85 matches
-
Frumos nume! CÂRLIG: Păi da... DĂNILĂ: Bade Cârlig, și-o spune ceva. CÂRLIG: Păi spune. DĂNILĂ: Iaca spun. Eu, de când mă știu, sunt om norocos. Dovada aici de față: mi te-a scos norocu-n cărare. Pentru că de ce? Eu am acasă păsăretul pământului, atâta doară că pe gânsacul cârdului meu de gâște l-a mâncat vulpea mai acu' o săptămână. Și mă tot chiteam de unde să fac rost de altul în loc; tot am vorbe cu nevasta, că de ce stăm fără gânsac. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sfredelindu-l ca niște raze fierbinți. După câteva momente, moșneagul se întoarse, revenind la ceea ce făcea mai înainte. Discul solar abia trecuse puțin peste culmea stâncoasă dinspre răsărit. Razele firave aruncau pete de lumină pe iarba de pe platou. Timid, ciripitul păsăretului de pădure începea să se facă auzit. O căldură plăcută prinse să îi străbătea corpul lui Boris. În jur, totul revenea la viață și, de acum nu se mai întâmpla nimic ciudat în fața sa. Bătrânul mergea ca toți oamenii, picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oră, Csákány asculta cu ochii închiși, surâzând și bălăbănindu-se pe scaun, am simțit și eu cum picioarele-mi dau să se miște, mi-am legănat și eu scaunul de câteva ori sub mine, acest cânt vibrant și straniu al păsăretului ne învăluia compact, era de parcă am fi stat în aburi sau în vălătuci de ceață calzi și umezi, și simțeam că mă apucă durerea de cap. Apoi păsările au obosit pesemne, părea că li se deșirase cântul, se distingeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
În prezența lui, Însă, se prefăceau afectate de critici - „Vai, vere Henry, cât ești de nendurător!“, „Ne-În-durător, Rosina“ - și resimțea o oarecare plăcere subtilă În a le admonesta. Găsi peisajul din Suffolk, cu satele sale adormite și estuarele pline de păsăret, atrăgător În felul său liniștit, lipsit de ostentație și, categoric, foarte potrivit pentru mersul cu bicicleta pe vreme uscată. Un timp, cochetă cu ideea de a-și căuta o locuință În zonă, dar decise că, fără tovărășia stimulativă a verișoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pozele, regele ăsta ți le și învie. De poți să te chiombești o viață la ele, ca la televizor... Altui rege îi e dat să cânte atât de frumos, de se zice că înmiresmează cerul urechilor la îngeri. Gudulanul amorțește păsăretul în zbor. Scrântește berzele, pe care le-a căpiat întîi cu glasul lui, și le înfige în cioc. Coboară îngerii câte doi, câte cinci, în copacii de la Universitate, se tolănesc cu bucile lor roze pe bordurile de la crengile alea. Își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de jucărie Fisher Price și s-a uitat la ceas. Era 6:30 dimineața. —Știu de ce eu sunt trează la ora asta nenoricită, a zis ea dând din cap către Jessica. Dar tu de ce-ai căzut din pat odată cu păsăretul? — N-am putut să dorm, i-a răspuns Jake amărât. Fiona s-a dus la ceainicul electric. Fiind deja plin cu apă, femeia n-a făcut decât să apese pe butonul de pornire. —Te înțeleg perfect. Cineva a dat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
stînci dinspre apus, cei cu picioare roșii, păduricile de buruieni de pe Înălțimi, iar hoțomanele de fregate, pădurile de stejari-de-piatră din vale. În scobiturile și pereții de stîncă ce păreau tăiați cu cuțitul Își depuneau ouăle conice pescărușii-cu-ochelari, iar bîtlanii și păsăretul cu picioare lungi invadau zonele cu mangrove, Îngăduindu-le cintezoilor și porumbeilor să se răspîndească În voie pe Întreaga suprafață a insulei, În bună vecinătate cu nenumărații ei locuitori. Era, prin urmare, ilogic să-și străbată regatul fără ca pălăria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și eu cu alte păsărele, să mă adun cu ele, să ciripim Împreună”. SÎnt pasăre din pasărea neamului meu. Măiestria poetică Întrece atît imaginația noastră cît și pe cea divină. Creatorul tace, siderat. Ascultă: „Tot Încerc să mă solidarizez cu păsăretul mai Înaintat”. Lucru, se pare, imposibil, pentru că păsărica intră-ntr-un nor de tristețe ca Mircea Micu, ea nu se poate solidariza din pricina faptului că rămîne mereu „dezbinată de corul păsăresc”. Aici poetul ne transpune În ciudata lume a păsărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plutind ușor printre funigeii ce se mlădie alintat purtați de zefirul abia șoptit. O liniște moale se revarsă asupra mea. De nicăieri nu se mai iscă tril de ciocârlie, nu se mai aud chemările năvalnice în zeci de „limbi” ale păsăretului... Iată-mă-s în vremurile când pe la poarta hanului treceau legănându-se harabalele dinspre sau spre Pietrărie ori Păun... În ușa hanului se ivesc doi cotiugaragii. Își scot cușmele cu bună cuviință, caută din ochi un loc potrivit și se
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
din preajma intrării în pădure se întindea covorul de iarbă înhorbotat cu flori ce râdeau spre cer cu ochii larg deschiși...Pescarii împătimiți ședeau înșiruiți pe malul bălții din vale, aruncând undițele cu gesturi profesionale... In stufărișul ce năpădea balta, viața păsăretului se scurgea între o strigare, un crâmpei de cântec, o fâlfâire din aripi sau o scurtă adăstare pe un fir de trestie. Si totul începea de la capăt, într-o riguroasă repetiție...Pe deasupra trecea o boare de vânt cu miros de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]