643 matches
-
pusă la cale de Laur, iar acuma ne uităm lung după trenuri și ne uităm unul la altul ca niște dobitoci ce suntem. Da’ poate or fi prin oraș și hai să-i căutăm, atâta mai putea să dea din părințelul Andrei, vechiul meu tovarăș de baros, de grilaje și de tuburi și Buceaguri fărâmate, că-n ce mă privea nu l-aș fi bănuit până Într-atât de neghiob pe Laur ca să mai ardă gazul de pomană pe aici cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ține cu noi și ne-am Îndepărtat prea mult de acel loc de verdeață și răcoare ca să mai avem tăria să luăm de la capăt atâtea greșeli și prostii făcute Împreună ori fiecare de capul lui. Constatam doar În treacăt că părințelul fusese acela care se pripise din cale-afară la jaful din ograda lui moș Victor Înainte de a aranja ceva sigur cu Pepino și văr-su, ceea ce ne-a făcut să Întârziem și să ne vlăguiască așteptarea Înainte de a acționa așa cum ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de mine, că mi-e necaz că ea Îl preferă acolo pe dormeză pe prințișoru’ ăsta mulatru poponar, și dacă aș fi crezut asta până la capăt tot ar fi fost bine. Aș fi avut atunci eu grijă de mută și părințelul ar fi stat cu ochii pe Laur, nemailăsându-l cu ea pe dormeză ca s-o Îndoctrineze atâtea nopți la rând cum să-l facă pe dobitocu’ ăsta la buzunare și să fugă Împreună În locuri de verdeață și răcoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vinovați, eu și Andrei și Pepino și văr-su i-o gonisem pe Steluța, iar pe de altă parte nu știam cum să-i facem lui vânt mai repede. - În nici un caz mai devreme de un an, i-o trânti părințelul. Și nu exagera deloc, În eventualitatea că văru’ Laur și muta s-or Învrednici să-și gospodărească bugetul cât de cât cumpătat, și parcă mi-ar fi stat pe limbă să le spun cu ce bani au fugit, deși asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sfârșit butelia și-a cumpărat fasole și cartofi pentru fiertură, și băutură din belșug. În așteptarea noastră ei au mâncat și au băut vreo patru jumătăți de rachiu de drojdie. Păi cum dracu’ să ne răzgândim? Ce vorbă-i aia? Părințelului chiar nu-i venea la-ndemână s-o lungească, era tot atât de grăbit ca și Hansi, și nu mai spun că și pe mine ardea cămașa. - Cât zici că ne costă, prietene, ca să ne treci pe amândoi dincolo? - Cât v-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
patru ochi și Pepino uitase la rându-i de Înțelegerea lui cu Andrei din urmă cu nu mai știu câte luni, iar asta era deja bine pentru noi. - Pepino mi-a spus ceva, da’ am zis că râde de noi. Părințelul chiar râde: nu mi-a venit să cred, zău, am zis că face mișto. Hansi Îl fixează pe Pepino cu privirea lui sticloasă și imobilă, dar Pepino se zbuciumă și se-ncurcă În mugete. - Mi-a spus cinci mii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
băieți, și s-o luăm din loc cât mai e vreme. Dacă nu ne grăbim În noaptea asta, de mine Încolo adio. Au Început să bage trupe la graniță ca s-o Întărească. - Da’ ce-s nebuni?! sare ca ars părințelul. Se arată din cale-afară de uluit, Încercând s-o mai lungească, iar namila asta de om pare să se lase prinsă. - Ne-atacă ungurii, băieți. - Fir-ar mămițica lor a dracului, fac, după ce că suntem vai de capu’ nostru, ăștia ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dracului, fac, după ce că suntem vai de capu’ nostru, ăștia ne mai lipseau. - Ne-atacă și rușii și sârbii, băieți. Ne-atacă toți din toate părțile, și-ncep să se-nchidă granițele. - Țiganii și hoții și barbarii și vandalii, se zbuciumă părințelul. Strânge din pumni cu ochii ieșiți din orbite, gata să lovească până la ultima suflare În spectrul lui moș Victor Încolțindu-l cu rânjetul de curvă nătângă a lui văru’ Laur. - Și dacă se-nchid granițele, băieți, nu mai scapă nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că a catadicsit În sfârșit să se așeze și și-a aprins o țigară și uite-l turnându-și În pahar dintr-o jumătate de rachiu de drojdie goală de două degete. Îmi spuneam că-n situația