269 matches
-
tras cu urechea la câteva dialoguri și pot să spun că n-am realizat întotdeauna care din cei doi era vorbitorul cu mintea în derivă. Subiectul, dacă nu și cauza, era politica. Oamenii dezbăteau chestiuni politice. Iar cauza cauzelor în pălăvrăgeala politică e că nimeni nu-l ascultă pe celălalt. Oamenilor le e de-ajuns că pot să delireze cu public pe seama problemelor care tocmai îi preocupă. Ca în zicala: „Vorbim împreună și ne înțelegem separat“. E atât de ușor să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vieții lui de atunci, era și iubire, însă niciodată, după ce, pe la treizeci de ani, mi-am dat seama că n-o să ducă nimic până la capăt și că pierdeam vremea imitând un talent analitic și distructiv, n-am mai crezut în pălăvrăgeala celor, în mod excesiv și oarecum prematur, talentați. Ca și cum mi s-ar fi deschis ochii, am început să iau aminte mai ales la harul care se așeza greu, însă consistent într-o matcă. Mulți dintre noi am fost dependenți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
progresul tehnic. Lupta de clasă la Lenin este dublată de un război civil sângeros și îndelungat. În ultimii patru ani, noi am dus multe lupte serioase și am învățat că una este să duci o luptă serioasă și altceva este pălăvrăgeala venită în special din partea unor oameni care stau la o parte. Aceasta se datorește faptului că lupta militară este ceva obișnuit. De sute de mii de ani întotdeauna au fost războaie. În ce privește arta de a omorî oameni în războaie s-
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
zile întregi flămândă și plângea de necazurile ei fără să zică nimănui. Singură a dorit să-și ducă crucea până la capăt, fără a-i ști nimeni drumul. Fumând cu Mari în closetul trenului, ne uitam fix una la alta. Doar pălăvrăgeala roților de tren se auzea. La un moment dat, mi s a părut că mă privește într-un fel ciudat. Sesizând-mi nedumerirea, mi-a zis: „ Ești o femeie bogată, o ai pe Timeea! ” Mi-au rămas adânc gravate în
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
se oprea din lucru ca să toarne motorina În polizorul pneumatic pentru a-l curăța de pudră de șpan. Cine se nimerea pe lângă el rânjea parșiv Întrebându-l dacă-i dă să bea, dar el nu se arăta vreodată dornic de pălăvrăgeală. Scotea furtunul de aer din capul polizorului, Îl Îndoia și-l punea sub talpa bocancului ca să nu se zbată și să-i arunce În ochi și-n sân praful și zgura din jur, c-așa e, bă, dă-i să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
place, aia e, că foamea te-nvață mai multe și mai rele decât să mănânci flori; poate or pune ăștia masa nu strică să fie atent și să bage la cap, deși mie unul mi s-a cam aplecat de pălăvrăgeala părințelului. — Nu te credeam până Într-atât de dobitoc, i-am spus, dacă pe tine te duce capu’ doar la câteva luni de pușcărie. Am spus așa, În general. Din ce-am auzit io și din ce mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Împuște. Și totuși Hansi nu era Laur sau Pepino, și nici Andrei și nici Relu. Era un specimen diferit Întrucâtva, atât prin fizicul său, cât și prin ceea ce știa și putea să facă, și deja i se luase cheful de pălăvrăgeală. Întinse mâna lui enormă, care ar fi putut cuprinde dovleacul meu de căpățână ca pe o minge de handbal. - Puneți banii repede aici, și s-o luăm din loc cât mai e timp. - N-avem bani, Hansi, spuse atunci Andrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mișcare, căci interogația perpetuă, chiar dacă ia pe drum și forma unei iluzorii cunoașteri, sfârșește prin a fi autocunoaștere. Profesorul care educă în spiritul ironiei are oroare de adevăruri definitive și este dușmanul declarat al simțului comun, dar nu agreează nici pălăvrăgeala narcisistă, prinsă în mrejele propriei deveniri, amatoare de colorate bule de săpun, sparte la prima adiere de gândire conceptuală. Eliberată de caracterul ei punitiv, ironia este un exercițiu al spiritului, care cere și merită admirația; și o primește chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
interesată de autopromovare. Într-un fel, ar putea fi privit drept animatorul jurnalismului american și este rar luat în considerare în istoriile jurnalismului. Într-adevăr, un istoric al jurnalismului îl caracterizează ca fiind nimic altceva decât un "turuitor", adept al pălăvrăgelii fără noimă (A. Lee, 564). With Lawrence aparține jurnalismului pseudoliterar deoarece Thomas scrie un roman istoric romantic alcătuit din "imaginea distanțată a trecutului absolut". Povestind despre prima întâlnire cu locotenent-colonelul englez T. E. Lawrence, Thomas conștientizează că intenția lui se
