127 matches
-
am spus tatălui meu nimic, nici nu prea credeam, de astă dată am mâncat bine și starea aceea de slăbiciune mi-a trecut. Am plecat la școală. Curtea era imensă, plină de copii și de părinții lor. Vederea mocanilor cu pălăriuțele acelea ca niște ceaunuri și cu pantalonii de aba albă strânși pe picioare m-a înveselit și am uitat că fusesem aseară bolnav. Tatăl meu însă era din nou îngrijorat: se adeverea ceea ce auzise, în timp ce el mai crezuse poate că
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
De o parte un om bogat în avere și în experiență, fără prieteni, doamna ea însăși fiindu-i necredincioasă și între soți neexistând nici o legătură, deși o întreagă mică lume de copii frumoși, așa cum apar în hainele lor scumpe, cu pălăriuța de modă occidentală, se născuseră din unirea lor, multe fete și un singur băiat, Constantin; dar un suflet tare, mergând și până la cumplite răzbunări și până la plăcerea crudă pentru suferințele poruncite de dânsul, un aspru monarh, întrebuințând toate mijloacele de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mergeau de-al lungul aleii, Înainte de a-și lăsa Încălțările pe prag. La etaj, tuna glasul Maestrului, silabe bolovănoase cu vocale oclusive; era auzit blestemând Persia și pe șah, anunțând nenorocirile viitoare. Mă făceam mic, eu, străinul din America, cu pălăriuța mea de străin, cu pașii mei mărunți de străin, cu preocupările mele de străin care făcuse călătoria de la Paris la Istambul, șaptezeci de ore cu trenul de-a lungul a trei imperii, ca să mă interesez de soarta unui manuscris, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
satului, coloana de automobile cotea la stânga, intrând pe un drum nepietruit, trecea pe lângă două gospodării țărănești, apoi motoarele se opreau. Bărbații își împingeau mașinile pe ultimii metri, femeile se plângeau de caniculă și de gălăgia copiilor; le puneau celor mici pălăriuțe de soare pe cap și îi luau de mână, bărbații înjurau pentru că mașinile erau atât de greoaie, pe urmă își dădeau seama că au uitat să slăbească frâna și se grăbeau să repare greșeala, prichindeii începeau să plângă în hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
său de banchetă, mai rafinat, cu chelie străjuită de tuleie grizonate de jur-împrejur, susținea că, din contră, jocul era întemeiat pe o gândire probabilistică remarcabilă. - Cel puțin zece ani mai ține, ascultați-mă pe mine! Unele cucoane protestară timid de sub pălăriuțele de paie mov, roz, bej, amintindu-i cugetătorului raționalist că, de la Revoluție, dăduseră faliment câteva jocuri piramidale. - Din cauză că nu s-au făcut calcule probabilistice înainte și pentru că s-a băgat mâna în bani. Stoica n-ar face așa ceva. E prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-ntâmpla să ne-ntâlnim nas în nas, ce era ? Ce, era moarte de om ? Nu era nimica... Ivona A rămas cu paltonul pe ea, numai vulpea și-a scos-o de la gât și a așezat-o pe fotoliu. Și-alături, pălăriuța ei gri de fetru. A rămas cu paltonul, ca să înțeleagă bătrâna că se grăbește : c-a intrat numai pentru cinci minute în casă, cinci minute doar, atât cât a rugat o. E-a nu știu câta oară când îi face
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o aflam, inima mi s-a strâns iar amintirea a explodat. Când îl cunoscusem eu pe Coca, omul era în vârstă, înalt și slab. cum sunt de obicei bucovinenii, cu cearcăne sub ochi. Se purta vânătorește, cu jambiere roșii și pălăriuță verde. Era un ins umblat : făcuse două războaie și călcase mai multe țări. Știa gustul cașei rusești, mâncase la italieni polenta, fapt ce nu-i schimba deloc înfățișarea cuminte cu privirile castanii. Ochii molatici aveau în lumina lor o blazare
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
laolaltă. 2. În după-amiaza aceea era din nou foarte cald. Stăteam în cameră întins pe spate, meditam, când s-a ivit Vizitatoarea. Era o femeie voinică și mare. De jos în sus, cum o priveam, părea o matahală. Purta o pălăriuță de pichet alb cu borul ridicat pe o parte, avea și breton, ai fi zis că atunci se coborâse de la volanul unui străvechi Ford decapotabil, își rezemase palmele de cadrul ușii larg deschise și mă privea fix. N-o mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o singură dată și atunci nu eram acasă.“ „Să nu minți !“, m-a avertizat Vizitatoarea. Acum îi vedeam bine obrajii ușor veștejiți, contururile moi ale bărbiei, cuta dintre sprâncene. Se cam răstea la mine, i-aș fi tras peste ochi pălăriuța aia de pichet. Scormonea în geantă, căuta ceva acolo... * Pe aeroportul din Nairobi, un Boeing 747, având la bord 361 de pasageri, s-a lovit de o hienă, fiind nevoit să renunțe la zbor. 3. „Să-mi spui unde e
