238 matches
-
cu un tulburător simțămînt al informului ce trebuie învins, opus spiritului geometric. în loc de-a fi un corp inert, precis delimitat de muchii și suprafețe, opera lor e un seismograf al succesiunii dezordonate a clipelor, al șirului lor de verigi părelnic impure, de fapt pure prin prodigioasa spontaneitate ce le inspiră. Așadar, vorbim despre Nora Iuga. Pătrundem în poezia d-sale precum sub bolta unei vegetații viguroase, cu inextricabile împletituri de ramuri care, din instinctivul imbold de-a se înfățișa pe
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
întretaie, însă, cu o la fel de irepresibilă înclinație spre lumea fără contururi ferme a iluziei perpetue. Simțul gravității și instinctul ludic sunt cele două instanțe care prezidează arhitectura acestui poem dominat de aromele seducției și de reculul sceptic în fața unei lumi părelnice. O temă privilegiată a acestei poezii este și cea a livrescului; poetul resimte cu fervoare și supliciu presiunea literaturii. De fapt, mirajul acestei lumi balcanice, pitorești și policrome în desenul ei tragic și comic totodată este întreținut de iluziile literaturii
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
iluziile literaturii, de umbra unui trecut filtrat prin retortele amăgitoare ale spiritului ludic și livresc. Dacă în primele două strofe poetul transcrie, în cerneala abundentă și multiformă a fanteziei sale delicat-baroce, o lume cu contururi învălmășite, cu relieful sinuos și părelnic, în următoarele două viziunea aceasta exotică a lumii balcanice afundate în mit, atemporală și utopică, se găsește amendată de un prezent ce o neagă, un prezent al istoriei, al desacralizării și concretitudinii lipsite de orice anvergură simbolică. Teroarea istoriei, în
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
la grămadă). Nu se poate cu jumătăți de măsură, se cere să fie Întru totul o pură minunăție și frumusețe. Și să ți se taie suflarea Brusc de parcă ai vedea o egretă aterizînd Sau apărând un chip îmbujorat de culoarea părelnică Ce pâlpâie doar în primele trei minute de dimineață. Și se cuvine ca totul să fie fără a fi, dar reflectându-se Și implinindu-se În privirea bărbaților. Și e necesar, e precis Ca totul să fie absolut nesperat de
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
strada Uranus. Cum tot o farsă e și În vreme de război, ba chiar și Păcat. Pentru toți pe câți trecutul îi încurcă, moartea ar fi o rezolvare. O ștergere a datoriilor. Care nu li se acordă, sau e doar părelnică. Socotelile se reiau, spre a nu se încheia niciodată sau, când totuși se isprăvesc, o fac într-un chip absurd. Într-o astfel de lume, obsesia Ancăi de a termina, o dată și o dată, pare aproape normală. Ea este, de altfel
Soroace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3966_a_5291]
-
mătase. E chipul meu străpuns de bumerangul idelor neînvinse! Căutătura-mi culege subit din oniric o roadă-imagine, în care șarpele-rădăcină se-aurește înălțându-se încolăcit pe frunza de treflă a unui as. Cât clipesc, trefla se preschimbă-n romb stacojiu, părelnic mecanism al ceasului întors, strop de lavă prelins pe zidul de care pânza - casa mea - se-anină. Deodată, viziunea se preschimbă. Apare pe neașteptate, sprijinit de zidul meu imaculat, un brad ciudat! Pe măsură ce-l observ, verdele-i alunecă în roșu
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
o oră, dar oare cînd se făcuse dimineață? Uitasem complet de timp și spațiu. Mă repezisem să-mi notez cît mai multe date despre tata, ca să pot avea În momentele mele de deznădejde o mărturie că viața lui nu fusese părelnică, fiindcă existau pe lumea asta oameni care Înregistrau și valorificau fiecare viață, fiecare suferință, fiecare dăinuire omenească. (Era totuși și asta o consolare.) Aruncînd Încă o privire peste ultima pagină În care se vorbea despre el, văd o floare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nălucirea lunaticului care nesocotește hotarul, despărțitura dintre noapte și lună, stavila dintre zori și clarul lunii, iar el sărise drept În ziuă, În lumina răsăritului, a soarelui, eternă divinitate care se tot Înfruntă cu zeița Lunii, anume să risipească lumina părelnică și plăsmuită a zeiței destituite, pizmuitoarea lui? Asta da, lumină! Nu lumină pîlpîitoare și prizărită, care se macină pe sine, care se aprinde și se stinge pe sine, care se Întețește și se săvîrșește pe sine, care se isprăvește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sînt cei care pot distinge acea diferență. Căci pentru cei mai numeroși Aparența este totuna cu Plenitudinea“. Chipul lui Jeshua Krohal radia, căci În spusele Maestrului Își descoperea aievea gîndul