138 matches
-
pe front. A fost rănit la 29 iunie 1917 în luptele de la Oituz, fiind decorat ulterior cu “Crucea comemorativa”, cu baretele Oituz și Carpați. După terminarea războiului, s-a călugărit la 21 mai 1921 la Mănăstirea Slatina, cu numele de Părtenie. În același an, la 22 iulie 1921, este hirotonit ierodiacon de către mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei și numit slujitor la Catedrala Mitropolitana din Iași . În paralel cu slujirea, urmează apoi studii la Seminarul “Veniamin Costachi” din Iași (1922-1929) și la
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
erau arhimandritul Iuliu Scriban, profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău; arhimandritul , de pe lângă Mitropolia Moldovei și preotul Anton Angelescu (viitorul episcop Antim Angelescu) de la Galați. Ministerul de Război l-a recomandat Regelui Carol al II-lea al României pe Arhim. Părtenie Ciopron, acesta fiind hirotonit arhiereu la 25 septembrie 1937 în Paraclisul Palatului Patriarhal din București. PS Părtenie a fost înscăunat că episcop la 8 octombrie 1937, la Castelul Peleș , fiind înălțat cu acest prilej la gradul de general de brigadă
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
Anton Angelescu (viitorul episcop Antim Angelescu) de la Galați. Ministerul de Război l-a recomandat Regelui Carol al II-lea al României pe Arhim. Părtenie Ciopron, acesta fiind hirotonit arhiereu la 25 septembrie 1937 în Paraclisul Palatului Patriarhal din București. PS Părtenie a fost înscăunat că episcop la 8 octombrie 1937, la Castelul Peleș , fiind înălțat cu acest prilej la gradul de general de brigadă și numit în funcția de inspector al clerului militar. În această calitate, a participat la elaborarea actelor
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
luptau pe frontul de est, celebrând slujbe religioase, susținând conferințe, îndrumându-i pe preoții militari și tipărind cărți de rugăciuni etc. A sustinut războiul pentru eliberarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord. După eliberarea teritoriului Basarabiei de sub ocupația sovietică, PS Părtenie a îndeplinit și funcția de locotenent de episcop al Hotinului, cu sediul la Bălti (1941-1944). El s-a ocupat cu coordonarea vieții bisericești din Episcopia Hotinului și cu reîncreștinarea ortodoxă în spațiul eliberat de sub bolșevici, manifestându-se prin atitudinea anticomunista
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
episcop al Românului (septembrie - decembrie 1947). La data de 22 august 1948, printr-un ordin al Regiunii a III-a Militară Cluj, au fost desființate Episcopia Armatei și Inspectoratul Clerului Militar, iar preoții militari au fost trecuți în rezervă. Episcopul Părtenie a fost numit de către noul patriarh Justinian Marină în funcțiile de profesor și director al Seminarului Monahal din Mănăstirea Neamț (1948-1949), apoi în cea de vicar patriarhal (aprilie 1949 - martie 1950) La 12 martie 1950, PS Părtenie Ciopron a fost
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
în rezervă. Episcopul Părtenie a fost numit de către noul patriarh Justinian Marină în funcțiile de profesor și director al Seminarului Monahal din Mănăstirea Neamț (1948-1949), apoi în cea de vicar patriarhal (aprilie 1949 - martie 1950) La 12 martie 1950, PS Părtenie Ciopron a fost numit că stareț al Mănăstirii "Sf. Ioan cel Nou" de la Suceava. În perioada cât a condus mănăstirea din Suceava, a fost delegat de mitropolitul Sebastian Rusan să-l reprezinte la hramuri, praznice împărătești sau sfințiri de biserici
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
