104,745 matches
-
asupra țăranului român și a universului său moral. Ca și satul lui Rebreanu, acela din Moromeții este încă unul cu o involuție inteligibilă, chiar dacă tragică, locuit de oameni care păstrează o brumă de rațiune și demnitate. Țăranii lui Stancu urăsc pămîntul și culeg via cu botnițe la gură. Aparțin unei umanități primare și întunecate, devastată de stihiile unei istorii care nu pare să mai aibă nici un înțeles. Preda se întreba retoric, comentînd Desculț, unde a putut vedea conjudețeanul său lumea pe
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
modeste. Chiar dacă de nenumărate ori conținutul este foarte diferit la același tip de bunuri, diferența stînd în valoarea și în bogăția acestora, tipologia rămîne mereu aceeași, iar funcția este și ea neschimbată. Fie el bogat sau sărac, tînărul primește același pămînt, chiar dacă unul înseamnă moșii vaste, iar altul doar cîteva pogoane, după cum primește și aceeași haină, indiferent că una este de samur, iar alta din piele de oaie. Ceea ce diferă în aceste cazuri nu este esența și valoarea de întrebuințare, ci
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
Last Sigh. în 1989, Rushdie a primit în Germania distincția de "Autorul Anului", iar în 1999, guvernul francez i-a acordat înalta distincție de "Comandor al Ordinului Artelor și Literelor". Cărțile sale au fost traduse în treizeci de limbi. Romanul Pămîntul de sub tălpile ei, apărut în anul 2000 și aflat în traducere la Editura Polirom, este țesut, ca și celelalte romane ale sale, pe fundalul fascinant al filozofiei și mitologiei orientale, hinduse, cu largi incursiuni în magia folclorului indian, în vraja
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
lucruri mari de la viață, a înțeles foarte bine că fusese gata să se prăbușească în șanț și că norocul îi scosese în cale ceea ce avea acum, adică stabilitate, un fel de dragoste cam grobiană, monosilabică, un bărbat cu inimă generoasă, pămînt solid sub picioare și, dacă el ținea la lucrurile tradiționale, demodate, ea era gata să se supună fără să crîcnească, așa încît menținea curățenie lună în cocioabă, hainele familiei erau curate, copiii hrăniți și îmbăiați, iar cînd venea seara acasă
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
cîte unul sau doi "Omul-țap" din Lick, - zeul Pan picat în Virginia și înveșmîntat în zdrențe. Cînd copiii se găseau la o distanță prudentă de Nissy Poe, își luau curajul să-i strige: "Fiica Omului-țap!" după care fugeau de rupeau pămîntul. Hellen se străduia să-și călăuzească fiica pe o cale mai bună. Cînd fata avea vreo zece ani, mama s-a așezat într-o seară cu ea pe prispă și împreună, au privit la galaxiile care licăreau pe cerul de
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
viață, să fie o parte, nu a tăcerii, ci a sunetului. Dacă ar fi existat într-adevăr un monstru al pădurii, acesta ar fi aplaudat-o. După ce și-a picurat inima în cîntec, s-a culcat pe o moviliță de pămînt, deși știa bine că va fi dojenită pentru că și-a murdărit hainele, și a adormit; s-a trezit cu o tresărire, văzînd că se întunecase, și a luat-o la fugă, dar cînd a ajuns acasă a constatat că ar
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
volumului Fluxul memoriei, în măsura în care acesta se pretează cel mai bine explorării prin lentile bachelardiene. Tot de la teoreticianul francez pare să se revendice, de altfel, structura de ansamblu a lucrării, din moment ce capitolele se intitulează, îndeajuns de transparent, Ochii materiei, Focul, Apa, Pămîntul ș.a.m.d. Totuși, cu riscul de a repeta, trebuie să precizez că nu neapărat acest aspect conferă cărții un aer de ușoară desuetudine (în paranteză fie spus, ea a fost scrisă între 1985-1986, cînd altele erau trend-urile principale
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
de rasă.(...) Voi sînteți toți Bărbații Secolului,/ voi emiteți legi și vă supuneți lor/ murind și revenind la viață/ după fiecare dragoste.// Stați în laboratoare și disecați sunet cu sunet/ cuvintele toate/ preocupați de cerul cu ploile lui și de pămînt" (Bărbații Secolului). Sînt notele unui imn închinat sexului "tare" de către o femeie care-l slăvește nu în temeiul afectelor sau al senzualității, ci, cu o invidie bine temperată, în temeiul raporturilor de putere. Care ar fi poziția poeziei în acest
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
Grife, pune mai puține probleme de încadrare. Cartea este un album de etapă, o sistematizare a preocupărilor artistului din ultima perioadă și, implicit, o propunere de lectură din perspectiva autorului. Cu un sumar alcătuit din patru capitole mari - Anabasis, Cîinele pămîntului, Erotika biblion și Exorcistul - cărora li se mai adaugă peisajele din Rădești, desenele la Stefan Agopian și alte cîteva categorii de desene, albumul este un adevărat spectacol manieristo-baroc, în pofida austerității extreme la care a ajuns expresia lui Ilfoveanu în lucrările
