334 matches
-
nu azi, atunci mâne! Plumbi Însă au căzut, căzuuut... Peste tot, de ziceai că bate cheatra, spun unii; ca ploaia, spun alții, au ucis o vacă, a lui Cheptănar, șăpti gâști a’ lui, ferestrele de la drum ale lui, au bortilit păreții casei lui cutare, au retezat hornul lui - da, da, plunghi au căzut, nu glumă... Plumbii - cum să nu-i știu? Avem și noi unul, pus la muzeul școlii, pe raftul cu Minerale și Metale. El este așa, cam cât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de la masa lui și a pornit către ieșire, cu cele două sticle sub braț. Răăămâi sănătooos, badeee... că îmi iau geamantaaanul șiii plec... Eu nuuu știu limaaanul spre careee pornesc... ce tainăăă mă-ndeaaamnă la drum, daaar simt căăă mă-apasă păreții... Cu aceste vorbe, care deveneau din ce în ce mai nedeslușite, a ieșit, în timp ce crâșmarul îl urmărea cu privire compătimitoare. „O ajuns să vorbească singur sărmanul și aista nu-i semn bun”... După primii pași, pătruns de frig, și-a strâns sumanul mai bine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Da’ ce nedumerire ai? Ce vorbeai tu sâmbăta trecută când ieșeai pe ușa crâșmei? De când vorbesc eu singur, bade? Uite că vorbești. Și ce spuneam, mă rog frumos? Ziceai ceva de un geamantan, de un liman, apoi că te apasă păreții... Ce însemnau vorbele astea? Păi nu erau vorbele mele, bade. Cum adică nu erau vorbele tale? Doar tu le spuneai cu gura ta. Ei. Cu vorbele astea îi o poveste întreagă... Ca să nu mor prost, spune-mi-o și mie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și nu are domiciliul fix, ci locuiește mai mult la d-l primar. Localul de școală din Șipote l-am găsit prefăcut în locuință a notarului, ușa din tindă, care dă în clas, am găsit-o zidită și deschisă în păretele din nord o altă ușă, încît de afară copiii intră de-a dreptul în școală. Școala nu funcționează defel. În clas d-nul notar își păstrează peste iarnă curechiul și nutrețul pentru vite. Toate acestea sub ochii d-lui primar
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de lemne îl oprise de la deschiderea în regulă a școalei. Învățătoriul Alex. Lefteriu din Șipote nici nu mi s-au prezentat. Jumătate din localul școalei împreună cu tinda le-am găsit cedate ca locuință privată notariului comunei, carele au închis cu părete ușa de la clasă și au spart o alta care de-afară dă drept în clas. Aicea n-am 141 {EminescuOpXVI 142} aflat nici copii, nici învățătorii, ci clasa servea notarului drept cămară, pentru păstrarea proviziilor sale de iarnă. // Am aflat
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
român // nu-mi interesează existința și n-o împinge la o mai mare activitate; - vântul și valurile lacului, cu freamătul lor neîncetat, iată singurul acompaniament al zilelor și nopților, cari se scurg uniforme și monotone ca bătăile unui ceasornic de părete. Rugîndu-te dar să [nu] mă uiți aici, irosit printre ruși, rămân al tău credincios prieten M. Eminescu Adresa mea: M. Eminescu [... ] 203 [PETRU NOVLEANU] Liman, 15 august 1885 Dragă Novlene, Ce mai cuib ghiftuit cu neagră calomnie e adunarea voastră
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
acesteia. Din lipsa de lemne școala stă pustie. Localul, clădit în 870 anume pentru școală și având două camere și o tindă, au fost împărțit, rămînîd tinda și o cameră pentru locuința notarului, iar ușa clasului s-au făcut spre păretele de nord neavând nici o tindă, așa încît intrarea e de-afară de-a dreptul în clas. În acest clas se păstrează curechiul notariului. Daca în decurs de 48 ore nu se va rehabilita învățătoriul în locuința sa firească și nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cu piele și mușama verde. 16. Un portret cu privaz aurit reprezentând pe // M. S. Domnitorul Carol I. 17. Trei călămări ordinari. 18. Un dulap pentru numismatică cu geamuri. 19. O cutie de carton: Album istorico-politic. 20. Un ceasornic de părete. Bibliotecar D. Petrino ROMÎNIA BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN IAȘI Lista mobilelor bibliotecei care se află la domnul M. Eminescu, fost bibliotecar 1. Un dulap boit galbăn, cu geamuri. 2. Un dulap boit cenușiu. 3. Două foteluri îmbrăcate cu piele verde și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
