336 matches
-
Pt. 3, 16-17 și Iac. 4, 11). Că nu trebuie să spună lucruri hazlii (Efes. 5,4). Că nu trebuie să râdă și nici să-i îngăduie pe măscărici (Luc. 6, 21 și Iac. 4, 9). Că nu trebuie să pălăvrăgească spunând ceva ce nu țintește nici în folosul ascultătorilor și nici nu contribuie la familiaritatea necesară și permisă cu Dumnezeu (Efes. 4, 29). Astfel și angajații trebuie să se îngrijească, pe cât posibil, să lucreze cu liniște și prin cuvinte bune
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
de practici, întrucât la Direcția I-a, unde conducea Tigoiu, oamenii din aceeași clădire nu aveau drept să se întâlnească pe coridoare și nu aveau dreptul să meargă de la un etaj la altul. Toate acestea erau formal, în realitate se pălăvrăgea pe la colțuri, se deconspirau secretele serviciului. Comitetul de partid era conspirativ. În această secție nu aveau voie să meargă decât numai secretarul comitetului de partid. Fiecare tovarăș avea nume conspirativ, pe care la unii nici comitetul de partid nu-l
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
pierdut simțul politic de partid. Vorbea de conspirație, când în cazul acesta este cea mai grosolană călcare a vigilenței politice. Tov. Apostol: Tov. Drăghici a venit să-mi spună personal lucruri de mult mai mică importanță. Tov. Gheorghiu-Dej: Întâmplător se pălăvrăgește? Din rândurile aparatului M.A.I. nu transpiră nimic? Tov. Drăghici: Ar trebui să fiu orb să nu cred acest lucru. Tov. Gheorghiu-Dej: Acesta este rezultatul luptei împotriva pălăvrăgelii. Tov. Drăghici: N-am realizat numai asta. Tov. Gheorghiu-Dej: Ați realizat și
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
nu discute aceste probleme în afara locului și organului unde este stabilit acest lucru, nici în familie, nici cu prietenii, cu nimeni. Se mai obișnuiește la noi, în general, în aparatul nostru și de partid și de stat, să se mai pălăvrăgească. Trebuie să punem capăt acestui lucru pentru că este periculos, îndeosebi la M.A.I. Este necesar ca organele de partid, de U.T.M., care având sarcini mari, pot cunoaște o serie de probleme, pentru că oricât ai spune că până aici este
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
împotriva burgheziei, neclintiți în convingerea lor asupra invincibilității cauzei proletariatului, bazați pe învățătura nemuritoare a lui Marx-Engels-Lenin-Stalin, luptătorii comuniști vedeau întotdeauna principalul izvor al puterii lor în legătura indestructibilă a partidului cu masele populare. În timp ce vârfurile burgheziei și slugile lor pălăvrăgeau prin cafenele despre „patriotismul” lor, iar pe de altă parte vindeau bogățiile țării monopoliștilor americani, englezi, francezi sau germani - comuniștii, în fruntea maselor muncitoare, se ridicau cu curaj, sfidând teroarea burgheză, pentru a apăra patria și poporul de cotropitorii nesățioși
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Deși această hotărâre s-a prelucrat, în unele locuri mai bine, în alte locuri mai puțin bine, de anul trecut de la apariția acestei hotărâri au continuat să dispară o serie întreagă de documente cu caracter strict secret, continuă să se pălăvrăgească prea mult despre planurile noastre în fața unor străini. De multe ori nu se respectă hotărârea Consiliului de Miniștri și se ia legătură cu străinii de diverși funcționari de la ministere, fără să cunoască conducerea ministerului discuțiile purtate cu aceștia. Iată, de
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
le spune... Groaznic! Și mai era unul care învăța Yoga și carate... Octav: Ei, ca să vezi! Tu credeai că stai la pușcărie și cînd colo erai la cercul de lucruri utile... (o pauză în care se mai bea) Bătrîne, am pălăvrăgit atîtea și-atîtea... dar nu mi-ai spus de ce ai făcut pușcărie...! Groparul: De ce nu m-ai întrebat! Octav: De ce nu mi-ai spus tu! Groparul: Pentru că... (după o pauză) ...Eram în cancelarie... și am spus că între Isus și Lenin
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
momente și schițe, aceeași lume ca și în comedii. Într-o stare de continuă agitație sau, dimpotrivă, împăienjeniți într-un fel de năuceală, poate și din cauză că e căldură mare (Căldură mare, Petițiune), moftangiii aceștia euforici și limbuți sunt niște pierde-vară. Pălăvrăgesc la nesfârșit (neapărat despre politică), relativizând totul, și cuvintele par că încep să-și piardă sensul. Foiesc întruna, într-o îngustă circularitate, dar neastâmpărul lor se fixează în indestructibile ticuri și automatisme. Cu o seninătate absolută, împrăștiată doar de câte