mea și-a părințelului nu văd cum ar mai scăpa Hansi din cotineața asta de grajd, cât e el de doi metri și lat În umeri de nu Încape pe ușă, sfinte Dumnezeule și sfinte tare și sfinte fără de moarte, auzi ce mai poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de ei. N-o să mai ai loc pe stradă și la graniță nu mai spun. Și când or Începe să tragă, numai eu știu pe unde vă scot. - Mmmâââ... omoară! - Da’ ce-s nebuni? nu mai contenește să se mire părințelul, Împrospătându-și speranța că Hansi ar mai pune botul s-o lungească și să cădem până la urmă la o Învoială. Cum să tragă, cum să ne omoare, sfinte Dumnezeule? Doar n-om fi niște hoți și niște criminali? Ce-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
s-ajungă ei! - Și să ne căcăm la capu’ lor să le stea-n loc de cruce! N-or să aibă ei zile! Lasă, părințele, bine că-l avem pe Hansi cu noi, c-altfel ce ne-am fi făcut? Părințelul Andrei clipea des din genele lui blonde și mustăcea exact ca văru’ Laur când a luat o palmă și se face că nu știe pentru ce. Acum vedeam că Începuse să-i preia din strategia mimicii și din ambiguitatea perversă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
datorie. O să-ți dăm câte zece mii de căciulă, o să ne Îndatorăm la tine până peste cap, da-ți vom plăti până la ultimu’ leuț... Hansi Îl măsura cu aceeași căutătură Împietrită și impenetrabilă cu care ne Întâmpinase În prezența vameșului. Propunerea părințelului nu-l interesa mai mult decât fuga Steluței. Erau lucruri care nu făceau parte din programul lui și din viața lui, deși amarnic mai gesticula Pepino cum că ce naiba făcusem cu banii? Doar alaltăieri Îi arătase Andrei, când Îi dăduse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cine suntem, cu ce ne-ar da mâna să ne ocupăm, eu și părintele Andrei și Pepino, și cu un mic efort de imaginație și Hansi. Noi făceam desigur parte din categoria pe care o avea În vedere puștanul, iar părințelul vru să știe dacă au tras În ei. - Mmmmâââomoarămmmââî?... gemu Pepino. - De unde dracu’ v-a venit? Am mai auzit de două ori tâmpenia asta de azi-dimineață. - Azi-noapte au tras, spun. Am auzit, toată noaptea s-au auzit Împușcături. - Or fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu ăștia, păi uite-i că, ba s-o fută pe mă-sa! Au somat și au ridicat puștile și-am mai rotit o dată privirea peste tot grupul și mi s-a părut că-i zăresc pe Hansi și pe părințelul Andrei. Noi suntem poporu’, restu’ s-o mai fi vărsat pe drum. Ba uite acolo În față și două femei cu copii În brațe și pe tipul ăla care-și rupe cămașa de pe el și rage cu pieptul dezgolit În fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bătut și am așteptat pe trepte În fața ușii. Mai bine să nu sparg ușa, și bine am făcut, că peste un sfert de oră a apărut Pepino și a descuiat ușa țarcului. N-a mai trebuit să urce Mioara, fiindcă părințelul dosise o sticlă ieri noapte și apucase să-i spună În toiul Revoluției că-i În baie, În spatele closetului, lângă borcanul ăla cu câlți și garnituri de robineți, și cine o ajunge viu acasă s-o bea În cinstea poporului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ei... Dar Andrei și Carol? Ce-o fi cu ei? Istovise Pepino dând din mâini, iar mie mi se Închidea ochiul cu care-l urmăream. Cu celălalt ochi continuam să caut prin catastiful pescuit de pe Bega, În timp ce-i spuneam că părințelul Andrei, cel puțin, trebuia să se Întoarcă aici. El n-are alt loc prin oraș unde să tragă, dacă nu l-or fi omorât și pe el... Eh, aia e, c-am rămas un popor de doi inși aicea-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bastoane pe spinare, dar jertfa n-a fost zadarnică de vreme ce i-a așezat În drepturi pe aleșii poporului, care vor face de altfel permanent lumină În această chestiune, arătând ce a Însemnat moartea unora ca Hansi, Pepino, văru’ Vasile sau părințelul Andrei, Carol sau văru’ Laur, eroi ai neamului, dar În fapt niște reziduuri și niște scursuri toxice, Întruchipâmd tot ce-i mai rău din popor, restul de stricăciune ce se cere Îndepărtat și aruncat la gunoi. Poporul va Înțelege, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pare rău că plec, dar asta nu va avea putere să mă țină-n loc. Atunci a hotărât să se răzbune pe noi și pe toți care au zăbovit la ea și-au părăsit-o, așa că i-a furat banii părințelului. De una singură a pus-o la cale și a făcut-o, iar pe Laur l-a luat după ea gândindu-se că ar avea mai multe șanse cu el să ajungă cât mai departe și să nu le luăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