alte modificațiuni nu s-a făcut, în cursul anului 1875, la averea mobiliară a bibliotecei, decât numai că s-a reperat cele 12 foteluri de la N-o 15 din inventar și s-a adaos prin donațiune un ceasornic mic de părete, însemnat la N-o 20, al inventariului. Alta nici o modificare și nici o inovațiune n-a urmat. Primiți, domnule prezident, asegurarea osebitei mele stime. Bibliotecar Dimitrie Petrino cu un inventar Domniei sale D-lui Prezident al Înaltei Curți de Compturi 31 Inventarul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Carol I. 17. Trei călămări ordinare. 18. Un dulap pentru numismatică, cu geamuri, boit galbăn. 19. O cutie de carton: Album istorico-politic. Până la începutul anului 1875. S-a adaos prin donațiune în cursul anului 1875: 20. Un ceasornic mic de părete, formă rotundă. Acesta este efectivul bibliotecei în mobile la finea anului 1875. În cursul anului nu s-a făcut altă modificare, decât că s-a îmbrăcat din nou cu piele și mușama verde cele douăsprezece foteluri de la N-o 15
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
colți. (180) Pe cărări săpate-n stâncă smeii și Călin se sue, Numai luna îi îmbracă cu lumina ei gălbue Și pândind trec uriașii de pe-o stâncă Pe - altă stâncă; Într-o sură depărtare murmură valea adâncă, Numai pe păreții netezi ai stîncimii îndelunge (185) Ei arunc umbre gheboase, uriașe, negre, lunge, Ce în șiruri tupilate după ei se mișcă, pare. Noaptea - ntinde măreția-i, lunca doarme, lunca moare, Și călcând încet cu greul lor s-apropie-n tăcere. Ei ajung la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lângă apa arămie, Culegând flori amorțite de pe maluri cenușie Și punîndu-le în poala grea de florile de piatră. (295) Luminează luna-n ceruri ca un foc pe-o mare vatră, Colții munților ce rupți-s, uriașe stânci de cremeni, Ce păreții și-i ridică îndărătnici, suri asemeni, Vântul care trece-n șuer, noaptea sură și bolnavă, Împle cu sălbătecie arămoasa - acea dumbravă. (300) - Bună vreme, fată mândră de-mpărat, Călin îi zice. - Mulțămim, răspunse dânsa, tinerel flăcău voinice. Ce cați tu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se-ntorc și văd bordeiul Și deschide Mușa ușa. Când își pun copilu-n leagăn, C-un picior încet îl leagăn La lumina din surcică Și o vorbă de-alta leagă-n Planuri mari pe gâza mică. Dar de-odată din părete Es ursite ca pe-o poartă, Flori albastre au în plete, Cîte-o stea în frunte poartă. Și de-o tainică lumină Toată casa este plină Ce din ochii lor porni. Peste leagănu-i se-nclină Și-ncepură a-l meni: Ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și dragi și dulci, Fruntea pe ei să ți-o culci. Adormise - așa frumos Cu-a ei mâni lăsate-n jos, Sub o candelă smerită Pare că e zugrăvită. Cum dormea cu ochiu - nchis Ea visă un mândru vis: Un părete - a stat să cadă, Nu. mai e de fel zăpadă, Codrul tremură - nfrunzind, Isvoarele - ntinerind Și ea vede mândrul tei Ce umbrește casa ei, Că - nflorea bătut de vânt Cu crengile la pământ; O cântare sună lină Iar în zare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
puicuța mi-au zâmbit, Nu știu luna s-au ascuns Ori puica nu-mi dă răspuns. 106 Frunză verde de sulcină, Am rămas de tot străină, Voinicii s-o depărtat Bărbatul mi-am îngropat, Ibovnicul m-o lăsat. Zac cu fața la părete, Cu gura arsă de sete, N-are cine să m-adape, Să-mi pue mâna la cap, Să mă-ntrebe de ce zac, Că nu zac de nici un rău, Zac numai de dorul tău. {EminescuOpVI 167} E. DOINE DE ÎNSTRĂINARE 107
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
porunca-mpăratului și el a zis celui ce nu se mai sătura ș-o mâncat tot într-o noapte. El numa atunci s-a săturat, da pîn-în ziuă a și crăpat. Da el a mâncat așa cu lăcomie, încît și păreții hambarului i-o ros. Și s-o minunat Împăratul de-atîta putere. - Dacă mi-i be câte fântâne (se află la Curte) de apă, eu ți-oi da fata. El chiamă pe istlalt frate de cruce, care nu se mai sătura
