238 matches
-
o detonare exorcistă a fatalității, doar așa fiind posibilă trezirea în moartea ei, dacă era trează, sau în viața ei, dacă dormea. În estetica narațiunii lui Pavič lucrurile care în viață par incredibile, tainice și fantastice, ascund sub asemenea înfățișări părelnice fapte din cele mai banale; totodată, întâmplările și lucrurile cele mai obișnuite ascund sub masca banalului groaza, decăderea și moartea. Desigur, nici din acest roman nu lipsește aparatul livresc-filologic, și nici performanța bibliografică pe o temă dată, tot atâtea ingrediente
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
-și fumează", Filigran romantic), dar fără a se afunda în coșmar. Nu înseamnă că lipsește obsesia morții, ci doar că aceasta nu mai este atât de pregnantă, că se ascunde sub vălul sugestiilor. Adesea femeia este doar proiecție a spiritului: "Părelnică, sub braț c-o amuletă/ te-nchipui legănând prin seri cu ceață/ un iceberg de patos și verdeață/ pe-o mare tandră..." (Filigran romantic). Structurile voit oximoronice creează și aici impresia de univers ireal, în care pasiunea pare să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
urmă să te întreții cu bătrînul solicitant! Cuciulat cum s-a stat odată în nație sub străini, în mal aciuat ascuțișul de turlă al bisericuței de lemn, stil omologat în puntea Apuseni Maramureș, Turism cu manualul de etnografie, Ion Vlăduțiu, părelnice locurile, din priviri nu le ajungi vreodată, curg aceleași averi pe denumirile de sate, Răstoci estul județului Sălaj, troiță, Valea Secătura fir de ricin la poartă ornamental, se pune deplasarea din soarele Cîmpiei Dunării, satul Perii Vadului în deosebire de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
colecția" cu muzică de jazz. Am deschis cu adevărat colecția la masa de montaj video, și am trăit uimirea/plăcerea potrivirii "trup și suflet"14 a materiei cu jazzul. În altă expoziție, sau ca prezențe megieșe, desenele îți liniștesc, iarăși părelnic, privirea, întorcându-ți ochiul interior spre desenele și gravurile lui Dürer. De-o pildă. Într-un "neobabelism"15 ce cultivă cu și mai multă rigoare decât postmodernismul, grădina de stiluri, Dürer, Da Vinci (care te privește sever-întrebător dintr-un colț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în felul lui obișnuit, adică ironic (eirōnikos), după cum îi era năravul („făcându-se că n-a înțeles”, în traducerea lui Petru Creția; „pe un ton ironic”, în traducerea lui Cezar Papacostea). Îi răspunde că vrea o frumusețe adevărată în schimbul uneia părelnice, că vrea să dea aramă și să ia aur. Socrate nu se lasă tras pe sfoară, nu-l interesează astfel de târg, iubirea nu are la bază ideea de schimb. În Iliada (VI, 234), Glaukos dă aurul pe aramă și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sunt prelegeri academice, iar dacă posedă o atât de rară fluență, e pentru că respectă ritmul firesc al conversației între două inimi. Încercat duhovnic la mănăstiri de călugări și maici, Emilianos Simonopetritul „nu vorbește în două feluri” (I Timotei 3, 8), părelnic sau iscoditor. Rostirea sa este un cuvânt „vrednic de credință și vrednic de toată primirea” (I Timotei 4, 9), lămurit mai întâi „în văpaie de foc” (I Tesaloniceni 1, 8). Nesemețite, ele câștigă dragostea; simple, ele „surpă iscodirile minții” (II
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de democrație, cei ce se simt, vorba lui Sartre, condamnați la libertate, uneori una aproape absurdă. Un atare proces însă, de moarte a statuilor, luat aici ca simplu pretext, poate fi și o încă nu îndeajuns de conștientizată simulare. O părelnică exorcizare a forțelor malefice. Gîndul lui Eminescu poate deveni profetic: Formele se schimbară, dar răul a rămas". Brozul transformat, cum s-a vrut, în clopot sună ziua cea de pe urmă, dar anunță și intrarea în eternitate a unui spirit. Și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
jocul este posibil. Este acceptat, este chiar "regulă a jocului". Iar acest "la fel"(..."așa e, dacă vi se pare..."), cum și suava, în aparență, imitație de serie fac toată arta. În această superficie înșelătoare, s-o numim interfață, zonă părelnică de asemănare, sau chiar de "identitate", abia aici vin să de-construiască semnele discursului negativ, insurgent. Prin atitudinea ironică, ceea ce pare a urma rețeta, a se conforma unor reguli, se arată ca parodie a formei. Pe direcția imitației subversive, deconstructive
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