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
altfel rivalul lui Marwan -, să-l scoale de la un supeu cu invitați și să-l aducă la redacție. Desenatorul apropiase cele două părți de sticlă și reconstituise imaginea: sala de judecată, pe domnișoara Elena Gorjan în prim-plan, cu o pălăriuță cu pană ce-i stătea ca o creastă pe vârful capului, cu un nas care, din grabă, îi ieșise cam lung și cam căzut spre bărbie, și puse de la el, îndărătul ei, un obraz de paznic cu mustață falnică. Pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
funcționează creierul unui bărbat. Întotdeauna m-am simțit una de-a lor. Discuția lor se Încheie când sosi Giulia, o fostă actriță care Începuse să aibă succes ca fotograf. Înaltă, slabă și stilată, purta ochelari cu rame negre și o pălăriuță drăguță, verde, de sub care-i ieșea părul negru, tuns scurt. Se uită dezaprobator la Olga și o trase pe Kitty deoparte. — Cine e? De ce-ai invitat-o? — E noua mea colegă de apartament, o liniști Kitty pe Giulia. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
reîncepea să scrie și să se bâlbâie și mai dihai. La sfârșit, cinci-șase persoane aplaudară, mai mult din compasiune. El roși violent; asta fusese tot. În zilele următoare, Bruno Îl evită de mai multe ori. De obicei, insul purta o pălăriuță din pânză. Era destul de slab și foarte Înalt, pe puțin un metru nouăzeci; avea Însă un pic de burtă și era un spectacol bizar, cu burtica lui, când Înainta pe trambulină. Să fi avut vreo patruzeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sau tac despărțite de gânduri. Flutură în bătaia cuvântului precum o sfoară de rufe întinse la uscat. Părintele Ieronim îi cunoaște pe fiecare în parte, însă ritul se desăvârșește tocmai prin desprinderea contururilor și a numelor de pe asortatele paltoane, blănuri, pălăriuțe și sumane ciuruite care-l înconjoară, cafenii, verzi, negre, sure. Se prefac toate laolaltă într-un copil de-o șchioapă. Să veniți mâine pe seară, fraților. Doi bărbați îl ajută să se ridice din strana de lângă icoana Făcătoarei de Minuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bă... Ce e?... Ce e?!... Ți-ai pierdut eugenia? se auzi, de sub un soi de sălaș natural, întocmit din boscheți, trunchiuri de copaci și ciulini, șoapta unui bărbat negricios, la care, într-adevăr, se remarca doar albul ochilor, mirosul și pălăriuța semănând cu un clop. Plus superioritatea liniștită a celui ce nu scobea, ca alții prin gunoaie, ci trăia din pomenile căpătate prin bisericuțe și cimitire. - Haide! îl înhăță deșiratul pe negricios. Și înșfăcîndu-i, cu ambele mâini, guma baschetului, îl remorcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înroși violent. Toată această paradă arăta că unii bărbați o interesau, măcar cât negru sub unghie. Gabriela împrăștie pe cheresteaua gălbuie chesele cu gemuri, fructe glasate, zaharisite, pișcoturi. Apoi boluri fumegânde, cu ceaiuri verzi ca otrava, talgere cât lacrima, cu pălăriuțe de ciuperci, însiropate și zvârcolite prin mac, o sondă cu Quic-Cola. - Arasel! Decât să trăim așa, mai bine să nu mai murim... făcu mâna greblă Genel. Și, dintr-o mișcare, o rase pe sondă. - ...Să ne trăiască toți dușmanii și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vizibil. Iar pe ordonată, zonele de influență, pe care respectiva faptă le introduce în șirul nesfârșit de acte viitoare...? - Îhî! Și încă cum!... De nemaicoțopenit cum convenisem! conveni zgomotos Țaca. Pe deasupra măsuței, țuguindu-și buzele, plescăi și salută asistența cu pălăriuța mușcată a unei ciupercuțe. În adâncurile subacvatice ale măsuței, electrocută însă, c-o adiere de bombeu, glezna încă satisfăcătoare, de iapă arăbească, a roșcatei, dîndu-i de priceput că pe abscisă ținea, întărit, un gând pentru ea. - Și că: "Orice astru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
le-a vârât în brațe? Și pălăria i-a dăruit-o, i-a arătat până și locul de unde era obligatoriu să decupeze. Cu mâinile sale a condus mâinile bineintenționatului domn, când micul domn n-a avut nici vlagă să agite pălăriuța... Era o pălărie obișnuită, tip borsalină, cu o calotă semicirculară, panglică roz și, poate, soarta ne va îngădui, vreodată, ca măcar ea să fie recuperată. Apollinaire, Daumier, Picasso, Bunuel sau Dali, cine au fost la început toți acești neisprăviți, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