flori și vânturându-și Încolo și Încoace carnea lui tânără de prințișor mulatru, legitimându-se la nevoie cu certificatul ăla eliberat de Ministerul Sămătății, fără să supere pe nimeni, drept pentru care toată lumea se Împiedică de el. Și mie și părințelului ne stătea În gât, iar moș Victor nu mai prididea gonindu-l și lăsând vorbă că-i rupe picioarele dacă-l mai prinde pe bătătura lui și-l dă olog pe mâna lui Cosmescu. Și matahala aia de tac-su
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din nou jos... - O să le dăm iarăși foc, o să-I stârpim definitiv de astă dată... Carol mi-a spus că l-a văzut pe Pepino pe o listă de eroi martiri, iar de prietenul ăla al meu de-i ziceam părințelul și care i-a luat geaca, Andrei, da, a auzit c-ar fi reușit să fugă peste graniță. Probabil că tot așa a făcut și Hansi, dar taică-su Îl tot caută prin morgi și spitale... I-am povestit atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și uite că s-a ivit ocazia cu Steluța și și-a zis că așa merităm, să ne lase acolo cu ochii-n soare așa cum l-am fi lăsat și noi pe el. El a ținut la mine și la părințelul și s-a făcut luntre și punte pentru noi și ne-a cărat bagaju’ și și-a vândut și geaca de pe el, toată munca lui de-o vară, a fost pentru noi ca un câine credincios și noi am vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
l-au Împușcat pe Pepino, i-am spus de văru’ Vasile, de care n-auzise că-i În Cimitirul Eroilor Revoluției, vere, ăsta-i neamu’ nostru, iar el și-a amintit că s-a găsit astă primăvară În Germania cu părințelul Andrei. E stabilit acolo, are un atelier de sudură unde face grilaje și sănii și tot felu’ de chestii din fiare răsucite și Îndoite. Se descurcă bine, ce dracu’ să-i faci, asta i-a fost soarta. Tot la grilaje
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sănii și tot felu’ de chestii din fiare răsucite și Îndoite. Se descurcă bine, ce dracu’ să-i faci, asta i-a fost soarta. Tot la grilaje ai fi fost și tu, vere, dacă ai fi fugit atunci cu el. Părințelul i-a spus și l-a rugat cu ceru’ și cu pământu’, dar Laur n-a vrut să rămână cu el În Germania. Aveam alte probleme, alte treburi, vere, ce naiba treburi și probleme? Eh, lasă, s-au dus toți care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
căreia nu-și descoperă "dovleacul de căpățână" cu una, cu două. Cu cât epoca mizeră a ultimilor ani ceaușiști presează mai tare asupra personajelor masculine de prim-plan, cu atât acestea (Aurel Golea, vărul său mai tânăr, Laurențiu Trandafir și "părințelul" Andrei Ilieș) se dovedesc mai încăpățânate în a-i rezista. Inventivitatea lor, de coloratură adeseori penală, are măcar în punctul de pornire un substrat moral. Dacă "toți suntem ai statului", atunci "de pe urma lui trebuie să mâncăm cu toții"; și dacă jigodiile
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
geam, cu bulgări de pământ, cei trei fugari sunt întâmpinați de surdomuta Steluța, nevastă disponibilă și mamă aprigă a unui copilaș jegos, chinuit de țigănușii de pe scară. Foamea, frica și instinctul sexual, plus cel matern, gătitul și îndestularea stomacului, avansurile "părințelului" și complicitatea amoroasă a gazdei, spectacol live reflectat și de ochii holbați ai privitorilor, cu comentarii de nereprodus - totul se amestecă în două-trei pagini de epică mare, comprimată, de nevoie, într-un citat rezonabil: "Bine că ne-am văzut înăuntru
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]