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
încântătoare - cum ar fi The Broken Heart a lui Irving sau Pere la Chaise de Longfellow - sunt studiile speciale analitice, foarte precise, încheiate în mod clar, cum ar fi de exemplu Mere Literature and Other Essays de Woodrow Wilson; în locul pălăvrăgelii personale și discursive, absolut încântătoare a lui Charles Lamb sau a doctorului Holmes, au fost eseurile editoriale pline de culoare, intensitate și aventuri, sau articolul special de tip business, de neînlocuit... proza tuturor prozelor (History 417-8). Cu excepția ambiguității "poveștii pline
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
departe” și indiferent, fără să se mai preocupe de oameni. Simte îndoieli puternice cu privire la lucrurile spirituale și preferă o religiozitate mai degrabă raționalistă și rece din punct de vedere afectiv. Are argumente împotriva încrederii, a existenței binelui și nu suportă „pălăvrăgeala religioasă”. În dialogul cu un astfel de penitent, confesorul va căuta să îi respecte nevoia sa de singurătate, dar îl va încuraja totuși să îl caute sincer pe Dumnezeu. Va încerca să îi înțeleagă „lumea” sa interioară și să îi
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
un tip de viziune și procedee dramaturgice proprii teatrului absurd, cultivat în epocă. Intuiția și insistența în a respinge ferm apropierea de vreun model îl conduc însă spre alcătuirea de metafore scenice susținute prin concretețea unor dialoguri cu aspect de pălăvrăgeli ridicole pe teme cu pretenții, din care, brusc, se ivește simbolul purtător de semnificație existențială. În Pălăria de pe noptieră, Demeter, personajul principal, își condiționează cursul vieții de nerecunoașterea unui act de importanță minoră în sine prin banalitate, dar majoră prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Elinor încă nu a venit. Sunt condusă la masă și cer un pahar de apă minerală, să am ce face până apare. Locul e foarte agitat, cum e mereu la ora asta, plin de femei foarte elegante. În jurul meu e pălăvrăgeală de bonton, strălucire de dinți și bijuterii scumpe, și profit de ocazie ca să trag cu urechea fără cea mai mică jenă. La masa de lângă mine, o femeie cu ochii extrem de puternic conturați cu eyeliner și cu o broșă enormă, tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai târziu, m-a și ajuns din urmă. — Cine-a mai fost și asta? spune pe un ton neutru, în timp ce îmi desfac fermoarul de la rochie. — Asta a fost... Robyn! E drăguță, nu? — Și despre ce naiba vorbea? — Ei, știi și tu... pălăvrăgeală de nuntă... știi cum e... Mă ajuți și pe mine să ies din corsetul ăsta? — Și de ce, mă rog, pare ferm convinsă că faci nunta la Plaza? — Păi... ăă... habar n-am! — Ba ai! Și femeia aia de la petrecere părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a fost conceput de autor pentru a se lămuri tot publicul cititor cam cât de mult „munceau” tov-ii în acei ani. Bine-nțeles, că nu era vorba despre o muncă productivă, aducătoare de venituri cinstite, ci de veșnica și interminabila pălăvrăgeală politrucă pentru care „activiștii” și „agitatorii” primeau salarii grase, cartele de alimente preferențiale la discreție, prime, favoruri și nesfârșite laude din partea ticăloșilor ocupanți sovietici. După cum vom constata pe parcursul derulării acestui serial dedicat UTC-ului, succesul acestor adevărate maimuțe urlătoare era
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și mai departe”. Mult mai corect ar fi fost să spună: „am dezvoltat în rândurile tinerilor noștri ura neîmpăcată împotriva chiaburilor”, dar, probabil, a dat dovadă de modestie... Ca un adevărat secretar de ședință, tov. Paul Pavlov a pus punct pălăvrăgelilor stereotipe exact la orele 13,15 arătând: „...felul cum va trebui să muncim pentru lichidarea lipsurilor ce le-am avut dând exemplu din munca și viața Tineretului Comsomolist a Uniunii Sovietice (subl.ns.) pe care tinerii noștri trebue să’l
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
prin faptul că întrebuințează în avantajul lui starea de constrângere în care ne aflăm (Th. Mann). Lipsa recunoștinței rămâne condamnabilă indiferent de interpretări, de relațiile dintre binefăcător și miluit, intenții etc. "Urăsc în om ingratitudinea mai mult decât minciuna, trufia, pălăvrăgeala, beția sau orice alt viciu a cărui putreziciune sălășluiește în anemicul nostru sânge" (Shakespeare). Numeroase exemple pot fi date în legătură cu acest minunat crez care ar trebui să fie recunoștința totdeauna, dar care se manifestă divers, de la înălțător la sacrilegiu. Platon
