313 matches
-
pentru a anunța situația în apartamentele de culcare ale lui Shibata Katsuie, dar Katsuie auzise deja cele spuse și ieși el însuși pe coridor. Ați auzit ce-au spus adineaori, stăpâne? — Am auzit, răspunse Katsuie; chipul său arăta și mai pământiu decât fusese seara. Ce pot spune, decât că Hideyoshi a făcut același lucru ca în timpul campaniei din provinciile apusene. Așa cum era de așteptat, Katsuie își păstră calmul și încercă să-i liniștească pe cei din jurul lui, dar nu-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe vasalii lui Shonyu. În toiul întregii nedumeriri, un comandant intră în camera războinicilor începători, unde mai mulți samurai tineri forfoteau de emoție. Legându-și cu multă ceremonie șireturile de piele ale mănușilor, îi privi pe luptători cu un chip pământiu și spuse: Vom cuceri Castelul Inuyama înainte să treacă noaptea. Așa cum era de așteptat, singurul loc calm din mijlocul agitației era camera privată a generalului comandant, Ikeda Shonyu. Cu al doilea său fiu, Terumasa, alături, închina cești cu sake. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
reușește ea să-l scoată la lumină. Când să mai iasă ea din casă, când să mai afle ce se întâmplă afară, când să ridice ochii, să meargă la teatru, la concert, când să se spele? Casnică, rurală, transpirată, încercănată, pământie și șleampătă, cum să mai aibă presa românească o viziune europeană? Observatorul cultural, 342, 12. 10. 2006. Războiul icoanelor Disputa în jurul icoanelor, care umple începând din luna noiembrie ecranele televizoarelor, paginile ziarelor și forurile de dezbatere ale acestora are o
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Mitch părea un alt om. Literalmente, un alt om. Efectiv părea mai înalt și atât de sigur de el că era aproape îngâmfat. Până și fața lui avea o altă culoare. Acum șase, șapte, opt luni, nu realizasem că arăta pământiu și țeapăn. Am observat abia acum când își pierduse acea rigiditate oribilă și devenise vioi și plin de culoare. M-a zărit și a zâmbit larg. Un zâmbet orbitor, cum nu mai văzusem niciodată la el. —Anna. Hei, arăți grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rabinul. Și adevăr Îți zic că n-o să vezi zorii noului secol. Și se depărtă În noapte, murmurând niște consoane obscure și fără nici o vocală. O, Limbă Diabolică și Sfântă! Dee stătea sprijinit cu spatele de zidul umed din pasaj, pământiu la față, cu părul ridicat măciucă pe cap, ca creasta șarpelui. — Îl cunosc pe Rabbi Allevi, zise el. Voi muri la 5 august 1608, după calendarul gregorian. Așa că, Kelley, ajută-mă să-mi pun În aplicare proiectul. Dumneata vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Îi cunoașteți bine, domnule conte. Theo, Leo, Geo, luați loc și pregătiți-vă.“ În acel moment reapărură uriașii din Avalon, ținându-l de brațe chiar pe Jacopo Belbo, care abia le ajungea celor doi până la umeri. Bietul meu prieten era pământiu, cu barba nerasă de multe zile, avea mâinile legate la spate și o cămașă descheiată la piept. Intrând În arena aceea plină de fum, clipi. Nu păru să se mire de adunarea aceea de hierofanți pe care-i vedea În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
era, într-adevăr, uriaș, dar avea aspectul butucănos și lipsit de forme al unui braț de canapea. Altfel, în ordine descrescătoare, în funcție de cum săreau în ochii privitorului, veneau dinții lați, ochii rotunzi, exoftalmici, părul cenușiu, lins, și obrajii cărnoși și pământii. Singura asemănare a asistentei Harris cu stereotipul din filmele Carry On era faptul că purta uniformă. Dar uniforma respectivă nu-ți stârnea absolut nici un fior. Rochia era lungă până la jumătatea gambei și cenușie, cureaua era neagră, ciorapii de culoarea piciorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe Dana, ieșind la Mall dintr-un Oltcit. Scena avea ceva grotesc, nefeminin, ca și înfățișarea ei neutră și inutilă, și, în clipa aia, m-am gândit la sânul lui Jeni, cu tot cu mamelon, uitat prin cine știe ce „Aprozar“ de provincie: mic, pământiu, trist ca o castană turtită. L-ar fi putut așeza pe tejghea, printre cartofi, n-ar fi spus nimic nimănui, nici măcar mie. Oamenii ăștia care însemnaseră ceva pentru mine nu dispăreau, dar eu nu-i mai observam, privirea îi ocolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întunecat al unei scene improvizate în încăperea în care ne aflam, mi-a zis: Ian uită-te bine la acest scripcar! Îl vezi? E olog de ambele picioare... Într-adevăr, m-am uitat la omul de pe scenă. Avea o față