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
Păunescu și E. Simion. Mă întreb că un naiv ce sînt: oare i din i nu pune în evidență aceeași latinitate căci, dacă vrem să reîncepem să scriem paine sau caine, atunci trebuie totuși să continuăm să scriem rîu și pămînt. Numai așa latinitatea noastră ar fi pe deplin confirmată. Ideea d-nei Caragiu, după care vocală i nu este decît rodul închiderii aceleiași vocale a care îi obsedează pe latiniști, n-are nici o relevanță în context, chiar dacă ar fi istoricește corectă
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
uscat complet. Astfel ferchezuită, banca a devenit, însă, obiectul unui neașteptat diferend: un invidios și-a adus aminte că, de fapt, ea se aflase inițial în dreptul scării vecine și că trebuie schimbată cu aceea - schelet pur - ce atârna semi-îngropată în pământ la vreo zece metri de a noastră. Cu multă diplomație, am ajuns la compromisul istoric: am încercat să le explic "revendicatorilor" că am cimentat picioarele băncii și că ea nu mai poate fi scoasă decât cu mare greutate. în schimb
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
America. Personajele se integrează noii societăți cu entuziasm de neofit. Altoiul civilizației americane pe trunchiul neaoș românesc dă naștere unor discrepanțe ilare ce amintesc de Alecsandri și Caragiale. Astfel, primul lucru pe care îl face emigrantul român odată aflat pe pământ american este acela de a-și adapta cameleonic numele la noul mediu lingvistic. Prin urmare, Macovei devine McOwey, șTanțaț Ocară ajunge șTanțaț O'Carra, iar Geta și Ion Matache se convertesc, aproape irecognoscibil, în Gilda și John McKevelly. Insistența asupra
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
vom traversa frumusețea fără lupi/ magii și-au însușit puterea barbarilor." O poezie a liniștii, a trecutului și a copilăriei despre care Miguel de Unamuno scria la rându-i: "Mă întorc la tine, copilăria mea, precum Anteu se reîntoarce la pământ..." Se poate spune că poeziile lui Ioan Vieru sunt omogene, de fapt, cartea e un singur poem, unitar, dar nu monoton. Tropii sunt aceiași, iar sentimental, cartea îmi evocă litania rară, concentrată, a celui ce meditează cu spatele la lume, uneori blestemând
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
tomate, untul băștinaș se rărește, ca și brânză de vaci, detergenții românești, în concurență (cine o plănuiește?) cu cele importate, filmele bune (splendidul "Amen" - unde la Paris se fac cozi întinse - nu putea fi pe deplin "românesc"?), cercetarea românească (la pământ!), medicina (invadată de medicamente străine experimentate pe pacienți); unde, frumoasele peluze cu multicolorele și parfumatele petunii și crăițe autohtone, de pe Litoral, lăsate să piară, dar înlocuite în schimb cu bieți palmieri aduși pe "bani verzi" și suferind exilul că și
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
se bazează pe analogii cu altele similare, iar sensurile multiple ale simbolurilor, deconcertante uneori prin număr, trebuiesc reduse și situate concret în vremea la care se face referire. Evident, acolo unde este vorba despre apariția istorică a lui Iisus pe pământ, iconologul renunță la simbol și analogie în favoarea mărturiilor verificate. Primele imagini creștine se dovedește de la primele pagini un volum foarte dens ca informație și interpretare, dar cu deosebire interesant, chiar și pentru cei fără studii în domeniu. El este conceput
Metodele lui Frédérick Tristan by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14792_a_16117]
-
decît/ concentricul joc din aurul ochilor domnului" (ibidem). În genere (indiciu de compromis temperamental), concretul tinde spre abstract și invers. Pentru prima ipostază e probanta această diafanizare organică, (prea) intens luminiscenta, care trimite la eresul, menționat de Blaga, al unui pămînt la începuturi străveziu cum apă: "Îmi acopeream față cu mîinile - erau transparente/ îmi acopeream ochii cu pleoapele - erau transparente/ pielea se făcea transparență/ că un acvariu cu pești speriați de lumină/înăuntru eu insumi mă rugam/ acoperindu-mi inima cu
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
că un acvariu cu pești speriați de lumină/înăuntru eu insumi mă rugam/ acoperindu-mi inima cu altele - erau transparente/ lumină năvălea furtunoasa din lumina/ dintr-o îndepărtată lumină/ eu insumi fără mîini fără pleoape fără inima/ mă acopeream cu pămînt/ pămînt pre pămînt - era transparent" (Dintr-o îndepărtată lumină). A doua postura apare ilustrata de o elocventa evaziune din Carte, ca și din subconștient (se are în vedere, prin aluzie, substratul psihanalitic al creației) în universul deformant obiectual: "Să ieși
