2,742 matches
-
tot ce am făcut până acum. Sunt convins că puteam trăi În copaci mult și bine. Crezi că mă simt mai bine În hainele pe care le am, În locuințele pe care le-am ocupat. Mai bine le lăsam așa părăsite, fără viață, cum se spune că au fost la Început. Când ai să ajungi la vârsta mea, ai sămi dai dreptate. Stau pe un scaun adaptat restului din coada pierdută de părinții părinților mei. Îmi frec fundul de pe un scaun
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
decît simple fotografii sau înregistrări mecanice, sunt singurele care pot păstra suflul vieții - ele sunt sufletul risipit în clipe de viață. Busuioc mai vechi de un veac Pus în grinda casei de cine știe ce mînă Pentru iubire sau moarte. În casa părăsită De pe dealul Măgura unde m-a alungat ploaia - Prin crucea ferestrei sparte am fotografiat vijelia Ce răscolea nucul bătrîn și zguduia scrînciobul Legat de o creangă uscată. Instinctul meu a găsit adăpost într-o odaie Fără sobă și fără peretele
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
mă pîndeai să observi dacă mă uit! reliefînd în aerul pofticios al încăperii fundul orgolios... suprafețe lucinde reflectînd la infinit, victorios, obsedant... ochii mari, verzi, rotitori, cu sclerele opace, albe, bombate... căutam în dulapurile rămase rufăria ta intim-somptuoasă...sau minuscul-deocheată... părăsită, abandonată curiozităților mele hapsîne de bărbat singur acum... Mereu mă temeam să nu pleci de tot... Și era o bucurie acută, dureroasă, o fericire înăbușitoare, cînd înțelegeam că o să revii, măcar pentru a-ți lua o bluză înflorindu-ți buricul
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
un album. Ani a bănuit că eu i-am furat ciupercile și a început să mănînce singură din gunoaie. A fost una din tristețile copilăriei mele. Înainte venea să mă strige, "Băiatule!", și mergeam amîndoi să devorăm resturi. Acum stam părăsit și mă trăgeam într-un scrînciob, citeam Călătoriile lui Gulliver, o cărticică de cîteva pagini de carton, cu poze intens colorate, frumoase"
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
Membrele ce se umflă de sânge părăsit Au gândirea cutremurării, Mângâind în Dumnezeu gleznele tale. Totul e divina cerere De a fi aceeași naștere, aceeași dispariție. Cu brațe legate mă apropii de tine, Cu membre ce se umflă de sânge părăsit. Tu știi să dai viață ca în mit Cărnii lor topindu-se pe oase. Vine un frig, vine un frig, avid, Corpul e bântuit de nepăsare, Dar din mormânt iese, tandru fluid, Iubirea ta ce mi-e pâine și sare
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
Arunc de pe spinare gândul vieții Așa cum mi-a fost dată, Și într-o altă viață, limpede, cum se zice, Ca lumina zilei, îmi car Inima, ficatul, rinichii, sexul, ochii, Numai spiritul nu vrea să mă urmeze, Se zbate în carcasa părăsită. Am stat cu mâna pe sfârșitul meu, El respira, iar eu tăcusem. Tot ceea ce era vânt și frunză Părea o banalitate în plus. Nu mai avea nici o importanță Să stai de vorbă cu fantezia, Nici cu rudele ei, transparențele De
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
ascuns, uriașa sămânță a unei păduri ce va fi, verdele e verde, nu-l macină nimic, spiritul se odihnește și nu auzi nici zgomotul cataligelor strânse ca niște vreascuri, trufia dată flăcărilor, rumegușul mistuit, făina în jar ca pielea trupului părăsit. Despre apă Dintr-o dată va arunca apă deasupra zidurilor, și cărămizile vor străluci, spinarea cailor va scoate flăcări, se va aprinde focul din ea așa cum galopul face să ardă pielea lor lac de sudoare animalele ude vor fi mai frumoase
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
răsuflînd un creier geamăn în ziua eclipsei fernando a dispărut somnambulul a strîns toate pisicile din rodos pe terasa castelului și-au sîsîit împreună cele zece minute cît a lipsit soarele fernando a apărut a doua zi lîngă ruinele farului părăsit fernando mi-e frică de clipa în care unul din noi va opri cerneala pe marginea prăpastiei va fi o clipă fără-nsemnătate ca un chibrit ars pereții odăilor vor țipa cu var în gît echinoxul va hurducăi cărările ce
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
