299 matches
-
Serbu Cisteianu, domniei sale datorându-i apariția acestei cărți, dar și prefața "O poetă a sentimentelor luminoase". Dragii mei, vă doresc un an cu multe satisfacții și realizări, cu tot atâtea cuvinte de bine, inspirație, sănătate și binecuvântare întru frumos! Gândul pământiu aleargă zarea Gândul pământiu aleargă zarea, Orele coboară în zăpadă, Bat vecerniile la poarta lunii, Pleoapa țintuită stă să cadă. Fumul călător cuprinde valea Răsturnată în noianul rece, Timpul îndesat printre căscioare, Scutură opincile și trece. Urmele, îmbujorate astre, Strălucesc
165 DE ANI DE LA NAȘTEREA CELUI DE NECUPRINS ÎN METAFORA GÂNDULUI ROMÂNESC de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366032_a_367361]
-
-i apariția acestei cărți, dar și prefața "O poetă a sentimentelor luminoase". Dragii mei, vă doresc un an cu multe satisfacții și realizări, cu tot atâtea cuvinte de bine, inspirație, sănătate și binecuvântare întru frumos! Gândul pământiu aleargă zarea Gândul pământiu aleargă zarea, Orele coboară în zăpadă, Bat vecerniile la poarta lunii, Pleoapa țintuită stă să cadă. Fumul călător cuprinde valea Răsturnată în noianul rece, Timpul îndesat printre căscioare, Scutură opincile și trece. Urmele, îmbujorate astre, Strălucesc în licurici de gheață
165 DE ANI DE LA NAȘTEREA CELUI DE NECUPRINS ÎN METAFORA GÂNDULUI ROMÂNESC de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366032_a_367361]
-
pierdut cu desăvârșire. După mai bine de o oră pertrecută în voie, în aer liber, un glas răgușit le-a dat de înțeles că învoirea lor, din acea zi, a luat sfârșit. Nu însă și distracția. Fața comandantului lor devenise pământie, gușa i se umflase și totuși nu înceta să le reproșeze faptul că nu l-au ascultat. Au răspuns cu toții, cu seninatate, că nu au făcut altceva decât să execute comenzile comandantului de pluton, în fapt fiind numai una singură
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
partid îl determină să continue împăciuitor : - Lasă, măi Tomiță, dacă nu eram noi erau alții și doar nu suntem atât de proști încât să-i lăsăm pe alții să o ducă bine ! Tăcerea îndărătnică a secretarului cât și fața devenită pământie nu puteau decât să dea de înțeles că acesta nu se considera câtuși de puțin un oportunist, avea convingerile lui care contrastau puternic cu cele ale președintelui. A considerat că nu avea altceva de făcut decât să plece cât mai
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
-l ajută: - Valsa o blondă-n alb, și cu pantofi de-argint ... / Aprind, pe masă lampa, și iarăși mă dezbrac, // Mă clatină spre pat al insomniei pas - / În creierul meu plânge un nemilos taifas (Dormitând) lăsându-se doborât de galbenul pământiu al bolii sale, care îl petrece spre negrul cenușiu. Este un cenușiu care va începe să-i tulbure energiile telurice încă din 1914 și va culmina, șapte ani mai târziu, în anul 1921, secătuindu-l până în clipa în care își
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
ajuns, acum, pe un câmp de ape ... / În luncă, medita un poet cunoscut - / Părea că de oameni nu mai încape; De-această-ntâmplare, atât de rău mi-a părut (Scântei galbene), caută un drum și pe toate apar fețe galbene, pământii, suferinde de nepricepere și tocmai de aceea se întunecă cerul iar vântul bate smulgând viața copacilor cu siluete fantomatice. Frunza are aceeași culoare galbenă ca a feței pământii a omului, o îmbătrânire prematură din cauza grelei suferințe a sufletului întinat unde
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
părut (Scântei galbene), caută un drum și pe toate apar fețe galbene, pământii, suferinde de nepricepere și tocmai de aceea se întunecă cerul iar vântul bate smulgând viața copacilor cu siluete fantomatice. Frunza are aceeași culoare galbenă ca a feței pământii a omului, o îmbătrânire prematură din cauza grelei suferințe a sufletului întinat unde: Nimicnicia m-a prins pe stradă (Nervi de primăvară). Când fiindul poetului-om era obosit de către umbra omului profan creatorul adormea cu teama de primăvară și atunci auzea
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
varsă / Părând a fi mormânt pentru ce-i viu // Se trec păduri și câmp se trece-ntr-un târziu, / Se trece floarea cu seva-i stoarsă, / Se trece trup și ființa ce-i prea ștearsă / Se trece om cu suflet pământiu. // Se scurge timpul și viața-n el se varsă.”( Timp) Un autor original, interesant, cu abordări dintre cele mai diverse: proză scurtă, roman, publicistică, critică literară, Marian Malciu și-a exersat condeiul în genul liric. Și nu fără temei pentru că
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