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
un acvariu cu pești speriați de lumină/înăuntru eu insumi mă rugam/ acoperindu-mi inima cu altele - erau transparente/ lumină năvălea furtunoasa din lumina/ dintr-o îndepărtată lumină/ eu insumi fără mîini fără pleoape fără inima/ mă acopeream cu pămînt/ pămînt pre pămînt - era transparent" (Dintr-o îndepărtată lumină). A doua postura apare ilustrata de o elocventa evaziune din Carte, ca și din subconștient (se are în vedere, prin aluzie, substratul psihanalitic al creației) în universul deformant obiectual: "Să ieși să
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
cu pești speriați de lumină/înăuntru eu insumi mă rugam/ acoperindu-mi inima cu altele - erau transparente/ lumină năvălea furtunoasa din lumina/ dintr-o îndepărtată lumină/ eu insumi fără mîini fără pleoape fără inima/ mă acopeream cu pămînt/ pămînt pre pămînt - era transparent" (Dintr-o îndepărtată lumină). A doua postura apare ilustrata de o elocventa evaziune din Carte, ca și din subconștient (se are în vedere, prin aluzie, substratul psihanalitic al creației) în universul deformant obiectual: "Să ieși să ieși din
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
nu este aplicată doar lui Cela, ci tuturor participanților la o cină de Anul Nou (între care, Umbral însuși), în pragul Mileniului. Aceștia sînt considerați - pe un ton persiflant, dar și amar-melancolic - o adunare de oameni de soi, inutili pe pămînt, fiindcă și-au supravie-tuit lor insile și propriei epoci. Nu e mai puțin adevărat că, în alt loc, ni se spune exclusiv despre Cela că devenise, în ultimii săi ani, un mort în viață. Cu greu s-ar putea stabili
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
Gorduz: mai degrabă scund, cu mîini grele și butucănoase, cu degetele maronii de la aburul satanic al nicotinei, cu unghiile înnămolite, cu fața brăzdată, nebărbierită și pămîntie,cu priviri candide și sfioase de țăran, de țăran exilat din geometria severă a pămîntului și din armonia ciclurilor pastorale direct în vîltoarea ilogică și în ceremonialul barbar al unui oraș care nu și-a găsit nici ordinea, nici scara, și nici cadența, taciturn și febril în același timp, scufundat ca un foetus în pîntecele
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
el singur le vede și pe care tot numai el singur, în întregul univers, poate să le strige pe nume, să le dea formă și viață și, mai apoi, să le arunce în brațele tuturor ca pe niște ofrande ale pămîntului, ale pietrei, ale aerului, ale apei, ale focului și ale visului, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu... ...oare cum puteau să se întîlnească amîndoi, Vasile Gorduz și Ioan Alexandru, dacă nu cărînd aceeași povară pe
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
de război preferat acum de americani este cel... din avion! Administrația americană a cerut aceste minime garanții (în fond, niște petece de hârtie!) tocmai pentru că se confruntă, la ea acasă, cu vehemente proteste: Nu ne trimiteți fiii să moară pe pământ străin!" Americanul de rând nu înțelege, în ruptul capului, de ce au soldații lor datoria să apere democrația în țări care, în mod evident, nu vor să audă de democrație. "America first" a fost sloganul dominant al ultimelor campanii electorale pentru
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
eu sunt vinovat, că nu știu să folosesc o mașină. Am scăpat - datorită Renault-ului - de aceste obsesii. Când mă sui la volan, uit de țevile de apă ale blocului, sparte de peste douăzeci de ani, de prizele electrice fără legătură cu pământul (prize a căror folosire dă emoții ca "ruleta rusească"), de liftul înțepenit între etaje, de interfonul răgușit. Uit de toate și intru într-un spațiu magic, decupat dintr-o altă lume, a lucrurilor bine făcute.
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
de fum/ îmi făceau curte de peste drum/ pompa funebră/ camuflată de zăpada resemnării" (Oraș de sticlă). Sau printr-o deschidere a poeticii înseși către asociația inconfortabilă, ostentativ inospitalieră: "Discursul ca pelteaua nu mai ajunge/ Pînă la verb, nici pînă la pămînt/ Să-i liniștească piciorul cînd pantoful o strînge/ Și cînd toți nasturii de la rochie zboară în vînt/ Ca niște bezele strivite de parfum/ În farfurii de cuvinte papagali se fac scrum/ Gîndacii din toate părțile dau năvală/ Nămolul sughite în
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]