îmi bate cu putere. Dar chiar îmi bate sau e doar o părere, cum corpul meu întreg este o părere, aici, în văzduh? Lazarus mi-a spus destul de clar că eu nu mai am corp, deci totul e o părere. Părelnic este ce mi se întâmplă aici, în văzduh, sau părelnic este ceea ce am visat că se întâmplă jos, pe pământ? Ei, la dilema asta n-am idee care e răspunsul. Îl caut din priviri pe înger, să mă lămurească el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
doar o părere, cum corpul meu întreg este o părere, aici, în văzduh? Lazarus mi-a spus destul de clar că eu nu mai am corp, deci totul e o părere. Părelnic este ce mi se întâmplă aici, în văzduh, sau părelnic este ceea ce am visat că se întâmplă jos, pe pământ? Ei, la dilema asta n-am idee care e răspunsul. Îl caut din priviri pe înger, să mă lămurească el. Îl zăresc ceva mai încolo, stă nemișcat, cu spatele la mine, privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
analiză, constatând în cele din urmă că "substanța poemului" se reduce la "o simplă ceartă antonpanescă între mâini, picioare și pântece", personaje alegorice, evident, dar vede în ea "o meditație asupra condiției pernicioase a trupului bicisnic, supus cohortei de imagini părelnice ale lumii fenomenale, ca și a sufletului nemuritor" (O piesă de teatru necunoscută despre Eminescu); nu mai puțin amuzantă este evocarea relației lui Eminescu cu actrița Cleopatra Lecca Poenaru "în 1880, frumoasa Cleopatra, "văduva neconsolată" în vârstă de 40 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
el ne dăruie bolile și degenerescența, dar și ceea ce numeam „perspectiva dublă”, cea dinafară și cea dinlăuntru, bucuria „Înălțimii” și dreptul, puterea de a „vedea Întregul”, suma atâtor trăiri, atâtor „vieți” trăite Într-una și... sensul! Sensul ei real sau părelnic, cel pe care unele religii ni-l fură, alungându-l „dincolo”, În transcendent, promițându-ne, parcă, și o „altă perspectivă” din acel „suiș” urcat de noi, alta decât cea pe care o avem sub ochi și sub picioare, sclipind de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
niciodatî”. Protagonistul este consubstanțial cu principiul focului civilizator, are sprijinul zeilor lari protectori ai casei, al strămoșilor și simte plânsul materiei consumate, precum voinicul din colinde aude urletul flăcăului înghițit pe jumătate ori fala cerbului distructiv. Feciorul cenușii este doar părelnic lipsit de valoare, aceasta fiind aparența înșelătoare a eroului, după cum vom vedea în imaginea mezinului imediat. Drăgan Cenușă este drag focului creator și va fi iubit, după mutația ontologică, de toată comu¬nitatea revigorată. În basmele din ciclul mamei vitrege
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o entitate integrată dendrolatric. Informatorul dă ulterior date despre „arapul sălbatic”: „Esteun copac vechi, cine știe cum își are scorbura. El sta-n scorbura aia, - acolo. Sta...Nu-l ploua, nu-l ningea”. Din perspectiva simbiozei omcopac, „trunchii vecinici” eminescieni, cu suflete părelnice sub coajă, valorifică aceeași credință arhaică, a retragerii spiritelor tutelare în trupul arborilor seculari. Fecioara care se refugiază în lemn se identifică, așadar, atât cu principiul vegetal, cât și cu strămoșul, ambii constituind depozitare de energii magice, fertile. Omul de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
retras În „singurătate-mi” Împreună cu „pruncul meu” nou-născut, neștiind bine ce să „Încep” cu el, neînțelegând dacă acest „eu”, rătăcit sau profitând de ospitalitatea un pic cam tembelă a psihicului meu În iute, În galopantă formare, e un accident stupid, „părelnic” sau un adevărat „inamic” al echilibrului meu interior, cum o sugerase acid Petrașcu. Ca și În cazul unor autori pe care Îi descopeream prin diverse biblioteci private, care mă atrăgeau uneori până la fascinație, dar despre care profesorii noștri sau adulții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
carte (tot) de convorbiri o carte-monument, absolut esențială pentru înțelegerea nu doar a cinematografului hitchcockian, ci a Cinematografului pur și deloc simplu ! , câți sunt regizorii care tac timorați, prudenți sau poate abili, menajându-și astfel secretele meseriei și păstrând un părelnic abur de mister ? Sau câți sunt cei care, pur și simplu, nu au nimic de spus ?... O să mărturisesc din capul locului : Recunosc totodată că este, fără nici o îndoială, cea mai importantă autoare de film de la noi. Mi s-a părut