pământie, nerasă, țepoasă, care-l făcea și mai bătrân decât era. Ochii mari și negri, ca două mărgele de păcură aveau un licăr aparte, aruncând scântei din găvanele adâncite ale orbitelor. Păru-i era însă alb, rar și încâlcit. Era așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nenorocit, și m-a aruncat Într-o celulă acolo. Acolo‚ În celulă, era un inginer specializat În cazane industriale... Nenorocit tipul, Dumitrescu Îl chema... Era de luni de zile În anchetă și cred că a și murit, că săracu’ era pământiu și avea aici la pantofi tălpile desfăcute așa, arcuite de bătături de rangă la picioare. Și-a zis: „Domne, te așteaptă zile grele”. „Cum domne? Dar eu n-am nici o vină.” Ăsta mi-a spus: „Domnule, uite, nu am nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fel de galanterie a modului de a se prezenta pe care o avusese întotdeauna în calitatea lui de frate mai mare și la care nu voia să renunțe acum. Da, se purtase prostește și procedase greșit, se înfățișa înaintea mea pământiu și oarecum rușinat că se îngrășase, de parcă faptul că mâncase prea mult era replica lui la lovitura cumplită pe care o primise - și având toate aceste probleme nu avea de gând să mi le și povestească, nu voia deloc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
acum în New York și lucra la metrou, era consultant tehnic sau ceva de genul ăsta. În stația de pe Strada Patruzeci și doi. Părea că îi priesc ocupațiile în întuneric și deja acest lucru își spunea cuvântul, căci căpătase un ten pământiu și întunecat, cu obraji supți și ochi răniți de griji, arătând a turc datorită pielii îngroșate și efortului continuu și crețurilor din jurul ochilor, probabil, pe care și-i mijea să zărească mai bine butoanele rubinii și verzi ale pupitrului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
durat mult: — Văd că ești de partea mea, nu? La asta n-am găsit cu cale să răspund. — Vreau să zic, înțelegi cum e cu dragostea. M-a sărutat cu mult sentiment, și cu ceva mândrie. Iar tot restul femeilor pământii din jur și cele care veniseră în vizită se uitau la noi. — Păi, am spus eu, o să facem rost de bani. Cât îți mai trebuie până la o sută? — Cel puțin cincizeci de dolari. Îi găsim noi. Cel mai ușor mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cafenea, mi-am luat ceașca de cafea de la bar și m-am dus la o masă. A apărut imediat și el, și s-a așezat. S-a uitat la mine o vreme; făcuse crețuri în jurul ochilor și avea o față pământie, vicleană, liniștită, de comentator. Și totuși, de ambele părți, pe cât ne-o îngăduiau circumstanțele, ne bucuram amândoi că ne-am reîntâlnit. Te-ai speriat la ușă? m-a întrebat. Doamne, sigur... ce credeai? i-am zis, zâmbind. Ai rămas același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
existența lumii prin ceață devenea exasperant și istovitor. Nu văd, nu văd, îmi tot spuneam, și parcă trăiam exteriorizarea chinuitoare a unei incapacitți interioare de a vedea. Zăream doar umbrele lucrurilor, doar păreri, nimic clar. M-am depărtat de șuvoiul pământiu și de edificiile iluzorii pentru a căuta ceva mai multă stabilitate pe asfaltul solid și am constatat că sunt lângă o cabină telefonică; privind-o mi s-a părut dintr-odată că este scăldată într-o ciudată aureolă, aureola care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
auzit de-aici. Mai ești cu careva? Ești singur? Fii amabil și urcă, atunci, o fuguță, până-aici, la mine! Vocea de tutungioaică înveterată a proprietăresei, Domnișoara Rodica, îi alungă celui strigat roșeața de pe chip, aducându-i în loc o umbră pământie, cu tentă cianotică. Ssst...! Mucles! își flutură el grav arătătorul, aprehensiv, în dreptul buzelor. Știți regulile! O cunoașteți și voi că se supără, dacă vin cu străini la sălaș. Străini în stare de ebrietate, mai ales. Mă duc să văd ce naiba
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pentru a sublinia cât de scurt este răgazul. Ora 4 și 14. Trecuseră deja 4 minute! Brusc, avu o senzație de gol, neplăcută, realizând pentru prima oară că doctorul Kair este într-adevăr în întârziere. Îl văzu pe Prescott devenind pământiu și reuși să-și stăpânească nervii. Prescott reuși să îngâne cu o voce lipsită de orice în-tonație: ― Distorsorul se află în apartamentul Patriciei Hardie. L-am dispus astfel încât să se integreze uneia dintre pereți. Omul era în pragul sincopei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și stigmatizează virtuala noastră monstruozitate cotidiană este, în concepția caricaturală a lui Ion Sava, o funcție purificatoare. De aceea, caricatura este pentru el drumul, propriu-zis „metoda” prin care ajunge la poezie. Poezia din acel mic portret de „Dobrogeancă”, de pildă, pământie, umilă, plină de reproșuri mute și poate inconștiente, ca fetițele torturate ale lui Dostoievski. Sau poezia tragică, amețitor dureroasă, a măștii lui Banquo. NECESITATEA POLEMICII 1. Există o relație organică între polemică și spiritul critic în genere? 2. Se simte