tainic, gîndul său călăuzitor, cum că toate pe lume erau părelnice și se aflau pe muchie, Între Plenitudine și Aparența plenitudinii, și că, deci, nimănui nu-i era dat să judece ce era una și ce era cealaltă (aici concepția sa se deosebea de cea a Maestrului), fiind vorba tot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dintre distracțiile lui Booth Tarkington: să se proțăpească În mijlocul campusului, când abia se crapă de ziuă, și să cânte arii de tenor către stele, stârnind emoții amestecate În sufletele studenților din culcușuri, În funcție de dispoziția fiecăruia. Acum, undeva departe, pe linia părelnică a străzii University Place, o falangă albă a spart Întunericul și siluete În marș, cu cămăși albe și pantaloni albi, au apărut Înaintând ritmic pe stradă, braț la braț și cu capetele date pe spate: „Înapoi - Înapoi, Înapoi la Nassau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
om cu aparența unui lipovean din Tulcea, pictor de biserici, cu ochii de un albastru nespus de frumos, jucându-i cu vioiciune pe chipul său de monah ortodox. Pictură lui Iurco nu vine din cele din afară, modelele externe sunt părelnice, peste tot dai de ipostaze obiectivate ale sinelui, de autoscopii. Sau, mai simplu: bărbatul și femeia, artistul și „umbra” Celuilalt, aflați mereu în traiectoria dintre tine, privitor, și operă. Cine sunt aceste personaje care te țintuiesc parcă în propria lor
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
patru ani și-n obrăjorii colorați Dulceața roșie din ei vor să și-o pună... Azi, flamanda vreme inspiră vară, din nou, În brațele-i căzute sfios în rugăciune Și chiotul de bucurie l-aud că un ecou Din timpu-ntors părelnic spre vârsta-mi ce apune... Mă reazim, iar, de amintirea dilatata... Clipă, sub cireș, îți aduce chipul înflorit, Rotește timpul spre-napoi -încă odată- ``Te aștept -aici- Alină , în timpul nevenit!`` Referință Bibliografica: CIREȘ ÎN RUGĂCIUNE (1 IUNIE) / Lia Ruse : Confluente
CIREŞ ÎN RUGĂCIUNE (1 IUNIE) de LIA RUSE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/363518_a_364847]
-
partenerul chiar printr-o comunicare specifică (redau mai jos chestionar prin care se poate depista o astfel de ’comunicare’). Chiar am cunoscut un caz în care el paranoic tracasa soția sistematic, nerecunoscând că ar avea o problemă chiar prin toate părelnicele lui, mai ales că n-ar fi nebun, dar continuând cu nebunia (ce se poate videca în primul rând prin recunoaștere) până și-a făcut partenera să-și piardă cumpătul, s-o facă să se interneze pe la secția depresiei... Și
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367771_a_369100]
-
responsabilitate, iubire. Acela care ascultă comunică la fel de mult ca și acela care vorbește. Primul pas către o comunicare efectivă, este deci ascultarea activă, prima neexistând fără de a doua. Ar putea oare paranoicul să practice măcar puțin ascultarea activă? Cu atâtea părelnice despre lume și el însuși, mă îndoiesc. Comunicarea între sexe, intercuplu sau interfamilială ar fi după unii destul de dificilă, aproape întâmplându-se mereu după un cod specific, pe care dacă ajungi să-l cunoști nu mai ai probleme. Acestea se
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367771_a_369100]
-
nebănuit de propice actului de creație, fapt materializat într-un ciclu substanțial și reprezentativ pentru actuala vârstă poetică a lui Adrian Trifan, una în careredescoperă cu certe reușite, în manieră avangardistă și postmodernistă, reportajul liric, poezia evenimențialului cotidian, de o părelnică banalitate, tehnica punerii în valoare a amănuntului semnificativ, revelator, prin mijloace de expresie (în mod surprinzător!) comune și poeziei moderniste de notație și atmosferă. Adoptând o asemenea formulă poetică, foarte adecvată notelor definitorii ale talentului său, indubitabil, Adrian Trifan caligrafiază
VIRTUŢILE JURNALULUI LIRIC DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367988_a_369317]
-
fulgere brăzdând cerul și umplând aerul pentru o clipă și destrămându-se în neasemuite geometrii de artificii multicolore. Ca la marile aniversări și momente festive, pârjolind totul... M-am trezit brusc, speriat și plin de broboanele unei sudori reci, deloc părelnice. O luminiță - cea de la capătul tunelului? telepatică mă aflase transpus la poalele unor ruine ale „Babilonului” supraetajat, dar fără măreția din tabloul unuia din Breugelii fără vârstă și atinși de aripa geniului în Renașterea plastică europeană. Eram leoarcă și cu
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