mitropolitul Sebastian Rusan să-l reprezinte la hramuri, praznice împărătești sau sfințiri de biserici. De asemenea, în perioada 1956-1957, patriarhul Justinian Marină i-a propus să candideze la posturile de episcop al Clujului sau de mitropolit al Ardealului, dar PS Părtenie a refuzat pe motivuzl că nu cunoaște problemele religioase din aceste eparhii. Dată fiind activitatea sa din timpul războiului antisovietic, episcopul a fost urmărit de Securitate, prin plasarea unor informatori în jurul său, interceptarea corespondentei, filarea, ascultarea telefoanelor și verificarea informativa
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
de urmărire, Securitatea stabilind că episcopul ""are o serie de manifestări ostile împotriva regimului și întreține legături cu unele elemente suspecte"", fiind considerat ""un element reacționar"" . La 16 decembrie 1961, după alegerea PS Teofil Herineanu a episcop al Clujului, PS Părtenie a acceptat propunerea patriarhului Justinian Marină de a fi numit că locțiitor de episcop al Românului și Hușilor. Este ales că episcop eparhiot la 18 februarie 1962 și apoi înscăunat la la 4 martie 1962 . În iunie 1963, PS Părtenie
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
Părtenie a acceptat propunerea patriarhului Justinian Marină de a fi numit că locțiitor de episcop al Românului și Hușilor. Este ales că episcop eparhiot la 18 februarie 1962 și apoi înscăunat la la 4 martie 1962 . În iunie 1963, PS Părtenie a făcut parte din delegația Bisericii Ortodoxe Române la serbarea mileniului Muntelui Athos, prilej cu care au fost restabilite relațiile Patriarhiei Române cu așezămintele monahale de la Muntele Athos. Episcopul Părtenie a păstorit Eparhia Românului și Hușilor timp de 16 ani
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
înscăunat la la 4 martie 1962 . În iunie 1963, PS Părtenie a făcut parte din delegația Bisericii Ortodoxe Române la serbarea mileniului Muntelui Athos, prilej cu care au fost restabilite relațiile Patriarhiei Române cu așezămintele monahale de la Muntele Athos. Episcopul Părtenie a păstorit Eparhia Românului și Hușilor timp de 16 ani. În această perioadă a fost urmărit de către Securitate, propunându-se pensionarea „de urgență“ a ierarhului, deoarece acesta era "„bătrân, bolnav, neputincios, inactiv și nefolositor“", după cum reiese din notă informativa nr.
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
a fost urmărit de către Securitate, propunându-se pensionarea „de urgență“ a ierarhului, deoarece acesta era "„bătrân, bolnav, neputincios, inactiv și nefolositor“", după cum reiese din notă informativa nr. 304/1/23.03.1967 . Din cauza vârstei înaintate și a sănătății precare, episcopul Părtenie Ciopron s-a retras din scaunul episcopal la 1 ianuarie 1978, stabilindu-se la casa personală pe care și-a construit-o la Mănăstirea Văratec. Acolo a fost îngrijit de sora să, maica Augustina, de nepoata să, maica Adriana, precum și
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
atestă pe o icoană din lemn, a lui Iisus Hristos, 1740, 8 fevruariu). Familia Poienaru: Savu Poienaru 1777 - 1829 Simion Poienariu 1802 - 1872 Toma Poienariu 1835 - 1874 Ioan Poienariu 1837 - 1898 Ilie Poienariu I 1840 - 1917 Aron Poienariu 1862 - 1921 Părtenie Poienariu 1871 - 1921 Ilie Poienariu ÎI 1883 - 1978 Maria Poienariu 1923 Familia Zamfir: Pavel Zamfir 1846 - 1918 Savu Zamfir 1902 - 1938 i Ioan Morar 1815 - 1890 Aurel Rodian 1884 - 1938 Laz (Săsciori), Albă
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Laz () [Corola-website/Science/326685_a_328014]
-