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
avea 800 de pagini), devenind literă de lege pînă la următorul congres. Un secol mai tîrziu veți căuta zadarnic în librării dările de seamă tipărite ale congreselor socialiste. Totul s-a schimbat, în afară de numele congresului. Se emit idei, dar se pălăvrăgește și aiurea; și motivațiile, și tipăriturile sînt simple pretexte pentru alianțele de conjunctură între campionii audiovizualului. Îmi apăr aici convingerea conform căreia ar fi o greșeală să spunem că nu se mai tipăresc dezbaterile de idei ale unui partid fiindcă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
repede s-a răzgândit amicul nostru! I-a fost de ajuns ca indicele de popularitate să se întoarcă împotriva mea, după cât se pare. De altfel, logica lui Bocca se bazează pe un bun-simț pragmatic foarte suspect. Rezultă că, în timp ce eu pălăvrăgesc, el își suflecă mâinile și muncește. Cu o grosolănie care este de înțeles și este explicabilă în cazul lui Ferrara, dar la el în nici un caz, Bocca a luat ad litteram - poate printr-o relatare orală mult simplificată a vreunui
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
la vecini, Luke citește ziarul, iar Tarquin le face baie la copii, Suze și cu mine luăm În primire vechiul meu dormitor. Dăm radioul la maximum și facem cîte o baie fierbinte Înspumată, stînd pe rînd pe marginea căzii și pălăvrăgind cîte-n lună și-n stele, ca pe vremea cînd locuiam amîndouă În Fulham. Apoi Suze se așază pe pat și-i alăptează pe gemeni, În timp ce eu Îmi dau cu ojă unghiile de la picioare. N-o să mai poți face asta mult
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fost niciodată aici și habar n-am avut cît de uriașă e. Are ferestre masive cu vitralii, statui antice de piatră și pe estradă cîntă o orchestră, care acoperă rumoarea generală. Peste tot mișună oameni În haine de gală, care pălăvrăgesc sau Își iau mîncare de la bufet, și unii chiar dansează valsuri demodate, ca Într-un film. Mă uit În jur, după Luke și Venetia, Însă Încăperea e atît de ticsită de femei În rochii superbe și bărbați la țol festiv
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
așteptau "furtuna". Profesorul trebuia să intre în orice clipă pe ușă și să anunțe începutul lucrării. Au trecut cinci minute de când s-a sunat. Ceva nu era bine... Probabil s-a întâlnit cu un alt profesor și a început să pălăvrăgească și să se laude cu planul lui de lecție. Zece minute. Nici un profesor nu întârzie atât de mult. Niciodată. Un sfert de oră... Ceva trebuie să se fi întâmplat. Jumătate de oră. Liniștea care prevestea testul s-a preschimbat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cuminte. De fiecare dată, chestia asta li se pare tare amuzantă, și tot de fiecare dată, mie îmi vine să le plesnesc. Nu e că nu le plac, sunt pur și simplu lipsite de importanță, un cuplu de papagali care pălăvrăgesc întruna și mă surprind permanent cu stupiditatea lor. Și așa merg ele în Mortons, Tramp, Embargo: locuri anonime unde agață bărbați anonimi. Dacă au noroc, aceștia le invită la cină și le plimbă prin împrejurimi cu Ferrari-ul înainte să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Nu prea era nevoie să pun întrebarea asta, pentru că până la urmă, cine n-ar dori-o de la prima vedere pe una dintre aceste frumuseți? ― O, da, spune Lisa. După ce și-a terminat treaba, a rămas la biroul recepției și am pălăvrăgit întruna. ― Cred că a pălăvrăgit cu Lisa, spune Sophie. ― Nu, zice Lisa. Nu fi ridicolă, dragă, era interesat de tine. Dar e al naibii de evident că nu crede ce spune, și chiar și eu îmi pot da seama că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pun întrebarea asta, pentru că până la urmă, cine n-ar dori-o de la prima vedere pe una dintre aceste frumuseți? ― O, da, spune Lisa. După ce și-a terminat treaba, a rămas la biroul recepției și am pălăvrăgit întruna. ― Cred că a pălăvrăgit cu Lisa, spune Sophie. ― Nu, zice Lisa. Nu fi ridicolă, dragă, era interesat de tine. Dar e al naibii de evident că nu crede ce spune, și chiar și eu îmi pot da seama că a fost fascinat de buzele ei bosumflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu dai dovadă de o karma ușor cam proastă, dacă vorbești de o slujbă înainte s-o obții? Așa că Ben nu mai spune nimic. Jemima nu spune nici ea nimic, prea ocupată să viseze la cum ar fi diseară. Geraldine pălăvrăgește despre Dimitri, fostul ei prieten, deși deocamdată n-a prea reușit să-i