iubirile înseamnă copacii-nghit senin de cer și-și rumenesc în gânduri plăceri cotite-n emisfer, retrag din ape rânduri de mâl bolnav și ros de grijă ce-și îngrijește fața lucind în ruginie tijă, se-scunde-n vină ceața acolo, între pământii și darnice tărâmuri te-aștept cu toamna să revii, și-n inimă să-mi tremuri Referință Bibliografică: Curg sălciile-n viața mea / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1740, Anul V, 06 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
CURG SĂLCIILE-N VIAȚA MEA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352561_a_353890]
-
varsă, Părând a fi mormânt pentru ce-i viu, Se trec păduri și câmp se trece-ntr-un târziu, Se trece floarea cu seva-i stoarsă, Se trece trup și ființa ce-i prea ștearsă, Se trece om cu suflet pământiu. Se scurge timpul și viața-n el se varsă... Referință Bibliografică: TIMPUL / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 701, Anul II, 01 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TIMPUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 701 din 01 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351616_a_352945]
-
trecut, să privească ruinele vechii așezări domnești. L-am întâlnit, iar ochii lui erau atât de triști încât nu am putut rezista tentației să-i pun o întrebare: rugați-vă la Domnul, pentru liniștea sufletului ei obosit. Tânărul, cu fața pământie și cu sprâncenele dese, ce îi acopereau sticlirile ochilor lui negri ca tăciunele, îmi șuieră cuvintele pe care și acum le mai aud în mintea mea: „neajutorat mai ești sihastrule, încă pământul nu ți-a arătat destul de multe din tainele
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
Autorului dresorul umbrelor smulge zâmbet porților deschise cu pasiunea nebunului de treflă calea rătăcirilor tăgăduia smerită noaptea ascuțitul desfrâu încolțea ca o cicatrice tăbăcită în rotunjimea tânără și caldă a genunchiului un soare negru desena răstigniți pe sârmă ghimpată în pământiul umăr al bufonului nu mai aude cum își târăște viața solzii urlet i-au mutilat urechea își primește în frunte grabnic nebunia tristețea pierdută în adâncul palmelor a legat pași în fiecare minut de singurătate undeva amanetase și uitarea din
MASCA ARLECHINULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356827_a_358156]
-
2011. dresorul umbrelor smulge zâmbet porților deschise cu pasiunea nebunului de treflă calea rătăcirilor tăgăduia smerită noaptea ascuțitul desfrâu încolțea ca o cicatrice tăbăcită în rotunjimea tânără și caldă a genunchiului un soare negru desena răstigniți pe sârmă ghimpată în pământiul umăr al bufonului nu mai aude cum își târăște viața solzii urlet i-au mutilat urechea își primește în frunte grabnic nebunia tristețea pierdută în adâncul palmelor a legat pași în fiecare minut de singurătate undeva amanetase și uitarea ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
undeva amanetase și uitarea ... Citește mai mult dresorul umbrelor smulge zâmbet porților deschisecu pasiunea nebunului de treflăcalea rătăcirilor tăgăduia smerită noapteaascuțitul desfrâu încolțea ca o cicatrice tăbăcităîn rotunjimea tânără și caldă a genunchiuluiun soare negru desena răstigniți pe sârmă ghimpatăîn pământiul umăr al bufonuluinu mai aude cum își târăște viațasolzii urlet i-au mutilat urecheaîși primește în frunte grabnic nebunia tristețea pierdută în adâncul palmelora legat pași în fiecare minut de singurătate undeva amanetase și uitarea... XXIV. RUGĂCIUNE ÎN CEAȚĂ, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
liniștea în palmăînfocat de șoaptă te încălzea moartearoșul infinit are forma clapei rănită de singurătate nimicirea divininului nu ... XXIX. CALEA TATĂLUI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011. delicatețea spațiului dintre puncte sprijin aleargă ascultătoare pământiul nopților drum întunecat de sfâșietoare povară tâmpla rotund de gleznă sângera neliniște lumea ascunsă-n plete uimește vântul cu nerăbdarea trăitului de margini în tălpi ai ascuns viitorul tânăr ca o rădăcină de suferință oglinzile tale nu-mi recunosc glasul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
tale nu-mi recunosc glasul la încheietura dreaptă brațul încorsetat cu moartea ceasurilor nu și-a găsit niciodată trupul am uitat să mai număr viețile din fiecare monedă uitată-n pleoape ... Citește mai mult delicatețea spațiului dintre puncte sprijinaleargă ascultătoare pământiul nopțilordrum întunecat de sfâșietoare povarătâmpla rotund de gleznă sângera neliniștelumea ascunsă-n plete uimește vântulcu nerăbdarea trăitului de marginiîn tălpi ai ascuns viitorul tânărca o rădăcină de suferință oglinzile tale nu-mi recunosc glasulla încheietura dreaptăbrațul încorsetat cu moartea ceasurilornu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CALEA TATĂLUI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului delicatețea spațiului dintre puncte sprijin aleargă ascultătoare pământiul nopților drum întunecat de sfâșietoare povară tâmpla rotund de gleznă sângera neliniște lumea ascunsă-n plete uimește vântul cu nerăbdarea trăitului de margini în tălpi ai ascuns viitorul tânăr ca o rădăcină de suferință oglinzile tale nu-mi recunosc glasul