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pur și simplu, și sunt sigură că nu greșesc. Mâine-poimâine am să intru în cel al presei cotidiene, cine știe! Serile se succed, cu fracțiuni de secundă, fiind parcă mereu aceleași, noi - la o primă simțire (!) - egali cu noi înșine. Părelnic, timpul a rămas pe loc. același cer imaculat dintr-o vară caldă, de un azur ireproșabil, aceiași nori aducători de ploi dinspre pădure, zgomotele vecinilor ce trec pe uliță, cârâitul găinilor..., un câine pripășit în praful uliței (ah, parcă vorbesc
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
umbra ei aceea este îngeru-i de pază217. Imaginile amintesc de umbra copilei moarte, iar verbul a părea deține accentul principal: Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină 218. În același poem, comparația ia locul părelnicului: Ești ca îngerul fidel/ Ce pe cel care iubește ar veghia-n eternitate 219. Finalul variantei de tinerețe (decembrie 1869) are forma cu mult mai plină și mai închegată: înger ești din paradis/ Și mă tem privind la tine... căci ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Bobo ședea pe canapeaua lui, în sufragerie, ascultând discuri cu muzică simfonică și imaginându-și ce se petrecea dincolo de ușa închisă, în camera aia îngustă și obscură. Stătea cu urechile ciulite să prin dă cele mai mici zgomote, cele mai părelnice șoapte, să vadă cu ochii minții prin ușa aia impersonală de bloc. Și nu în ceta să se minuneze cum de putea un tip atât de simplu precum Edi, un tip atât de simplu și de mărginit, atât de infatuat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a produs o schimbare. O schimbare radicală. Totul depinde în mare măsură de Eduard și de discuția pe care o s-o am cu el... într-o foarte mare măsură, dar nu exclusiv! mai precizase ea, mângâindu-l ușor, mai mult părelnic, pe obraz și plecând la fel de agitată cum venise. Bobo o urmărise pe Clara, șontâcăind după ea, așa cum o mai urmărise de câteva ori și înainte. în celelalte dăți, Clara mer gea într-un ritm al ei, total imprevizibil: uneori aproape
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mine și vei mai poposi cu mine pe spinarea unui nor cu trup de inorog? Sau nu-mi vei mai îngădui să plutesc prin aer cu tine?“ Tresări observând din senin o siluetă subțire care trecu pe lângă ea atingându-i părelnic brațul. Mergea cu poalele paltonului lung și negru fluturându-i pe lângă corp și se mișca atât de ușor, de parcă tălpile îi pășeau prin aer. Clara se ridică de pe scaun și o porni somnambulic pe urmele siluetei familiare. Mergea pe coridor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și Rîuri. Fiece Dom se deschidea spre patru săli, si Domurile cele Trei Încercuiau Sala de Aur a lui Urizen 79, a cărei parte dinspre-apus ardea strălucitor 180 Cu focuri veșnic izvorînd în raze din groaznicele-i mădulare. Întunecata-i Părelnica Înfățișare Feminină pe-Așternut Alb se odihnea aici, Sau peste capu-i înstelat plutea; și cînd zîmbi el, se luminắ ea Precum un Nour luminos în vremea secerișului; însă cînd Urizen se încruntắ ea plînse-nvăluită-n Cețuri peste cioplitu-i tron
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
război, Dulce răspas e sînul tău cel diafan 215 sufletelor care plîng Ale acelor victime sărmane ale bătăliei; acolo ele dorm în întuneric fericit; Din viața noastră se hranesc; noi sîntem victimele lor. Simt 440 Groaznică dorința să plăsmuiesc chipuri părelnice cu trup în care morții Să poată-n fața noastră să trăiască în palatele și în grădinile noastre ale trudei, Pe care-acum, deschise-n Centru, noi le privim în zare întinzîndu-se Și-alcătuind o lume-a jertfei de frați și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pier și nu mai sînt, Ei nu mai sînt decît dorința de A Fi, o răvășita, prădalnica dorința, 735 Dorind că viermele flămînd și că mormîntul ce se cască. Ei se scufundă în Stihii; Stihiile nainte îi aruncă Ori mistuie părelnicele chipuri ale lor care-s ca niște umbre. Și totuși ei, desi îndurerați La nebunie, cu încăpăținare strigă, " O lasă-ne să Existăm! căci Astă-ngrozitoare Neființă este mai rea decît dureri ale Eternei Nașteri: 740 Moartea de veci cine
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tensiunea într-un fel stenic, iar evanescența lumii fenomenale este la el doar o replică a focului rece interior. Secțiunea de aur (1973) aduce poezia rigorii: căutarea, blagiană, și-a găsit liman în întrezărirea ordinii estetice superioare, orfic solară. Lângă „părelnicul foc”, trop al iluziei transfigurate în ordine și „joc secund” la acest poeta artifex, „un alexandrin” în esență (Petru Poantă), stă oglinda. Volumul Întâlnire în oglindă (1978) marchează evadarea din sugestia panteistă spre un spiritualism răsfrânt în sine - autocunoaștere matură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]