școlii, aflându‐mă într‐o mare de copii de vârste diferite. 453 Învățătoarea mea, El. Basocescu, originară din Bârlad, ne‐a primit cu zâmbet pe figura ei luminoasă, ca o a doua mamă. Parcă o văd și acum, cu o pălăriuță și jachetă roșie, tânără și frumoasă, îndrăgostită de copii și de meseria ce‐ și alesese, nerăbdătoare să ne învețe tainele abecedarului și a științei de carte...” Deosebit de biserică și școală, toate s‐ au transformat la Priponești Probabil sunt mari modificări
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
o soluție pe care s-o acceptăm cu înțelegere... în tăcere și disciplină... Îl cunosc prea bine... Îmi pare rău, dar ăsta-i adevărul. (după o scurtă pauză, ușa biroului se deschide încet și apare Mihai; are pe cap o pălăriuță de damă, pantalonii suflecați pînă la genunchi peste care poartă o fustă scurtă; coboară cele trei trepte, înaintează spre cei din sufragerie; reacția lor se desface în stupefacție, consternare, silă, rușine, indignare și plîns) Dacă te sinucideai, erai mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
casei. (P1) Dar, fie că el nu prinsese mișcarea, fie că nu cutezase să facă la fel, noi terminaserăm rugăciunea, și noul venit tot își mai ținea șapca pe genunchi. (P2) Ceea ce punea el pe cap era [una din acele]* pălăriuțe făcută cu de toate; foarte ciudată: semăna și a căciulă, și a șapcă, și a pălărie rotundă, și a caschetă de vidră, și a scufie de bumbac; într-un cuvînt, unul din acele sărmane lucruri a căror mută urîțenie este
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Revenim asupra acestei prime fraze (P1), dar insistăm mai ales asupra celei de-a doua, care este și cea mai lungă din text și al cărei tratament este facilitat de structura sa internă și reluarea în paralel: "una din acele pălăriuțe...// într-un cuvînt, unul din acele sărmane lucruri...". Anaforicul "ceea ce... era" face trimitere la "șapca", apărută în poziție rematică în P1. Prin anaforă și combinarea cu "una din acele", șapca este ridicată la rangul de temă (temă-titlu) a frazei și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
la "șapca", apărută în poziție rematică în P1. Prin anaforă și combinarea cu "una din acele", șapca este ridicată la rangul de temă (temă-titlu) a frazei și a paragrafului. Avem de-a face aici cu două reformulări: "una din acele pălăriuțe (făcută cu de toate)" și "unul din acele sărmane lucruri". Aceste două reformulări sînt legate între ele printr-o marcă ambiguă "într-un cuvînt" (fr. ENFIN) care semnalează concomitent o enumerare (sfîrșitul enumerării precedente) și mai ales, în acest caz
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
două reformulări sînt legate între ele printr-o marcă ambiguă "într-un cuvînt" (fr. ENFIN) care semnalează concomitent o enumerare (sfîrșitul enumerării precedente) și mai ales, în acest caz, reformularea. De fapt, se face trecerea de la hiponimul "șepci" la hiperonimul "pălăriuță(e)" și, mai departe, la un termen supraordonat, mai vag: "lucru". Această progresie diminuează treptat specificul obiectului observat și face posibilă operația de asimilare finală. Un element evaluativ se alătură de fiecare dată termenilor supraordonați: "pălăriuță (făcută cu de toate
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
hiponimul "șepci" la hiperonimul "pălăriuță(e)" și, mai departe, la un termen supraordonat, mai vag: "lucru". Această progresie diminuează treptat specificul obiectului observat și face posibilă operația de asimilare finală. Un element evaluativ se alătură de fiecare dată termenilor supraordonați: "pălăriuță (făcută cu de toate)" și "sărmane lucruri" (schema 19). Dacă reperăm (paralelism de construcție suplimentară) expansiunile relative ce urmează imediat celor două denumiri, ajungem la o relație de coerență pe două niveluri a cărei reprezentare ramificată semnalează coeziunea, dar a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nimic, nici nu prea credeam că sunt iarăși frigurile, de astă dată am mâncat bine și starea aceea de slăbiciune mi-a trecut. Am plecat la școală. Curtea era imensă, plină de copii și de părinții lor. Vederea mocanilor cu pălăriuțele acelea ca niște ceaunuri și cu pantalonii de aba albă strânși pe picioare m-a înveselit și am uitat că fusesem aseară bolnav. Tatăl meu însă era din nou îngrijorat: se adeverea ceea ce auzise, în timp ce el mai crezuse poate că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]