mitropoliți, până la ocupațiile sovietice din 1940 și 1944 pe Gurie Grosu și Efrem Enachescu. Alți episcopi eparhioți în Mitropolia Basarabiei au fost Nicodim Munteanu, Cosma Petrovici, Nectarie Cotlarciuc, Justinian Teculescu, Dionisie Erhan, Policarp Morușca, Antim Nica, Visarion Puiu, Țiț Simedrea, Părtenie Ciopron și Benedict Ghiuș. În momentul intrării țancurilor sovietice în partea de răsărit a României, Mitropolia Basarabia cuprindea 1090 de biserici parohiale și 30 de mănăstiri. Cea mai mare parte dintre ele au fost închise, vandalizate, profanate, incendiate sau distruse
Mitropolia Basarabiei () [Corola-website/Science/299153_a_300482]
-
a schitului se gaseste cimitirul satului, chiliile fiind distruse în totalitate. Așa cum reiese din pisanie "aceasta Sfântă și Dumnezeiasca biserică cu hramul Sfântă Troița este zidita din temelie și cu zugrăveala împodobita și alte multe, cu cheltuiala cuviosului ieromonah Kir Părtenie egumenul Sfintei Mănăstiri Strihaie și Mănăstirea Fedeleșoiu în care și egumen a fost. și s-au sfințit cu iubitorul de Dumnezeu Kir Inochentie, Episcopul Râmnicului și care împrejur zidite și date zestre și slobode să fie nesupuse la nici un om
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
din Foleștii de Sus - Vâlcea, rezultă că acest lăcaș există înainte de 1727: "... dat-am zapisul nostru la mâna Sfanțului schit de[n] Bodești, unde se prăznuiaște hramul preasfintei și nedespărțitei și de viață făcătoarei Troițe, si la mâna Sfinției sale părintelui Părtenie, ctitorul acestei Sfintei mănăstiri și moștenitorilor acestei moșai, precum să să știe ca având noi această moșaie, anume Foleștii de Sus, pe apă Bistriței în județul Vâlcea ... am vândut-o în bani gata taleri opt sute du peste hotarul cât să
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
pe vreme ce era parte de țară supt stăpânirea nemților înzestrând-o cu moșia Foleștii de Sus cumpărată de la Radu Bujoreanu dând-o schitului pentru pomană ca să fie de chiverniseala părinților ce vor viețui acolo". Alt ctitor este și părintele Părtenie, ctitorul acestei Sfintei mănăstiri și moștenitor acei moșai, călugăr pe la anul 1589. "Beseareca cea veche supranumita schitu pendinte de Monasteriu Bistrița cea fostu locuită de monahi pe la anu' 1589 depo Hrist și acum permutate și setuată într-o posetie forțe
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
a României" și cuprinde un numar de 21-22 de mitropoliți, (există un "„Mitropolit de curand ales”" consemnat la 1664, al cărui nume nu este cunoscut) având ca sursă datele prelucrate de profesorul Mircea Păcurariu. Dintre ierarhii Proilaviei se remarcă mitropoliții "Părtenie I-ul", "Gherasim" și "Calinic al II-lea", care au deținut și demnitatea de patriarhi ecumenici de Constantinopol precum și și "Părtenie al II-lea" care a fost locțiitor al Patriarhului Ecumenic. Cronologia de mai jos trebuie privită că relativă, neexistând
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
nume nu este cunoscut) având ca sursă datele prelucrate de profesorul Mircea Păcurariu. Dintre ierarhii Proilaviei se remarcă mitropoliții "Părtenie I-ul", "Gherasim" și "Calinic al II-lea", care au deținut și demnitatea de patriarhi ecumenici de Constantinopol precum și și "Părtenie al II-lea" care a fost locțiitor al Patriarhului Ecumenic. Cronologia de mai jos trebuie privită că relativă, neexistând surse concordante pentru întreaga perioadă analizată. Gavriil este primul mitropolit al Proilaviei atest cert la anul 1580, cănd printre membrii Sinodului
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
acel timp”. Meletie avea să fie figură centrală a Sinodului de la Iași, din 1642, pentru că în anul următor să viziteze Kievul, unde se întâlnește cu mitropolitul Petru Movila. Fire încăpățânata și irascibila avea să vină adesea în contradicție cu patriarhul Părtenie al II-lea și apropiații acestuia, care îl trimit în exil forțat în Moudania și Chios în Bitinia (1640, 1646, 1648-1649), de unde se intoarce după depunerea din scaunul ecumenic a patriarhului Părtenie al II-lea. Deși a fost un favorit