sau așa ceva. Robinson Crusoe l-am citit pe linia moartă, într-un vagon de marfă stricat, întins pe burtă în pătratul de soare pe care-l făcea ușa pe podea. Mi-l alesesem anume dintr-un șir întreg de vagoane părăsite (aveau cîte ceva defect), pe care-l exploram permanent, de la un cap la altul, sărind dulce și periculos peste tampoane. Cred că lectura a fost continuată, o dată cu construirea colibei de către R. C., într-o colibă pe care mi-am construit
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]
-
nu mă deranjeze!), evitau confesiunile intime ce se opreau la sutiene, furouri și jartiere, o parte dintre ele făceau naveta de zece-cincisprezece ani - adevărate veterane ale căilor ferate - apoi, prin dreptul Chiajnei (mă fascinau aici ruinele unei biserici vechi și părăsite) începeau să adoarmă una câte una lovite parcă de o boală contagioasă, încremenite în atitudini inconfortabile, lascive, ca într-o pânză de Pallady, dormeau cu gura întredeschisă torcând stridențe atonale, și rămâneam într-o singurătate dezolantă, frustrantă într-un fel
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
îi este ca și interzisă, - și dacă un Blaga se putea întreba cândva, cu accent tragic, “Unde ești Elohim?”, la noul personaj, care e cel mult un clovn trist, interogația e coborâtă în registrul banalului și derizoriului: “sunt un cimpanzeu părăsit / n-am vești de la tine / nu-l găsesc pe elohim / nu știu unde l-am pus / în cutia cu scule n-a rămas / decât un cui ruginit”. Orice altă atitudine suspectată de patetism și sentimentalitate emfatică este, de altfel, amendată, de la reperul
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
îmi dăruiești insomnii ți se dau vitamine tu îmi surâzi cu buzele ofilite de razele roentgen apoi între noi se așterne absența ca un far în deșert apoi bate miezul nopții și oasele scârțâie în gipsul fosforescent într-o moară părăsită sari să astupi găurile de șarpe cu tifoane și bandaje dar tot se mai aud vaiete prin țevile caloriferelor părăsite înghețate în creier ceață de cadavre după o bătălie uscată bolnavii stau îngrămădiți încearcă să golească deșertul de vid să
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
așterne absența ca un far în deșert apoi bate miezul nopții și oasele scârțâie în gipsul fosforescent într-o moară părăsită sari să astupi găurile de șarpe cu tifoane și bandaje dar tot se mai aud vaiete prin țevile caloriferelor părăsite înghețate în creier ceață de cadavre după o bătălie uscată bolnavii stau îngrămădiți încearcă să golească deșertul de vid să-l transforme într-o pâlnie ocultă tu îmi arăți coapsele pline de pecingine eu îți arăt inima care ți se
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
Și se făcea târziu, trecură anii, Până în ceasul de-ntuneric Când m-am înspăimântat la gândul Că nu se mai putea să mă aștepte. M-am smuls cu grabă dintre lucruri, Și-am izbucnit în golul nopții, Am revăzut cetatea părăsită, Treptele scării fără nimeni Și am căzut cu fața în țărână. Pe când mă zbuciumam jelindu-mi Întârzierea, viața mea pierdută, Grăi pe-aproape glasul nentrupării: 'Împodobită-mi ești de deznădezde: Lumină fie-ți sfâșierea' . O cale Mergeam printre coloanele de
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
marele solitar", într-o proza vie, directă, umoristica în sensul thomasmannian al cuvîntului. Amîndoi sînt "dereglați", adică romantici. Pe Cioran îl incită agresivitatea ei de Cezara posteminesciana ("Iubita agresoare...") și visează să fugă cu "iubita lui țiganca" pe "o insulă părăsita". Pe Friedgard Thoma o tulbură elegia "bătrînului domn" și, vicleana, i se prezintă că o fată ce trebuie dusă de mînă prin Paris (mozartianul Là ci darem la mano...). De aici și lungul impas donjuanesc în care curînd se blochează
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
pară rău, nu te merit". Apoi a dispărut prin măhălălile rău famate spre a exersa, așa cum mi-a promis, pocăința. S-a aruncat în brațele porcilor, chinuindu-și trupul ca să obțină diferența necesară și din mizerie se lamentează pentru cel părăsit. Cocoșelul Zăbovește la oglindă: cum îi stă părul și cum, ca o cocotă alege parfumul, unul care excită chiar și pisicile; dintr-un vas cu rachiu de caise trage o dușcă, își face curaj cocoșelul. Frogul, se știe, crează virtuți
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
De aceea nu se învrednici să pună mâna pe ea, ca nu cumva să-i rămână amprentele. Cei care o aduseseră trebuiau s-o dezlege. Vru să-și cheme locotenenții, să ridice coletul și să-l depună într-o casă părăsită sau într-un loc viran, negând orice prezență a ei în azil, căci între timp se vor șterge toate urmele, dar apelul său rămase fără ecou. Destinul lui începea să semene tot mai mult cu al fostului tiran, trimis în fața