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu. ți-oi da-o. Da el zice vîntului: - Pune-te-n dreptul ușii și-ncepe a sufla în casă cu câtă putere ai. El ș-o pus buzele-n cinci și când a-nceput a sufla, împăratul săria din părete-n părete. - Împărate, dă-mi fata că vîntu a sta. - Sui în dealul de steclă ș-o ia. - Dă-mi sula-mpărate. - Sula am svîrlit-o în mijlocul iazului lângă covată... acolo unde era dracii. El era lipit pământului, că vântul nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oi da-o. Da el zice vîntului: - Pune-te-n dreptul ușii și-ncepe a sufla în casă cu câtă putere ai. El ș-o pus buzele-n cinci și când a-nceput a sufla, împăratul săria din părete-n părete. - Împărate, dă-mi fata că vîntu a sta. - Sui în dealul de steclă ș-o ia. - Dă-mi sula-mpărate. - Sula am svîrlit-o în mijlocul iazului lângă covată... acolo unde era dracii. El era lipit pământului, că vântul nu era să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
partea eternă a ființei; când personajul descoperă secretul cărții lui Zoroastru, umbra prinde ființă: El întoarse șepte foi și umbra prinse conturele unui bas-relief, mai întoarse încă șepte și umbra se desprinde încet, ca dintr-un cadru, sări jos de pe părete și sta diafană și zâmbitoare, rostind limpede și respectos: Bună sara! Lampa cu flacăra ei roșie sta între Dan și umbra închegată. Călugărul ia locul umbrei sale căpătând acces la memoria tuturor avatariilor anterioare, în timp ce umbra cade în condiția inferioară
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
din viața mea ca să mă uluiască prin exactitatea lor. Apoi, a Început să-mi prezică: «Te așteaptă năcazuri mari. Te văd Închisă Într-un mormânt. Pe păreți curge apă. Te doare rău spatele și mai tare te dor picioarele. Pe păretele din fund, la asfințitul soarelui, sî face o cruce Într-un pătrat de lumină. ȚÎ-i foame și țî-i frig și țî-i inima zbuciumată. Ai să stai aici 40 de zile. Ai să ieși la loc mai larg, dar tot
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Pe ici pe colo trecea câte un romanțios fluierând; câte un mitocan cu capul lulea de vin își făcea de vorbă cu păreții și cu vântul; câte - o femeie cu fața, înfundată în capșon își desfășura trecătoarele umbre prin spațiul neguros, asemenea zeilor întunecați din epopeele nordice... Dintr-o crâșmă deschisă s-auzea o vioară schingiuită. Metafizicul nostru se apropie să se uite
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ceafă și cu mînile unite pe spate, c-o țigară lungă în gură a cărei independență era mărginită numai de buzele individului, se uita - dracu știe, cu interes ori așa numai la un portret a lui Dibici-Zabalkanski atârnat în afumatul părete. Orologiul, fidel interpret al bătrânului timp, sună de 12 ori din limba sa de metal, spre a da lumei, ce nu-l asculta, samă că se scursese a 12-a oară a nopții. Dionis se porni spre casă. Afară ploaia
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
încît trebuiai să treci două deodată și balconul de lemn se clătina sub pași. El trecu prin hățișul grădinei și prin zaplazurile năruite și urcă iute scările. Ușile toate erau deschise. El intră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. Păreții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau în lemnul putred. În
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
latine și gotice; pe ea hârtii, versuri, ziare rupte, broșuri efemere din câte se-mpart gratis, în fine, o neordine într-adevăr păgânească. Luna își vărsa lumina ei cea fantastică prin ferestele mari, albind podelele de păreau unse cu cridă; păreții posomorâți aveau, pe unde ajungea lumina lunei, două cuadrate mari argintoase, ca reflectare a ferestrelor; pânzele de painjin străluceau vioi în lună și deasupra cărților dorminde în colț se ivea o îngerească umbră de om. Era aninat într-un cui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pasă de mine? Cum trăiesc voi și muri, de nimene plâns, de nimene iubit. Luna s-ascunse într-un nor negru spintecat în două rânduri de lungi fulgere roșii - casa se întunecă - și nu se mai văzu nici umbra din părete a portretului, nici umbra înaltă a lui Dionis. El aprinse lumina. {EminescuOpVII 97} Să privim acum și la sărăcia iluminată de razele unei lumânări de său băgate în gâtul unui clondir ce ținea loc de sfeșnic. Ce vizunie - și aici
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]