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
avea să vină adesea în contradicție cu patriarhul Părtenie al II-lea și apropiații acestuia, care îl trimit în exil forțat în Moudania și Chios în Bitinia (1640, 1646, 1648-1649), de unde se intoarce după depunerea din scaunul ecumenic a patriarhului Părtenie al II-lea. Deși a fost un favorit al lui Chiril Lucaris, îl acuză pe acesta de erezie, chiar a doua zi după ce acesta a fost asasinat. Din acel moment avea să devină conducătorul mișcării anti-lucariene, condamnând cu vehemență modul
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
pentru construirea unei noi catedrale mitropolitane la Brăila. În 1649 Meletie (numit „Meletie Brailovschi”) era la curtea lui Matei Basarab, de la Târgoviște, probabil tot în căutare de ajutor pentru reînființata mitropolie. Aici participa la primirea de către acesta a patriarhului ecumenic Părtenie al II-lea, aflat în trecere prin Țările Române, în drumul său de la Moscova la Ierusalim. Cu sprijinul primit va începe, construirea bisericii cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, din Brăila, unde Mitropolia Proilaviei își va avea sediul în
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
mitropolit de Târnovo. La 14 august 1673 el îi succede patriarhului Dionisie al IV-lea „Muselimul” pe tronul patriarhal de la Constantinopol, sub numele de Gherasim al II-lea. Rămâne în această demnitate până în decembrie 1674 când este înlocuit de patriarhul Părtenie al IV-lea, aflat la cea de-a patra înscăunare pe tronul patriarhal și care fusese între 1668-1671 mitropolit al Proilaviei sub numele de Părtenie I-ul. Gherasim este exilat de către acesta în Chios. În 1676 a încercat din nou
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
al II-lea. Rămâne în această demnitate până în decembrie 1674 când este înlocuit de patriarhul Părtenie al IV-lea, aflat la cea de-a patra înscăunare pe tronul patriarhal și care fusese între 1668-1671 mitropolit al Proilaviei sub numele de Părtenie I-ul. Gherasim este exilat de către acesta în Chios. În 1676 a încercat din nou să ocupe tronul patriarhal dar a eșuat, fiind numit câteva luni mai târziu în eparhia Andros, unde rămâne până în 1678. Între 1678 și 1683 devine
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
de la reînființarea Mitropolie Proilaviei la 1639, funcționase că Exarhat, sub conducerea unui Exarh Patriarhal. Gherasim reușește să obțină o decizie sinodala a Patriarhie Ecumenice, prin care exarhatul era desființat "„parohia Tomarovei rămânând a Mitropolie Proilaviei, așa cum a fost întotdeauna”" Mitropolitul Părtenie I-ul () a condus mitropolia pentru scurtă vreme, între două numiri succesive că patriarh de Constantinopol, unde este înscris sub numele de Părtenie al IV-lea. După ce a păstorit o vreme în scaunul mitropolitan de Brusa, a fost ales în
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Ecumenice, prin care exarhatul era desființat "„parohia Tomarovei rămânând a Mitropolie Proilaviei, așa cum a fost întotdeauna”" Mitropolitul Părtenie I-ul () a condus mitropolia pentru scurtă vreme, între două numiri succesive că patriarh de Constantinopol, unde este înscris sub numele de Părtenie al IV-lea. După ce a păstorit o vreme în scaunul mitropolitan de Brusa, a fost ales în cea mai importantă demnitate ecleziastica, în cinci rânduri, în perioadele 1657-1662, 1665-1667, 1671, 1675-1678 și 1684-1685. În timpul primei sale păstoriri, la 1659, are
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]