CALEA TATĂLUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355564_a_356893]
-
argintie, Lampă să ne fie-n casă Că e prea întunecoasă. Bate-n creanga de brăduț Să străluce mai drăguț, C-am dat pe el un bănuț. Lună albă, dolofană, Îmi zâmbești ca o codană Cu cosițe argintii, Ochii negri, pământii, Apari la ore târzii. Chiar și florile din glastră Te-așteaptă, lună albastră! Să răsari dintre albi nori, Să stai pe cer până-n zori, Să picuri roua pe flori. Mangalia, 07.12.2015, h 15.44 Referință Bibliografică: Lună albastră
LUNĂ ALBASTRĂ de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369838_a_371167]
-
și-a zidit... Stăpânea de prea mai mult ca și acasă, Acea credință în mai bine nu era-n viață! Prin sângele vărsat el scrisa hotarele, Prin vene de vitejie învinsa hoardele, Care jinduind pământ nu conteneau, La ce pentru pământii era tot ce aveau... Pe când începea ordinea a restaura, Și cetățile, orașele țării le răscumpăra, Sultanul bine nu află a piezării veste, Că nevasalul de Mihai îi răpuse oastea! Iubea neamul și țara în ea împânzindu-se, N-avea răgazul
ODĂ PRIMULUI UNIFICATOR! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370265_a_371594]
-
creadă, În trup fanat port suflet de țărână Și-i prea uscat să-i poată da vreo mladă. Nu ți-am mai scris, e mult și nu mai știu Să pun în fraze cratima iubirii, Iar firul vieții mult prea pământiu Să regăsesc culoarea amintirii. Și de-aș putea s-o fac, ce ți-aș mai spune? Doar că am ars în lutul tinereții Cât timp mi-ai fost voit deșertăciune, Eu, prizonieră-n veci - singurătății. Referință Bibliografică: Prizoniera singurătății / Angelina
PRIZONIERA SINGURĂTĂŢII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352679_a_354008]
-
starea fetei și când a aflat și motivele ce au adus-o în această stare, i-a făcut o injecție intravenoasă de întărire, care a început în câteva minute să-și facă efectul. A mai adus puțină roșeață în obrajii pământii ai pacientei sale matinale. Cum fata și-a revenit din starea de șoc și inginerul șef Tudorache putea să comunice cu ea, au părăsit dispensarul și au revenit la gospodărie. Aici a dat dispoziție ca un camion să se deplaseze
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
imaginată de Dumitru Popescu, sugerează, cu exactitate, atmosfera degajată de texte (fiecare dintre acestea este povestea unui destin), cadrul deprimant în care se desfășoară epicul, dorința vagă a eroilor de a evada. Domină verdele închis și rece, asociat cu un pământiu tern, mohorât, pe care câteva figuri geometrice, în verde pal, se proiectează oarecum stingher. Păsări negre zboară neliniștit pe cerul întunecat, mărginit, e drept, de o geană incertă de lumină. Piesele, 14 la număr, sunt, în general, scurte și foarte
OLIMPIA BERCA, PROZA DESTINELOR EŞUATE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350695_a_352024]
-
vor închide curând!... Femeia începuse să plângă cu și mai multă jale, înduioșată parcă de propriile cuvinte. Nu se gândea că Sigi ar fi putut să fie copilul lui?... Anneliese hohotea de-a binelea, când îi surprinsese Berni. Arăta rău, pământiu la față, fie din pricina mâniei ce i se citea în ochi, fie din cauza bolii care continua să-l macine. Nu-și putuse da seama dacă omul auzise ori nu ultimele cuvinte ale soției sale. Geh' weg! poruncise el. Femeia ieșise
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
numit „sălcii înlăcrimate ale nisipurilor mișcătoare”, iar satele erau la distanțe de zeci de kilometri, niște mogâldețe cenușii care-ți inspirau tristețe. Foarte rar, după câteva ore bune de mers, se zărea câte-un celovek (îmbrăcat în haine de culoare pământie, purtând pe cap o pălărie gri cu boruri mici, în piciore cizme de cauciuc) care mergea pe marginea șoselei învăluit de praful pe care-l făceau mașinile noastre. Foarte curios mi s-a părut comportamentul acestor omuleți tuciurii care ne
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
neliniștit din soarta precum un câine știrb dintr-o curea uscată Iubita mea cu garderobă fără sutiene și cu păcatul strecurat prin gene mai mângâie-mă noaptea când tip fără să știu și mi se vâră-n somn un gușter pământiu Și chiar dacă e cald și-atât de bine-afară a început și vară tot iarnă grea să-mi pară... Ca-n jur sunt numai lupi și urlă, dau târcoale iar un dragon de fonta se infasoara-n zare Ion IANCU-VALE Târgoviște
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (2) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359765_a_361094]