spună și lui asta. Își termină prânzul și merg spre lift. Te implor, nu uita, se roagă Jemima, nu uita că avem întâlnire diseară. ― Deci, mergem direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe sânii ce-i atârnau veștejiți: — Vino, comoara mea! Sunt câțiva ani buni de când n-am mai avut un bărbățel ca tine! Odolgan refuză invitația îngrozit, cu gesturi teatrale, și râseră din nou cu toții. își umplură iar și iar cănile, pălăvrăgind și glumind cu tot mai multă intimitate. Hidromelul le dezlegase limbile și degajase atmosfera; nici unul nu părea să-și dea seama că ploaia între timp se oprise. Afară, printre brazi, ciorile începuseră din nou să scoată strigătele lor răgușite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tatălui - din coloniști alamani așezați, cu optzeci de ani înainte de marele Valentinian, în Lunca Padului. Familia sa trăia lângă Brixia, pe domeniul imperial. Puțin mai departe de el, cele două santinele burgunde păreau mult mai puțin interesate de peisaj și pălăvrăgeau cu voce scăzută în asprul lor dialect nordic. Pe malul de miazănoapte al lacului se vedea limpede burgul Noviodunum și, mult mai aproape, pe drumul ce urma coasta, se puteau zări numeroase siluete în mișcare, cu care și bunuri casnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
magaziei, a tutungeriei. Stâlpii de fier ai peronului, proaspăt vopsiți în albastru închis, dădeau o impresie de prost gust, dar care nu jena pe nimeni, pentru că zecile de țărani și târgoveți cu desagi în spinare sau în mâini - fie că pălăvrăgeau în așteptarea unui tren, fie că alergau în ultimul moment să nu-l scape, ori erau preocupați de alte treburi mai mărunte, pe care le socoteau foarte importante și urgente în acele momente, sau se strigau între ei, ori își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prestigiul la care păreau să țină foarte mult. Aveam în același timp impresia că împachetarea arhivei, mutarea se terminaseră de mult, de ani de zile, că se așezase uitarea peste toate. Stăteam, bună parte a zilei, pe prispa casei învățătorului. Pălăvrăgeam cu el, cu soția acestuia, și cele două fete ale lor, cu care făceam uneori plimbări în după-amiezi sticlinde, de-a lungul iazului comunal; îmi odihneam privirea, fără să se observe, în ochii Anei, fiica cea mare, a cărei vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-o, căci nu putea vorbi acolo altfel decât acum, pentru că rostea substanța. Târziu, încheind vorbirea despre Proust, recită din Verlaine și Baudelaire, iar inflexiunile vocii căpătară tandreți și capcane în care se rotiră toți musafirii acelei nopți, acum plecați (dansând, pălăvrăgind sau jucând cărți), fiecare mai bun decât era în realitate, ea se sculă, deretecă niște nimicuri în bufetul din față, se reîntoarse, și-n timp ce se așeză în fotoliu, comod, picior peste picior, ferestrele fură inundate de lumina pală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din pepeni: Nu mă pot abține! E ... chestia mea, e... hobby-ul meu, mă ajută să mă relaxez. Nu poți să bei un pahar de vin? întreba el, iar eu plecam furioasă în dormitor unde sunam pe câte cineva și pălăvrăgeam după pofta inimii. După un timp, reveneam în formă și eram iar cei mai buni prieteni. Apoi a mai fost atunci când am mers în Vermont toamna, să vedem cum își schimbă frunzele culoarea, și eu am decretat că făcea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
luminat de un zâmbet trist. — Unchiul tău te iubește ca pe propriul lui fiu, nu-i așa? Întrebarea mi s-a părut deplasată și fără rost. Am încuviințat pe tonul cel mai expeditiv cu putință, neavând nicidecum de gând să pălăvrăgesc cu fiica Wardei despre relațiile cu familia mamei mele. Dar nu asta era intenția ei. Când voi avea copii, ai să-i iubești așa cum te iubește el? — Desigur, am zis. Însă acel „Desigur!“ a fost prea rapid, prea morocănos. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu am fost primit în particular. Suveranul îi avea în preajmă pe căpitanul slugilor înarmate, pe șeful cancelariei domnești, păstrător al sigiliului regal, pe maestrul de ceremonii, cât și pe alți curteni, cu toții mai somptuos înveșmântați decât monarhul însuși și pălăvrăgind nestingheriți între ei în vreme ce eu înșiram, emoționat, fraze cu trudă pregătite dinainte. La răstimpuri, sultanul ciulea urechea la câte un murmur, arătând totodată cu mâna că nu trebuia să mă întrerup. Dat find imensul interes pe care-l trezeau spusele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]