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
lui Paul Morand. Locatarul Caselor n-a fost niciodată un om grăbit, dimpotrivă, chiar dacă viața (și ironia vremilor) l-au împins ici și colo, mai mult fără voia lui. Născut sub o zodie a șederii pe loc, a cuibului niciodată părăsit, a adăpostului ascuns și inviolabil, a fost obligat - mai mult de istorie decât de propriul destin - să migreze de la o casă la alta, de la o țară la alta. Vreme de zeci de ani nu s-a putut opri, deși n-
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
ore întregi, în timp ce casele acelea, mohorîte și părăginite, și-ar fi arătat fațadele stinghere ale unor edificii către care privirile mele nu s-ar fi îndreptat niciodată. Abia atunci mi-am dat seama că Orșova părea un oraș cu clădiri părăsite, și tot atunci am realizat că orice fleac pe care mi-l arătase Mihaela căpăta o importanță crucială doar pentru că mi-l arătase ea, și ar fi fost o indiscreție cumplită să mă întreb dacă acel fleac, chit că l-
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
mare energie o cheltuiau înspre a trăi într-un ANUME fel frizându-și părul pubian în șoptite incubatoare pe bază de parfum pal și cățelușii să asorteze mobila ȘI tatuajul de pe lobul urechii hieroglife egiptene aveau cai cătare în farul părăsit își făcea zilele amantul originar urbi et orbii din macaroane cu brânză seneca sencha și bach ornat cu leuștean s-a retras să se formuleze lent înainte de atingerea turnului balsam regina nopții și-a scos inelul și mănușa răspândea nori
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
mulți ani într-un naufragiu 4. (întîlniri) Întîlnești oameni care îți tot dau cărți întîlnești cîțiva pereți care-ți redau încrederea în viață doi-trei copaci se uită lung la tine jinduiești să te recunoască îndemînarea umbrei tale pe zidul caselor părăsite întîlnești copii cu mîinile pătate de fragi întîlnești oameni ce nu pot vorbi decît prin cartea lor de vizită în creierii munților știi un oraș fără fotografi aici viețile sunt invitate într-o călătorie nelimitată casele în care n-a
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
inventate copilului îi scapă felia de pîine în canal în poiana mierlelor brutarul mut fărîmițează pîine chiar zilele îndrăgostiților sunt decalate fiecare cu lumina ei ce doar arar pătrunde în lumina vecină etanșe sunt bucuriile noastre ca florile în case părăsite zidite în culoare și miros departe de orice ochi de orice nară doar morții se scaldă în zile comunitare ei egal de liniștiți ca niște briciuri scufundate 6. Cu zilele noastre cineva face gimnastică această zi noroasă mă duce-n
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
-l vor recunoaște cel ce se-nsorește lîngă zidul casei în brațe cu o pălărie plină cu iarbă cel ce înșiră scaune pe malul unui rîu și invită norii să se-așeze pe ele cel ce ascultă cum țiuie ferestrele cabanei părăsite și-și privește chipul într-un pahar cu apă cel ce a zburat cu avionul spre mii de destinații și moare înghițit de-o privată de țară cel ce stă în curte și privește țintă pisica vecinului convins că viața
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
apoi în paradis! Două piese notabile din anii ^80 sînt Dar eu am văzut și Pliniu cel bătrîn. Prima e o fantezie grațioasă, umflînd fabulos tradiția minciunilor cinegetice, dar ancorînd fără veste într-un port al lirismuluii pur: Pușca zăcea părăsită în iarbă, iar inima-n piept îmi bătea vehement. Cînd m-am trezit, de-acum leul trecuse și coada-i vedeam depărtîndu-se lent... Știu, încă sînt urși prin pădurile-aceste, sînt jderi și mistreți și sînt cerbi minunați - dar eu, rătăcit
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
atins de lumină și lumina a căpătat mireazmă. Doar cît te-ai atins de floarea ofilită și frunzele i-au înviat. Călătoreai învăluită în noaptea pletelor atotștiutoare pînă ce apunea soarele în cuibul mîinilor tale. Atît de singure, Atît de părăsite. Nu mai scriu poezii fiindcă toți prietenii mei au murit." ai șoptit tu în umbra săracă a liliacului iar eu am început să-ți vorbesc atunci despre rîuri și case și livezi. Și tu mi-ai spus că nu-ți
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]