ei, lasă, știu că tu ai... Să mor trăsnit în acest moment. Dar o vină am. Păi, vezi? Stătea pe ghizdele și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sacoșa, se întoarce la cruda realitate. Vasile freamătă a nemulțumire și nu se îndură să plece. Vreți să spuneți ceva? Dar, acolo, un bănuț... pentru copil. Pentru copil sau pentru băutură? Și dacă ar fi un pic și pentru un păhărel? Atunci vino să cureți zăpada și vom vedea. Cu boala mea? Ce boală? Cu plămînii... Atunci n-ai voie să bei. Gospodina încheie discuția și Vasile iese pe alee. Un pui de mesteacăn începea să încînte ochii trecătorilor. Vasile îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ce fac? Ascut cuțitul de vînătoare. Asta văd, dar ce ai de gînd? Să te pun pe grătar, să te înăduș cu manele și să-ți bag cheile de la jeep pe gît! Este bună! Hai, servește un mititel și un păhărel... Dă mai tare maneaua asta, spui excitat, cu ochii ieșiți din orbite. Și mie îmi place foarte mult, îmi merge la suflet zîmbește imbecilul. Cineva ,în difuzor, rage ca mușcat de șarpe: M-ai lăsat la mititica, ai alergat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vine obosit peste măsură de la spital și Îi trebuie liniște, ca să se poată odihni... Da’ ia poftim la masă, că v-o fi trecut de foame... După ce i-au așezat pe „musafiri” În capul mesei, Gruia a umplut câte un păhărel cu o palincă de „numa-numa”. ― Gustați din „jin-ars-ul” acesta, primit de la un ardelean pe care l-am operat. Când a venit să-mi aducă „glaja” cu pălincă, mi-a spus că s a „măritat” la Iași... „Nu te-ai Însurat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]