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
clasa muncitoare le duce în spinare, dar de o fi cazul de apărare a patriei, tot muncitorul și țăranul sunt carnea de tun, căci ei sunt soldații țării. Securiștii vor fi tot la mafie, milițienii tot opresori, activiștii tot cu pălăvrăgeala și cu acțiunea invizibilă a sarcinilor și instrucțiunilor verbale, și nu pe hârtie. De aia în 1968 de pe balconul CC s-a apelat la mase, la patriotism. Partidul face, partidul desface, partidul taie, partidul spânzură și totul se știe bine
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de pușcărie politică. De acolo s-au trimis felicitări cu ocazia unor zile de naștere, chiar și unor foști colaboratori ai Securității pe care o tot demască azi ciuciuveaua. S-au făcut invitații la recepții sau măcar la o mică pălăvrăgeală. Mă rog, s-au dat nenumărate semne de respect ori simpatie. Poate scoate la iveală ciuciuveaua ceva pe numele meu? Și atunci? Până și un rapprochement inițiat în această primăvară s-a dovedit mai volatil ca puful de păpădie. Chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
reprezentare vizuală o am vie în minte și azi, astfel cum le așternea cu scrisul său miniatural-caligrafic, încheind perfect conturul literelor subțiri. Era prietenos cu mai tinerii săi colegi, destins în mijlocul lor, chiar volubil, dispus să glumească, să participe la pălăvrăgelile dezinvolte care se încingeau peste tot în redacții, pierzându-și însă imediat buna dispoziție, întunecându-se, crispându-se dacă intra pe ușă vreun ipochimen al lumii literare disprețuit de poet pentru comportamentele inavuabile. Tăcea brusc și ieșea îndată din încăpere
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Moreau, Discurs contra piedicilor, Cluj-Napoca, 1993, Farmecul și groaza, București, 1994, Artele viscerale, București, 1997, Celebrarea femeii, București 1998; Virgil Tănase, România mea, București, 1996; Poeți din Quebec, București, 1997; Sylvain Rivière, Lieux-dits - Locuri anume, ed. bilingvă, București, 1997, Jactance - Pălăvrăgeală, ed. bilingvă, București, 2002 (în colaborare); Jacques de Decker, Roata cea mare, București, 1998; Jean-Luc Outers, Locul mortului, București, 1998, Compania apelor, București, 2002; Michel Haar, Cântul pământului. Heidegger și temeiurile istoriei ființei, Cluj-Napoca, 1998; G. K. Chesterton, Orthodoxia sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
5 și 7, tot la Amidée - Moșu era bolnav în camera lui Menaru; alte tătăroaice au venit să se minuneze de frumusețea hainelor lui Șucuran și de plecarea ta. Menaru a ghicit , în timp ce Amidée făcea chifle pentru prăvălia lui Muedin. Pălăvrăgeală tătărească; una dintre ele avea o proteză galben-maronie: dinți de iapă, slabă ca un schelet îmbrăcat în propria lui piele, dar plină de bunăvoință și de drăgălășenie. Mi-a spus că ai ajuns cu bine la liman, că erau trei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Carmen. Oftînd, ea a întrebat cu voce tare că de ce n-a făcut-o mă-sa cu noroc, căci doar știe destule „meșteșuguri” și pe deasupra e și deșteaptă, „periculos de deșteaptă”, cum a complimentat o de curînd cineva. Sătul de pălăvrăgeală și cu senzația că-mi ratez ziua, le-am sugerat să plece, alături sau acasă (îi motivez eu în vreun fel dacă apare „Bau-Bau”-ul), căci am ceva urgent de bătut la mașină. * Radiind de fericire, dna Gheorghiță mi-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
parole sans objet, précède la sortie hors du langage. (...) La folie du bavard réside précisément dans le projet latent de constituer, à travers l’exhibition de ce «mal» commun, de cette «tare», une anthropologie : «les bavards, je veux dire les hommes».” „Pălăvrăgeala, pentru că este un cuvânt fără obiect precede ieșirea în afara limbajului. Nebunia palavragiului stă tocmai în proiectul latent de a constitui prin exhibarea acestui «rău» comun, a acestei «tare», a unei antropologii : «palavragii», vreau să zic, oamenii.” (trad. mea, A.M.) Bășcălia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a celebra „veșnica” prietenie româno-rusă printr-un Te-Deum. Profitând de această minunată ocazie, „...un delegat al CDE-ului a vorbit despre importanța și beneficiile (subl.ns.) pentru evrei a acestei prietenii”. Mai mult ca sigur că urechile celor aflați la pălăvrăgeala propagandistică s-au ciulit zdravăn la auzul celor două cuvinte subliniate cu toate că, după cum prea bine se știe, rușii n-au adus niciodată nimic ci, numai au luat. Cu japca. Deoarece 25 „Primejdii, Încercări, miracole” participaseră și oficialitățile românești
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]