ușor, încearcă probabil să meargă înainte (altfel cum, că viața e scurtă și tu știi bine asta!?). fiii tăi Gigi și Viorel te evocă mereu, stau chiar de vorbă cu tine cerându-și sfatul ca și când n-ai fi plecat decât părelnic și nu ți-ar simți lipsa, îți spun pe nume (cum le-ai cerut-o) „Giovanni”, cum vă „mângâiați” reciproc tutuindu-vă (mai ales după „aventura” ta italiană, la Siena), Jeana ta n-a lăsat doliul și te pomenește de
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
că am trăi în „concubinaj” cu ea, sau i-am face serios avansuri... Aseară am asistat de la fereastră la un „circ neronic” (!), nu neuronic și nici neutronic, doamne ferește, ci unul aidoma Romei pe timpul pi-romanului cesar Nero, un incendiu devastator, părelnic apocaliptic, cu limbi de foc cât blocul izbucnite la clubuli lui Cătălin Botezatu din Tei, asta zicea lumea și zic și eu ca dânsa - blestemul locuitorilor din zonă care nu mai suportau muzica dată la maxim, până spre orele dimineții
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366947_a_368276]
-
nu i-a înduioșat; era în joc împlinirea închipuirii lui Dumnezeu din însăși inima lor și pentru aceasta nici o strădanie nu a fost prea grea, nici o jertfă prea mare. S-au rupt cu totul din falsa ordine, demonic, păcătos și părelnic unitară, de fapt spartă din marea Unitate, s-au rupt din ordinea anti-dumnezeiască a lumii și s-au integrat vânjos, necurmat și exclusiv în adevărata și unica rânduială a Viului Dumnezeu. Ruptura lor de lume a descoperit oamenilor un echilibru
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
din lemn masiv cu cercuri duble și late de fier, cu excepția palmierilor înalți și cu trunchiuri groase al căror loc a fost ales încă înainte de ridicarea din temelii a urbei și care fac, cu ce a construit omul, un loc părelnic armonios, o îmbinare ai zice firească dintre util și plăcut. Aici parcă, granița dintre cele două fațete ale vieții diurne a individului, utilul și frumosul se cam șterg, nu mai știi când se sfârșește una și unde începe cealaltă, depinde
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
a doua prin (chiar) măsuri punitive să cumpenească haosul din noi, să-l limpezească, să-l destructureze reîntregindu-l în drepturile firești și să-l rodnicească, extirpându-i strâmbătățile pe care a fost clădit, aceste fărădelegi aparent nevinovate și care îmbracă părelnic forma „vorbelor de duh” (dar existente cu adevărat, nu doar pentru a colora limbajul ci, mai grav, pentru a defini natura faptelor noastre) există cu siguranță o instanță căreia, cu nici un chip, nu i ne vom putea sustrage niciunul : Instanța
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367092_a_368421]
-
aprinși de stele pe cerul răsturnat trec naufragii blânde și vine-o întristare iubirea noastră-i portul pe mare eșuat cronologia ierbii e o tocmire aspră prăseaua veșniciei e roua stinsă-n noi rămâne abandonul tăcerilor în doi și clopotul părelnic ce bate la fereastră îmi înflorește rana în lacrimă de gând priviri uitate-n tine un zeu însângerând... Doamne, am tâmplele arse de fluturi din'spre coarne de bour vine-nserarea plec din mine-n genunchi pe cărarea ce-aruncam
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
îndrăznit sfios să întrebe: „Nu sunteți cumva profesorul Șerb?”. Am răspuns tot cu o întrebare, pusă automat și fără prea multă minte: „Cine întreabă?!”. Și n-am mai așteptat nici unul dintre noi răspunsul, îmbrățișând-ne. În urma noastră nu se năruise părelnic nimic ci se înălțase ceva, inefabil și de umilă compoziție etică.. Gândul meu smerit și împovărat de recunoștință, bună și dragă doamnă Invatatoare! Referință Bibliografică: Profilul livresc al dacălului meu: CORNELIA ȘANDRU / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
să creadă”. Privi în jurul său: o lume grăbită, un maraton fără sfârșit i se perinda prin fața ochilor, etalându-și nenumăratele sale chipuri, pe care se reflectau ca pe undele nestatornicelor ape, fel de fel de expresii, sentimente, dorințe și, uneori, părelnice speranțe. Deasupra lor, cerul părea că se pierde undeva, în depărtare. Fragment din volumul ”Arina” “Și totuși - își mai spuse - oricum ar arăta drumul, sau drumurile care se deschid în față unui om, pasul ce pornește în acea direcție se
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
să creadă”. Privi în jurul său: o lume grăbită, un maraton fără sfârșit i se perinda prin fața ochilor, etalându-și nenumăratele sale chipuri, pe care se reflectau ca pe undele nestatornicelor ape, fel de fel de expresii, sentimente, dorințe și, uneori, părelnice speranțe. Deasupra lor, cerul părea că se pierde unde-va, în depărtare. Referință Bibliografică: ARINA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2305, Anul VII, 23 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]