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
posibilitatea în iubiri de scurtă sau mai lungă durată, pentru trecerea timpului într-un mod care să nu le atrofieze simțurile și să nu-i brutalizeze și mai mult. Căci apropierea sexului opus estompează urîciunea chipurilor mohorîte, livide, nerase sau pămîntii ale lor și ale celorlalți colegi de celulă. Și, mai presus, îi ține la distanță de practicile homosexuale, canalizîndu-le obiceiurile spre masturbare. Activitatea sexuală cea mai des practicată, masturbarea creează anumite ritualuri și interdicții. Este sancționată masturbarea în pat, în
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
a permite un contact între grefon și pat. Se aplică un pansament ușor compresiv, care va fi schimbat la aproximativ 8 zile. Grefele de piele totală sunt indicate pentru refacerea cutanată a pleoapelor. Grefa ia mai întâi o culoare albicioasă, pământie sau violacee. Dacă ea trebuie să aibă peri (refacerea sprâncenelor, genelor etc.) va fi mai groasă pentru a proteja bulbii piloși și de lărgime limitată (12 mm), prelevată dintr-o regiune în care densitatea și orientarea perilor este apropiată de
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
narațiune fără sfîrșit, perpetuă, bazată pe un echilibru delicat. Acest echilibru precar poate fi "în-carnat" transformat în povestire păstrînd toate accentele pe care le implică materialul și forma. Aluzia la cultura aborigenilor prin simbolismul implicit redat de oase, praștie, culoarea pămîntie, furnizează o bază argumentativă solidă. Patina obținută prin șlefuirea lemnului indică longevitate, ceea ce le conferă actorilor și, în ultimă instanță, oamenilor pe care aceștia îi reprezintă, dreptul la un viitor. McMaster interpretează calitatea relațională a acestei lucrări pe baza unei
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
poate asocia cu modul de viață, dar poate fi semnul unor afecțiuni. După Rusu (1983), în anemiile acute culoarea este ceroasă, în anemiile cronice este palid-gălbuie, în scloroză este palid-verzuie, în anemia Biermer este galben-pai, în cancer este gălbuie sau pământie. PALPARE (de la palpa < fr. palper, lat., it. palpare) - Metodă de explorare clinică ce constă din aplicarea degetelor sau a mâinii pe regiuni ale corpului sau în cavitățile accesibile, cu scopul de a aprecia, prin simțul tactil, calitățile fizice ale pielii
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
locul Urechești, județul Bacău, azi-dimineață, venind, plăcuța de la sediul primăriei, de dragul magiei aplicate lumii de inscripții și fiindcă nu mai era sigur cui aparține Urecheștiul, Vrancei sau județului Bacău, fulgii zoriți, albul a cuprins tot, albă floarea pomilor dedesubt face pămîntiu albul mineral al zăpezii, în rînd cu lutul, încă gălbui, astupat cu fulgi, restricție de viteză între Urechești și Adjud, eroi în rol de victime camioanele care încetinesc și unul s-a oprit în cîmp, farurile năzuind în albul aversei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
eu, fumegă pe multe turnuri, pîclă de nori și umezeala, buza turnului de apă cu porumbei, vine în jos vrîstat albastru cu crem, ape din ploi trec pe sub rambleu, ies pe lîngă zidul de incintă al uzinei, circulația în coloană pămîntie pe betonul străzii, podeț și hidrotehnie de urgență, două buldozere vechi, ar fi trei mii de șomeri, cheagul de lucrători un mister ce-și așteaptă pierzania, maistrul în halat albastru, îți stă ca și scrobit, m-au trimis la șuvoiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
jumătate de oră, el, care nu vorbește cu taică-său mai mult de cinci minute! privim împreună ecranul, stea singuratică pe cer, singura artificială, răbdare, aceste căi pot fi denunțate că sînt greșite! încetinește la racord Pașcani-Triaj, tricolor stins în pămîntiul lunii pe sol, "Centrul De Instruire În Panificație" greșelile majuscule, uriașii momentului pe Valea Siretului, trenul pe primele pante stîngi, dacă ar putea vorbi eroii din compartiment n-ar fi repertoriul de slugi de casă Hogarth, casa în alb vedenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]